Manea[v=]

Rezumarea primului mesaj :

NORMAN  MANEA-
Nu sunt religios, sunt un agnostic, nu am opinii clare despre o atât de enigmatică temă. Moartea? Mă îngrozeşte nu doar neîncetata ei productivitate, ci mai ales "veşnicia ei", cum spunea poetul. Unii evrei religioşi au considerat "contractul" lor cu Dumnezeu pus în dubiu de catastrofa Holocaustului.
=====
Aureliu

Manea, in juriu international Scriitorul Norman Manea a facut parte, impreuna cu Edgar Morin, regizorul de teatru Peter Brook si laureatul Nobel V.S. Naipaul, din juriul NONINO, cel mai important premiu international pentru literatura din Italia.

MANEA A FOST SECRETARUL UTC LA POLITEHNICA

Manea deschide din exil "Plicul negru"



Scriitorului Norman Manea, distins cu Premiul Medicis, i-au fost publicate de curand in Romania "Textul nomad" si "Plicul negru".

Cartile lui Norman Manea, cel mai tradus autor din literatura romana contemporana, au fost publicate in nu mai putin de 15 limbi. Criticii occidentali l-au vazut ca pe unul dintre cei mai importanti candidati la Premiul Nobel.

Stabilit in SUA, scriitorul a castigat la sfarsitul anului trecut Premiul Medicis Etranger 2006 pentru romanul "Intoarcerea huliganului" si, tot pentru aceasta carte, el a obtinut la finele anului trecut si Premiul italian Anfora (dupa Premiul Napoli, din 2004) pentru literatura est-europeana, surclasand cativa concurenti de prestigiu din Est.

De curand, i-au aparut in Romania "Plicul negru", ultimul roman publicat in tara, in 1986, cu putin inainte de a parasi Romania, si "Textul nomad", cu 31 de interviuri.

Norman Manea este invitat in toamna la sesiunea de deschidere a colocviului "Experienta Eului", in cadrul festivitatilor europene de la Sibiu, unde ar urma sa vorbeasca alaturi de Dieter Schlesak, Gabriela A damesteanu si Imre Kertesz.

Medicis, validare importanta
Premiul Medicis pentru literatura straina se acorda in Franta din 1970 si a fost decernat pana acum multor scriitori de marca, printre care Umberto Eco, Jonathan Coe, Julio Cortazar si Milan Kundera. Norman Manea a concurat la sfarsitul anului trecut pentru acest premiu cu autori precum John Updike sau John von Duffel.

"Premiul Medicis a fost rezultatul unei serii de elogioase cronici in intreaga presa franceza, prilejuite de aparitia "Intoarcerii huliganului", la Editura Seuil , in toamna lui 2006. Aceasta a facut ca volumul sa treaca peste mai multe scrutinuri preliminare ale juriilor Femina si Medicis, sa ajunga in etapa finala la ambele si sa-si adjudece Premiul Medicis", marturiseste Norman Manea.

"M-a bucurat aceasta validare de prestigiu a scrisului meu si a literaturii romane. A fost pentru mine o stimulatoare revenire dupa o absenta de peste un deceniu de pe scena literara fr anceza", adauga scriitorul. In 1992, Norman Manea a mai primit Bursa Guggenheim si prestigiosul Premiu MacArthur ("Nobelul american"), iar in 2002 i s-a atribuit Premiul international de literatura "Nonino" pentru "Opera omnia".

Cartea, prin referatul cenzorului

Daca "Textul nomad", aparut la Editura Hasefer , aduna 31 de interviuri aparute in diverse publicatii, in care Norman Manea vorbeste despre el insusi, despre tripla sa identitate - evreu, roman, american - si despre biografia sa zbuciumata, volumul "Plicul negru", editat de Polirom, este semnificativ pentru reflectarea unei realitati cotidiene sumbre si a conexiilor ascunse dintre dictatura nationalist-comunista a lui Ceausescu si cea militar-nationalista a lui Antonescu.

"Plicul negru" arata cum functiona contradictia dintre limbajul oficial represiv-propagandistic si cel codificat critic al lumii culturale. Cenzura asa-zis "inexistenta" a respins de cateva ori cartea si a mutilat-o pana la urma, asa cum se arata in "Raportul Cenzorului" din volumul "Despre Clovni", de unde se deduce clar conflictul subteran intre lumea oficialitatii si cea reala.

"Una dintre piesele cele mai puternice din "On Clowns" este "The Censor’s Report" ("Referatul cenzurii"), care istoriseste cu foarte vii detalii autobiografice cum a fost publicat pana la urma "Plicul negru". S-a spus ca autorul unor texte piezise este intotdeauna mult mai istet decat cel mai sofisticat dintre cenzori. Cazul lui Manea o confirma.

Biruinta i-a lasat insa un gust amar (...). Cenzorul isi ia revansa printr-un fel de actiune intarziata si de dirijare de la distanta", nota Matei Calinescu in loc de postfata. Evreu de origine, Norman Manea a fost deportat, la varsta de 5 ani, impreuna cu familia intr-un lagar din Transnistria. Pana la plecarea din Romania , in 1986, a lucrat ca inginer, dar a publicat zece carti.

