ISRAEL-ROMANIA

Rezumarea primului mesaj :

Joel Ripple concluzionează în verset  evreimea româna:

Noi romane

Totul a început în urmă cu aproximativ o sută douăzeci de ani,

Când un evreu Foksn în curs de desfășurare

Și marcarea lor - atunci Palestina,

În cazul în care au fondat memoria și Rosh Pina.



De atunci, ei au contribuit aici, pentru sigur,

Contribuție mare în orice domeniu, în orice domeniu.

Cred că ceea ce o fata trista

Au fost de stat - nu romane.



De exemplu - în domeniul culturii și teatru,

Ia întotdeauna primul loc în romanele:

Lia, Rosina, Moscova Alkalay

Tet Jana, India, Niko Nitai ...

Și cum putem uita silueta

Restul - Creșterea Jetta?

Ca cântăreț Matti Caspi, venerat,

În funcție de cunoștințele mele, a crescut Glatz.

Nancy Brandes - ca aici a lucrat în bine

În cazul în care doar întoarce câțiva ani în urmă,

Trebuie să ne amintim, așa cum am avut de cafea, "bucurie",

În loc de stand - up - a dansat Perry Nisa.

Și Shlomo Artzi, înainte de a primi un record de platină

Ar trebui sa castige rădăcini Bucovina.



Artă, în general, a fost rol decisiv în romane:

Doar nota Marcel Iancu, Reuven Katz juramantul.



În gastronomie - prima ligă română:

Toate Sabra've auzit mamaliga.

Vecinul meu și un indian din Bombay,

Vinde soția sa pentru două Mititei.

În sport, noi, românii

Noi, de obicei, pe primele locuri.

Fotbal: Menchel, Blnro, Moismko.

Baschet: Mickey Berkowitz și Doidsko.

Cu totii am auzit de tenis de masă

Mare vedeta Angelica Roseiano.

Pe scurt, orice zona românii au devenit superstaruri,

În afară de la o zonă: sistemul parlamentar.



Avem un membru al Knesset, secretar, sau director executiv al Consiliului,

Deși populația noastră de aproape o jumătate de milion.

Apropo, am făcut un cont și am ajuns la concluzia,

O jumătate de milion de români, aproape 20 de locuri!

Deși au existat mai multe încercări de la alegerile parlamentare:

A fost Yitzhak Artzi, Poraz și schimb,

A fost, de asemenea, de la Viet Escadrila

Dar astăzi domnilor, de asemenea, HEL - nr.

Și mă simt foarte stabilit,

Că în viitor nu vom avea reprezentare în Knesset.

Dar, în calitate de membri ai Knesset-ului de astăzi sunt,

Este o onoare pentru noi - românii lipsesc.



Reprezentarea noastră este, în practică,

De decontare, meșteșuguri, industrie.

Cu toate acestea, lucrează din greu și face o viață de,

Nu au timp pentru a trimite un reprezentant la Knesset.

Da, am uitat de aproape un alt loc, pustiu,

Unde românii nu au nici o reprezentare la toate.



Vezi acest miracol - iată și iată:

Nu sunt reprezentanți romane din închisori.

Și e uimitor - pe care l-am prins coada

Romney nu este doar un "Romney" - ". Romney hoț", dar

Dacă suntem hoți - Cum va cita minunea

Nu avem nici o reprezentare în închisoare!



Și cum se face că cele mai multe romane, la fel de mult a cunoscut mea,

Traiesc frugal modest

Și cum se face că economiile

Concepute pentru a studia copil de liceu?

Și modul în care incanta doar este bucuria ei

Atunci când familia se întâlnește pentru cină sâmbătă,

Apoi, atunci când toate stând împreună,

Nepotul spune - "Che Paci , bunico? "



Nu, domnilor, nu sunt hoți, deși hoții nu lipsesc.

Și dacă ei fura - a furat doar spectacolul de la ceilalți.

Pentru că ea este, ea însăși a dat seama - și că sionismul.

Românii nu au cerut favoruri - nu de guvern sau agenție

Ei sunt fericiți să trăiască aici în părinților

Fericit și de conținut - fără fișe exigente.

Deci , voi încheia prin a spune că -

Foarte mandri de a fi român.

 ==============================================================
rof. Moshe Idel

- Oamenii de știință israelieni proeminenți evaluat lumea, comitete
academice, președinte al Centrului de Muzicologie de la Universitatea
Ebraica, Centrul pentru Studiul a evreilor din România a Institutului
Zvi Ben și reviste membre din România implicate în studiul
iudaismului.



2 - Aharon Appelfeld

- Autor a servit ca un profesor in departamentul de literatura ebraică
la Universitatea Ben-Gurion și membru al Academiei de Limba ebraică.



3 - Profesor Joshua Blau

- Profesor emerit in cadrul Departamentului de arabă Limba și
literatura la Universitatea Ebraica din Ierusalim, al treilea
președinte al Academiei a limbii ebraice, care a devenit cunoscut
pentru cercetările sale în arabă Mijlociu și iudeo-arabă și
lingvistică semitice.



4 - profesorul Moshe Gil

- De la conducere oameni de știință din lume, cercetatorii de istorie
a lui Israel, în primul răspândirea Islamului

Și Premiul Rothschild în Studii Iudaice.



5 - Ozia rulou

-. Inginer, inventator, și un om de afaceri israelian, fondator al
"Elron" și Președinte al Consiliului de "Elbit" Are șase de instituții
de onoare ariene de conducere academice din lume.



6 - Prof. Itamar Willner

- Profesor de chimie de cercetare în domeniul electronicii moleculare
și Hbioalktronika i-au adus recunoasterea internationala.



7 - Miriam Zohar

- Actrita de teatru, Facultatea de Teatru Habima și în prezent joacă
la teatru, Chelsea House Estate.



8 - Dubi Zeltzer

- Compozitor și aranjor care a compus melodii pentru musicaluri și
multe filme israeliene au incorporat o varietate de stiluri muzicale
din compozițiile sale.



9 - Prof. Avraham Tal

- Profesor de lingvistică la Universitatea din Tel Aviv a cărei
principală contribuție a fost studiul tradițiilor samariteni și limbi
de traducere, lexicografia și lucrarea lui ca editor al Istoric
Dicționarul limbii ebraice.



10 - Aharon Yadlin

- Un tineri colectiv educator influent. MK, un fost ministru al
educației și activist comunitate.



11 - Profesorul Zvi Javits

- Un istoric specializat în istoria Romei antice, un fondator al
Facultății de Științe Umaniste de la Universitatea din Tel Aviv și
fondatorii Beit Berl College si Colegiul de Tel Hai.



12 - Prof. Miriam Iordania

- A fost prima femeie profesor la Universitatea din Haifa, fondator
Scoala de Istorie și investigarea devreme Europa modernă.



13 - Prof. Zvi Laron  - fondator și dezvoltatori profesioniști
endocrinologie (cercetare hormon) a copiilor lui Israel. Israel în
primul rând pentru a dezvolta un model cu bataie lunga care
tratamentul diabetului zaharat, și a stabilit cel mai mare centru
pentru tratamentul diabetului zaharat. Munca sa l-au câștigat
aprecierea și zeci de premii la nivel mondial.



14 - profesorul Reuven Feuerstein

- Profesor de psihologie educațională două universități - în Israel și
în străinătate și Fondator

Feuerstein Centrul pentru superioare de învățare.



15 - Profesor Schneier Feller

- Hebrew University profesor de drept specializat în drept penal. Unul
dintre experții Cel mai mare cod penal din Israel.



16 - profesorul Reuven Contact

- Profesor emerit de Literatură de la Universitatea din Tel Aviv. Cea
mai importantă și originală investigator poezie. Cercetător de frunte
în domeniul metrica poetic și fondator al abordării de cercetare
"Foaitika cognitive."



17 - Lea Koenig

- Actriță Teatrul numit "prima doamna a teatrului israelian."



18 - Profesorul Jacob Rand

- Profesor de Educație la Universitatea Bar Ilan, castigator al
premiului Lyman pentru Lifetime Achievement pentru copii cu Retard, și
tatăl actorului Shuli Rand.



19 - Yitzhak Ben-Aharon  (decedat)

- Cele mai importante liderii mișcării forței de muncă în țară și
gânditori sale, a servit ca un membru al Knesset, secretar și
secretar-general al lumii.



20 - Prof. Shlomo Bentin  (decedat)

- Laureat al Premiului Israel pentru Tsha "b psihologie



21 - Gary Bertini  (decedat)

- Dirijor și compozitor Israel, Kim Rint "Corul și Orchestra de Camera.



22 - Miriam Bernstein Cohen  (decedat)

- Director, scriitor, lector, poet, traducător și profesor de joc și
de direcție, fiica lui Iacov Bernstein Cohen, prima Tzavta jucat
Cameri Theater și a fost primul jucător profesionist în țară.



23 - Moshe Barash  (decedat)

- Istoric și fondator Haq domeniu R. Istoria Artei din Israel.







24 - Dora Gad  (decedat)

- Arhitect si designer de interior care a proiectat, printre altele,
clădirea Knesset, Muzeul Israel, Biblioteca Națională, lantului
hotelier Hilton, nave de ZIM și mai mult.



25 - Nahum Gutman  (decedat)

- Pictor, sculptor și scriitor Israel recunoscute pe plan
internațional astfel de drepturi de lucrări s sunt afișate în toate
muzeele sunt considerate mondial. Considerat un pionier în Fig cărți
pentru copii din țară.



26 - Rabinul Leib Hacohen Maimon  (decedat)

- Unul dintre fondatorii mișcării Mizrachi, semnează Declarația de
Independență și a servit ca ministru al Cultelor din statul Israel în
primul rând.



27 - Zeev Vilnai  (decedat)

- A fost un geograf și istoric, care a fost considerat unul dintre cei
mai mari savanți din Israel Societatea de explorare în generații
recente,  tatăl ministrului Matan Vilnai .



28 - Marcel Iancu  (decedat)

- Pictor israelian și arhitect, fondator al Artiști Village - Ein Hod.



29 - Folk israelian  (decedat)

- Fondator de afaceri și co-fondator Folgt Rule ".



30 - Profesorul Ezra Fleischer  (decedat)

- Poet și filolog, poezie cercetător și rugăciune.



31 - Reuven Rubin  (decedat)

- Un lider de artiști israelieni picturi și-a exprimat sentimentul de
lumină și spiritualitate a lui Israel.



32 - Mendi Rodan  (decedat)

- Vioară și mari dirijori din Israel. A devenit un profesor de dirijat
la Școala de Muzică de la Universitatea Tel Aviv și a condus Academia
de Muzică și Dans.



33 - Profesorul Marcus Rayner  (decedat)

- Fondatorii reologice studiu  cu contribuții suplimentare din studiul
științelor exacte.



34 - Prof. Chaim Sheba  (decedat)

- Profesor de medicina, director al spitalului Tel Hashomer, și
fondator al Medical Corps IDF.



35 - Moshe Schnitzer  ( decedat)

- Israel Industria diamant pionier, fondatorii Diamond Exchange și
președintele Israel. De asemenea, ales în funcția de președinte al
Federației Mondiale de Diamond bursele.

