Tanase[Bambi][v=]

Constantin Tănase

http://www.stelian-tanase.ro/iubitul-mariei-tanase/

Maria Tanase

Maria Rosca

[size=undefined]Locuind în Dealul Martisorului, în drum spre scoala, treceam zilnic prin fata casei-gradini a horticultorului Ion Coanda Tanase. Zece ani mai târziu, am urmat cursurile aceleiasi scoli primare ca si cea care avea sa-si înscrie numele în nemurire. Dintre toate amintirile, mai puternica mi-a ramas în minte cea petrecuta pe scena Caminului Cultural „Caramidarii de Jos“, când în fiecare an, la 24 ianuarie, Maria Tanase, îmbracata în costum national, se avânta în mijlocul „Horei Unirii“ „jucata“ si „cântata“ de elevele scolii.[/size]

[size=undefined]A vazut lumina zilei la Bucuresti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, în dimineata zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Cârta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.[/size]

[size=undefined]Prima data a aparut în public în 1921, pe scena Caminului Cultural „Caramidarii de Jos“ din Calea Piscului, la serbarea de sfârsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. Apoi s-a produs pe scena Liceului „Ion Heliade Radulescu“, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoita sa se retraga si sa munceasca la gradina cot la cot cu fratii si parintii sai.[/size]

[size=undefined]Saltul în inima „cetatii“[/size]

[size=undefined]Dornica sa învete cât mai multe cântece, mergea pe timpul verii în locul de bastina matern.[/size]

[size=undefined]Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vara „Carabus“ din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tanase, pentru revista Carabus-Expres, scrisa de Nicolae Kiritescu pe muzica semnata de Gherase Dendrino, Petre Andreescu si Elly Roman. A fost distribuita într-un grup vocal, alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu.[/size]

[size=undefined]Prin toamna lui 1934, în casa regizorului-gazetar Sandu Eliad din apropierea gradinii Cismigiu, a cunoscut o pleiada de poeti si scriitori ai vremii: Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Cicerone Teodorescu, Gheorghe Dinu (Stefan Roll), Zaharia Stancu.[/size]

[size=undefined]Folcloristul Harry Brauner, ascultând-o „profesional“ – la recomandarea lui Eliad – a fost profund impresionat de talentul ei înnascut. Drept urmare, a prezentat-o lui Constantin Brailoiu, întemeietorul Arhivei Internationale de Folclor de la Geneva de mai târziu. Etnomuzicologul i-a recomandat sa-si aleaga repertoriul direct de la izvoare.[/size]

[size=undefined]Ulterior, dramaturgul Tudor Musatescu a sfatuit-o sa înregistreze cântece din repertoriul propriu, apelând la una din casele de discuri existente în Bucuresti. Inregistrarea de proba s-a produs la Studioul „Tomis“ din Calea Calarasilor. Piesa intitulata Romanta mansardei, imprimata sub îndrumarea directorului muzical compozitorul Misu Iancu si cu concursul direct al lui C. Brailoiu, s-a bucurat de un succes extraordinar. Ulterior, a fost invitata si de „Columbia“, în studioul careia (strada Udricani) a înregistrat Nunta tiganeasca, epuizata în numai câteva saptamâni. Reeditata într-un tiraj impresionant, melodia a avut un succes formidabil.[/size]

[size=undefined]„Pasarea Maiastra“[/size]

[size=undefined]Inceputul carierei artistice propriu-zise a coincis însa cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, când a prezentat un program de piese folclorice: M-am jurat de mii de ori, Ce-i mai dulce ca alvita, Cine iubeste si lasa, Geaba ma mai duc acasa, Marie si Marioara, Când o fi la moartea mea.[/size]

[size=undefined]Presa timpului i-a acordat o deosebita atentie. In revista Radio-Adevarul a aparut un articol din care citam: „Tânara cântareata care e una din cele mai izbutite talente ale promotiilor mai noi aduce pe lânga apreciate însusiri vocale si o preocupare de noutate întru totul laudabila: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le diseaza ci le cânta, pastrându-le nealterata frumusetea originala. Solista creeaza astfel si pune în valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cântecul autentic, terenuri înca necunoscute, neîntelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri“.[/size]