"Am amanat excesiv plecarea din tara . Efortul de adaptare, inclusiv lingvistica, in S tatele Unite a fost turbulent, coplesitor. Traiesc astazi, desigur, si in engleza, sunt profesor universitar, lucrez tot timpul in engleza. Nu pot risca insa literatura intr-o limba invatata tarziu. Eul profund locuieste in limba romana, acolo isi cauta expresia", spunea scriitotul intr-un interviu EVZ, publicat in cartea "Textul nomad".

"Intoarcerea huliganului" ramane cea mai tradusa carte a scriitorului, acoperind "cam 70 de ani din istoria Romaniei (din anii ‘30 pana in 1997) si toata biografia autorului", dupa cum spune Marta Petreu intr-un articol din "Apostrof".

"In arhitectura muzicala a cartii intra tot "zana buna" Maria, deportarea in Transnistria, intoarcerea, intierea in literatura prin povestile lui Creanga, iubirile, Periprava tatalui sau, fizionomia huliganismului de dreapta si a celui de stanga, relatia complicata cu parintii, cu mama, prezenta ei ca Anima eterna...", precizeaza Marta Petreu.

Exilul, "trauma privilegiata"

"Plicul negru" al lui Norman Manea ramane "o capodopera tumultuoasa si tulburatoare", s-a scris in "Corriere della Sera", care a publicat si un amplu interviu cu scriitorul la sfarsitul anului trecut. "Interviul a fost dat corespondentei newyorkeze de la "Corriere ", prilejuit de aparitia in Italia a unei noi carti ("La quinta impossibilita" - "A cincea imposibilitate"), un fel de aditie - desi cu totul diferita, dar complementara - din "eseuri narative", la "Intoarcerea huliganului"", spune scriitorul.

Limba, "placenta" scriitorului
"M-am referit si la noua carte, la exil, ca "o onoare dureroasa, o trauma privilegiata", la limba, "placenta" scriitorului, in cazul meu limba romana, m-am referit la suferintele inca nevindecate in Est ale celor doua totalitarisme, nazismul si comunismul, la viata si la constiinta noastra cu semnificatiile umane si demnitatea destinului nostru", marturiseste Norman Manea.[/size]

Cel mai tradus

Manea, si in China
Polirom i-a editat mai multe volume: "Intoarcerea huliganului" (2003), "Fericirea obligatorie" (2005), "Despre Clovni: Dictatorul si Artistul" (2005) si "Anii de ucenicie ai lui August Prostul" (2005) etc. In mai vor aparea trei carti, in China .

"Intoarcera huliganului" a aparut in SUA, Germania, Italia, Spania, Franta si Olanda, iar anul acesta va aparea si in Portugalia, Polonia, Cehia. Volumul "Plicul negru" a fost editat in SUA, Anglia, Germania , Israel , Norvegia, Italia, Spania, Grecia, Mexic. [/size]

PRIMITA DE LA DAN ROTARU

Unul dintre cei mai apreciaţi romancieri şi eseişti români, care este posibil să cadideze anul acesta la Premiul Nobel pentru literatură, Norman Manea a publicat, zilele acestea, la Editura Polirom, în colecţia "Fiction Ltd", ediţia revăzută a romanului Plicul negru. Ediţia este însoţită de o postfaţă, semnată de bunul său prieten profesorul Matei Călinescu. Acest roman a fost publicat, pentru prima dată în 1986 şi reprezintă ultima carte apărută în România, înaintea plecării în SUA. Personajul central este Tolea, care se află în pragul unei căderi nervoase. Observăm că linia de demarcaţie dintre conştientizarea realităţii şi lumea visului, a imaginaţiei, se şterge discret pe parcursul naraţiunii. Cartea creează un mister psihologic ce ţine mereu trează atenţia cititorului. Este vorba despre o istorie a căutării unei organizaţii secrete, povestea unui anchetator care-şi pierde minţile, toate creând, în final, un tot unitar, dinamic. Construit pe tehnica unui puzzle literar, Plicul negru este o carte, care anunţa succesul pe care autorul avea să-l aibă în străinătate. Pentru că, să nu uităm, anul trecut, Norman Manea a fost primul scriitor român distins cu Premiul Medicis Etranger pentru romanul Întoarcerea huliganului. Opera sa este tradusă în 15 limbi şi recenzată elogios. Acum, locuieşte la New York şi este profesor de literatura europeană şi "writer in residence" la Bard College. Este deţinătorul Premiului MacArthur ("Nobelul american").http://www.azi.ro/daca.htm

Norman Manea, in "Apostrof" .Ultimul numar din 2006 al revistei "Apostrof" il are in centrul atentiei pe primul scriitor roman laureat al Medicis-ului, Norman Manea, pentru romanul "Intoarcerea huliganului". Criticat de unii, admirat peste masura de altii, avand chiar talentul de a imparti lumea literara in tabere adverse in functie de opinia pro sau contra fata de opera si personalitatea sa, Norman Manea, prin acest succes, dar si prin altele mai putin mediatizate si deci mai putin cunoscute la noi, a reusit sa se impuna pe piata occidentala de carte. De altminteri, romanul "Intoarcerea huliganului" este o carte in mod real izbutita, in care limba romana este folosita cu gratie si buna stiinta. Cu acest prilej, revista "Apostrof" ii face un portret inspirat si, ceea ce e mai important, corect.

