Tanase[Bambi][v=]

Arhivele Sfera Politicii - Demascări

STELIAN TĂNASE

Fenomenul demascărilor a fost lansat în 1958 odată cu retragerea Armatei roşii din România, produsă la iniţiativa lui Nikita Hrusciov şi nu la cererea lui Gheorghiu Dej cum s-a spus. În faţa acestei situaţii, Dej a trecut la măsuri dure împotriva unor adversari potenţiali sau reali pentru a ţine sub control situaţia. Anul 1958 coincide cu declanşarea unui val de arestări şi procese bazate pe schimbarea codului penal constând în înăsprirea pedepselor. A fost o acţiune de amploare careia i-au căzut victime zeci de mii de persoane din toate straturile sociale. Intelectualii au fost ţinte predilecte ale acestei campanii care a durat circa 5 ani, până în 1962/3. Atunci relaţiile cu Moscova au ajuns la un punct critic, moment în care Dej şi oamenii lui au schimbat cursul politic practicând o apropiere faţă de cei pe care i-au prigonit. Metodele favorite între 1958/62 pentru a supune intelectualii a fost intentarea a numeroase procese politice pentru orice motiv. Pentru aşa zise „discuţii duşmănoase”, propaganda anticomunistă, citirea unor cărţi interzise, participarea la cenacluri etc. Pentru aceleaşi motive au fost organizate „demascări” - procese cu public, unde muncitori, dar mai ales cadre ale Securităţii, erau aduşi în diferite săli să înfiereze intelectuali de prestigiu. De obicei victimele au fost alese dintre „tovarăşii de drum„, intelectuali privilegiaţi ai regimului. Exemplul cel mai cunoscut este „demascarea” grupului Miliţa Pătraşcu, Jacques Costin, Marius Nasta din aula Facultăţii de Drept. A fost o tehnică iniţiată la Bucureşti, care precede cu câţiva ani exerciţiile de înfierare ale revoluţiei culturale chineze. Şeful propagandei Leonte Răutu (după înlăturarea lui Iosif Chisinevski în 1957), conform unui document al C.C. al P.M.R., i-a raportat astfel lui Dej o întrevedere cu ambasadorul sovietic A.A Episev ; „Episev s-a interesat de adunările avute cu muncitorii şi intelectualii în cazul Andricu şi Miliţa Pătraşcu…El şi-a exprimat părerea că partidul nostru are în această privinţă o iniţiativă extrem de valoroasă, care nu a fost folosită nici în Uniunea Sovietică şi nici în alte ţări….”

Reproducem mai jos un document oficial privitor la acţiunea îndreptată împotriva compozitorului Mihai Andricu, redactat dupa începutul „dezgheţului” din anii ’60.

The „exposures” phenomenon started in 1958, with the withdrawal of the Red Army from Romania, withdrawal which occurred at the initiative of Nikita Khrushchev and not that of Gheorghiu Dej, as it has been repeatedly claimed. Facing this situation, Dej engaged in repressive actions against any potential or existent adversaries. The year of 1958 matched in fact with the onset of a wave of arrests and trials based on some changes in the penal code, consisting in tightening sanctions. It was a major action that produced tens of thousands of victims originated in any possible social strata. The cultural elite proved to be the main target of this campaign, which lasted almost five years, until 1962/1963. That was actually the moment when the relations with Moscow had finally reached the critical point, precisely when Dej and his trusted men shifted the course of their political action by getting close to those whom they had prosecuted before. Between 1958 and 1962 the favored method employed for subjecting the cultural elite was instituting legal proceedings against them practically for any reason; for the so called „hostile chats”, anticommunist propaganda, reading forbidden books, taking part in literary circles etc. For the same reasons, there were held „exposures” - namely public trials where workers, especially the personnel of Securitatea, were brought to cast a slur upon prestigious intellectuals. The victims were generally picked from among „fellow travelers”, intellectuals favored by the regime. The most noteworthy example is the „exposure” of the Miliţa Pătraşcu, Jacques Costin and Marius Nasta group, which took place in the auditorium of the Law School. It was a technique put into practice in Bucharest, thus preceding the actions later engaged by the Chinese Cultural Revolution. As an official document belonging to the C.C. of the R.W.P. (i.e. Romanian Workers’ Party) states, Leonte Rautu, the propaganda chief (after Iosif Chisinevski had been previously removed in 1957), thus reported to Dej about an encounter with the Soviet Ambassador, A.A Episev; „Episev showed high interest in the meetings we had with both the workers and the intellectuals in the case of Andricu and Miliţa Pătraşcu… He therefore expressed his point of view regarding the high value of our Party’s initiative, never before used in the Soviet Union or any other countries…”