[size=undefined]Pe la jumatatea anului 1938, profesorul Nicolae Iorga a invitat-o sa cânte la închiderea cursurilor de vara de la Valenii de Munte, care în acel an marcau jubileul a 30 de ani de la înfiintarea universitatii amintite. Cu acest prilej, marele carturar a numit-o „Pasarea Maiastra“.[/size]

[size=undefined]Data de 28 septembrie 1938 marcheaza debutul Mariei Tanase în arta cupletului, dar si lansarea cântecelor românesti de larga circulatie: Mi-am pus busuioc în par, pe versurile lui Nicolae Vladoianu si Habar n-ai tu, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu, oferite spectatorilor în revista Constelatia Alhambrei.[/size]

[size=undefined]In lunile octombrie si noiembrie ale aceluiasi an, a aparut pe estrada Restaurantului „Neptun“ din Piata Buzesti, unde cânta acompaniata de taraful Vasile Julea. Acolo au venit s-o asculte si scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat,[/size]

[size=undefined]Peste Ocean[/size]

[size=undefined]In urma auditiei de la „Hanul Ancutei“ (juriul era compus din dirijorul George Georgescu, compozitorul Mihail Jora, arhitectii Gheorghe Cantacuzino si Octav Doicescu, precum si etnomuzicologul Constantin Brailoiu), Maria Tanase, acompaniata admirabil de maestrul Grigoras Dinicu, a fost aleasa în unanimitate sa reprezinte cântecul popular românesc pe continentul american, în cadrul Expozitiei Internationale de la New York (1939). A cântat în fata fostului presedinte american Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncusi, George Enescu, Jascha Heifetz s.a., în acompaniamentul formatiei instrumentale conduse de Fanica Luca si a orchestrei dirijate de Grigoras Dinicu.[/size]

[size=undefined]Alaturi de Ion Dacian, Lulu Nicolau si Virginica Popescu, Maria Tanase a fost distribuita în revista Alhambra 41286, de la Teatrul Alhambra, prezentând câteva cântece în stil popular pe textele semnate de Eugen Mirea, Nicu Kanner si Puiu Maximilian. A aparut si în spectacole de la Teatrul Alhambra Baby, din Pasajul Majestic. Programul sau cuprindea un album de cântece din repertoriul francez, spaniol, negro spirituals si melodii autohtone.[/size]

[size=undefined]Mai apoi a fost invitata sa prezinte într-o emisiune radiofonica un interesant program sub genericul: Cântece populare în ritm de jazz, acompaniata de formatia de jazz Melody, dirijata de Steve Bernard.[/size]

[size=undefined]Cetatean de onoare al Turciei[/size]

[size=undefined]In octombrie 1940, a oferit un recital de muzica populara româneasca publicului din orasul Focsani, dupa care regimul legionar i-a interzis orice activitate artistica, distrugându-i-se toate placile de gramofon de la Radio, ba chiar si matritele de la casele de discuri. Dupa câteva luni de „absenta artistica“, vocea ei s-a facut din nou auzita la posturile de radio. Si nu numai. A fost inclusa în turneul de propaganda româneasca din Turcia din martie 1941, organizat de Nicolae Kiritescu împreuna cu Ion Aurel Maican. La Istanbul a fost ovationata pe scena Teatrului Taxim. A sustinut recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara, în urma carora, presedintele Turciei i-a oferit un post de... cercetatoare la Institutul Etnografic din Istanbul si chiar cetatenia de onoare a Turciei.[/size]