Premiul Médicis Etranger pentru Norman Manea; Premiul Goncourt 2006 - Jonathan Littell

Norman Manea este, alături de Mircea Cărtărescu şi Matei Vişniec, cel mai tradus şi mediatizat autor român contemporan. Elogiat şi multiplu premiat în străinătate (SUA, Franţa, Spania, Germania, Italia…), Norman Manea are, surprinzător, o cotă destul de mică la criticii literari din România, critici care afişează faţă de cărţile sale un ton rezervat sau le trec, pur şi simplu, cu vederea. Ignorarea lui Norman Manea în ţara sa de origine (scriitorul e stabilit din 1986 în SUA, însă continuă să-şi scrie romanele în limba română) este un fapt cunoscut, consemnat de presa culturală de mai mult timp, însă el revine în actualitate cu fiecare nou premiu obţinut de Norman Manea în capitalele literaturii. Premiul Médicis Etranger, pentru romanul Întoarcerea huliganului, este cel mai recent obţinut de scriitor. O distincţie foarte prestigioasă, de fapt, cel mai important premiu francez pentru literatură străină. Numele lui Norman Manea este vehiculat ca un potenţial câştigător al Premiului Nobel, care ar fi şi primul pentru literatura română. Vom trăi şi vom vedea… sperând că cititorii români, măcar cei din generaţiile mai tinere, îi vor descoperi între timp cărţile. Deocamdată, semnele sunt promiţătoare: scriitorul turc Orhan Pamuk, laureatul Nobel 2006, a luat premiul Médicis Etranger în 2005.

Iată ce spune Norman Manea despre acest premiu, într-un interviu acordat lui Victor Eskenazy pentru „Suplimentul de cultură” (4-10 noiembrie 2006):

(…) „ - Întoarcerea huliganului este cartea unui exilat român, a unui scriitor american, a unui alungat din ţară?

- Ştiu şi eu... Aş putea să le cumulez pe toate acestea, cartea însăşi este hibridă din punct de vedere literar, e un melanj de roman, autobiografie şi chiar jurnal de călătorie. Aceasta a fost formula în care s-a structurat până la urmă şi nu-mi pare rău. Sunt un scriitor român – aşa mă consider – şi încă mai cred că un criteriu esenţial în clasificarea unui autor este limba în care scrie, nu faptul că e femeie, homosexual sau catolic... Limba mea este limba română, m-am format şi „deformat” în cultura română. Sigur, au trecut 20 de ani de când nu mai sunt acolo, mă aflu în oraşul pe care eu îl numesc „capitala DADA a exilului” (New York – n.r.). Nu ştiu, n-am ajuns încă, dar s-ar putea în curând să ajung şi la punctul în care mă voi prezenta drept scriitor american de limba română. Sunt născut, de asemenea, într-o familie evreiască, iar destinul, în biografia mea, are accente evreieşti semnificative. Toate astea fac împreună ceea ce sunt... Dar, până la urmă, rezultatul ultim al biografiei unui scriitor îl reprezintă fraza sa, propoziţiunea pe care o lansează, stilul şi vocea lui, felul în care orânduieşte cuvintele.

- Prin extensie, se poate spune că acesta este şi un premiu acordat limbii române, culturii române?

- Ar trebui să fie. Ştiu că este ceva care nu convine foarte bine unei anumite părţi a lumii literare bucureştene, care ar vrea ea să stabilească pe cine reprezintă România. Dar dacă vrei să fii reprezentat în străinătate, trebuie absolut să dai şi o voce străinătăţii înseşi, să aleagă ea pe cine crede, nu doar pe cine cred cei care, ştiu eu, semnează diplomele de talent la Bucureşti. Cred că este şi o onoare, şi o recunoaştere făcută literaturii române. Peste tot, în toate cronicile şi articolele din Franţa, care au fost multe şi elogioase, sunt numit - cum şi sunt - scriitor român.

- Cum ai fost primit de către francezi?

- Primirea, cea din presă, a cărţii a fost spectaculoasă. Au fost foarte multe cronici extrem de favorabile şi nu mă aşteptam, o spun sincer, la o asemenea unanimitate de elogii. Chiar dacă n-ar fi fost şi premiul, care a încununat şi stabilizat acest consens, doar aceste recenzii ar fi situat oricum cartea într-un anumit loc de mare atenţie literară. Venind şi premiul, lucrurile s-au amplificat, deci consider că francezii m-au primit foarte bine…”.