Cu tractorul, peste 300 de ani de istorie evreiascaData publicarii: 18/05/1999


Administratorii vechiului cimitir evreiesc din Falticeni cultiva zarzavaturi pe morminte. Pietrele funerare stau la temelia caselor vecine sau sint puse pe sub garduri, ca sa nu intre animalele.

Instalata in Falticeni inca de la inceputul secolului al XVIII-lea, comunitatea evreiasca a reprezentat mult in viata sociala a urbei, impartind cu autohtonii bucuriile si vicisitudinile vremurilor. Dupa mai bine de doua secole de convietuire, incepind cu anii '50 si, mai apoi, odata cu intensificarea prigoanei comuniste, evreii falticeneni s-au risipit in toate colturile lumii. Sute de familii si-au vindut casele, si-au lasat afacerile si au plecat fara sa se mai uite in urma. Numarul celor ramasi s-a micsorat cu fiecare an, in prezent traind in Falticeni 12 familii de evrei de virstele a doua si a treia. Aceeasi soarta au avut-o si casele, lacasurile de cult si cimitirele evreilor, de imaginea vechiului tirg amintindu-si acum doar batrinii.

Aceste circumstante nefericite, numarul redus al evreilor comunitari si imposibilitatea de a mai desfasura activitati economice profitabile au facut ca Federatia Evreilor din Romania sa accepte ajutorul romanilor in administrarea proprietatilor. Problema este ca, deseori, ca si in cazul de fata, acest ajutor si felul in care a fost initiat, incalca morala si, mai grav, memoria sutelor de ani de istorie a evreilor.

Un caz elocvent este dat de situatia terenurilor - 2 hectare - ocupate de cimitirele evreiesti din Falticeni, din care unul dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea. Aici, multe dintre pietrele funerare au fost furate de-a lungul timpului, fiind folosite de locuitorii din zona la temeliile caselor. Totodata, de un timp, cimitirul a devenit teren agricol. Pe laturile cimitirului a fost arata cu tractorul o banda de 5 metri latime, iar in mijloc, dupa inlaturarea pietrelor funerare, s-au amenajat straturi pe care se cultiva zarzavaturi. Pentru a intregi ceea ce noi consideram a fi profanare, citeva pietre tombale au fost asezate sub poarta cimitirului, stavila in calea ciinilor.

"In urma noastra, nu au mai ramas decit batrini si morminte"

Desi aceasta situatie ar trebui sa dea de gindit, am fost surprinsi de reactia comunitatii evreiesti locale reprezentate de seful acesteia, Benu Marmor, care ne-a declarat: "Nu vad prin asta un lucru rau. Oricum, este vorba de cimitirul vechi, in care nu a mai fost ingropat nimeni de 150 de ani. Persoana care a luat in grija cele doua hectare ale comunitatii are grija ca terenul sa nu ramina in paragina si asigura si paza". Benu Marmor ne-a mai declarat ca aceste terenuri au fost concesionate de Federatie, in anii 1980, familiei Oslobanu. Marmor nu cunoaste mai nimic despre cei ingropati, daca sint sau nu personalitati ale comunitatii sau daca acestia mai au urmasi in viata. "Oricum, acum nu mai exista nici oasele. Cine mai stie cine a fost ingropat acolo? Eu unul, nici macar nu cunosc limba ebraica si, de aceea, nici nu pot spune al cui este fiecare mormint in parte", a mai precizat Benu Marmor.

Prezenta la discutie, o membra in virsta a comunitatii, a ramas uimita de informatiile "Monitorul". Ea ne-a declarat, sub protectia anonimatului: "Nu trebuie sa ne mire ca se intimpla asa ceva. Acestea sint lucruri minore. Am asistat ani la rind la fapte si mai grave. Aproape toti locuitorii zonei si-au facut fundatiile caselor cu pietre din cimitir, si-au facut trotuare la intrare, dovada fiind caracterele ebraice inca vizibile. In urma noastra nu au mai ramas decit batrini si morminte".

Sectoristul care are in consemn si strada Nutu Elman, pe care este situat cimitirul, a primit sesizari semnate de persoane din rindul comunitatii evreiesti. Petitionarii acuza situatia de fapt si reclama ca Benu Marmor nu ar fi strain de inchirierea terenului. Acestia indica totodata ca "beneficiarul" este Constantin Apetrei si mai declara ca respectivul sustine ca este pamintul lui, pe care nu are voie sa calce nimeni.

150 de vrinceni botezati prin circumcizieData publicarii: 20/07/2004


Putini vrinceni stiu ca in judet exista 150 de barbati circumcisi. circumcizia este o practica de mii de ani vie in rindul evreilor si reprezinta, practic, botezul la popoarele semite. circumcizia consta in taierea preputului copilului nou nascut. medicii vorbesc despre circumcizie ca fiind o practica benefica, care inlatura posibilitatea aparitiei unor infectii la nivelul organului sexual barbatesc. din punct de vedere medical, circumcizia seamana cu operatia de fimoza

Putini vrinceni s-au intrebat ce inseamna sa fii circumcis. Pentru cei care nu stiu ce este circumcizia si ce implicatii are aceasta practica, vor afla in rindurile acestui articol. Circumcizia, sau taierea imprejur, este o practica ale carei origini se pierd in negura istoriei popoarelor semite. Circumcizia este un ritual prin care copiilor nou nascuti li se taie preputul, acea pielita care inveleste penisul si se practica, evident, numai la baieti. Ritualul are loc la opt zile dupa nasterea copilului, si reprezinta, practic, botezul nou nascutului, fiind practicat, in special, la evrei sau la popoarele musulmane. Circumcizia este efectuata, de obicei, de un rabin, care are si cunostinte medicale, sau de un medic, in situatia in care nu este disponibil nici un rabin.

Rubino Moscovici este un evreu focsanean, nascut in 1940. Si el este circumcis, ca aproape toti evreii din Vrancea si din toata lumea. "Circumcizia este un ritual de botez, prin care copilul devine un adevarat evreu. Taierea imprejur se face de catre un rabin sau de catre un medic, atunci cind familia celui care urmeaza a fi botezat nu poate aduce un rabin. Aceasta practica este traditionala la toate popoarele semite - arabiii, musulmanii. Spre deosebire de evrei, unde circumcizia se efectueaza la opt zile de la nastere, la musulmani se face atunci cind baietii implinesc 13 ani, cind se considera ca devin majori", ne-a declarat Rubino Moscovici. Circumcizia este un obicei mai vechi decit Biblia sau Tanah, asa cum se numeste Biblia in ebraica. "Este un obicei de pe timpul lui Avram, care a primit aceasta porunca de la Dumnezeu. «Iar legamintul dintre Mine si tine si urmasii tai de dupa tine din neam in neam, pe care trebuie sa-l pazesti, este: toti cei de parte barbateasca sa se taie imprejur, iar acesta va fi legamintul dintre mine si voi!, a spus Dumnezeu. Legamintul circumciziei se numeste Brith milah»", ne-a povestit Mircea Rond, presedintele comunitatii evreiesti din Vrancea. Acesta ne-a mai spus ca numarul vrincenilor circumcisi coincide cu cel al evreilor, adica 150 in tot judetul, din care 70 in Focsani. Asta daca nu cumva ar exista si focsaneni de alta religie care sa fi dorit sa apeleze la metoda circumciziei. Despre circumcizie s-a vorbit mult si se mai vorbeste. Aceasta practica a inceput sa fie folosita de foarte multi oameni in Occident, care nu au o religie ce le impune acest lucru, dar care, din ratiuni de igiena, aleg sa fie circumcisi la virsta maturitatii.

Circumcizia inlatura aparitia unor infectii, dupa cum spun medicii

Aspectul igienic al circumciziei este recunoscut si de medici, care spun ca inlaturarea preputului este o metoda de prevenire a unor infectii la nivelul penisului. Medicii asociaza circumcizia cu o operatie de fimoza. Despre anumite avantaje, din punct de vedere al actului sexual, nu se poate vorbi, insa unii circumcisi se simt "altfel", din anumite puncte de vedere. De asemenea, trebuie precizat ca circumcizia nu influenteaza in nici un fel potenta sexuala. Practica circumciziei in Vrancea, ca in toata tara dealtfel, s-a mentinut si pe vremea comunismului, cind religia nu prea era tolerata de regim. Si atunci, ca si acum, vrincenii au fost circumcisi, dupa cum ne-au spus chiar reprezentantii comunitatii evreiesti. "Datoria fiecarui tata evreu este sa numeasca un «mohel» - bine cunoscator al religiei si al medicinei. Daca copilul este pe moarte, circumcizia tot are loc, pentru ca el sa poata fi botezat, dar va fi o circumcizie simbolica, se va lua o picatura de singe din preput", ne-a mai spus Mircea Rond. Copiii evreilor vor fi circumcisi si daca intre soti s-a produs o casatorie mixta, dintre un sot evreu si celalalt de alta religie. Obligativitatea acestei practici intervine atunci cind mama noului nascut este evreica. Se pare ca, pina acum, nu se cunosc cazuri in care unul dintre parinti sa nu fi dorit taierea imprejur a fiului nou nascut, poate si din cauza faptului ca aceasta practica nu are efecte adverse, ba dimpotriva. Ritualul circumciziei este un ritual bine programat si efectuat in conditii igienice deosebite, dar, dincolo de insemnaatatea lui in plan igienic si sexual, circumcizia ramine o practica ce a mentinut vie religia iudaica, asa cum botezul ortodox este principalul numitor comun al religiei omonime. Aceasta practica nu poate fi in nici un fel speculata de antisemiti, cei care sint circumcisi sau aleg sa fie circumcisi nu sint deloc diferiti de cei necircumcisi, decit din punct de vedere al aspectului estetic al organului sexual. Si daca ne gindim ca tot mai multi tineri occidentali aleg aceasta practica, din ratiuni igienice, este clar ca nu circumcizia poate fi "punctul forte" al celor ce au ceva impotriva oamenilor de alta religie.

Cazinou pentru turci si evrei la hotelul EuropaData publicarii: 26/07/2003


La parterul hotelului "Europa" va fi deschis in curind un cazino. Cum piata locala nu sustine rentabilitatea unei asemenea afaceri, sansa o constituie aducerea de jucatori din Turcia si Israel. Din motive religioase, jocurile de noroc sint interzise in aceste tari. Firma care va administra cazinoul este detinuta in proportie de 50% de doi cetateni turci

Turcii si evreii vor fi stapinii "Europei". Goniti acasa, ei isi vor putea pune la bataie banii cistigati in toate colturile lumii la cazinoul ce va fi deschis in curind la Hotelul Europa. Firma care va efectua investitia, "Fotunato International" SRL, a fost infiintata in iunie 2003. Conform datelor inregistrate la Registrul Comertului, aceasta apartine cetatenilor turci Muhittin Mustafa Armutcu-40%, Tan Tolga Cebeci-10% si omului de afaceri roman cu domiciliul in Ungaria, Zsolt Csergo-50%. Anunturile de angajare de personal au fost impinzite in paginile de mica publicitate din ziarele locale si pe "gardurile" din centrul orasului. Persoana care se ocupa de administrarea afacerilor in Iasi este Endre Porkolab. Acesta a mai fost director la firmele "Neptun Impex" si "Why Not", ambele inregistrate in judetul Harghita.

