Pacepa[V=]

Pacepa, invitat la București pentru a ține cursuri despre spionajul comunist

https://www.youtube.com/watch?v=o24JqwWnqok

KGB-ul infiltrat in PSD? Pacepa vorbeste de "randunica" sexy europarlamentara, cu tatal

Pacepa: De 35 de ani traiesc cu doua condamnari la moarte ca am ajutat romanii sa se elibereze de tiran

http://jurnalul.ro/stiri/externe/reagan-pacepa-646642.html

http://www.antena3.ro/romania/q-a-dezvaluirile-generalului-pacepa-despre-dezertarea-sa-din-serviciile-secrete-romane-sub-ceausescu-219562.html

http://jurnalul.ro/cultura/carte/pacepa-a-lansat-o-noua-carte-in-sua-646362.html

Cazul Ryszard Kuklinski: Un Pacepa al Poloniei

Ion Mihai Pacepa: trădător, agentul ruşilor, şpăgar la nivel înalt

Eu unul cred că Pacepa e mort şi îngropat de multă vreme, dar există nişte şmecheri care îi scot mumia la vitrină din când în când, nu ştiu de ce. Am ascultat prin 2007 (2006?) o înregistrare cu vocea lui Pacepa, un interviu care a fost publicat în ZIUA. Nu am înregistrarea, dar pot să [...]

Ion Mihai Pacepa: trădător, agentul ruşilor, şpăgar la nivel înalt

REVISTA PRESEI: A fost generalul Ioan Mihai Pacepa agent KGB?

Povestea evadării lui Pacepa: americanii i-au trimis o...


Dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, consilierul personal al lui Nicolae Ceauşescu, care în 1978 a fugit din România şi a cerut azil politic în SUA, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase poveşti din istoria spionajului românesc. Cronologia fugii lui Pacepa dezvăluie o parte din lumea incredibilă a marilor servicii de spionaj:

- În 1978, generalul Ion Mihai Pacepa avea 50 de ani şi era consilierul personal pe probleme de Securitate al familiei Ceauşescu. În luna iulie a acelui an, dictatorul îl trimite pe Pacepa în Germania pentru a organiza un atentat asupra sediului Radio Europa Liberă.

- Ajuns în Germania, la 26 iulie 1978, Pacepa ia legătura cu autorităţile americane şi cere azil politic în Statele Unite.

- La 28 iulie 1978, generalul Pacepa era cazat la Hotelul Intercontinental din Koln. Reprezentantul ambasadei americane în Germania îi comunică: „Ieşiţi din hotel. O să vedeţi 100 de taxiuri care trec pe stradă. Suiţi-vă în oricare, toate sunt ale noastre!". După ce s-a urcat în taxi, Pacepa a fost escortat de maşini cu girofar până la baza americană din Frankfurt, unde îl aştepta un avion Herculesc C 131.

- Pacepa a fost primit cu covorul roşu, pe aeroportul prezidenţial de lângă Washington, de către adjunctul şefului CIA şi de aproximativ 70 de înalţi oficiali ai SUA.

- Fuga lui Pacepa s-a petrecut la 3 luni după ce Nicolae Ceauşescu fusese primit la Washington de către Jimmy Carter, preşedintele SUA.

- Pacepa a devenit cetăţean american şi a primit o nouă identitate. A suferit 3 operaţii estetice pentru a-i fi schimbată fizionomia.

- În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu l-a acuzat pe generalul Pacepa de înaltă trădare şi a pus un premiu de 2 milioane de dolari pe capul său. În 1980, Securitatea a oferit un milion de dolari celebrului Carlos „Şacalul" pentru a-l asasina pe Pacepa, dar teroristul nu l-a putut identifica.