Romanul Întoarcerea huliganului a apărut în 2003, la Editura Polirom, fiind reeditat în 2006, în condiţii grafice excelente. Traducerea în franceză - semnată de Nicolas Veron - a fost publicată, în vara acestui an, la Editura pariziană Seuil.



Premiul Goncourt 2006



Scriitorul american Jonathan Littell (39 de ani), care scrie în franceză, a câştigat Premiul Goncourt 2006 cu romanul „Les Bienveillantes” (Binevoitoarele), un volum masiv de peste 900 de pagini. Scris la persoana întâi, romanul este confesiunea unui fost ofiţer SS, Max Aue – personaj fictiv, un torţionar monstruos, care a participat la operaţiunile de exterminare naziste în anii 1941-1945, iar la sfârşitul războiului se stabileşte în Franţa, unde trăieşte liniştit şi împăcat, „cu sentimentul datoriei împlinite”, ca patron al unei fabrici de dantele. Câteva confesiuni ale ofiţerului povestitor: „Nu regret nimic. Am făcut ce-mi cerea meseria şi nimic mai mult…” şi „Ca mai toţi oamenii, nu a fost voia mea să devin un asasin. Dacă ar fi fost după mine, m-aş fi ocupat de literatură”… Romanul a înregistrat un succes enorm în Franţa. Apărut la Editura Gallimard, într-un prim tiraj de 12 000 exemplare, romanul a mai fost retipărit de câteva ori, înregistrând, până la sfârşitul lunii noiembrie, pes­te 300 000 de copii vândute. Şi succesul de critică este impresionant. Comentatorii nu ezită să-l compare pe Jonathan Littell cu Tolstoi şi vorbesc despre el ca de un adevărat geniu. Pentru Jorge Semprun, unul dintre cei 10 membri ai juriului Goncourt, cartea nu este doar cea mai bună a anului, „ci a deceniului şi una din cele mai bune a ultimilor 50 de ani.” Editurile din România au şi început competiţia pentru a obţine copyright-ul…

Ce se mai ştie despre acest nou „scriitor genial”? E american, de origine iudeo-poloneză, este căsătorit cu o belgiancă, are doi copii şi locuieşte la Barcelona. Nu-i place deloc să fie considerat o vedetă. Dă extrem de rar interviuri şi s-a declarat indiferent la orice premiu literar. A copilărit şi a studiat în Franţa, apoi a absolvit şi Universitatea Yale. Din 1992 a activat pentru o serie de organizaţii umanitare, aflându-se aproape 15 ani în zone de conflict – Bosnia, Afganistan, Cecenia…, fiind chiar rănit… Jonathan Littell este fiul maestrului romanelor de spionaj Robert Littell, autor cunoscut mai ales pentru „The Company: A Novel of the CIA”. Şi Jonathan a debutat editorial cu un roman de spionaj, „Bad Voltage” (1989), însă cartea a trecut neobservată. Şi o ultimă curiozitate: laureatul Premiului Goncourt şi-a trimis manuscrisul către editurile franceze, semnându-l cu pseudonimul Jean Petit, ascunzându-şi originea americană. http://www.contrafort.md/2006/145-146/1138.html

Scriitorul Norman Manea, decorat de Traian Basescu
Ziarul Gandul | 12 decembrie 2006
Scriitorul Norman Manea a fost decorat de presedintele Traian Basescu, cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Comandor, Categoria A - "Literatura", potrivit unui Decret publicat in Monitorul Oficial. Norman Manea a fost decorat "in semn de apreciere deosebita pentru indelungata si prodigioasa activitate literara, pentru contributia remarcabila la promovarea imaginii Romaniei in lume".

Totodata, Basescu i-a mai decorat si pe inginerul si scriitorul Duiliu Constantin Alexandru Zamfirescu, cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Cavaler, Categoria F - "Promovarea Culturii" si pe pianistul si compozitorul Jancy Korossy, cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor, Categoria B - "Muzica". In aceste cazuri, onorurile au fost conferite de seful statului la propunerea ministrului Culturii si Cultelor.
Scriitorul roman Norman Manea a fost recompensat in luna octombrie cu premiul Medicis pe 2006 pentru roman strain, pentru volumul autobiografic "Intoarcerea huliganului".

Sertarele exilului de Norman Manea
=====
Sertarele exilului de Norman Manea
=====
Sertarele exilului de Norman Manea
=====

Norman Manea, locul 7 in topul celor mai bune carti din Franta
Romanul "Intoarcerea huliganului" de Norman Manea, care a primit recent Premiul Medicis Etranger, s-a clasat pe locul al saptelea al celor mai bune carti aparute in Franta, in cursul acestui an. Topul a fost intocmit de prestigioasa revista literara franceza "Lire", care a aparut ieri pe piata. Au intrat in top 20 de titluri, primul loc fiind ocupat de romanul "Les Bienveillantes" al americanului Jonathan Litell, care a castigat Premiul Goncourt in aceasta toamna.
Romanul lui Norman Manea, aparut la Seuil, a surclasat cateva carti importante ale pietei anului 2006 in Franta, cum ar fi: "Dominique Aury" de Angie David, "Ouest" de Francois Vallejo, "Le soufre et le moisi", un eseu de Francois Dufay.
http://www.romanialibera.ro/editie/NEW_SITE/articol-Norman-Manea-locul-7-in-topul-celor-mai-bune-carti-din-Franta-1.htm