We are reproducing in the following an official document speaking about the action taken against the composer Mihai Andricu, drafted soon after the commencement of the „détente” in the 60s.

ARHIVELE STATULUI
Fd. 96, vol.IV
Filele 72, 73, 74, 75

CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI SECRET Ex. nr. 1

NOTA
Privind pe numitul Andricu Mihai

La data de 22 ianuarie 1954, organele fostei Direcţii a II-a, au deschis dosar de acţiune informativă împotriva numitului:

Andricu Mihai, născut la 22 octombrie 1897 în Bucureşti, fiul lui GHEORGHE şi ELENA, de profesie compozitor şi profesor la Conservator, fără antecedente penale şi politice, căsătorit, are copii, domiciliat în Bucureşti, str. Alexandru Popov, nr. 21.

În perioada 1914-1920 a făcut studii juridice şi muzicale la Paris.

În anul 1923 s-a angajat corepetitor la Opera de Stat din Bucureşti şi apoi profesor la Facultatea de Muzică.

Andricu Mihail a posedat o moşie în comuna Săruleşti, jud. Ilfov, continuând şi după reforma agrară să posede un conac şi o suprafaţă de teren. Pentru merite muzicale în anul 1947 a fost distins cu premiul I, George Enescu. A mai fost distins cu premiul maestru emerit al artei, premiat de mai multe ori cu premii de stat şi ales membru corespondent al Academiei Republicii România.

În urma faptului că a frecventat Institutul Francez de Înalte Studii din România, desfiinţat în 1948 pe considerente de spionaj, şi pentru că a fost semnalat ca frecvent vizitator al Legaţiei Franţei la Bucureşti, a fost lucrat informativ, suspect de activitate de spionaj.

Din materialele informative a rezultat că numitul ANDRICU MIHAIL a întreţinut relaţii cu diplomaţii francezi TADDEI GABRIEL, FRANCFORT PIERRE, DU BOISBERRRANGER JEAN, DECIRY JEAN şi alţii, semnalaţi cu activitate de spionaj pe teritoriul REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, întâlnindu-se cu ei la sediul legaţiei, la domiciliul său şi în locuri publice.

Andricu Mihail a întreţinut mai multe legături cu unii membri din corpul diplomatic al legaţiilor: Angliei, Statelor Unite ale Americii, Elveţiei, Greciei şi Turciei.

Prin intermediul unor diplomaţi şi în special cei francezi, Andricu Mihail a expediat din ţară scrisori adresate unor cunoscuţi din Franţa şi a primit înregistrări muzicale pe discuri precum şi unele publicaţii nedestinate difuzării în ţară.

Andricu Mihailîn acelaşi timp a mai fost semnalat cu afirmaţii critice privind calitatea muzicii uşoare sovietice, considerând ineficiente schimburile de experienţă în acest domeniu. Tot în acest sens a susţinut că nivelul de trai din ţara noastră este scăzut ca urmare a relaţiilor economice cu U.R.S.S.

În sarcina lui Andricu Mihail s-a mai stabilit informativ că a dovedit lipsă de patriotism, calificând poporul nostru drept „rândaşi”, evitând să releve în relaţiile cu diplomaţii statelor capitaliste realizările obţinute în construcţia socialismului din ţara noastră.

Pentru considerentele expuse mai sus, cât şi pentru faptul că Andricu Mihail a contestat capacitatea şi competenţa unor membrii din conducerea Uniunii Compozitorilor din ţara noastră, imputându-i-se totodată comportarea imorală în familie, la data de 7 aprilie 1959 a fost demascat într-o şedinţă publică.