[size=undefined]Dupa întoarcerea din turneul de pe malurile Bosforului, alaturi de echipe formate din nume reprezentative ale teatrului si muzicii românesti (George Enescu, George Vraca sau Constantin Tanase), participa la spectacolele organizate în spitale pentru raniti, în timp ce, pe estrada Restaurantului „Café Wilson“, evolueaza în acompaniamentul orchestrei Victor Predescu, ascultata si admirata de marele pianist Walter Gieseking, însotit de dirijorul Ionel Perlea.[/size]

[size=undefined]In decembrie 1943, a fost invitata sa participe la serbarea Pomului de Craciun de la Regimentul de Garda Calare, cântând piese folclorice si un program de colinde, la care au fost prezenti Majestatile Lor: Regele Mihai I si Regina Mama Elena, Maresalul Ion Antonescu, profesorul Mihai Antonescu, toti membrii guvernului.[/size]

[size=undefined]La sfârsitul lunii decembrie 1943, alaturi de echipa de revista de la Alhambra, ce functiona în vechea resedinta a Teatrului Baraseum din strada Udricani, Maria Tanase a aparut în spectacolul regizat de H. Nicolaide: ca la noi la nimeni, în care interpreta un cântec de muzica usoara cu un refren în idis, jucând alaturi de actorul Alexandru Giugaru.[/size]

[size=undefined]Luna ianuarie a anului 1944 marcheaza debutul sau în opereta Mascota de Edmond Audran, în care detine rolul principal feminin, alaturi de tenorul Ion Dacian si sub bagheta dirijorului Egizio Massini.[/size]

[size=undefined]Pe scenele operetei si teatrului[/size]

[size=undefined]In aprilie 1945 i se încredinteaza, la Teatrul Municipal, rolul eroinei Masa din drama tolstoiana Cadavrul viu, având ca partener pe maestrul Ion Manolescu, a carui discipola era la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica, la clasa de tragedie; fusese aleasa de însusi profesorul sau, fiind convins ca eleva sa poseda calitati dramatice remarcabile. Si nu se însela. Nicolae Kiritescu îi dramatizeaza lucrarea Axel la portile raiului scrisa de Paul Morgan si Adolf Schütze pe muzica lui Ralph Benatzky sub titlul: Sfinxul din Hollywood, în care detine rolul principal feminin si a carei premiera a avut loc la 21 decembrie 1945 la teatrul de sub cupola Ateneului Român. Acelasi dramaturg, încrezator în talentul actritei-cântarete, dramatizeaza Nana lui Emile Zola, ce a vazut lumina rampei la 6 decembrie 1946, la acelasi teatru, Maria Tanase interpretând câteva sansonete frantuzesti.[/size]

[size=undefined]Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 primeste Premiul de Stat, iar în octombrie 1957 i se acorda titlul de Artista Emerita.[/size]

[size=undefined]In decembrie 1957 este distribuita în coproductia româno-franceza Ciulinii Baraganului, turnata dupa romanul cu acelasi nume al lui Panait Istrati; interpreteaza rolul principal Anica, alaturi de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet si Florin Piersic.[/size]

[size=undefined]La 14 aprilie 1959, la Teatrul Satiric Muzical „Constantin Tanase“ are loc concertul omagial Bucuresti 500, în care Maria Tanase prezinta un potpuriu festiv din melodiile compozitorilor Ion Vasilescu si Gherase Dendrino.[/size]

[size=undefined]Maria Tanase dorea ca restul vietii sa-l închine învatamântului pedagogic de factura folclorica. La cererea sa, a fost transferata în functia de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezinta concerte si spectacole apartinând filonului folcloric oltenesc. Concomitent, este distribuita la Teatrul Municipal din Bucuresti în Opera de trei parale a lui Brecht, în rolul Jeny Spelunca. Dar rapusa de boala, paraseste definitiv scena vietii la 22 iunie 1963. Nu împlinise înca 50 de ani, dar lasa în urma sa un monument artistic ce va înfrunta veacurile...[/size]

http://archive.today/WzrdC

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/stelian-tanase-refuza-sa-plece-de-la-carma-tvr-248095.html/

Maria Tănase, urmărită de Securitate pentru un cântec 'dușmănos'