Precedentele doua cazinouri din Iasi s-au inchis din lipsa de clienti

Cazinoul care se va deschide la parterul World Trade Center Iasi va fi al treilea pe care l-a avut orasul de la revolutie incoace. "In Iasi nu mai exista in acest moment nici un cazinou. La un moment dat au fost doua: unul la Select, iar celalalt, Bond Casino, la hotel Unirea. Aceasta activitate nu mai este insa acum rentabila din cauza taxelor fixe foarte mari care trebuie platite la Ministerul de Finante", ne-a spus Constantin Benta, proprietarul "Select Grup".

Pentru ca un cazinou sa poata fi autorizat trebuie sa fie prevazut cu minimum zece mese din care patru cu bile. Pentru fiecare masa trebuie constituita o garantie la Ministerul de Finante de 5.000 de dolari, ceea ce insemna minim 50.000 de dolari. In cazul in care firma falimenteaza sau se inchide din diverse motive, garantia se inapoiaza. De asemenea, se mai plateste si o taxa de 308 milioane de lei anual, din care 11 milioane la obtinerea autorizatiei, iar restul in rate egale lunare.

Curse charter pentru jucatori

Patronul fostului cazinou Select, Benta este convins ca singura sansa pe care o are un cazinou pentru a fi profitabil este sa nu se bazeze pe piata Iasului. "In cazul in care se va reusi aducerea in Iasi cu curse de avion charter de jucatori turci sau israielieni, atunci garantez ca un cazinou va avea succes. In cazul in care se va baza numai pe piata Iasului este sortit esecului", explica patronul Select Grup. Din motive religioase, in Turcia si Israel nu se pot organiza jocuri de noroc.

Gheorghe Ionescu, patronul World Trade Center Iasi, a refuzat sa ofere orice fel de amanunte despre deschiderea cazinoului.

Complexul World Trade Center Iasi este format din hotel Europa si spatii pentru birouri. Hotelul are un numar de 70 de camere, impartite pe 10 nivele. Fiecare camera este dotata cu televizor, telefon, bar, mobilier din lemn masiv, uscator de par, sistem de aer conditionat si de inchidere centralizata cu cartela magnetica. WTC mai dispune de o parcare subterana, sala de fitness si masaj. „Europa“ are si un restaurant cu 52 de locuri, bar si o braserie cu 66 de locuri.

Crismele de odinioara ale BotosaniuluiData publicarii: 04/12/2000


Sute de localuri impinzeau orasul nostru si la inceputul secolului trecut

Printre preocuparile mai mult sau mai putin lucrative ale botosanenilor, statul la circiuma se afla printre preferintele esentiale. Si n-o spunem nici cu ironie si nici cu simpatie. E pur si simplu o constatare sustinuta de numarul infinit de localuri care populeaza azi Botosaniul, de la fagadaiele din tabla ondulata si pina la restaurantele si barurile de lux. Sint cu sutele in orasul nostru, ca sa fim indulgenti, desi s-ar parea ca numarul lor este deja format din patru cifre. Cum arata circiumile de acum in comparatie cu cele de odinioara va las pe dumneavoastra sa analizati dupa ce veti citi reportajul de fata, realizat cu sprijinul esential al istoricului botosanean Ionel Bejenariu, cunoscator ca nimeni altul al trecutului acestor meleaguri.

Poate ca multi dintre dumneavoastra va simtiti deranjati de existenta circiumilor la tot pasul, poate ca unii priviti cu simpatie acest fapt. Si pentru unui si pentru ceilalti facem precizarea ca, dintotdeauna, Botosaniul a fost populat cu unitati de alimentatie publica, ceea ce dovedeste continuitatea consumatorilor pe aceste meleaguri.

Evreii detineau monopolul circiumilor din oras

Pe la inceputul secolului trecut, ca sa nu ne deplasam prea mult in istorie, existau in tirgul Botosanilor peste o suta de localuri, fie ele berarii, cafenele, sau circiumi ale caror nume era dat de cel al proprietarului. Majoritatea proprietarilor erau bineinteles evrei, tinind cont ca pe vremea aceea Botosaniul era un tirg evreiesc. Parcurgind lunga lista a proprietarilor ne putem da lesne seama ca numele lor nu suna citusi de putin moldoveneste, abia la zece persoane daca intilnim cite un armean sau un roman. Evreii constituiau forta economica a urbei. Comercianti cum ii stim, evreii detineau si monopolul circiumilor din oras. Ca sa dam doar un singur exemplu, printre cele mai renumite berarii ale orasului din acea vreme erau "Carul cu bere" a lui Itic Cohn, din Calea Nationala, "Beraria Continentala" de pe aceeasi strada, patronata de I. Herscovici, "Succes" a lui Buca Veinstein si "La consum" patronata de I.M.Rottemberg. Cladirile care le adaposteau au disparut de mult sub povara buldozerelor. Au ramas numai in memoria putinilor supravietuitori ai acelor timpuri.

Depozitele de bere erau patronate tot de evrei, Bercu Hwerman, Solomon Spigel si fratii Strulovici fiind printre cei mai cunoscuti. Ceea ce nu stiu botosanenii sau foarte putini sint cei care isi mai aduc aminte, e ca cea mai cunoscuta fabrica de bere din Romania din prima parte a secolului era in orasul nostru. Fabrica functiona la nr. 27 al Caii Nationale si se numea "Cismea", ca de altfel si berea pe care o producea. Patronul ei era tot un evreu, Leon Spodhaim. Foarte multi turisti din tara veneau la Botosani simtind parca efluviul berii "Cismea". Dar nu numai in tara noastra se consuma acesta bere exceptionala, erau si tari care importau cantitati impresionante, in primul rind in Ungaria si Austria. Preparata cu o apa speciala dintr-un put din satul Cismea, berea avea un gust deosebit, mai ales ca era preparata dupa retete nemtesti in voga la acea vreme. Putul de la Cismea mai exista si azi, s-au mai facut in citeva rinduri incercari de a reimpune pe piata aceasta bere, insa rezultatele au fost dezamagitoare.

Numarul birturilor din acea perioada era impresionant, ca sa nu creada lumea ca numai in zilele noastra aceste locuri de petrecere a timpului liber au ocupat orasul. Erau peste o suta, ceea ce, raportat la populatia de aproape 40 de mii de locuitori, reprezinta aceeasi pondere cu cele existente astazi. Cele mai renumite erau "Bursa", al lui Aron Stangei, din Calea Nationala si "Cafeneaua Meseriasilor", patronata de Sloim Segall, din Strada Vinatori. Nu lipsite de interes erau si circiumile "La consum", a lui H. Rosenfield, "La concurenta" a lui Haim Oizerovici - aflata in Piata Carol, actualul centru istoric, chiar linga monument - circiuma "Sf. Neculai", aflata pe undeva pe linga Scoala generala nr. 1 de azi. Nu lipsita de interesul consumatorilor era "La bodega populara", a lui Leiser Simon, de pe strada Unirii.

Majoritatea circiumilor din Botosani purtau pe la inceputul secolului numele celor care le patronau: Iser Wechsler, Aron Zilbermann, User Slimovici, si alte citeva zeci de persoane cu nume cit se poate de straine celor moldovenesti.

La inceputul secolulului trecut, botosanenii beau bere, mastica, triplu sec si slibovita

Ce se consuma pe atunci? In primul rind berea "Cismea", recunoscuta pe plan national, asa cum v-am spus, dar nu displacea consumatorilor botosaneni nici berea "Luther", ca un semn ca deja cosmopolitismul incepea sa prinda culoare in orasul nostru. Exista chiar si un restaurant "Luther" in centrul orasului, in imediata vecinatate a hotelului "Rares". Cum insa consumul excesiv de bere trebuia combatut cu tarie, sa stiti ca nici tariile nu le displaceau localnicilor. Preferintele lor se indreptau catre mastica, triplu sec, lichior indian si secarica. Insa cea mai apreciata bautura a trecutului istoric in acest domeniu o constituia slibovita, ortografiata corect Slibowitza - o bautura extrem de parfumata cu iz de pruna, foarte tare si atragatoare mai ales prin designul sticlelor bulbucate, din semicristal. Unora nu le displacea nici bitterul, muresanca sau turtz-ul. Mult mai tirziu au aparut adevaratele bauturi populare: rachiu alb, tuica batrina si tuica de prune, supranumita si doi ochi albastri dupa cele doua prune de pe eticheta.

Dar nu numai tuica, bere si vin consumau inaintasii nostri. Exista la Botosani, in perioada interbelica si o bragarie celebra, "Balcic", in care se vindea vestita braga adusa tocmai din Bulgaria. Braga era o bautura acrisoara cu gust de bors de putina, fabricata tot prin fermentatie din tarite de griu, foarte apreciata de cei aflati in situatie de mahmureala. De unde si expresia "Bei pina se umfla tarita in tine".

Cel mai vestit restaurant era "Calul balan"

Pentru protipendada tirgului incepeau sa apara pe la inceputul secolului si marile restaurante. Primele erau aplasate in interiorul hotelurilor din acea vreme. "Continental" era printre cele mai frecventate. Amplasat pe Calea Nationala si localizat de noi cam in sediul actual al organizatiei municipale PDSR, fara certitudine insa, stim totusi ca era un restaurant vestit in vreme. Nu e exclus se se confunde cu viitorul si fostul restaurant "Flora", daca putem sa zicem asa. Mult mai vestit era insa hotelul "Regal", cu restaurantul aferent de la parter. Ulterior hotelul a devenit "Rares", intr-o perioda functionind si ca bordel. De fapt in acest scop a fost si construit, credem cita vreme cladirile din jur au ferestrele deschise catre exterior, in timp ce "Raresul" le are invers. Cum se stie, bordelurile au toate ferestrele cu deschiderea catre interior. Aici isi desfasurau activitatea in beneficiul botosanenilor consumatori de placeri intime si reputata prostituata a tirgului Jeni Jucarie, care si-a purtat cu cinste geamandura pe apele involburate ale istoriei pina dupa cel de-al doilea razboi mondial, cind noua orinduire, dar mai ales virsta, i-au impus sa se retraga din activitate.

Tot in zona centrului istoric mai functionau si alte hoteluri cu restaurante la parter, mai cunoscute fiind "Princiar" si Splendid", situate undeva in apropierea restaurantului "Miorita". Insa cel mai frecventat restaurant de catre protipendada Botosaniului era "Calul balan", local care azi gazduieste magazinul de piese auto al fostului preot Mihai, de la biserica "Uspenia". Din cine era formata protipendada vremii? In primul rind din profesorii liceului "Laurian", singurul liceu din urbe, apoi din avocatii baroului Botosani, politaii si amploaiatii Primariei. Cu totii se simteau bine in acest local fiindca pe linga produsele traditionale - vinuri de Cotnari si tochitura moldoveneasca - aveau parte si de cite un recital al santeozelor angajate ale localului. Ramine celebra o reclamatie a unui grup de consumatori catre primaria orasului nu cu mult timp inainte de al doilea razboi mondial, in care era infierata atitudinea unei santeoze ce nu voia cu nici un chip sa urce in camera de la etaj cu unul dintre consumatorii frecventi ai localului. In cunostinta de cauza, primarul a dat pe loc rezolutia: "Va rog sa luati masuri severe, pentru ca eu personal am constatat in repetate rinduri adevarul celor reclamate".