În revista Contemporanul din 1 mai 1959 şi ziarul România Liberă din 6 mai 1959 s-au publicat sub titlurile „O jalnică epavă a trecutului în judecata opiniei publice” şi „Demascarea unui odios calomniator”, o expunere a faptelor celui în cauză.

La şedinţă au luat cuvântul: FLOREA EMILIAN - muncitor la Uzinele „23 August”, DUMITRU CORBEA - poet, ION DACIAN – artist liric, SICĂ ALEXANDRESCU – regizor, DIMITRIE DINICU – artist, ALFRED MENDELHSON – compozitor, RADU BELIGAN – artist, VIOREL COSMA – muzicolog şi NICOLAE PRODEA – muncitor la Uzinele „Vulcan” care, au condamnat activitatea lui ANDRICU MIHAIL.

În urma acestei şedinţe, numitul Andricu Mihail a fost îndepărtat din Academia Republicii Socialiste România şi Uniunea Compozitorilor.

În dosarul acţiunei informative se află un referat din 19 ianuarie 1959 prin care se propune demascarea publică a numitului Andricu Mihail şi apoi arestarea în vederea trimiterii în justiţie, semnat pentru Ministrul Afacerilor Interne de generalul locotenent PINITILIE GHEORGHE. De asemenea, se mai găseşte o notă semnată de Ministerul Afacerilor Interne prin care se înaintează un material informativ privind cel în cauză. Ambele materiale au fost înaintate conducerii de partid, fără a rezulta soluţia dată.

La data de 12 septembrie 1961 organele fostei Direcţii a II-a, au întocmit un referat prin care propune reţinerea timp de 48 de ore a numitului ANDRICU MIHAIL pentru omisiunea denunţării la trecerea frauduloasă a frontierei a numitei BERINDEI ELENA fostă informatoare şi concubina celui în cauză.

Pe acest referat tov. Ministru al Afacerilor Interne a pus rezoluţia: „În momentul de faţă când festivalul George Enescu este în curs, nu este momentul potrivit. Documentaţi mai bine acţiunea şi apoi reveniţi”. La data de 20 decembrie 1963 acţiunea informativă a fost închisă, întrucât s-a stabilit că ANDRICU MIHAIL nu a desfăşurat activitate infracţională de spionaj, iar manifestările lui nu reprezintă un pericol social.

Cu ocazia demascării sale ANDRICU MIHAIL nu a fost anchetat şi nici martori nu au fost audiaţi.




STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Apariţii: Cioran şi Securitatea, Editura Polirom, Iaşi 2010, Clienţii lu' Tanti Varvara, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, Miracolul revoluţiei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.

Şi fetele de la Bambi ne arată chiloţii


Bambina brunetă, intitulată Denisa, îşi foloseşte contul de Facebook pentru a lansa comunicate de... citeşte mai mult

Denisa de la Bambi îşi caută iubit: "Trebuie să fie elegant în atitudine"
Componenta trupei Bambi a pus punct unei relaţii care a durat mai bine de patru ani, iar acum este din nou în căutarea sufletului pereche. Bruneta a declarat că bărbatul

Fetele de la Bambi au pozat sexy pentru noul lor album
Şedinţa foto a avut loc cu ocazia albumul aniversar pe care îl vor lansa în septembrie, întrucât trupa Bambi a împlinit 10 ani. Fotografiile au fost făcute la studioul lui Emil Jianu, machiajul a fost realizat de Adrian Pescariu, iar vestimentaţia a fost aleasă de

Secretele Mineriadei / Stelian Tănase: "N-am mai văzut 50.000 de oameni plângând“

Isterie XXX! Raluca de la Bambi si-a trimis iubitul la analize. Din cauza Mariei Cracana

Suspecta de hepatita C, Maria Cracana a reusit sa provoace isterie printre vedetele autohtone. Detalii»

Raluca Tănase s-a despărţit de iubit!