Dezvăluirile lui Pacepa II: KGB este statul, iar Vladimir Putin este KGB

Povestea evadării lui Pacepa: de ce nu a reuşit Carlos Şacalul să-l ucidă pe general

Bursa: Larry Watts – Pacepa a fost agent sovietic


Istoricul american Larry Watts, consultant al RAND Corporation, îşi lanseaza azi, la Bucureşti, o carte care va rasturna istoria secreta a Romaniei şi a Pactului de la Varşovia, aşa cum era ea cunoscuta pana acum. “Fereşte-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”, este titlul ales de specialistul pe probleme militare şi de intelligence pentru a sintetiza batalia împotriva Romaniei dusa în interiorul Pactului de la Varşovia şi coordonata de “centrala Moscova”. Din zona dezvalurilor noi despre foşti agenţi ai serviciilor speciale sovietice iese la suprafaţa şi un nume cu o oarecare rezonanţa, pentru Romania: Ion Mihai Pacepa. Am stat de vorba cu istoricul american, în exclusivitate pentru “BURSA”, ca sa ne lamurim care este adevarata poveste a generalului nomenclaturist, fost adjunct al DIE (actualul SIE), “defectat” în Statele Unite în 1978 şi considerat “erou” de protipendada intelectuala de pe Damboviţa.
Larry Watts e direct şi la obiect: “Preşedintele Carter a ştiut de la bun început. Bineînţeles: a ştiut ca este agent sovietic”. Afirmaţia categorica, demonstrata în volumul istoricului american, rastoarna complet teoriile “oficiale” de pana acum. Teza a mai fost avansata în Romania, dar de data aceasta confirmarea vine chiar din ţara care a fost silita sa-l gazduiasca. Larry Watts ne spune ca CIA a avut sarcina sa verifice “informaţiile” cu care Pacepa venise la pachet. “Toate erau minciuni absolute! Sa le luam la rand, pe cele principale:
1) Teza ca regimul, respectiv Romania, era un “cal troian” al URSS. Complet fals!; 2) Teza potrivit careia Romania se afla în varful reţelei sovietice de spionaj şi furt de tehnologie sofisticata militara din Statele Unite. Fals! Chiar dimpotriva, dupa cum veţi putea citi în cel de-al doilea volum; şi 3) ca Romania, prin “pretextul” ei de mediere a conflictului din Orient, servea de fapt Moscova şi încuraja terorismul împotriva Israelului şi a statelor moderate arabe. Niciuna dintre acestea nu au fost adevarate. Şi serviciile noastre au verificat şi iar au verificat şi iar au verificat… Ca o pata de culoare: ştiţi ce au descoperit agenţii noştri?
Ca singura tehnologie furata de romani de la americani a fost cea folosita pentru parbrizele Daciei! Iar ultima teorie a fost infirmata oficial chiar de catre israelieni, prin Shimon Peres. Nu cred ca este important daca a fost agent al KGB sau al GRU cat faptul ca misiunea sa a fost, aşadar, de < asasinare > a Romaniei şi distrugere a principalelor direcţii ale cooperarii romano-americane din acei ani şi de dupa. Ceea ce este sigur este ca a fost totalmente ostil intereselor naţionale romaneşti şi a relaţiilor dintre Statele Unite şi Roma-nia, şi a continuat sa fie la fel şi dupa 1989″.
“Ce şi ale cui interese a servit sunt, cred, mai puţin importante decat faptul ca niciunele n-au fost romaneşti”, conchide istoricul american a carui carte se lanseaza astazi, la Biblioteca Centrala Universitara.

citeste si comenteaza …

Larry Watts: Pacepa, Ghizela Vass si Leonte Rautu – complotistii de baza ai KGB-ului. Romania, in arhivele CIA inainte si dupa Ceausescu