CRONICA LITERARA de Gheorghe Grigurcu - Norman Manea intre clovni

Exilul si imparatia
„Huliganul“ lui Norman Manea are parte, din nou, de o intoarcere triumfala. Dupa ce anul trecut ziarul spaniol La Vanguardia a desemnat Intoarcerea huliganului drept Cartea anului, la categoria „Carti straine“, intr-o competitie in care fusesera nominalizati Ian McEwan si Haruki Murakami, juriul Premiului Médicis Etranger a ales, acum citeva zile, sa premieze aceeasi carte.
Cronicile care au aparut in ultimele doua luni in presa culturala franceza nu fac economie de superlative. In contrast cu atitudinea rezervata de la Bucuresti – unde Nicolae Manolescu, Alex Stefanescu s.a. il considera pe Norman Manea un scriitor „mediocru, lipsit de talent“ –, cronicarii straini nu ezita sa vorbeasca despre autorul roman...
Citeste articolul

Infantilul Norman Manea
articol de: Radu Ioanid
Unul dintre cei mai stupizi grafomani care au bîntuit pe culoarele redactiilor din România este numitul Norman Manea. Baiatul n-are talent nici cît femeia de serviciu din redactia noastra. Dar are, în schimb, altceva: o scurgere continua, o dizenterie verbala, pe aceeasi tema, cît de mult a suferit el si ce ticalosi sînt ceilalti. Faptul ca e de alta etnie (unii zic ca ar fi chinez) nu-i confera, automat, talent literar. În ultima lui facatura, acest Norman Manea (care ne distreaza precum actorul comic englez Norman Wisdom) încearca sa traga niste copite în directia publicatiilor nationale "Saptamîna" si "România Mare", care au îndraznit sa-l critice pe el. La urma urmei, Norman Manea e un fel de Vladimir Tismaneanu ceva mai în vîrsta si mai obraznic. În curînd, ne vom ocupa, pe larg, de "opera" acestui infantil, calare pe mîrtoaga lui de lemn. Nu, noi nu-l facem "huligan" (cum se face el însusi, ca sa semene cu Mihail Sebastian), noi îl facem magar. Uitati-va bine la poza: asta-i primul magar calare pe o gloaba!http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=3940

Premiul Medicis 2006 revine unui roman
Paris, Franta/Romanian Global News
Premiul Medicis 2006 a revenit scriitorului roman Norman Manea(foto), pentru volumul “Intoarcerea unui huligan: o viata”.Scriitor roman exilat la New York, Norman manea povesteste in “Intoarcerea unui huligan” o viata plina de persecutii, de la deportarea intr-un lagar de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pana la recenta sa intoarcere in Romania, eliberata de sub dictatura, dar nu si de sub rasism si coruptie. La 70 de ani, el aseaza in paginile acestei carti autobiografice cu structura complexa, o reflexie asupra exilului si relateaza un periplu bulversant prin acest secol, un periplu in care limba sa materna devine ultimul refugiu al unui om persecutat, exclus de regimurile totalitare, strain in propria sa tara dar si in tara de adoptie.

Norman Manea - la aniversare La rubrica «Estuary» din Apostroful clujean, un articol al lui Marco Cugno deschide un amplu dosar pe care revista i-l dedica scriitorului Norman Manea, aflat la vârsta de 70 de ani. Urmeaza articole de: Sanda Cordos, Ruxandra Cesereanu, Stefan Borbely, Corin Braga, Matei Calinescu, Leon Volovici, Irina Petras, George State, Calin Teutisan, Marta Petreu. Apostrof, nr. 7, 2006

CRONICA EDITIILOR de Z. Ornea - Eseurile lui Norman Manea

Norman Manea a citit la Festivalul de la Berlin

Un festival de literatura desfasurat in octombrie, dar pentru care s-
au vandut bilete inca din mai este o ciudatenie pentru Romania, dar
nu si pentru Germania. Aceasta este recunoscuta pentru generozitatea
cu care statul sau firmele private incurajeaza actul artistic.
Festivalul International de Literatura de la Berlin, una dintre cele
mai prestigioase manifestari de gen din lume, a inceput pe 6
septembrie si s-a incheiat sambata, pe 17. Se pare ca aceasta editie
a Festivalului, a cincea, a beneficiat de atentia a peste 22.000 de
spectatori, „mai mult decat ne-am fi putut astepta", cum au declarat
organizatorii. Printre altele, s-a discutat despre situatia culturii
in afara politicii, iar Helga M. Novak a criticat situatia poetelor
de limba germana.