Documentar despre Maria Tanase, nominalizat la Prix

Acesta este testamentul lasat de Maria Tanase

http://www.obiectiv.info/un-secret-uimitor-despre-maria-tanase-iese-la-iveala_46466.html

http://adevarul.ro/cultura/teatru/video-festivalul-teatru-sibiu-regizorul-radu-afrim-maria-tanase-n-a-fost-sfanta-1_5399acae0d133766a884c3ac/index.html

Omul zilei - Constantin Tanase

Culise din viata Mariei Tanase, ”Pasarea maiastra” a muzicii romanesti - VIDEO

http://www.gandul.info/stiri/noi-informatii-despre-starea-lui-stelian-tanase-12499734

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/carmen-tanase-s-a-operat-inainte-de-paste-chist-dermoid-lipom-pe-umar-carmen-tanase-a-ajuns-pe-masa-de-operatie-interventie-chirurgicala-paste-2014-48-1.html

Stelian Tănase, despre motivul pentru care TVR s-a despărţit de Andreea Marin

http://cultural.bzi.ro/emotionant-scrisoarea-mariei-tanase-catre-sotul-ei-11062

Stelian Tănase, oportunistul nevolnic din fruntea TVR: „Nu trebuie să fiu felicitat, ci căinat”

Idila dintre Maria Tanase si Constantin Brancusi

http://www.ziare.com/vedete/vedete-romanesti/cantareata-de-la-noi-nu-am-pretentia-de-a-fi-numita-creatoare-de-moda-la-baza-eu-sunt-actrita-1279026

Carmen Tănase şi Adela Popescu, profesori la TV & Film Academy by Ruxandra Ion

http://cultural.bzi.ro/ce-trebuie-sa-stiti-despre-maria-tanase-9346

TREI AMORURI RUSEȘTI TRAGICE

Stelian Tănase

1.Auzisem la Europa liberă despre un cînţăreţ rus, Vladimiri
Vîsotski. Cînd a murit, în 1980, s-a vorbit mai mult de el la o
emisiune culturală. Unul dintre amicii mei avea o înregistrare şi i-am
ascultat cîteva cîntece, foarte curios. Cum nu ştiu rusa, nu am
înţeles mare lucru. Era poet, cîntăreţ cu o ghitară şi cel mai mare
star din URSS; o mare figură underground. Am reţinut vocea, răguşită.
De beţiv! a zis cineva. Ştiam că este actor la Taganka şi juca Hamlet,
printre alte roluri. Personaj extrem de interesant. Popularitatea lui
era formidabilă. Era cenzurat, dar din cauza popularităţii acestui
“fenomen”, cîntecele, versurile ajungeau pretutindeni. I se
interziceau turnee, spectacole, cîntece, poezii, dar apoi reapărea. Nu
era difuzat la radio nici la tv. Era epoca Brejnev. Nu era un
disident, dar nu era nici un personaj comod pentru autorităţi. Ce să
aibă în comun Vîsotski (n. 1938 la Moscova ) cu Marina Vlady ?

Marina Vlady (n. 1938 lîngă Paris ), cu origini ruseşti (se numea
Poliakov-Baidarov) o frumusețe exotică, de tip rusesc – blondă,
“fecioara”. A făcut cariera încă adolescenţă, distribuită de Robert
Hossein, cu care s-a şi măritat, dar şi de Luc Godard, şi alţi
regizori importanţi. A jucat cu Orson Welles, Ugo Tognazzi, etc. A
luat la Cannes în 1963 pentru rolul din “Patul conjugal” premiul de
interpretare feminină. A făcut un rol şi la Bucureşti, Mona, din
“Steaua fără nume”, după piesa lui Mihail Sebastian, alături de Claude
Rich şi Cristea Avram.