Circiuma "Ciocirlia" era frecventata in primul rind pentru bucataria sa renumita

Dupa razboi au inceput sa apara si vestitele restaurante ale orasului care mai dainuie pina in zilele noastre. Linga hotelul "Rares" se infiintase restaurantul "Ciocirlia", care ulterior a devenit "Pescarul". Aici poposise intr-o buna zi, prin 1946 si Scarlat Calimachi, supranumit "Printul rosu", pentru faptul ca, desi se tragea din vita nobila, a pactizat cu comunistii, fiind si initiatorul ziarului "Clopotul". Intrind in restaurantul "Ciocirlia", Scarlat Calimachi a comandat, dupa cum ii era obiceiul, icre negre. Ospatarul i-a raspuns, insa, prompt: "Icre negre n-am avut, nu avem si nici nu cred ca vom avea vreodata". In fata unui asemenea raspuns impertinent, Scarlat Calimachi s-a infuriat: "Cum e posibil sa nu aveti asa ceva, cind eu ieri, la Paris, am mincat icre negre?" Tot la "Ciocirlia" s-au intilnit in acele vremuri marele epigramist Pastorel Teodoreanu cu cel mai cunoscut avocat al Botosaniului, Vasile Pilat. Rugat insistent de acesta din urma sa-i dedice un catren contra unei duzine de baterii cu vin, ilustrul Pastorel l-a si comis: "Pilit era Pilat din Pont,/ Ce il aveau romanii,/ Dar mai pilit este Pilat,/ Ce-l are Botosanii".

Circiuma "Ciocirlia" era frecventata in primul rind pentru bucataria sa renumita. Aici puteau fi consumati renumitii "patricieni", niste cirnaciori deosebit de gustosi si mai cu seama cunoscutele produse ale mezelariei lui Stefan Gheorghiu, zis "Gogoasa". Iata asadar ca Stefan Gheorghiu n-a produs numai ideologie, ci si salam, dar in primul rind ghiudem si binecunoscuta pastrama de Botosani, apreciata si pomenita in corespondentele sale pina si de Mihai Eminescu. Mezelaria se afla la intrarea in piata, prin Pietonalul Transilvaniei de azi. Ea deschidea si calea boemei botosanene a timpului, care se desfasura pe strada Blanari, adica cea care duce din centrul vechi catre biserica Sf. Gheorghe, in coltul careia se afla vestita burtarie "Cuptorul de aur". De aici se aproviziona zilnic cu covrigi proaspeti regretatul scriitor Lucian Valea. Lucian Valea umbla mai tot timpul insotit de tinerii sai prozeliti, care ii faceau mai tot timpul cinste fiindca, spunea el: "Am un singur leu la mine, pe care l-am scapat in captuseala".

Mai tirziu apar si apreciatele restaurante "Flora" si "Miorita". Dar si "Crama" din centrul vechi. In zilele toride de vara era o placere sa-ti petreci timpul liber la "Crama". Mai ales ca aici totul era ieftin si se putea consuma in nestire. Putini erau cei care consumau cu litrul sau cu paharul. Majoritatea consumatorilor cerea cite "o burta cu vin", care costa numai 5 lei. Cu alte cuvinte, cu 5 lei consumai exact atit cit puteau baga in burta. Daca voiai mai mult, cereai o perna cu vin. Perna era un soi de burduf ca saltelele de baie, in care incapeau pe putin 20 de litri cu vin. Printre produsele traditionale ale cramei erau mici si ciorba de burta. Atit la "Crama", cit si la "Miorita" o ciorba de burta costa numai 45 de bani.

Cele mai celebre crisme muncitoresti erau "Pufoaica rupta" si "Jegosul"

Industrializarea tirgului a impus si aparitia crismelor muncitoresti, cele mai vestite fiind "Molidul", supranumita si "Pufoaica rupta" pe locul in care azi se gaseste sediul redactiei noastre, "Trandafirul" pe linga stadion si "Jegosul" - cofetaria "Macul rosu" - astea fiind cele mai cunoscute. Mai existau, desigur, si altele: "Moldova", linga oborul vechi, adica spre Parcul Tineretului, "Carpati", in preajma garii si altele.

Atmosfera localurilor de odinioara era intretinuta si de vestitii lautari ai vremii, ale caror nume inca se mai pastreaza vii in memoria consumatorilor de atunci. Cine nu si-l mai aminteste pe vestitul Costel Moisa, un virtuoz de exceptie, care in timpul liber dadea si lectii de acordeon fara a pretinde un leu invataceilor? Lucra, dupa cum spunea el, "pe cereale". "Ce fel de cereale primesti?' l-au intrebat unii. "Un cas de oaie, un sac de cartofi, cereale sa fie". La fel de pitoresc era si cunoscutul Iorgu, interpretul celebrelor versuri: "Si-am sa-mi iau o Volga neagra / Si-am s-o trag la scara/ Sa vedem cine-ndrazneste/ Sa-mi mai zica "cioara"?"

Odata cu instaurarea tot mai covirsitoare a comunismului, atmosfera patriarhala a orasului nostru a disparut in totalitate si acest lucru nu se putea sa nu se resimta si in circiumile de odinioara. Boema a cam inceput sa dispara, programul de functionare a circiumilor devenea pe zi ce trece tot mai constrins. Pina si bauturile traditionale au fost inlocuite cu niste otravuri de cea mai proasta calitate: Primula, Trocadero, Dragon, Jocheu, Vidra substituiau mult apreciatele turtz-uri si slibovitze. Pina si locul recunoscutelor vinuri de podgorie a fost luat de niste scursuri poreclite "Vinisor". Intrasem deja in epoca inlocuitorilor. Ce a urmat, stiti de acum si dumneavoastra

Zeci de evrei din Israel revendinca imobile din Roman

In trecerea anilor a facut ca o parte din actele de proprietate sa fie distruse sau ratacite pentru ca majoritatea caselor au fost demolate, fostii proprietari vor trebui sa primeasca despagubiri in bani n printre imobilele revendicate se afla si actualul Cinematograf "Vasile Alecsandri" n

La putina vreme dupa ce au recunoscut, deschis, ca in perioada

celui de-al doilea razboi mondial populatia evreiasca din Romania

a fost persecutata si deportata, autoritatile se apleaca din nou

asupra problemelor comunitatilor evreiesti. Seful statului a dat

asigurari, saptamina trecuta, ca persoanele ale caror imobile au

fost demolate in timpul regimului comunist vor primi despagubiri in

bani.

La Roman, dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2000, privind

retrocedarea fostelor proprietati, mai bine de 70 de evrei stabiliti in

Israel au solicitat sa li se restituie casele. Cei mai multi sint

oameni in etate, urmasi ai proprietarilor din perioada interbelica,

cind comertul si serviciile din Roman erau dominate de negustori

si meseriasi evrei. Semnatarii solicitarilor stiu ca fostele imobile cu

magazin la parter si camere de locuit la etaj - alta data o emblema

a tirgului - au fost demolate si inlocuite cu blocuri. Din evidentele

existente la Primaria Roman reiese ca cele mai multe imobile

revendicate se afla pe strazile Stefan cel Mare si Sucedava si ca,

tot pe aceste strazi, au fost cele mai multe case distruse de

buldozere. Isidor Lazarovici, din Israel, a depus o solicitare de

redobindire a imobilului situat pe strada Stefan cel Mare, numarul

220. Aici, de ani de zile, functioneaza Cinematograful "Vasile

Alecsandri". Daca Regia de Teatru si Film va considera ca acest

obiectiv nu mai este de interes public, cinematograful au putea

reintra in proprietatea celui care l-a construit. Daca majoritatea

caselor solicitate au fost demolate, mai sint citeva exemple de

imobile care au ramas in picioare si in care, acum, functioneaza

diferite institutii. De exemplu, Rodica Alcalai, din Israel, solicita

imobilul situat pe strada Ion Ionescu de la Brad, numarul 5. Acum,

aici, functioneaza Gradinita nr. 5. Printre evreii care au solicitat

cele mai multe imobile se afla si Gizela Kaufman. Acesta a depus

dosare pentru recuperarea unor case situate pe strada Logofat

Tautu, nr.2, Eustatiu Dabija, nr. 7 si 9, Stefan cel Mare, nr. 71 si

227 si Elena Doamna nr. 2. Nici una din proprietatile revendicate

nu mai exista.

In general, sumele de bani solicitate drept despagubiri pentru un

imobil sint cuprinse intre 20.000 si 50.000 de dolari. Insa, odata cu

trecerea anilor, au fost ratacite si multe din actele de proprietate.

De aceea, multe dosare depuse sint incomplete.

Noile supermarketuri au adus incasari frumusele hotelierilor

Cei mai multi cetateni straini care au vizitat Iasul sint italienii, evreii si germanii. O parte dintre acestia reprezinta marile concerne internationale care si-au extins activitatea in zona.

Cetatenii straini vin la Iasi mai ales in interes profesional si de afaceri decit in scopuri turistice. Cel putin asa sustin sefii hotelurilor iesene. Acestia mai arata ca numarul cel mai mare de clienti de cetatenie straina provine din rindul italienilor, evreilor si germanilor. „Majoritatea clientilor vin cu afaceri sau in delegatie in Iasi, exceptie facind cei din Israel, care, in cea mai mare parte, vin in scop turistic. Cei mai multi sint reprezentanti ai firmelor care isi extind afacerile in zona, cum ar fi Siemens, Selgros, Kaufland, specialisti adusi din strainatate pentru consiliere de specialitate, parteneri in proiecte internationale, participanti si invitati la conferinte si congrese tematice internationale", ne-a spus Lili Balan, director economic al hotelului Unirea. Reprezentantii hotelurilor iesene mai sustin ca in timp ce turismul organizat a suferit o scadere importanta, a urcat numarul de straini veniti la Iasi in interes de afaceri. „Am avut o usoara scadere din cauza lucrarilor la cladire, dar si din cauza decaderii turismului organizat. In trecut aveam mai multi turisti pentru ca existau rute organizate in tara, de la manastiri pina pe litoral, iar turistii se opreau si in Iasi. Scaderea este compensata partial de turismul de afaceri", a explicat Liviu Statache, director al hotelului Moldova. Numarul noptilor de cazare la hotel Moldova a scazut cu peste 300 in 2006 fata de perioada anterioara. In schimb, potrivit datelor oferite de reprezentantii hotelului Unirea, numarul de nopti de cazare in 2006 a depasit 13.500, fiind in crestere cu peste 700 in comparatie cu anul precedent. „Aproximativ 5% din totalul noptilor de cazare este reprezentat de cetatenii italieni, 4,6% de cetatenii germani, iar 3,45% au fost turisti israelieni", a mai spus Balan. O parte din hotelurile iesene, cum ar fi Traian si Moldova, nu au lucrat la intreaga capacitate in anul 2006, dar au apreciat o crestere a numarului de turisti straini. „Anul trecut am fost in renovare, iar ca sa va pot oferi un criteriu de comparare ar trebui sa ne raportam la anul 2000. Clientii nostri sint preponderent israelieni sau fosti locuitori ai Israelului, germani si italieni, dar am avut turisti straini de toate nationalitatile", a sustinut Emil Kohl, director general al hotelurilor Traian si Astoria. Potrivit ultimilor date detinute de Directia Judeteana de Statistica, numarul de innoptari ale turistilor straini in Iasi a urcat cu 8.000 in 2005 fata de anul anterior. Conform anuarului statistic al Romaniei, structura pe nationalitati a turistilor straini cazati in hotelurile din Iasi difera de tara de provenienta a turistilor straini la nivel national, unde cei mai multi sint unguri, moldoveni, bulgari si germani. La nivel national, numarul turistilor straini s-a pastrat la un nivel similar cu cel din anul precedent, cu o pondere de peste 60% turisti proveniti din tarile vecine Romaniei.