Deschiderea acestei editii a fost facuta de prozatorul Carlos
Fuentes. Una dintre cele mai importante sectiuni ale Festivalului -
sunt trei mari si mai multe anexe - este „Literatura Lumii".
Participantii la aceasta sectiune sunt alesi de un juriu alcatuit din
11 membri, fiecare dintre acestia avand dreptul la trei propuneri. In
acest an, juriul a fost alcatuit de: Jon Fosse, Philip Jeyaretnam,
Antje Krog, Hanif Kureischi, Alberto Manguel, Iris Radisch. Charles
Simic , Shashi Throor, Adam Zagajewski si Mario Vargas Llosa. Acesta
din urma se afla in prezent in Romania, pentru a participa la
Festivalul International „Zile si Nopti de Literatura", aflat in
desfasurare la Neptun.

O alta sectiune importanta a Festivalului de la Berlin este cea
intitulata „Kaleidoscope". Organizatorii festivalului i-au inivitat
personal pe autorii care urmau sa citeasca din scrierile lor aici.
Printre acestia s-a numarat si scriitorul de origine romana, Norman
Manea. (E.V.)

http://www.averea.ro/display.php?data=2005-09-19&id=7890

[size=18]Norman Manea la Festivalul de la Berlin[/size]
Stabilit de aproape două decenii în SUA, fiind cel mai citit
autor în spaţiile american şi european, Norman Manea a confirmat
participarea sa la cea de a cincea ediţie a Festivalului
Internaţional de Literatură de la Berlin, ce se va desfăşura între 6
şi 17 septembrie. El este invitat în secţiunea "Kaleidoscope".
Cel care a scris romanul Întoarcerea huliganului, tradus de
curând şi în limba spaniolă de Joachim Garrigos, s-a născut lângă
Suceava, în 1936, într-o familie de evrei.
A cunoscut încă din copilărie ororile nazismului, familia,
împreună cu el, fiind deportată în Transnistria.
Odată cu instaurarea regimului comunist atât el, cât şi familia
sa, au cunoscut ororile acestui regim politic. Marginalizat ca
scriitor, Norman Manea părăseşte România în 1986 şi se stabileşte la
New York. În prezent este profesor la Bard College. Odată cu
stabilirea în SUA cărţile sale au un succes imediat la public şi
critică, ajungând să fie tradus în 15 limbi. La noi, editura ieşeană
Polirom i-a publicat Întoarcerea huliganului, Plicuri şi portrete şi
Fericirea obligatorie. Norman Manea se va afla, la Berlin, alături de
nume importante ale literaturii contemporane ale lumii, cum ar fi
Mario Vargas Llosa, Russell Banks, Kazuo Ishiguro, Carlos Fuentes şi
Kenzaburo Oe. (Mariana Criş)

AZI

Un nou roman semnat Norman Manea

Cea mai bună carte" a lui N.M., conform lui Matei Călinescu
Norman Manea, scriitor şi eseist originar din Suceava, devenit american de mai multă vreme, a publicat recent, la Editura Polirom, un nou roman, intitulat "Întoarcerea huliganului". Despre această carte, Matei Călinescu spune:




"O constructie ambitioasa, ampla, cu multe deschideri si cu bogate armonii interioare, o piesa simfonica, as zice, cu motive care revin, cu melodii reluate in chei si timbre diferite, cu alternante intre registrul major al sectiunilor care evoca "iniţierea" (Transnistria) sau, mai tirziu, universul concentrationar comunist (Periprava) si alte moduri mai jucause, mai capricioase, mai tandre sau mai taioase, mai amuzate sau mai furioase. Vad, bunaoara, fragmentul transformarii magico-absurde a limbii romane in limba universala, ca pe un scherzo extins, in care o posibila anxietate onirica initiala se rezolva in caricatura delicata, fantasta si umor destins. In combinatia intre genuri - intre autobiografia propriu-zisa, la persoana intii, si naratiunea romanesca la persoana a treia - fictiunea da viata si intensitate elementului strict istoric-autobiografic. Temele esentiale (holocaust, comunism, exil), scrutate deopotriva ca destin colectiv si individual, situeaza tragedia secolului XX in contextul confictelor modernitatii si al tensiunilor contemporaneitatii noastre globale, disputata intre solitudine si solidaritate. O carte grava si complexa.
Am citit "Intoarcerea huliganului" cu sustinuta curiozitate, cu emotie, cu sentimentul ca aceasta e cea mai buna carte de pina acum a lui Norman Manea.” (Matei Calinescu)