Marina Vlady şi Vladimir Vîsotski, două personaje cu destine total
diferite. Întîmplarea a făcut să se întîlnească la Moscova în timp ce
ea turna un film în 1967. A fost începutul unei poveşti de iubire
pasionate care a dus la căsătorie în 1969 şi a durat pînă la sfîrşitul
vieții lui. A fost o poveste încurcată. Marina Vlady a făcut naveta
Paris-Moscova, fapt care i-a afectat mult cariera profesională, fiind
obligată să refuze contracte. A preferat să petreacă lungi perioade
alături de Vîsotski în micul lui apartament moscovit. Lui, Kremlinul
nu i-a permis să călătorească decît rar în afara URSS. Singura soluţie
a fost să vină ea să stea cu el.

Marina Vlady s-a înscris în PCF ca să poată beneficia de călătorii în
număr nelimitat la Moscova. Trebuie spus că prezenţa ei, faptul că era
soţia lui, o celebritate mondiala, i-a asiguratluI Vîsotski o
protecţie în faţa autorităţilor.
Vladimir Vîsotski a murit în somn de un atac de inimă in 25 iulie, în
timpul Olimpiadei. Era dependent de medicament de mai multă vreme.
Ducea o viaţă foarte intensă, epuizantă prin numărul de spectacole,
turnee nesfîrşite, apăraţii. Lua masiv energizante şi sedative. Era
dependent şi de alcool. Marina Vlady, a aflat la Paris , de la un
prieten moscovit care a sunat-o. Pravda, Isvestia nu au scris nimic.
Televiziunea şi radioul au păstrat tăcerea.Totuşi la funeraliile lui
au participat peste un milion de oameni – cea mai mare manifestație
neautorizată de regim in secolul XX.

2.Isadora Duncan și Serghei Esenin s-au cunoscut in 1922 la
Paris . Isadora Duncan era o dansatoare americancă, aflată în turneu
în Franța, iar Esenin venise din Rusia într-o epocă in care se mai
putea ieși de acolo. Erau foarte diferiți. Ea era născută la San
Francisco în 1877. Era celebră, avea mari succese cu spectacolele pe
care le prezenta prin Europa. Se afla veșnic pe prima pagina a
ziarelor, prin excentricitățile ei. Era cert un mare star. Esenin, și
el un poet de succes la el acasă. Necunoscut însă în Europa. Isadora
Duncan era mai în vîrstă cu 17 ani decît tînărul Esenin (n.1895 )

Relația lor amoroasă va debuta furtunos, chiar în seara cînd s-au
întilnit în atelierul unui pictor și a continuat la fel. A fost o
poveste plină de pasiune, tulbure, desfășurată între beții, scene
frenetice de amor, spectacole, turnee, jurăminte, droguri, disperare.
În prima fază Esenin a urmat-o pe Duncan in turneele ei din Europa si
Statele Unite. Apoi Isadora Duncan, s-a mutat in Rusia, la Moscova
unde a deschis un studio de balet. El nu putea trăi în afara Rusiei.
Aici devin repede personajele centrale ale boemei artistice moscovite.
Rusia se afla în anii agoniei lui Lenin și nu punea mari opreliști
artiștilor, culturii, deși începea deja să se simtă ceea ce va fi
înghețul stalinist. Încă se putea respira. Mai erau artiști
occidentali care se gîndeau chiar să se stabilească în Rusia, sau
priveau cu admirație spre curentele artistice născute acolo începînd
cu secolul XX.

Esenin, avea origini țărănești. A fost crescut de bunici, după ce a
fost abandonat de părinți din cauza sărăciei. Poet precoce, s-a mutat
la Moscova, unde devine cunoscut prin geniul său. A început studii
universitare repede abandonate. A debutat în 1915, au urmat alte
volume, mereu bine primite de cititori si critică. Era foarte popular
mai ales datorita stilului său accesibil care amintește de folclorul
rus. A fost în război, apoi s-a alăturat bolșevicilor, despre ale
căror isprăvi a scris laudativ. Apoi dezamăgit, a luat distanțe. A
fost căsătorit de 5 ori. Avea apariția unui tînăr rebel, angelic,
mereu îndrăgostit și furios pe lumea din jur.