-

SCRIITORI ROMANI DIN ISRAEL In organizarea Catedrei de Filologie din cadrul Facultatii de Stiinte si Litere a Universitatii "Petru Maior", in colaborare cu Centrul de cercetare de critica si istorie literara "Modernitate si postmodernitate in literatura romana a secolului XX" si Revista "Vatra", joi, 4 octombrie a.c., a avut loc conferinta cu titlul "Scriitori romani din Israel". Pentru a vorbi despre acest subiect a fost invitat poetul, eseistul si publicistul Andrei Fischof din Israel. La inceput prof. univ. dr. Iulian Boldea, de la institutia organizatoare, moderatorul manifestarii, a facut o scurta prezentare invitatului, din care am retinut: s-a nascut in Turda, a absolvit Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, si pana la emigrare in Israel, in anul 1976, locuieste in Targu-Mures. Publica versuri in revistele "Familia" (debut 1969), "Romania literara", "Tribuna", "Luceafarul", "Vatra" etc. De-a lungul anilor, ii apar cateva volume: "Dialog imaginar"-1978, "Uitarea de sine"-1983, "Atingerea umbrei"-Targu-Mures - 2000, in limba romana, dar si in limba ebraica, "Keev Lavan" (Durere alba _ 1991), "Rikud Hamilim" (Dansul cuvintelor _ 1993), "Horef Yarok", (Iarna Verde _ Antologie de traduceri in limba ebraica din poeti israelieni de limba romana _ 1995), "Seyvat Hazman" (Incaruntirea timpului _ 1997), "Kim'at" (Aproape ca _ 2002) etc. In continuare, invitatul dupa-amiezii a facut, pentru inceput, o scurta istorie a statului Israel, mentionand ca primii emigranti din Romania provin din Bucovina si Moldova, spunand ca "noi am fost primii (romani evrei _ n.n.) care am pregatit si infiintat o parte din orasele mari". Dupa mai multe referiri la emigrantii din Israel, Andrei Fischof a facut cateva referiri la problematica legata de renasterea si modernizarea limbii ebraice. "Limba, spunea vorbitorul, a devenit nu numai o unealta de comunicatie, ci si o problema", datorita necunoasterii acesteia, apoi s-a referit la sentimentul intelectualului "analfabet", sentiment foarte dur, si de aici tragedia scriitorului care nu-si poate exercita meseria. Pentru a face fata acestei greutati, vorbitorul s-a referit la posibilitatile oferite pentru a supravietui, afirmand ca singura sansa a scriitorului este aceea de a scrie in limba ebraica. Au urmat din partea participantilor cateva intrebari la adresa invitatului, iar raspunsurile n-au intarziat sa apara din partea autorului. Dupa incheierea conferintei, Andrei Fischof a citit din creatia proprie cateva poezii, acestea urmand sa apara intr-un viitor volum. In final, prof. univ. dr. Iulian Boldea a multumit invitatului pentru prestatia facuta in fata studentilor si a oamenilor de cultura, reinnoind invitatia cu un alt prilej, cand va sosi in orasul nostru.

Evreii din Husi isi cer casele inapoi

Cei carora le-au fost demolate casele din centrul municipiului, cer despagubiri. La Judecatoria Husi sint dosare ce urmeaza a fi rezolvate favorabil fostilor proprietari.

Conform Legii 112/1995, care reglementeaza situatia juridica a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului, fostii proprietari, persoane fizice din Husi, asteapta masurile reparatorii prevazute de lege.

Au fost inaintate cereri de revendicare, apartinind persoanelor ce detin titluri de proprietate asupra unor imobile care existau fizic la 22 decembrie 1989, dar si a unor cetateni ale caror imobile au fost demolate.

Stefan Hluba revendica cladirea de pe strada Stefan cel Mare, nr. 126, unde acum se afla un atelier de reparatii ceasuri si ochelari.

Nicolae Romila revendica cladirea, aflata in patrimoniul societatii Olimp SA, de pe strada Calea Basarabiei, unde a existat Restaurantul Carpati.

Ioan Mitache revendica cladirea de pe strada 1 Decembrie nr. 4, unde functioneaza Gradinita nr. 4. Ioan Mitache detine titlu de proprietate si pe cadirea din patrimoniul Spitalului municipal Husi, unde a functionat fostul Spital de Pediatrie, si care, in prezent, se afla intr-un stadiu avansat de degradare.

Mihai Toma doreste sa intre in posesia cladirii de pe strada Saca nr. 1, unde a functionat, pina in acest an, Gradinita nr. 5.

Elena Zlatescu revendica cladirea Dispensarului nr. 3 Husi, aflata linga Podul Ralea si un conac din Vetrisoaia, aflat in patrimoniul societatii Agroovinex Vetrisoaia..

"Primul" cimitir mozaic din Focsani arata ca dupa Holocaust

la 1691 este atestat primul cimitir evreiesc din Focsani. ???n aceeasi perioada este deschis si cimitirul din strada Nicolae Balcescu. acest cimitir va fi ???nchis la 1874 pentru ca nu mai erau locuri de veci. aici se gasesc osemintele a peste 4000 de evrei. in ultimele decenii, cimitirul a fost abandonat si profanat, anul acesta o parte din teren fiind vindut unei firme

?n Focsanii de pe cele doua maluri ale Milcovului au existat de-a lungul timpului cinci cimitire evreiesti, dat fiind ca, dupa Unirea din 1859, evreii reprezentau ?n jur de 20% din populatia Focsanilor, adica 1855 suflete. La ?nceputul secolului al XX-lea existau ?n Focsani sase sinagogi si mai multe case de rugaciune, iar evreii reprezentau 25% din populatia activa a orasului. Dupa 1947, majoritatea populatiei evreiesti a emigrat ?n Israel. Din 6080 persoane ?n 1947 avem astazi, ?n Focsani, mai putin de 50 de persoane, majoritatea de v?rsta a treia, o singura sinagoga si doua cimitire. Unul din cele doua cimitire evreiesti, situat pe strada Nicolae Balcescu nr. 18, arata ca dupa Holocaust. Lasat de izbeliste, asezamintul a fost invadat de gunoaie si boschetari.

Dupa ani de ignoranta si abandon, primul cimitir al evreilor din Focsani are sanse sa fie salvat de la o disparitie iminenta si rusinoasa. Daca p?na prin anii '50, cimitirul era un loc de reculegere pentru comunitatea evreieasca din oras, dupa plecarea masiva a evreilor ?n Tara Sf?nta, comunitatea a ramas neputincioasa ?n fata problemelor materiale pe care le ridica ?ntretinerea unui cimitir de marimea celui din strada Nicolae Balcescu. Apogeul degradarii a fost atins ?n anii '90 c?nd, persoane fara ocupatie si fara nici un Dumnezeu foloseau pietrele tombale pentru a pava intrarea ?n cimitir sau la captusitul gardurilor. Practic, acest cimitir a fost parasit de catre comunitate, fiind lasat prada vitregiilor vremii si rautatii oamenilor ignoranti, uit?nd faptul ca ?n acest loc ?si petrec somnul de veci personalitati importante ale evreilor din Focsani, care s-au numarat printre pionierii sionismului. ?n aceasta vara Zvi Ben Dov, autorul a mai multe lucrari despre orasul Focsani - locul nasterii sale - si creatorul unui site despre Focsani, va reveni din Israel ?n orasul Unirii pentru a cerceta o parte din monumentele istorice ale evreimii focsanene, printre care cimitirul din strada Nicolae Balcescu. Cu aceasta ocazie se va ?ncerca realizarea unui istoric al cimitirului si crearea unui repertoriu cu personalitatile importante din acest asezam?nt religios.

Investitie in cimitir

Pe de alta parte, terenul este situat ?ntr-o zona interesanta si are o valoare importanta, motiv pentru care a facut cu ochiul investitorilor. "Ani ?n sir am avut o familie care locuia ?n casele administrative ale cimitirului. Dupa decesul acestei familii nu am mai reusit sa administram cum trebuie acest asezam?nt ?ntruc?t fel de fel de persoane se adaposteau ?n aceste ruine. Mai mult, ?n ultimul timp, anumite persoane din cartier ?l transformasera ?n loc de depozitat gunoaiele menajere. Pentru ca nu avem posibilitati materiale sa ?ntretinem cimitirele, fiind o comunitate mica, iar starea de degradare a cimitirului din strada Balcescu cerea o rezolvare urgenta, pentru a pune capat situatiei, cu sprijinul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Rom?nia, am gasit ?n cele din urma o solutie. Federatia de la Bucuresti a v?ndut partea care cuprinde locuintele administrative. Societatea care a cumparat terenul (SC Valeger Company SA Focsani - n.r.) are obligatia, prin contract, de a ?ntretine cimitirul. Am reusit ?n felul acesta sa rezolvam una din problemele cele mai dificile ale comunitatii din Focsani", a precizat Mircea Rond, presedintele Comunitatii Evreiesti din Focsani.

Marius Iorga, reprezentantul SC Valeger Company SA Focsani - societatea care a achizitionat terenul din fata cimitirului - promite redarea acestui monument al istoriei Focsanilor, circuitului turistic. "Una din clauzele contractului stipuleaza ocrotirea spatiului sacru al cimitirului. S?ntem constienti de raspunderea pe care ne-am luat-o si, ?n colaborare cu Comunitatea Evreiasca din Focsani, vom reda demnitatea cimitirului", ne-a spus Marius Iorga. Daca lucrarile se vor derula conform celor declarate de presedintele Comunitatii Evreiesti si de reprezentantul firmei care a cumparat o bucata din cimitir, aceasta solutie ar putea fi o alternativa la lipsa subventiilor de la stat. Acest tip de partenariat, desi reprezinta un compromis pentru comunitate, ar putea salva de la distrugere multe din monumentele istorice ale Focsanilor care, din lipsa banilor, se vor face una cu pam?ntul, iar responsabilii directi vor pl?nge patetic dupa bani, arat?nd spre drobul de sare care ameninta sa cada, astept?nd, ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu, fonduri de la stat.

Evreii revendica Maternitatea "Elena Doamna" si scoala de surdo-muti

Comunitatea evreiasca revendica doua imobile din Iasi. Fundatia Caritatea, reprezentanta a Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania a solicitat Consiliului Judetean retrocedarea scolii de surdo-muti si a maternitatii "Elena Doamna". Adresa fundatiei a ajuns la registratura CJ la inceputul acestei saptamini. Cele doua cladiri fac parte din domeniul public si nu pot face obiectul retrocedarii. Singura procedura permisa de lege este emiterea unei hotariri de Guvern prin care cladirile sa fie trecute din domeniul public in domeniul privat al statului. Odata trecute in domeniul privat, cladirile pot fi retrocedate, concesionate sau vindute.