„Plângeam când îi vedeam împreună / Plângeam când îi vedeam ţinându-se de mână”. Cam asta a fost reacţia Ralucăi Tănase în momentul în care şi-a văzut proaspătul iubit întreţinând relaţii sexuale cu o femeie
şi cu un al doilea bărbat. Detalii»

Bambi: "La nuntă trebuie să convingi invitaţii să lase sarmaua din gură şi să danseze"

Bambi îşi curăţă gecile de piele cu şampon
http://www.click.ro/actualitate/utile/Bambi-curata-gecile-piele-sampon_0_908309248.html
Raluca şi Denisa au o adevărată colecţie de geci de piele, pe care însă le murdăresc cu fondul de ten.


Problema este însă rezolvată cu şampon de bebeluşi.
"De la turci am învăţat că singura metodă bună de a îndepărta fardul de pe o haina de piele este cu spumă de la şamponul de copii. În acest fel nu se rupe şi nici nu se zgârie haina", spune Denisa.

Raluca de la Bambi, prima relatie dupa Mitea
La finele lui 2007, Raluca Tanase, componenta blonda a trupei Bambi, si fotbalistul Nicolae Mitea isi spuneau Adio! dupa o poveste de dragoste cu nabadai, presarata din plin cu despartiri si impacari. Au trecut mai bine de doi ani de atunci si cantareata nu a mai fost vazuta in compania unui

"Nu am poza în Playboy, ne e ruşine de tata"
Drept urmare, pe lânga faptul că sunt surori, cele două artiste au povestit în exclusivitate pentru Cancan online care sunt obiceiurile lor, dacă sunt geloase una pe cealalta şi de ce nu s-ar dezbrăca niciodată în faţa lumii. Raluca şi Denisa susţin de asemenea că

Surorile de la Bambi cântă în aromână

Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii
Constantin Tănase, “Şi cu asta ce-am făcut?”
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
Constantin Tănase, născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucureşti, în 1945. Există zvonuri potrivit cărora ar fi fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi alte surse indică faptul că moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică şi se spune că ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să rechiziţioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: “Davai Ceas” (davai = dă-mi)
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie!

După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.

Fiica adoptivă a Mariei Tănase: "Am îngropat-o cu o pernă de trandafiri"