Interviu realizat de Florin Mihai
Pe baza documentelor declasificate recent din arhive americane, germane si sovietice, istoricul american Larry Watts (foto) descrie planul Kremlinului, vechi de peste 40 de ani, de izolare si compromitere a Romaniei. In primii ani de “originala democratie”, imaginea Romaniei ramasese la fel de proasta ca pe vremea “Impuscatului”. Speriati de stirile care le parveneau prin intermediul marilor agentii de presa, nici investitorii nu se inghesuiau. Izolarea se datora, sustine istoricul american Larry Watts, unei campanii orchestrate decenii de-a randul de la Kremlin, cu sprijinul aliatilor loiali. Dupa “revolutie”, a fost angajat de IREX (International Research and Exchanges Board) si de RAND Corporation. Pana in 1997 a condus Biroul Project on Ethnic Relation (Proiectul pentru Relatii Etnice). Intre timp, a consiliat institutiile post-decembriste pe probleme de reforma armatei. Informatiile culese de-a lungul timpului si cercetarea in arhivele occidentale i-au permis redactarea unor volume foarte apreciate in Romania. A scris, printre altele, “O Casandra a Romaniei. Ion Antonescu si lupta pentru reforma 1918-1941”, “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” (Globalizarea relatiilor civil-militare: democratizare, reforma si securitate, co-editor), “Reforma militara romaneasca si integrarea in NATO”, iar anul trecut a lansat volumul “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” (in traducere, “Cu asa prieteni… Razboiul clandestin al blocului sovietic impotriva Romaniei”), in curs de aparitie la Editura RAO. A semnat articole de specilitate in reviste precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces and Society”, “World Policy Journal”, ” European Security”. Conversatia s-a facut in limba romana, istoricul Larry Watts fiind un foarte bun cunoscator al ei.
Stimate domnule Watts, care sunt inceputurile carierei dvs.?
Larry Watts: Am intrat in zona de studii sovietice, asa cum se numea atunci, chiar in perioada razboiului rece, in 1975, iar in legatura cu Romania in 1978. Ideea principala a fost sa identific in timpul acesta vulnerabilitatile si problemele ei, ca sa exploatez informatiile in contextul “razboiului rece”. Si dupa aceasta specializare a fost nevoie sa aleg una dintre tarile ne-sovietice, sa stiu si despre asta ceva. Chiar a fost o categorie de oameni, specialisti pentru Europa de Est, pentru tarile care au avut acelasi sistem. A fost cam absurd sa se creada ca cineva va sti si limba albaneza, maghiara, romana si asa mai departe. Nu a fost posibil. Asadar fiecare ne-am specializat. Eu m-am specializat pe Romania si Iugoslavia, pe zona aceasta. Si normal ca am abordat lucrurile cu Romania in acelasi fel in care am abordat cu Uniunea Sovietica, adica probleme legate de armata si securitate.
Infiltrat sa exploateze “vulnerabilitati”
Cand ati vizitat Romania pentru prima oara?
Am venit prima data in Romania in 1981, cu o bursa guvernamentala a Statelor Unite, ca sa studiez limba romana. Cel mai mult am stat in Cluj, mi se pare doua luni. Dupa asta, am primit o bursa Fulbright, in 1982. Am stat doi ani atunci, pana in 1984. Si dupa asta am venit, in fiecare an, cel putin pentru doua saptamani. Daca nu chiar si o luna jumatate, cam asa, pentru cercetare. Tot timpul ca un istoric, deoarece nu a fost posibil sa studiez probleme de armata si politica. Lucrand pe istorie militara, in special, am intrat in legatura cu niste oameni din armata. Cand am venit aici cu bursa Fulbright, nu a fost posibil sa vin cu studii despre probleme militare sau de securitate. Am venit in fiecare an, din 1981, inclusiv 