Norman Manea s-a născut în 1936, la Burdujeni (azi cartier al municipiului Sucevei) şi trăieşte la New York. A scris: "Noaptea pe latura lunga", 1969; "Captivi", 1970; "Atrium", 1974; "Primele nopti", 1975; "Cartea fiului", 1976; "Zilele si jocul", 1977; "Anii de ucenicie ai lui August Prostul", 1979; "Octombrie, ora opt", 1981; "Pe contur, 1984; "Plicul negru", 1986; "Despre clovni: dictatorul si artistul", 1997.
"Sint putini scriitorii care pot aduce in pagina o pinza atit de consistenta si totodata atit de policroma de fapte, senzatii, reflectii si reflectari cum se intilneste de regula in proza lui Norman Manea. Prozatorul are o puternica obsesie a concretului sufletesc, desfacind in mii de fire o situatie, o intimplare abia schitata, un gest consumat rapid, o replica doar bolborosita si refacind apoi intregul, dar mai concentrat, mai dens." , spunea Mircea Iorgulescu


http://www.nordlitera.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=361

Norman Manea - evreu, român, american, sau nici una nici alta?
[justify]Ce este un hooligan? Pentru suporterii balonului rotund o specie de suporteri violenţi, nu prea agreaţi în templele ovale ale fotbalului. Cum şi-a găsit această noţiune însă drumul în titlul unei cărţ mult discutată de critica literară din Germania şi Elveţia?

Pentru românii un hooligan este mai mult decât un bătăuş din tribună, este un huligan, un nemernic, un autoexclus al societăţii, sau un exclus de o societate anume, altfel spus un golan. Istoria de tranziţie postdecembristă din România ne arată însă că golănia poate să obţină dimensiuni politice cu o stridentă tentă revoluţionară.

Dacă ne uităm la numele autorului şi a traducătorului, familiarizându-ne puţin cu biografiile lor, putem bănui deja că jurnalul „Die Rückkehr des Hooligan – Ein Selbstporträt“ (Întoarcerea huliganului – Un autoportret), apărut la editura Hanser din München, tematizează societatea românească sau cel puţin o tangenţează. Autorul este Norman Manea, născut la 19 iulie 1936 la Burdujeni/Suceava, iar traducătorul din limba română în cea germană este criticul literar Georg Aescht, născut la 28 septembrie 1953 în oraşul transilvănean Codlea.

Cartea lui Norman Manea a fost primit cu multe elogii în zona de răspândire a limbii germane. Magazinul săptămânal FOCUS a prezentat cartea deja la 16 februarie. Titulând „Retrospectivă în era urii – Autorul român Norman Manea povesteşte istoria emoţionantă a vieţii lui în două dictaturi“, autorul recenziei este fascinat de împrejurările care au dus la scrierea acestui jurnal. Scriitorul a părăsit România definitiv în 1986, stabilindu-se, după o şedere la Berlin, la New York. În primăvara anului 1997 s-a întors pentru 12 zile în România. Între 21 aprilie şi 2 mai Norman Manea scria în România un jurnal, încercând în notiţe să reţină câte ceva din atmosfera postceauşistă din ţară. Întors la New York şi trezindu-se a doua zi acasă în Upper West Side a constatat cu stupoare că fiţuicile lui de jurnal rămăseseră în avion. Toate intervenţiile la compania de transport aerian au rămas fără succes. Însemnările din România au rămas dispărute. Şi ce speranţe îşi pusese Norman Manea în aceste notări! Doar suferea de o criză creativă, care dura aproape de zece ani. Nu-i rămânea decât să facă din nevoia o virtute. Rezultatul este tocmai acest jurnal, „o reuşită măiastră, o autobiogrfie fără stilizare personală, un raport de viaţă care nu trădează niciodată pretenţia de cea mai înaltă compoziţie literară, şi o povestire de jertfă din trecuturile totalitare ale României din secolul 20 care refuză orice atitudine eroică şi nu renunţă la oglindirea ironică a propriei personalităţi“.

În cel mai răspândit cotidian german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG (20 martie 2004) s-a ocupat Joseph Croitoru într-un amplu articol de jurnalul lui Norman Manea. El consemnează faptul că literatura română se bucură deja de un alt jurnal care imortalizează denumirea de huligan în titlul său. „Wie ich zum Hooligan wurde“ (Cum am devenit huligan) se numeşte cartea lui Mihail Sebastian. Analizând cele 424 de pagini ale lui Norman Manea recenzentul sublinează faptul că din acest jurnal lipseşte de fapt „timpul în Transnistria, unde a fost deportat cu familia sa la vârsta de cinci ani“. Croitoru recunoaşte în scrierea lui Manea un oarecare proces de refulare a trecutului său evreiesc. Nici perioada comunistă este detaliat prelucrată, ceea ce generează întrebarea justă după caracteristicele acestui jurnal sui generis. Joseph Croitoru vorbeşte despre „urme fragmentare ale unei lucrări de amintire care poate fi citită în unele pasaje mai degrabă ca o refuzare a acesteia (amintirea)“.

Andrea Köhler de la NEUE ZÜRCHER ZEITUNG (Elveţia, 19 aprilie 2004) l-a vizitat pe Norman Manea la New York. Jurnalista din Zürich a găsit un „autobiograf sceptic“, rămas adânc înrădăcinat în „spaţiul limbilor romanice“. New York ar fi un hotel bun, se destăinuie scriitorul cu originea bucovineană. Manea trăieşte acolo cu nevasta sa, care lucrează ca restauratoare, în timp ce el predă cursuri de Creative Writing la legendarul Bard-College. Dar totuşi numai un hotel, „doar o cazare?“, constată Andrea Köhler cu un semn de întrebare. Omul din faţa ei a rămas un „Hooligan“ cu o sete de nepotolit după Europa.