"Din cite stiu, se fac deja demersurile necesare pentru obtinerea unei hotariri de Guvern. Parerea mea este ca evreii au 98% sanse sa obtina o astfel de hotarire. Oricum, noi nu putem sa contestam dreptul de proprietate al comunitatii evreiesti asupra celor doua cladiri", a declarat secretarul CJ, Ion Serbina. In cladirea scolii de surdo-muti, aflata linga Teatrul National, au functionat pina in 1949 scoala primara Cultura, fundatia Cultura si Orfelinatul Evreiesc. In actualul sediu al maternitatii "Elena Doamna" a functionat spitalul israelit si maternitatea evreiasca.

Comunitatea evreiasca a obtinut anul trecut retrocedarea sediului fostului Inspectorat de stat pentru persoanele cu handicap din strada Roscani. Cladirea a ramas insa in administrarea Consiliului Judetean in schimbul unei chirii de 150 dolari lunar, echivalentul chiriei pentru un apartament cu doua camere din centrul Iasului. In cladirea Inspectoratului, CJ si-a mutat recent sediul Directiei Judetene pentru Asistenta Sociala. "Pina acum, comunitatea evreiasca a fost corecta fata de autoritatile locale si este de presupus ca vor manifesta aceeasi intelegere si pe mai departe. Vom ajunge probabil la o intelegere similara si in privinta celorlalte doua cladiri. Nu avem unde sa mutam 360 de copii si nici nu se pune problema desfiintarii maternitatii", a apreciat Serbina. (Alex ZANOAGA)

Alte cladiri importante revendicate

In aceeasi situatie cu cele doua cladiri revendicate de comunitatea evreiasca se afla si Filarmonica "Moldova". Aceasta a fost revendicata de Episcopia Romano-Catolica intrucit, pina in 1949, in sediul actual al Filarmonicii a functionat o manastire de maici. "Astfel de situatii ne incurca. La Filarmonica nu am mai putut continua lucrarile de reparatii tocmai din cauza statutului juridic incert al cladirii. La scoala de surdo-muti sint necesare lucrari de consolidare de vreo 50 de miliarde. Daca retrocedarea va merge repede, vom putea incheia un parteneriat cu reprezentantii comunitatii evreiesti pentru refacerea cladirii", a spus vicepresedintele CJ, Mihai Popescu.

Pe lista revendicarilor "sonore" se afla si cladirile altor institutii publice din Iasi. Sediul actual al Institutului de Istorie "A.D.Xenopol" a fost revendicat de Lascar Wachtel, urmas al fostului proprietar din perioada interbelica. Cladirea Gradinitei nr. 23 din Iasi, aflata pe strada Arcu nr. 48, face obiectul unei alte cereri de retrocedare, din partea primariei municipiului Galati. Regele Mihai a solicitat Primariei retrocedarea a doua corpuri de cladire din Iasi care au apartinut Casei Regale, inainte de 1948. Cele doua imobile se afla in Codrescu, intr-unul functionind in prezent Directia Silvica, iar in celalalt trei institute de cercetare ale Academiei Romane. Fostul cinematograf "Tineretului" a fost revendicat de Calin Simionescu din Baia Sprie. Cladirea in care a functionat Parchetul Militar a fost cistigata in instanta de Bettinio Gheorghe Diamant, urmasul fostului proprietar.

Muzica si poezie evreiasca saptamina aceasta la Ateneul Tatarasi

Muzicianul André Ochodlo si The Jazzish Quintet vor prezenta marti, de la ora 19.00, la Ateneul Tatarasi proiectul Mayne Teg, compus din muzica si poezie evreiasca.

Proiectul este dedicat evreilor din Galitia, care au trait la inceputul secolului al XX-lea la Viena. Acest eveniment face parte din proiectul realizat de Goethe Zentrum pentru promovarea culturii evreiesti din Europa Centrala.

„Cultura evreiasca este foarte apropiata de germani, atit in mod negativ cit si pozitiv. La fel ca si Iasul, Germania are un trecut puternic in ceea ce ii priveste pe evrei. Din acest motiv, am decis sa organizam marti si vineri doua concerte foarte interesante la care am invitat pe Andre Ochodlo, care a fost la Iasi si anul trecut cu un concert ce a avut mare succes si pe Stefanie Saß si trupa Nagual", spune Marcel Stumpf, directorul Centrului Cultural German.

The Jazzish Quintet este compus din interpretii austrieci Martin Reiter la pian, Daniel Nösig la trompeta, Gerald Preinfalk la saxofon, clarinet si clarinet bas, Klemens Marktl la instrumente de percutie Adam Zuchowski la bass.

Concertul de vineri a Stefaniei Saß si Nagual face parte din proiectul Selma. Proiectul poarta numele unei tinere evreice din Cernauti, Selma Meerbaum-Eisinger, care a murit in 1942 intr-un lagar de concentrare german. Poeziile scrise in lagar sint puse pe muzica de invitatii de la Ateneul Tatarasi.

Botosanenii pot intra gratis in "posesia" arborelui genealogic

Ca urmare a unui numar crescind de solicitari privind intocmirea arborelui genealogic, in unele orase din tara Oficiile de Stare Civila au inceput deja sa perceapa taxe pentru astfel de servicii, taxe oscilind intre 30 si 50 de mii lei. La Botosani deocamdata nu este perceputa nici un fel de taxa celor ce vor sa-si verifice originea familiei, ne-a informat Mihai Ilie, seful Oficiului Starii Civile. "Acolo unde s-au introdus taxe, ne-a mai spus el, ele vizeaza in primul rind identificarea unor persoane". Numarul solicitantilor de arbore genealogic este insa destul de restrins in judetul nostru. "In general evreii ne solicita asa ceva, fiindu-le necesare pentru stabilirea mostenitorilor". Alte informatii privind linia genetica a anumitor persoane mai solicita doar istoricii, in perspectiva unor lucrari de interes stiintific.

Mihai Ilie ne-a asigurat ca orice cetatean orginar din Botosani isi poate intocmi arborele genealogic, solicitind informatii Oficiului Starii Civile, care se pot obtine gratuit: "Important e ca solicitantul sa stie exact ceea ce vrea". La OSC Botosani, astfel de informatii se pot obtine doar pentru perioada ultimilor o suta de ani. Pina la 150 de ani numai Arhivele Nationale mai detin acte.

Evreii isi cer pamintul


Comunitatea Evreiasca din Birlad revendica peste 10.000 de metri patrati de teren, in centrul orasului. Primaria Birlad a inregistrat 280 revendicari de pamint in intravilan.

"Odata cu aparitia Legii 169, care modifica si completeaza Legea fondului funciar, conform articolului 9, la Primaria Birlad au aparut, pina la ora actuala, un numar de 280 de cereri pentru revendicari de terenuri in intravilan", ne-a declarat Fani Luchianov, seful Biroului cadastru al primariei.

Solicitantii sint mostenitori sau fosti proprietari ai unor imobile, carora, inainte de 1989, li s-a luat terenul, fie pentru ca imobilele le-au fost demolate pentru construirea de blocuri sau a altor cladiri, fie au fost deposedati fara motiv. Referitor la cererile inregistrate la primarie, prin acestea sint revendicate loturi de teren in diferite zone ale orasului.

Cea mai mare solicitare de teren a venit din partea Comunitatii Evreiesti din Birlad. Printr-o adresa trimisa la primarie, pe 30 ianuarie 1998, comunitatea, reprezentata de presedintele sau, Bernat User, a solicitat acordarea titlului de proprietate pentru o suprafata de 10.795 metri patrati teren (peste un hectar), in intravilanul orasului. Pamintul le-a fost luat in baza Legii 58/1974, care prevedea trecerea in proprietatea statului a terenurilor provenite din demolarea caselor evreilor din Romania, fara drept de despagubire materiala.

In Birlad au fost demolate 16 proprietati evreiesti: trei temple, pe stazile Eliberarii, Sf. Ilie si Dreptatii, insumind 1.364,8 metri patrati teren, patru sinagogi situate pe strada Dreptatii (774,85 metri patrati), doua scoli de pe strazile Republicii si Victoriei (2,545 metri patrati). De asemenea, au mai fost demolate patru case particulare, care se aflau pe strazile I. Iacomi, Transilvaniei si Republicii (1.306,52 metri patrati), Hanul Israelit de pe strada Sf.Ilie (1.297,8 metri patrati), Spitalul Israelit de pe strada Tutovei (3.394,35 metri patrati), precum si un azil de batrini de pe strada Sf.Ilie (791 metri patrati).

"Retrocedarea paminturilor va fi un proces extrem de greoi si indelungat"

Potrivit declaratiei lui Fani Luchianov, "retrocedarea paminturilor va fi un proces extrem de greoi si indelungat". Afirmatia sa are drept suport faptul ca, pe majoritatea loturilor solicitate, au aparut constructii (blocuri de locuinte sau sedii de institutii). In privinta conditiilor in care primaria va putea restitui intreaga suprafata de teren solicitata de evreii din Birlad, acestea nu sint, nici pe departe, avantajoase pentru comunitate.

"Pe strazile unde s-au aflat cindva proprietatile evreiesti au aparut multe constructii", a precizat seful Biroului cadastru. Intrucit acestea nu vor putea fi demolate, proprietarii sau mostenitorii nu vor fi reimproprietariti. Unica solutie este ca acestia sa cheme in instanta Consiliul Local. In functie de hotarirea judecatoreasca, ei vor primi o suprafata de teren, in compensare. Cu toate acestea, restituirea integrala nu se va putea face in totalitate.

"Primaria nu dispune de atita teren. In plus, Comunitatea Evreiasca nu este singura in aceasta situatie. Nu avem destul pamint pentru a acoperi toate cererile. Singurii care isi vor primi inapoi pamintul, vor fi cei al caror teren este degrevat de constructii. Nu am analizat toate cererile, dar, dupa parerea mea, din toate cele 280 inregistrate pina acum, nu vor fi mai mult de 20 fara probleme", ne-a mai declarat Fani Luchianov

Evreii


Federatia comunitatilor evreiesti se ocupa de formele necesare inapoierii imobilelor.

Comunitatea evreilor din Botosani cuprinde pe linga municipiu si comunele Bucecea, Frumusica, Sulita si orasul Saveni. Daca dupa cel de-al ll-lea Razboi Mondial, comunitatea numara peste 20.000 de evrei, acum sint doar 100 de suflete. Din cele declarate de presedintele comunitatii din Botosani, Iosif Tirer, "comunitatea evreiasca a detinut numeroase cladiri, care fie au fost nationalizate, fie au fost luate abuziv" dupa razboi. Dintre ele amintim: fostul spital israelit (acum Spitalul TBC pentru adulti) fosta Policlinica pentru copii "Dr.Tauber", Scoala istraelita de pe strada St.Luchian (acum atelier scolar) fosta Societate de binefacere "Izvorul vietii", actualul Teatru "Vasilache", fostul Azil de batrini, acum ocupat de Leaganul de copii de pe strada Calugareni, fostele sinagogi din Bucecea, Stefanesti, Frumusica si Saveni. Hotarirea privind aceste cladiri va fi luata de Federatia comunitatilor evreiesti, care se ocupa de formele necesare inapoierii acestor proprietati.