1988, dar nu in 1989. Singurul an in care nu am venit. Situatia era altfel in 1988. A fost asa de dur, oamenii erau atat de descurajati sa fie deschisi cu mine, sa schimb un cuvant. Si, in 1989, in timpul revolutiei, am primit un telefon de la IREX (International Research and Exchanges Board) care organiza toate schimburile academice intre blocul comunist si Statele Unite. Si mi-au cerut sa vin aici. Chiar in perioada in care am sfarsit cu studiile de doctorand din Statele Unite. Am avut niste studii pentru RAND Corporation, primul fiind evolutia armatei romane de la decembrie 1989. Am reintrat in legatura cu ofiteri de armata care au fost preocupati de istorie, o gramada dintre ei care au jucat un rol pozitiv in revolutie. Daca inainte am identificat toate vulnerabilitatile ca sa le exploatez, acum a fost posibil sa folosesc baza de date pentru reforma. Si am intrat in zona aceasta, a reformei in armata. In paralel, am fost preocupat de razboiul clandestin in blocul sovietic, chiar am fost interesat de Romania, din cauza situatiei speciale pe care a avut-o la jumatatea anilor ’70 cu Statele Unite si am continuat cu aceasta preocupare.
Sunteti totusi un caz special printre istoricii straini care au scris despre Romania. Multi dintre acestia au fost preocupati mai degraba de aspectele politice interne ale regimului comunist.
Exista doua feluri de a relata istoria, amandoua legitime: una despre problemele interne, care arata ca regimul comunist, sub oricine, a fost cel mai rau sistem din Europa; a doua despre problemele externe: miscari de putere, ciocniri de putere, de state si de aliante. Istoricii romani, prin contrast cu toate celelalte tari, au fost total preocupati cu aceasta problema interna. Si toti specialistii occidentali au fost pe linia aceasta. De exemplu, Tom Gallagher, a fost preocupat numai de lucrurile acestea. De asemenea, ati scris si un volum despre Ion Antonescu, bine receptat in mediul stiintific din Romania. Ciocnirea dintre cele doua feluri de naratiune poate fi vazuta si in cazul maresalului Antonescu. Unul este pe plan intern, vorbim despre Holocaust, si povestea externa, despre situatia Romaniei intre Germania nazista si Uniunea Sovietica. Si aici aceeasi problema de abordare. In 1983-1984 am putut intra in arhivele de aici. Am vorbit foarte des cu Corneliu Coposu, m-am intalnit cu Regele Mihai, la Versoix, la sfarsitul anului 1984, am intrat in legatura cu niste fosti apropiati ai lui Antonescu. Am avut acces si la arhivele din Germania de Est.
Anul trecut ati lansat un volum intitulat “With Friends like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania”. Cum ati ajuns asadar sa scrieti despre ceea ce dvs. numiti “razboiul clandestin” din blocul sovietic?
In primul rand am ajuns la cartea aceasta lucrand la alte doua carti. Am fost in 2002 si am lucrat pe probleme de reforma in serviciile de informatii romanesti, dupa comunism. Un volum numai al meu si un al doilea redactat cu specialistii de la SRI si SIE. Am intrat in cartea aceasta cam 6 luni de cercetare cand am ajuns la concluzia ca de fapt intrebarile nu pot primi un raspuns pe linia asta. Problema a fost relatia intre membrii Pactului de la Varsovia. Am tinut minte ceva ce am invatat foarte repede la sfarsitul anilor ’70 si am concentrat in anii ’80. Oricand ceva bun a fost spus despre Romania sau despre romani, asa, oficial, a fost contestat imediat de niste specialisti in zona Europei de est, in special de specialisti pe Polonia sau Ungaria, care atunci au avut aceasta reputatie ca fiind disidenti. Si s-a facut imediat opozitie mediatica, de genul “nu este chiar asa”, “este