Într-un interviu cu Ina Hartwig de la ziarul FRANKFURTER RUNDSCHAU (6 martie 2004) Norman Manea explică alegerea numelui de „Jormania“ pentru ţara în care îşi petrecuse cea mai lungă perioadă din viaţă. „Jormania“ a fost preluat de la Ion Petru Culianu care a încercat astfel să comprime „mentalitatea bizantină“ din România într-un singur termen. Norman Manea vorbeşte foarte deschis despre tinereţea sa: „Ca băiat am fost foarte fascinat de ideea comunistă. Utopia a fost transpusă într-o poveste, ceea ce pentru un copil a fost foarte atrăgător. Se părea că ar fi o posibilitate de a scăpa de trecut. Eu am fost aşa ceva ca un tânăr revoluţionar. Am încercat să mă desprind de familia mea, nu vroiam să mai aud nimic de gheto şi de urmărire. Nu am fost interesat de ei, credeam în viitor.“ Cu aceeaşi sinceritate Manea vorbeşte despre exilul românesc. Referindu-se la comunitatea română din Chikago scriitorul nu ocoleşte nici bănuieli foarte grave când răspunde jurnalistei germane: „Cred că în cazul omorârii lui Culianu comunitatea din Chikago nu are mâini curate.“ Păcatul acestuia consta în critica lui la adresa lui Mircea Eliade, mai precis a laturii naţionaliste ale filozofului român, care scrisese şi el un roman cu titlul „Huliganii“. În timp ce huliganii lui Eliade fuseseră însă „iconoclaşti“, cei ai lui Mihail Sebastian erau „dizidenţi printre dizidenţi“, iar cartea lui proprie „Die Rückkehr des Hooligen“ ar fi „o carte despre exil înainte şi după exil“, singura patrie rămânând pentru el „limba mea“.

William Totok, scriitor şi jurnalist berlinez, membru al fostului grup de scriitori germani din România „Aktionsgruppe Banat“ (desfiinţat de Securitate în 1975, Totok fiind arestat), a purtat şi el un interviu cu Norman Manea pentru DIE TAGESZEITUNG (15 aprilie 2004) din Berlin. Întrebat despre răsfrângerea exilului asupra situaţiei sale de scriitor, Norman Manea a încredinţat tiparului o luare de poziţie mai degrabă filozofică decât politică. „Da, ţara s-a îndepărtat şi m-a exclus în acelaşi timp. Acest lucru generează un efect dublu, unu geografic şi unu politic. ... Depărtarea ţării are însă şi un efect tămăduitor. Ţinuta mea critică faţă de ţara o simt în ultima instanţă ca una patriotică, ca cea a unui om care nu s-a smucit încă definitiv de locul părăsit. Însă cu cât se îndepărtează ţara mai mult, cu atât mai mult creşte un oarecare sentiment de indiferenţă. Ţara din depărtare dispare încetul cu încetul din imaginaţia mea şi ar putea să devină într-o bună zi însăşi ficţiune. Eu ştiu că m-am născut acolo şi că româna va rămâne limba mea până la sfârşitul vieţii mele.“

Fiind în luna mai oaspete al institutului „American Akademy“ din Berlin Norman Manea a comparat într-un interviu cu cotidianul DIE WELT cele două sisteme totalitare care au dominat evenimentele istorice ale secolului trecut. „Naziştii au fost în orice caz mai sinceri decât comuniştii. În esenţă făceau cu mare patimă şi consecvenţă ceea ce anunţaseră. Comuniştii au vorbit din contră de o lume fără clase, fără exploatare – acest vis de copilărie – şi foarte curând s-a deschis o prăpastie între promisiuni şi adevăr. ... Comunismul a degenerat şi a oferit fiecăruia un subterfugiu: subterfugiul ipocriziei.“

Rodica Binder de la postul de radio DEUTSCHE WELLE din Köln crede că Întoarcerea Huliganului a reuşit să devină atât de repede un best seller în Germania nu numai datorită „tălmăcirii excelente“ a lui Georg Aescht ci şi datorită faptului că „în Germania există o sensibilitate diferenţiată, sporită faţă de destinul familiei acestui scriitor, faţă de propria lui soartă, de exilat, de scăpat al Holocaustului şi al totalitarismului comunist“. Norman Manea este scriitorul român cu cele mai multe cărţi traduse în limba germană.
[/justify]


http://www.agonia.ro/index.php/press/75781/

NORMAN  MANEA-
Nu sunt religios, sunt un agnostic, nu am opinii clare despre o atât de enigmatică temă. Moartea? Mă îngrozeşte nu doar neîncetata ei productivitate, ci mai ales "veşnicia ei", cum spunea poetul. Unii evrei religioşi au considerat "contractul" lor cu Dumnezeu pus în dubiu de catastrofa Holocaustului.
=====
Aureliu