Expozitia „Martori evrei ai unui secol romanesc”, la Sibiu
Primaria Municipiului Sibiu, Biblioteca Judeteana „Astra” si Teatrul „Gong” gazduiesc, in perioada 8-15 octombrie, expozitia de fotografie digitala „Martori evrei ai unui secol romanesc”, transmite Rompres.
Expozitia se bazeaza pe o cercetare inceputa in Romania, in anul 1997, de Edward Serotta, directorul CENTROPA (The Central Europe Center for Research and Documentation). In aceasta organizatie lucreaza aproximativ 100 de istorici, regizori de film, web designers, jurnalisti, profesori, care, pe parcursul a aproximativ 10 ani, au intervievat peste 1.500 de evrei din peste 15 tari din Europa, culegind informatii despre cultura si traditiile acestei comunitati, din amintiri si experiente de viata.
Informatiile strinse sint personale, sondind experiente de familie. Respondentii au raspuns la intrebari precum: „cine a fost primul tau iubit?”, „povesteste-mi despre profesorul favorit”, „descrie-mi mesele de seara in familie, cluburile de tineret evreiesti, descrie-mi vacantele tale de vara”. Cercetarea nu incearca o prezentare a evreilor strict ca victime ale Holocaustului.
Toate aceste informatii au fost stocate intr-o baza de date digitala, pe site-ul www.centropa.org, ce ofera tuturor evreilor din tarile vizate posibilitatea de a-si prezenta experientele de viata unei lumi intregi.
Expozitia de la Sibiu cuprinde fotografii din arhiva personala a celor intervievati, prelucrate folosind tehnici moderne. Fiecare fotografie este insotita de imaginea originala si de o scurta poveste, spusa de membrii familiei ramasi in viata sau chiar de cei din fotografie.

Conferinta Internationala „Filosofia si Cabala”, la Cluj
Sef-rabinul comunitatii neologe evreiesti din Cluj din perioada interbelica si a celui de-al doilea razboi mondial (1936-1944), Profesor emerit al Yeshiva University din New York, revine la Cluj in 16 octombrie pentru a-si sarbatori apropiatul centenar cu ocazia conferintei internationale de Studii Iudaice organizate de UBB pe tema Filosofia si Cabala.
Conferinta se va deschide in 16 octombrie si va dura trei zile, reunind la Cluj cei mai renumiti specialisti in domeniu din Israel, Statele Unite, Franta, Elvetia, Austria, Italia, Ungaria si Romania. Sef-rabinul Carmilly isi va lansa cu acest prilej cartea autobiografica "On three continents" (Pe trei continente) cu informatii de mare interes pentru istoria evreiasca si nu numai a unui veac intreg pe care l-a trait.
Evenimentul este organizat de Facultatea de Istorie si Filosofie impreuna cu Institutul de Iudaistica si Istorie Evreiasca “Moshe Carmilly”.
Din programul conferintei mentionam prezentarile: Prof. Andrei Marga (Cluj-Napoca): Ce este Cabala?; Prof. Moshe Carmilly – Weinberger (New York): Elementul „Devequt” (uniune mistica) si profetia in filosofie si Cabala"; Prof. Moshe Idel (Ierusalim), "Cabala ca filosofie in gindirea lui Johann Reuchlin"; Dr. Avinoam B. Safran (Geneva): "Invatatura etica si filosofica a tatalui meu, Alexandru Safran: fundamentele unei vocatii medicale si stiintifice"; Prof. Carol Iancu (Montpellier), "Alexandru Safran: scrierile sale despre Cabala si opera sa filosofica"; dr. Michael Iancu ( Montpellier), "Controversele maimonidiene din Provence in evul mediu"; dr. Felicia Waldman (Bucuresti), "Shahbatai Zvi si Abraham Miguel Cardozo: apropieri si deosebiri"; dr. Lucian-Zeev Herscovici (Ierusalim), "Tora, Talmudul, Cabala si stiintele moderne in gindirea lui Hirsch Mendel Pineles si Moses Waldberg".

Evreii romascani pling dupa orasul de altadata

Dupa 41 de ani petrecuti in Israel, Marieta Nadler poarta inca orasul in suflet. Ea a conservat afectiv Romanul anilor 60. Printre colegii si prietenii de familie ai Marietei se numara si omul de afaceri romascan Dan Marin.

Cu 40 de ani in urma, in Roman, romanii si evreii traiau impreuna

in mod armonios. Dan Marin, administrator al firmei de constructii

Andanas, a fost unul din tinerii anilor '60, care marturiseste

aceasta simbioza, dovada fiind faptul ca jumatate dintre colegii sai

de generatie erau evrei. "Cei mai buni prieteni ai mei erau Boris

Aizicovici, Mauriciu Nadler, Monel Smil, Martin Smilovici, Sorel

Cahan si Marcel Zelinger. Ne intilneam seara in Gradina

Marincovschi, unde acum este Casa Afacerilor, stateam de vorba

si spuneam bancuri sau mergeam sa ascultam muzica. Dorel

Rinsler organiza frecvent minipetreceri, iar la Mauriciu Nadler

jucam de obicei carti, remi si ascultam muzica. La el am vazut

pentru prima data un magnetofon, iar inainte de a avea

magnetofon punea discuri la patefon. In acele timpuri era la moda

muzica latino", isi aminteste Dan Marin. Cei mai multi dintre evreii

romascani au plecat in Israel la inceputul anilor '60, continuind sa

traiasca, insa, dupa regulile invatate in Romania. "In 1992, am fost

pentru prima data in Israel, la invitatia lui Boris Aizicovici. Odata cu

sosirea mea s-a declansat acolo o adevarata mobilizare generala.

Aproape toti evreii plecati din Roman, colegi de generatie, s-au

reunit la restaurantul romanesc din Tel Aviv. Majoritatea nu se

vazusera de cind plecasera din Romania", a spus Dan Marin.

Cu 50 de ani in urma, Romanul cunostea o adevarata efervescenta

culturala si artistica, ce pare greu de imaginat daca ne raportam la

ceea ce ofera orasul astazi. "Imi amintesc ca cea mai in voga

formatie de muzica latino, «Los Paraguayos», a sustinut un

concert la Teatrul de Vara din parcul orasului. In fiecare simbata

erau spectacole sustinute de teatrele din Bacau si din Iasi, si

spectacole de varietati. Veneau la Roman Constantin Draghici,

Margareta Paslaru, Luminita Dobrescu sau Sandu Sticlaru, care

este un evreu romascan", isi aminteste Dan Marin.

Dupa 41 de ani in Israel, o evreica din Roman poarta inca orasul in

suflet

Aproape jumatate de veac reprezinta o perioada prea scurta

pentru a sterge din memorie amintirile din copilarie. Dupa 41 de

ani petrecuti in Israel, Marieta Nadler poarta inca in suflet

Romanul, orasul copilariei sale, al primelor iubiri platonice si al

cireselor cu care nu s-a mai intilnit de cind a parasit orasul natal.

"In 1964, asa cum au facut aproape toti evreii, am plecat in Israel

impreuna cu intreaga familie. Ne-am parasit prietenii si locurile

care ne erau dragi fara sa stim ca timpul nu le va putea sterge

niciodata din memorie. Si acum, dupa 41 de ani, cind aud un tren,

imi aduc aminte de momentul in care, la gara, am plins si ne-am

sarutat cunostintele si prietenii. Pe multi dintre ei nu aveam sa-i

mai vad niciodata. Tatal meu a murit cu inima neimpacata pentru

ca nu a reusit sa mai vada Romanul", a spus Marieta.

Cind vine vorba despre acasa, acest cuvint ii aduce in minte

Marietei strada Ceahlau nr. 8 (acum, strada Libertatii), acolo unde

s-a nascut si a copilarit. Asa cum nimic nu poate inlocui gustul

gogosilor din tirg, al profiterolului de la fostele cinematografe ale

Romanului si al piinii negre. "Am mai fost in Roman o singura

data, in 1984. Mi-am cumparat o piine neagra si rotunda si am

mincat-o cu lacrimi in ochi, de dorul timpurilor de mult apuse si de

dorul prietenilor pe care nu i-am mai gasit in oras, de dorul

castanului pe care l-am avut in curte si as fi vrut sa-l mai vad o

data si al tuturor lucrurilor marunte care ne fac viata frumoasa fara

sa ne dam seama atunci cind le avem", isi aminteste Marieta

Nadler.

Graficiana la o firma din Israel, Miri, asa cum o alinta prietenii, a

revenit de mai multe ori in tara, dar o singura data in Roman, in

1984, cind a luat intreg orasul la picior, in incercarea de a

reconstitui o harta sentimentala. "Am fost in parc, la biserica

romaneasca la care mergeam cu prietenele, la scoala in care am

invatat si unde am avut-o profesoara pe Maria Sinov, pe locurile

unde stiam ca erau cinematografele si acolo unde mergeam la

plaja si la scaldat cu fratii mei si atunci cind eram mica aveam

impresia ca trebuia sa strabat cel mai greu drum din lume. Mi-am

cautat si cunostintele, dar prea putini am reusit sa mai gasesc.

Multi nu mai erau in viata, altii erau raspinditi prin tara", isi

aminteste Miri.

De 41 de ani in Israel, Miri traieste asa cum a invatat in Romania,

cu mincaruri gatite romaneste si cu brad de Craciun impodobit cu

globuri, asa cum aveau prietenii ei romani din Roman. Miri

considera ca cel mai important lucru in viata ramin radacinile.

"Oriunde ai fi, nu poti trai fara radacini si fara prieteni. Daca ai

pierdut aceste lucruri, ai trait degeaba si viata ta este goala",

spune Miri.

Cine n-are evrei sa-si cumpere

Ca sintem o natiune minora la scara mondiala, e o realitate incontestabila. O recunosc si nationalistii nostri de geniu, Noica si Cioran, si o simtim si noi, azi, cu asupra de masura. A fi minor nu e nici o calitate, nici un defect. E o realitate obiectiva.

Intotdeauna vor exista natiuni, comunitati sau entitati colective minore si altele majore. Sa luam exemplul evreilor. Aproape doua mii de ani au fost "cea mai minora minoritate" din cite stim noi pina acum. Neavind un stat al lor, nu gaseai nici o palma de pamint locuita de oameni organizati intr-un fel sau altul in care evreii sa fi fost majoritari. Cu toate acestea, nu numai ca n-au disparut, dar au devenit si una dintre natiunile cele mai puternice din lume. De unde rezulta ca a fi minoritar nu e o fatalitate. Nu stim cum au reusit evreii aceasta performanta. Explicatiile conspirationiste ne lasa rece. Stim insa, alaturi de altii, ca evreii nu s-au comportat niciodata ca minoritari, in sensul in care a fi minoritar devine o stare de spirit. Sa luam ca exemplu tiganii, la fel de minoritari ca si evreii. Ei sint, din acest punct de vedere, exact opusul evreilor. Starea lor de spirit, cea care le dicteaza comportamentul, e cea de minoritar perpetuu. Prin ce difera, practic, cele doua moduri de a fi minoritar? E diferenta dintre a cistiga si a cersi. Desi pare ca si unii si altii stiu sa cistige, diferenta e enorma. Tiganul cistiga situindu-se in postura de perdant, de oropsit al sortii si de dependent de vointa celorlalti, in timp ce evreul cistiga facindu-te sa-l simti egalul tau, cu regulile tale de joc si cu consimtamintul tau pe deplin asumat. Tiganul iti cere in timp ce evreul iti ofera. Tiganul iti forteaza sentimentele in timp ce evreul in forteaza ratiunea, obligindu-te sa-i faci fata. Aici e diferenta dintre a cersi si a cistiga.