inexact”, “ei nu au spus asta”. Dar daca ceva bun a fost spus despre ce a facut Kádár, Gomułka sau Jaruzelski, nu a fost vreo contestare. Din aceasta cauza, a devenit controversat orice s-ar spune bun despre Romania. Orice lucru despre Romania a fost un obiect de discutie. Si a fost bazat pe informatii vechi. Mai ales in perioada in care a fost izolata, despre Romania se putea spune orice. Si nimeni nu a controlat. Sunt convins ca stii ceva despre comportamentul birocratic. Daca ceva este controversat, oamenii nu intra acolo. Din cauza ca ei nu stiu exact despre ce este vorba. Din cauza aceasta credibilitatea informatiilor despre Romania a devenit foarte indoielnica. Asta s-a intamplat si cu investitorii straini dupa 1989. Si a mai fost ceva. Unele tari ex-comuniste au primit sprijin, in special, prin organizatiile de emigranti din Statele Unite. Acolo traia o mare populatie poloneza, 9 milioane, si exista si populatie maghiara, mi se pare, cam 2 milioane. Din Romania, doar 300.000. Deosebirea e mare. Si cei din Romania au venit mult mai tarziu. Ceilalti au plecat mult mai devreme. Lipsa de lobby de care a fost acuzat foarte des Guvernul Romaniei, se datoreaza, de fapt, lipsei de oameni de acolo.
Si dupa 1990 s-a intamplat la fel. Ion Iliescu a fost stigmatizat ca un fost comunist, in aproape toata presa din Occident si din Romania. In acelasi timp, presedintele Ungariei, Mátyás Szürös a fost un comunist care a avut o legatura mult mai lunga cu Uniunea Sovietica, chiar a lucrat la Departamentul International, unde a colaborat direct cu KGB si cu serviciile de informatii. Tot timpul. Si el a fost un “reformist”… Si aici a fost o nebunie totala.
Romania a fost singura care a ajuns cu acest calificativ, ca este condusa de un fost comunist. Si aici a fost o cauza pentru lipsa de credibilitate. Ce arhive ati consultat pentru documentarea relatiilor politice intre Romania si aliatii ei estici?
Am mers cel mai mult cu documente din Pactul de la Varsovia, sa se vada ce a fost spus de Germania, ce a fost spus de Polonia, ce a fost spus de sovietici despre Romania, sa descriu situatia reala dintre ei. Nu din perspectiva romaneasca, ci din punctul lor de vedere. Au fost multe documente care au aparut pe internet. La Cold War International Project, din Statele Unite, si la Parallel History Project. Ei pun sute si sute de mii de documente, pentru toate tarile. Am vrut cel mai mult sa focalizez cercetarea pe aceste documente de pe internet si pe documentele de la Departamentul de Stat si CIA, care au declasificat foarte multe documente, pentru ca oamenii sa urmeze drumul meu. Daca exista vreo discutie, oamenii pot merge la documente si sa controleze.
Ilie si Marin Ceausescu mediatori clandestini de tehnologie militara
Este posibil ca tensiunile sa se fi datorat si excelentelor relatii diplomatice dintre Romania si Statele Unite, din anii ’70 ?
Rolul Romaniei in politica externa a Statelor Unite in anii ’70 a fost chiar semnificativ. Oamenii nu inteleg ca romanii au impins si Statele Unite si China unul spre celalalt, desi nici unul dintre ei nu a vrut la inceput. In noiembrie-decembrie 1978 a fost o dezbatere foarte aprinsa intre Romania si restul Pactului de la Varsovia. Erau 60 de ani de la Marea Unire si nici unul dintre membrii pactului nu a scris vreo scrisoare de felicitare, nici macar Iugoslavia. Iar Statele Unite si tarile din NATO, da, ei au trimis. China, la fel. In aprilie a fost propunerea lui J. Carter, presedintele american, sa scoata economia Romaniei la bursa, peste ocean, ceea ce insemna si finantare, si expertize. Practic un fel de intrare a Romaniei in