În toamna anului 1921, a cunoscut-o pe Isadora Duncan și în mai 1922,
s-au căsătorit. Esenin face figură de prinț consort pe lingă această
dansatoare supercelebră, subiect veșnic de presă din cauza vieții ei
scandaloase. Scenele dintre ei, multe dintre ele petrecute în public,
erau redate de ziarele de mare tiraj. Apar mereu știri – că s-au
despărtit, că ea a fugit, că el a incediat camera hotelului în care
locuiau etc. Căsătoria lor nu a durat. După un an s-au despărțit.
Esenin s-a întors la Moscova. Divorțat de Isadora Duncan s-a
recăsătorit. Căderea sa în alcoolism a continuat.

În decembrie 1925 Esenin s-a sinucis in condiții dramatice. Și-a tăiat
venele de la mînă și cu sîngele a scris pe pereții camerei de hotel
din Sankt Petersburg unde ședea, un ultim poem. Apoi s-a spînzurat de
țevile caloriferului. Voia să fie sigur că nu supraviețuiește.
Alcoolismul să fi fost cauza? Însingurarea? Dezamăgirea pe care i-o
produsese Rusia? Ipotezele și explicațiile nu au încetat de atunci
pină azi.
Isadora Ducnan nu a supraviețuit multă vreme. În 1927 la Nisa, a murit
ștrangulată cu eșarfa pe care o avea la git – agățată sub o roată –
atunci cind a pornit automobilul. Moartea ei stupidă și dramatică, a
fost aidoma vieții imprevizibile pe care o dusese.

3.La 19 iulie 1893 s-a născut poetul Vladimir Maiakovski. In
1930, 14 aprilie, s-a sinucis. Intre acet date un destin dramatic,
minat de pasiune şi de mari iluzii. Iată povestea lui şi a iubitei lui
Lili Brik. Maiakovski, a fost poet, mare animator al artei ruse şi
sovietice. A debutat ca poet futurist, campion al avangardei
ruseşti.În anii 20, ai bolşevismului galopant, a devenit un campion al
propagandei oficiale, bucurindu-se de privilegiile acordate de regim,
premii, bani, călătorii in strainătate, de o maşinărie de propagandă
uriaşă care il zeifica. A scris în 1924 un poem despre Lenin pe care
l-a citit în mari mitinguri şi l-a tipărit în milionae de exemplare.
Vladimir Maiakovski a fost un star al acelor ani, considerat un geniu
in viaţă. În ciuda succesului său extraorcdinar, al statutului său
privilegiat, de poet oficial, s-a sinucis (n 1893).

A fost o epocă tulbure, a unor mari violenţe, de răsturnări sociale.
Avusese loc un război cu milioane de victime, apoi un alt război,
civil, care însîngerase din nou Rrusia. Pacea nu a fost nici ea ce ar
fi putut să fie. Rusia a fost traversată în continuare de nenorociri.
De turbulenţe, de masacre, de foamete, de marea minciună care a fost
bolşevismul. Cînd Maiakovski a înţeles zădărnicia artei sale, de
drumul înfundat in care intrase, cînd a înţeles că se lăsase folosit,
cînd a văzut că speranţele şi iluziile sale se spulberau, s-a restras
în apartamentul lui, a luat un pistol şi s-a împuşcat.
Probabil că lucrul cel mai frumos care i s-a întîmpla în viaţă,
dincolo de poezia din anii de început, cînd se anunţa a fi un mare
poet, a fost povestea de dragoste cu Lili Brik. S-au cunoscut în vara
1915, prin mijlocirea surorii mai mici, Elsa ( mai tîrziu soţia lui
Louis Aragon http://www.stelian-tanase.ro/amorul-la-paris/). Lili era
măritată cu Ossip Brik. Vladimir Maiakovski făcea figura de rebel,
tinără speranţă a marii poeziei ruse. A fost o relaţie, cum spunem
azi, în zigzag, cu certuri, despărţiri, vetc, dar vreme de 15 ani Lili
Brik, în ciuda tuturor situaţiilor neprevăzute, a fost muza lui. Lili
Brik a inspirat şi alţi artişti ai vremii. S-a aflat in mijlocul
avangardei ruseşti din acei ani. În anturajul ei se găseau Meyerhold,
Eisenstein, Pasternak, Roman Jakobson. În apartamentul celor doi din
Petrograd apoi din Moscova, erau mereu serate literare, întilniri,
cenacluri. Aici se pregăteau reviste, evenimente, cabale literare. Se
aranjau spectacole de teatru, filme, turnee. Cele mai importante
figuri se regăseau acolo atrase ca un magnet de energia,
histrionismul, de geniul lui Maiakovski. Era cel mai influent artist,
trecea drept poetul oficial al regimului. Era f apreciat la Kremlin,
care il folosea ca armă propagandistică.