Stelian Tănase

„Clienții lu” Tanti VARVARA” (Ed.Humanitas 2oo8) scriere politică a lui Stelian Tănase (5oo de pagini) alcătuită după o asiduădocumentare, rezultată în numeroasele note de subsol,aduce în atenția cititorilor rolul de agentură a Moscovei a grupusculului comuniștilor din România și nu numai, a majorității comuniștilor implicați în procesul de subminare a „regimului burghezo-moșieresc” din România cu o largă participare etno-socială. Români, bulgari, evrei, maghiari, ș.a. au îmbrățișar ideea unei „revoluții proletare” pe plan european și , evident mondial. Spre deosebire de scrierile lui V.Tismăneanu, autorul, cu un an mai tânăr,nu recurge la digresiuni teoretice, rezumându-se la fapte. Rakovski, Stefanov, Kobles, Pauker ( ambii soți), Doncea, Chivu Soica, Dej, Ceaușescu , mulți alții, ( sute de nume) defilează ca într-opiesă mută, numai prin ceea ce au facut și mai puțin prin declarațiile lor, care adesea puteau induce în eroare. Atotstăpânitor era PC(b), apoi PCUS, care considera partidele comuniste din celelate țări, „secții” ale CC, respectiv Komintern, apoi Cominform, obligate să asculte și, în caz de „nesupunere”, inițiativă personală, se aplica execuția sumară sau trimiterea în Gulag. Mult timp , Stalin a dirijat acest proces, folosind lupta de combatere a adversarului său, Trotzki, drept paravan pentru răfuieli personale.In mare, faptele se cunosc, din diverse alte surse, aici intervine, amănuntul documentar și biografic. Nu se înțelege, totuși, clar rolul elementului românesc în toată această activitate ilegal, subversivă, se crează impresia că numai „alogenii” erau mai activi, iar dușmănia dintre Bela Kun, liderul revoluției sovietice din Ungaria și Cristian Rakovski, aventerurierul lider al diverselor formațiuni antiromânești devine greu de explicat, din moment ce fiecare dorea o dezmembrare a României Mari. Lenin, care apare aici, fără dubii, ca un agent german, împreună cu prietenii săi, nu a reușit să impună revoluția proletară și puterea sovietelor în Ungaria, Germania, România, ceea ce i-ar fi certificat guvernarea sovietică din Rusia ( apoi URSS). De aici o luptă inegală și ilegală, continuă, până la finele celui de al doilea război mondial, când „marele” Stalin îi îndeplinește visul. Ce se reține din acest stufos op? Că socialismul-comunismul din fostul lagăr socialist este opera Moscovei, că ideile socialiste de la Răsărit ne vin ( așa se spune și despre masoni), că orice tensiuni sociale au fost provocate și expluatate de agenți sovietici, teză care nu reflectă o realitate cu implicații mai adânci. Cu un talent de scriitor de talent, iubitor de intrigi „polițiste”, Stelian Tănase reușeșe să dea un tablou sumbru întregii mișcări comuniste din secolul XX. Cum a apărut comunismul în China, în țări mai depărtate deMoscovaeste greu de explicat și nici nu face obiectul cărții.Remarcabil este faptul că autorul elimină teza obtuzilor antisemiți despre o”conjurație iudeo-masonă”, mult iubită de propaganda nazistă, cuzistă, antonesciană. Dar autorul eludează esența marxistă, preluată de Lenin – internaționalizarea revoluției proletare. Dacă centrul mișcării nu era Moscova, ci Londra, Berlin, care ar fi fost evoluția politică în secolul XX? Desigur, acest „dacă” nu este uncriteriu istoric. Se știe că România a avutmereu diferenduri teritoriale cu Rusia vecină. De aici și inaderența la orice vine din „Răsărit”. Este.,totuși limpedeunlucru– puterea unui partid comunist, care adesea nici nu coincide cu dezideratele păturilor sărace, nu se poate baza decât pe colaborarea cu organisme supra naționale, ca și cu servicii secrete . Nu există ideea de revoluție proletară mondială,spontană, ea fiind puerilă, există o rețea de informații, servicii care se ocupă de mondializarea unor conflicte de clasă”. Această teză este valabilă și Stelian Tănase o ilustrează , am spune, strălucit.

Boris Marian

Prima beţie cu Maria Tănase

Maria Tănase, un geniu al muzicii populare româneşti
(224 vizualizari) / 3 comentarii A văzut lumina zilei la Bucureşti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Cărămidarii de Jos din Bucureşti, în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comună Carta (Făgăraş) şi al lui Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii,...

Maria Tănase a fost iubita lui Constantin Brâncuşi Maria Tănase nu a fost o femeie celebră şi atât. Nu a fost doar o cântăreaţă de muzică populară şi atât. Pietrele de încercare puse în calea să scot la iveală un amalgam de durere şi fericire, de împliniri şi neîmpliniri personale, de toane, mofturi, generozitate şi bunătate sufletească....

Fetele de la Bambi: "Uneori furăm săpunul, şamponul şi şlapii de la hoteluri"

Carmen Tănase:„Întotdeauna mi se pare că se poate şi mai bine“

Fetele de la Bambi, acuzate de plagiat


Cu piesa
"Imi cant iubirea", surorile Bambi sperau sa-si recastige locul in
topuri. Tot ce au obtinut insa au fost acuzatiile de plagiat...

Trist, dar adevarat: cantecul e identic cu "Den Ginete", interpretat de grecoaica Elli Kokkinou.

Desi "Imi cant iubirea" a fost lansata la sfarsitul anului 2008 si
fetele au incercat sa "dreaga" situatia declarand pe ici, pe colo ca au
facut o "prelucrare", pana si fanii lor sunt de parere ca imitatia nu e
chiar cea mai reusita...