sistemul economic capitalist din lume. Se promiteau investitii de 147 miliarde de dolari, atunci ! Dupa 1989, in primii 10 ani, Romania nu a primit un miliard de dolari. Se vad cum stau lucrurile, deosebirile. Pana in 1978, Ceausescu a fost in vizita in Statele Unite, oficial, de 4 ori. Nici un presedinte roman nu a ajuns in Statele Unite, in 21 ani, dupa 1989, pentru astfel de intalniri. Problema a fost ca toate relatiile si cooperarea au fost sub acoperire totala. Prin Ilie si Marin Ceausescu, s-a facut o cerere pentru a obtine tehnologie militara sovietica, din zona Tratatului de la Varsovia deci, care a fost dusa la Statele Unite. Si asta a fost total clandestin, a iesit in presa americana in mai 1990. Nu era echipament simplu, era si radar, si lucruri foarte sofisticate pe care le-am folosit pentru dezvoltare de stealth-tehnology (contramasuri pentru evitarea detectarii avioanelor, rachetelor si navelor militare, n.r.). In 1974, Romania si China, impreuna cu Statele Unite, s-au implicat in razboiul civil din Angola, inclusiv cu sfetnici militari, impotriva echipelor sovietice si cubaneze. Ceausescu a fost foarte popular atunci. Au fost doua surse de legimitizare pentru Ceausescu in Romania: una era pozitia sa fata de sovietici si fata de Pactului de la Varsovia si alta, chiar mai importanta, a fost aceasta incercare evidenta de apropiere de Europa Occidentala. Pana in 1978, s-a mers in directia aceasta foarte puternic. In acelasi an a fost vizita oficiala in Anglia. Interesant este ce a iesit despre aceasta intalnire: cica s-ar fi furat lucruri din camera, nimic de fapt despre ce a fost acolo cu adevarat. Si mai mult decat atat. Romania a negociat relatiile dintre China si Austria, Italia, mi se pare Suedia, a fost sigur o tara scandinava, si Germania de Vest. Sovieticii au stiut asta si au fost furiosi. Si au vorbit in consiliul Pactului de la Varsovia, si Romania a fost o tinta acolo, cot la cot cu China. Chiar se spunea ca cele doua erau considerate gemene in Occident.
Minciunile lui Pacepa, acum demontate de CIA
In 1978 are loc si defectiunea lui Pacepa, sef adjunct al DIE…
Este ceva foarte interesant. Cu doua zile inainte de plecarea lui Pacepa, in documentele sovietice, Ceausescu este stigmatizat ca un tradator. Pacepa pleaca dupa aceea si mass-media spune ca Ceausescu este un cal troian si toata politica Romaniei serveste in primul rand Uniunii Sovietice.
Se verifica afirmatiile lui Pacepa despre politica externa a regimului Ceausescu?
Pacepa a spus tot timpul exact invers. El a spus ca Romania a fost unul dintre cei mai mare hoti de tehnologie si noi am facut studii dupa studii si am vazut clar ca Romania este singurul stat din bloc care nu a facut aceasta. S-au luat informatii de la universitati, de la conferinte, din zona deschisa, nu a fost hotie, asa cum s-a scris. Noi am trimis o echipa dupa ’89, in Romania, sa vedem ce a fost furat. Si, intr-adevar, am descoperit un caz, repet, un caz. A fost tehnologie pentru parbrize care s-au folosit la Dacia. Acesta a fost furtul cel mai mare al Romaniei ! In plan tehnic a fost deci exact invers fata de ce-a scris Pacepa. Si alte informatii sunt gresite. De exemplu, Pacepa a scris ca Nicolae Ceausescu nu a vrut sa medieze intre evrei si arabi, ca el ar fi sprijinit sa fie omorati toti liderii moderati israelieni. Pe fiecare plan a mintit Pacepa. Dar noi am controlat pe linie de servicii. Documentele publicate din arhivele Securitatii arata clar ca Pacepa era considerat un agent sovietic, la fel ca si Caraman.
Ghizela Vass si Leonte Rautu – complotistii de baza ai KGB-ului