Maiakovski mergea frecvent prin oraşele Rusiei unde recita şi
conferenţia despre Lenin, bolşevism, despre marile victorii şi
viitorul luminos. În anii 20 a călătorit mult în Franţa, in Germania ,
in SUA, in Italia etc. Ce a intrigat in povestea de dragose între poet
şi muza lui, a fost faptul ca Ossip si Lili Brik nu au divorţat. A
fost un menage a trois ? Poate la inceput, dar e cert că atunci cînd
Maiakovski îşi găsea altă muză, cei doi soţi se reconciliau. Au rămas
în bune relaţii pină la sfirşit. Ii vedem in fotografii de epoca pe
toţi trei – Maiakovski, Ossip Brik, Lili împreună.
De ce s-a sinucis Maiakovski? Lili Brik sugerează in cartea ei de
interviuri inregistrată în anii 70 la Moscova, “Avec Maiakovski”/1980,
că se temea de bătrîneţe. Foarte probabil, mai multi au remarcat in
amintirile lor asta. Dar mai era ceva, Maiakovski simţea că îi trecuse
vremea. Rusia o lua – sub pumnul de fier al lui Stalin – spre alte
orizonturi. Dictatura se instala tot mai vădit şi contrela deja
literatura. Cenzura şi KGB făceau restul. În anii preluării puterii de
de
Lenin şi bolşevicii lui, Maiakovski fusese foarte util, şi de aceea,
preţuit. Acm nu mai era nevoie de el. În lumea literară îşi făcuseră
loc activişti duri, scriitori duplicitari, servili, slugi ale
partidului. Ei făceau jocurile. Maiakovski era omul anilor 20, al
NEP-ului leninist. Pentru el nu mai era loc şi oricum nu ca un
privilegiat. Dacă ar fi supravieţuit anului 1930l il aştepta
Gullag-ul. Singura opţiune era să devina un propagandist al lui
Stalin, Cred că Maiakovski, mai avea în suflet anii de început ai
futurismului şi avangardei. El crezuse că bolşevismul va elibera omul,
că viitorul aparţine libertăţii. Aflase la sfişitul anilor 20 că era
exact pe dos. În acest context s-a sinucis. Era de prisos.
Lili Brik i-a supravieţuit lui Vladimit Maiakovski. S-a sinucis în
1978, din cauza unei boli plină de suferinţe.(n 1891)

DE  LA  BORIS  PETROFF

http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013122094839/Actualitate/Stelian-Tanase-numit-la-sefia-TVR.html

http://www.mediafax.ro/cultura-media/stelian-tanase-este-propunerea-pnl-pentru-pozitia-de-sef-interimar-al-tvr-surse-11794564

http://www.protvmagazin.ro/stiri/cinema/a11758982-carmen-tanase-si-bebe-cotimanis-implicati-intr-o-relatie-amoroasa

http://www.protvmagazin.ro/stiri/cinema/a11721610-maria-tanase-si-ion-cantacuzino-omagiati-de-cinemateca-romana