Apropo, "prelucrare" s-ar fi numit daca fetele isi puneau cumva
amprenta asupra piesei (lasand deoparte videoclipul "kitschos").
Altfel, e un simplu cover, iar numele compozitorului original trebuie specificat pe
album. Suntem tare curiosi daca acest lucru chiar s-a intamplat...
FLASHBACK: In 2000, Bambi au debutat cu "Doi ochi caprui", o balada romantica ce a ajuns indata hit. Un scandal imens a izbucnit de la intrebarea "cine a compus, de fapt, piesa?" . Se pare ca Raluca si Denisa invatasera piesa de la mama lor, care o auzise cantata intr-o tabara cu ani in urma. Prin urmare, fetele au lansat o piesa ale carei drepturi nu le detineau.

http://www.apropo.ro/fun/stiri/bambi-nu-v-ati-saturat-de-plagiat-video-4811920#comments

Amintiri din 1945




Autor :
ANNIE BENTOIU

Î
n restul populaţiei, viaţa socială îşi păstra înfăţişarea normală. Se
glumea şi se rîdea mult. La „Savoy“, în fiecare seară, Constantin
Tănase încînta publicul cu foarte subţiri şi neiertătoare cuplete.
Autorităţile atrăgîndu-i atenţia să nu mai „vorbească“ astfel, la
următoarea reprezentaţie a intrat în scenă cu braţele goale şi
acoperite cu ceasuri, de la încheietura mîinii pînă la umeri. A stat
aşa, în hohotele de rîs ale sălii, apoi a ieşit din scenă şi s-a întors
îmbrăcat normal, întrebînd cu o falsă candoare: „Am spus ceva? N-am
spus nimic...“. Foarte curînd după aceea, a murit în circumstanţe încă
neelucidate. Actorul Ion Iancovescu, şi el celebru pentru vorbele sale
de duh, crease una care făcuse ocolul Bucureştiului: cuiva care-i trasa
nu ştiu ce obligaţie pe linie de partid, îi răspunsese: „Mă, eu m-am
înscris la voi de lichea, nu de tîmpit!“. Replica asta avea mare
succes. Romulus Zăroni, ministrul Agriculturii, era ţinta unei lungi
serii de bancuri.
Se spunea că-şi comandase mănuşi speciale, din care dreapta avea un
fermoar pe linia degetului mare, ca să poată semna mai uşor. O altă
poveste cu mănuşi cumpărate de el îi atribuia următoarea întrebare:
„Dar unde e a treia, aia care se ţine în mînă?“. Mergînd pe stradă şi
auzind în spate nişte bufnituri, s-a întors să vadă despre ce era
vorba: un ins îl pocnea pe el cu parul în cap. Î
ntr-un discurs, Gheorghiu-Dej ar fi exclamat: „Tovarăşi, vă spun în
două cuvinte: ex-clus!“. Comicul se concentra, după cum se vede, asupra
presupusei incompetenţe a noilor demnitari. „Cînd voi muri, tovarăşi,
ar fi spus tot Zăroni, să mă incineraţi, iar cenuşa să mi-o puneţi sub
cap“. Unele bancuri nici nu pot fi reproduse. Circulau pe faţă, frica
încă nu exista.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23419

Un pamflet al lui Tănase

Cuplet al lui Tănase de acum peste 70 de ani de o actualitate descurajantă (!!!)

http://www.atac-online.ro/15-07-2009/Un-pamflet-al-lui-Tanase.html

“Şi cu asta ce-am făcut?”
Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem noua guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Că mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie?
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicind nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleaca-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iaraşi am votat ca prostii.
Şi cu asta ce-am făcut?

Să ne înclinăm în faţa geniului lui Constantin Tănase, care rămâne cel mai reputat pamfletar pe care l-a avut această ţară!

Sunt bucuroasa ca incep anul cu o premiera la Teatrul "Odeon". Va invit sa ma vedeti in spectacolul "Agnes, aleasa lui Dumnezeu". Joc o doctorita psihiatra. Celelalte doua personaje sunt sustinute de actritele Elvira Deac si Virginia Rogin. E prima oara cand ma intalnesc cu un personaj asa de interesant, si inca pe un text atat de frumos...

Citeste tot articolul