Care au fost cele mai tensionate momente dintre Romania si celelalte state estice din punctul de vedere al surselor consultate de dvs.?
In 1971, dupa cum reiese din arhivele germane, la o intalnire a liderilor Gierek, Husak, Kadar, Jivkov si Brejnev, s-a spus ca ei trebuie sa faca o operatie, sa recruteze oameni din jurul lui Ceausescu, pentru ca el sa fie inconjurat total. In Romania toti agentii acestora au avut rezidente secrete. In alte tari exista cooperare intre sovietici si ceilalti. In Romania insa si sovieticii, si STASI, si maghiarii, si cehii aveau rezidente secrete. Chiar in august-decembrie 1978 a fost o pregatire pentru o lovitura folosind niste membri de partid mai inalti. Asta a ajuns in ziarele din Occident din Germania si la Radio Europa Libera s-a spus ca nu este real, ca nu este credibil. Cateva luni dupa asta, Shin Bet (serviciul secret de informatii israelian, n.r.), care opera in Romania ca sa protejeze pe evreii care au plecat din Uniunea Sovietica si au facut traseul pe aici, a informat ca se miza pe Ghizela Vass si Leonte Rautu sa se pregateasca aceasta rasturnare de lideri. In perioada 1968-1978 a fost o coordonare a tuturor masurilor active de dezinformare, campanii intregi impotriva Romaniei. In 1971, Brejnev a format un fel de echipa pentru Romania si documentele arata ca ei au coordonat fiecare cuvant spus despre un lider si o tara din Est, si mai tarziu Mongolia si Cuba. Daca tu esti un analist american si primesti doua surse de informare, de la opt-noua tari (din Finlanda si India inclusiv, unde existau agenti sovietici la nivel inalt) si asta ajunge la Washington si toti spun la fel, ce poti sa crezi? In Statele Unite campania a fost foarte eficienta, dar nu suta la suta. Dar a dus la izolarea si desconsiderarea Romaniei, asta si din cauza ca Ceausescu a mentinut legaturile prin foarte putine linii de comunicatie. Da, foarte eficient: in deceniul noua Ceausescu era Dracula sistemului comunist. La sfarsitul anilor ’80 si dupa aceea Ceausescu a devenit cel mai rau om, cel mai negru, si foarte putine din aceste alegatii au fost controlate serios. De exemplu, a fost aceasta poveste de genocid in Transilvania, inca din anii ’60, dar atunci a fost luat drept derizoriu. La sfarsitul anilor ’70, aceleasi atacuri au avut audienta, din doua cauze. Au fost niste actiuni prost gandite din partea Bucurestiului, dar mare parte a fost campanie de dezinformare si presiuni in interiorul Statelor Unite de la organizatiile maghiarilor americani, care au primit informatii de la Budapesta. Si le-au crezut.
Disidenta si opozitia anti-Ceausescu exploatate de sovietici
S-au implicat sovieticii si in organizarea unei rezistente impotriva lui Ceausescu in anii ’80?
Este o paranoia sa spun ca toata disidenta si opozitia in Romania anilor ’80 au fost create si controlate de sovietici, dar este absolut naiv sa cred ca sovieticii nu au vrut sa exploateze in nici un fel rezistenta. Si asta au facut ei. De exemplu, cu ziarul clandestin din 1989, cu Bacanu si cu echipa aceasta care a vrut sa faca un ziar. Ei au vrut si s-au intalnit sa il faca, dar imediat cum sovieticii au aflat ca vor sa faca ceva, au mers acolo si au facut legatura. Si, pe baza acestei legaturi care a fost urmarita de Securitate, s-a intervenit. Asa, ei au devenit “agenti sovietici”. De fapt, sovieticii s-au folosit de ei ca sa exploateze opozitia impotriva lui Ceausescu.

citeste si comenteaza …

Ce crede Pacepa despre criza din Egipt

Ce legătură vede Pacepa între Obama şi socialism
Ion Mihai Pacepa, cel mai înalt oficial comunist fugit din blocul sovietic, ...

Liviu Tofan demontează cartea Luciei Hossu Longin despre Pacepa