De multi ani, noi, romanii, ne comportam ca tiganii. Cersim, e drept ca o facem mult mai subtil decit tiganii, in loc sa cistigam. Ca sa-si sublime statutul de minotari perpetuu, tiganii isi fac vile cu turnulete in care baga sute de milioane de lei, desi continua sa traiasca in corturi si sa manince cu degetele. La fel si noi, romanii. Dam miliarde de dolari pe niste elicoptere americane uzate moral, in ideea ca vom rupe gura tirgului balcanic si, eventual, al celui nord-atlantic. Desi, ca si tiganii, sintem rupti in fund si haituiti de foame. Pentru noi e mai important sa parem grozavi chiar si cersind, decit sa fim cu adevarat grozavi incercind sa cistigam. Pentru a cistiga sentimente mai bune din partea americanilor, ceea ce nu e cazul in politica, am ajuns sa le cersim pe bani grei elicoptere de care ei oricum nu mai aveau nevoie. Dar noi nu sintem, Doamne fereste, nici tigani si nici evrei. Noi sintem romani

Comunitatea evreiasca mai numara doar 114 suflete

"Pentru a pastra actuala sinagoga, evreii au platit dolari grei" a afirmat Soil Petraru, presedintele comunitatii evreiesti din Suceava.

Una dintre cele mai vechi comunitati din oras, cea evreiasca, mai numara doar 114 suflete, existind pericolul ca "peste 12-15 ani sa fie doar legenda" asa dupa cum ne-a declarat presedintele acestei comunitati, Soil Petraru. Cu o populatie in care majoritatea membrilor ei au virste cuprinse intre 60 si 80 de ani, comunitatea nu mai poate juca un rol important in viata societatii sucevene, asa cum se intimpla in perioada 1925-1940. Atunci s-a semnalat un virf pentru evreii din oras atit prin numarul lor (existau circa 6.000 de evrei) cit si prin contributia adusa la dezvoltarea urbei. Pina in anii '60, viata comunitatii a fost animata; dovada in acest sens stau cele 10 sinagogi cit si liceul evreiesc care numara 25 incaperi si se afla situat pe locul actualei cladiri a Postei. Astazi, in Suceava, mai este doar un singur templu (foto) - denumire data de evrei locului de rugaciune -, "pastrarea acestuia costindu-ne foarte multi dolari in perioada comunista", conform spuselor lui Soil Petraru. In municipiu exista 5 cimitire, unele din ele avind o vechime de citeva sute de ani. Astfel, cimitirul de pe strada "Parcului" are circa 200 ani, iar cel de pe strada "Alexandru cel Bun" in jur de 400 ani. Totusi, "cel mai vechi si mai frumos cimitir evreiesc din tot sud-estul Europei se afla la Siret", ne-a declarat liderul comunitatii evreiesti locale; dupa unele surse el dateaza de pe vremea lui Dragos-Voda. Viata membrilor comunitatii se deruleaza fara evenimente deosebite, singurele lucruri notabile fiind legate de reuniunile saptaminale care au loc la sinagoga unde, duminica de duminica, se tin cursuri de religie mozaica. Si in celelalte orase din judet, in special Radauti, au existat puternice comunitati evreiesti. Constituirea exact acum 50 de ani (14 mai 1948) a statului Israel a dus la migratia spre tara mama ajungindu-se la situatia de astazi.

Evreii se intorc cu saci de bani

Cele mai mari proiecte imobiliare demarate in oras au drept initiatori cetateni evrei. Valoarea estimata a investitiilor se ridica la circa 300 milioane de euro. Se poate spune astfel ca evreii recuceresc locul pierdut in lumea afacerilor din Iasi.

Evrei au inceput sa schimbe fata orasului. Cele mai mari proiecte imobiliare demarate in Iasi ori pe cale de a fi demarate, cu o valoarea anuntata a investitiilor de circa 300 milioane de euro, au drept initiatori firme controlate de cetateni israelieni.

Green Park, Dream Village ori Copou Bellevue sint numai citeva dintre acestea. Se poate spune ca evreii recuceresc locul pierdut in lumea afacerilor din Iasi. O buna parte din afacerile dinainte de al doilea razboi mondial erau controlate de evrei.

La jumatatea secolului au XIX, 50% din populatia Iasului era reprezentata de catre cetateni evrei, in mare parte fiind refugiati din Rusia sau Austro-Ungaria.

A venit in Iasi in urma cu patru ani

„Dezvoltam in Iasi afaceri in domeniul imobiliar, dar si cu zahar, cafea macinata si in domeniul arderii deseurilor periculoase. Am venit in Iasi in urma cu patru ani cind preturile erau inca atractive", ne-a spus Moshe Rahmut, director al ENG International.

Firma dezvolta in Iasi trei mari proiecte imobiliare Dream Village ce presupune ridicarea unui ansamblu de 14 blocuri in Canta si Golden Gate si Magic Towel ce prevede construirea unui ansamblu de spatii comerciale si de birouri in centrul orasului, pe spatiul fostei piete de la fundatie.

Investitiile in primul proiect vor ajunge la circa 80 milioane euro, iar in celelalte vor depasi 75 milioane de euro. „Vrem sa finalizam ambele proiecte in trei ani", a mai spus investitorul israelian. Potrivit sefilor ENG, afacerile urmeaza sa fie extinse si in alte judete ale Moldovei.

Primul mare proiect imobiliar a avut finantatori israelieni

Alt important proiect imobiliar, Green Park, initiat de Future Group cu actionari tot din Israel, presupune o investitie de peste 120 milioane de euro si se realizeaza in zona Tatatasi - Venetia, cuprinzind un ansamblu rezidential de 14 blocuri, extinse pe aproximativ 50.000 de metri patrati, completat de un centru comercial.

„Am ales Iasul deoarece este un oras universitar cu o mare putere financiara si de dezvoltare. Am fost primii care am intrat pe piata si ne-am asumat rolul de formatori in ceea ce priveste proiectele imobiliare de anvergua", a explicat Ioana Benedek, general manager Green Park. Majoritatea evreilor nou veniti in afacerile iesene nu au avut rude care au locuit in Moldova in trecut.

„Rudele noastre nu locuiesc in Romania insa avem foarte multi colaboratori de-ai nostri in proiectele din Romania care au locuit acum 40 de ani in Romania si acum au cetatenie israeliana. Aceasta pentru ca scoala romana de ingineri a dat oameni de valoare care au construit in intreaga lume", a mai spus Benedek.

Investitii in diverse domenii

Nici patronii israelieni ai proiectului Copou Bellevue nu au avut vreo legatura cu Iasul pina in prezent. „Oren Uziel, presedintele Baron Development, grup care dezvolta acest proiect, nu are nici o legatura, directa sau prin legaturi de familie, cu orasul ales ca baza centrala pentru proiectele companiei pe care o conduce. Copou Bellevue este doar primul dintr-o serie de investitii imobiliare care urmeaza sa fie dezvaluite in cel mai scurt timp", ne-a raspuns Mihaela Balan, Key Account Manager al agentiei de publicitate Advero-ce asigura comunicarea pentru dezvoltarul proiectului Copou Bellevue.

Firma care administreaza acest proiect cu o valoare estimata a investitiilor de 20 milioane de euro vizeaza ridicarea in Copou a 160 de apartamente. O parte dintre israelieni au inceput sa vina in Iasi chiar inainte de revolutie.

„Am prieteni buni in Romania, aici m-am nascut si am studiat. Din 1976 am locuit in Israel si in Germania, iar in 1985 m-am intors, dupa care am reusit sa imi dezvolt afacerile in Iasi", ne-a spus Solomon Fitterman, manager al Mark Pharmaceutics. Acesta ne-a mai spus ca a investit banii proprii, iar in timp a creat o afacere de familie in domeniile imobiliar si farmaceutic.

Familia Fitterman detine in Iasi doua cladiri de birouri: prima fiind ridicata in Canta imediat dupa 1990 si este cunoscuta printre ieseni ca blocul Gelsor, iar a doua a fost inaugurata in urma cu doi ani si este situata linga biserica de pe strada Sfintul Lazar. Un alt exemplu este investitia grupului Deli International, reprezentat de Ilan Levin si Ionatan Sagi intr-o fabrica de stabilizatori pentru industria carnii. „Investitia a fost de 350.000 de euro, iar actionarul principal vine periodic pe la fabrica", ne-a spus Elena Tudor, administrator al firmei Deli International.

Evreii aveau de trei ori mai multe firme

Potrivit datelor oferite de Registrul Comertului, in Iasi sint 95 de firme cu aport israelian, iar valoarea totala a capitalului social subscris este de 936.181 RON. La sfirsitul secolului XIX, mai mult de jumatate din populatia Iasului era de etnie evreiasca. Omul de afaceri evreu al acelor vremuri avea un profil mult diferit de cel din prezent.

„In secolul al XIX-lea venea in Iasi populatia saraca, cu o situatie materiala modesta si aici au ajuns in timp la prosperitate", ne-a spus Dumitru Ivanescu, cercetator stiintific I la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol".

Potrivit specialistilor ieseni in istoria vremii, evreii aveau domenii de activitate foarte diverse, de la comert, la mestesuguri si industrie. „Prin cercetarile mele, am eliminat o informatie mult vehiculata. Evreii nu s-au implicat mai mult in activitatile speculative, cum ar fi comertul, decit in cele de productie. In 1832, in orasul Iasi 369 de evrei se ocupau cu comertul, iar 654 erau mestesugari", a argumentat Ivanescu.

In secolul al XX-lea, evreii au ajuns sa predomine in afacerile iesene. Astfel, potrivit studiilor lui Iancu Braustein-autor al cartii „Intreprinzatori evrei in Moldova" din totalul firmelor comerciale din anul 1938, 3.163 erau ale evreilor, iar 997 apartineau romanilor. In secolul al XX-lea, evreii au ajuns sa predomine in afacerile iesene. Astfel, potrivit studiilor lui Iancu Braustein-autor al cartii „Intreprinzatori evrei in Moldova" din totalul firmelor comerciale din anul 1938, 3.163 erau ale evreilor, iar 997 apartineau romanilor.

Investitorul misterios de la Spitalul de Urgente, un roman stabilit in Tel Aviv

Un emisar al israelienilor a vazut cladirea in constructie a spitalul din Copou in miez de noapte si a doua zi a parasit Iasul. Investitorii evrei ar vrea sa faca aici si un mare centru de "turism medical", inclusiv pentru operatii estetice, pentru cetatenii din UE.

Investitorul de la Spitalul de Urgente Iasi, care ar fi dispus sa bage aici circa 25 milioane de dolari, ramine in continuare in ceata. Desi initial s-a vorbit de un american care e interesat sa aduca fonduri pentru finalizarea cladirii noului Spital de Urgente din Copou, Dan Carlan, senator PD,vorbeste mai nou de investitori evrei, de la Tel Aviv. Asta dupa ce anuntata vizita a misteriosului investitor a avut loc luni seara, respectivul inspectind cladirea in constructie aproape pe intuneric. Nimeni nu poate spune ce anume a vazut pe intuneric, dar, sustine senatorul Carlan, acesta ar fi plecat din Iasi lasind de inteles ca sint persoane interesate de a baga banii necesari in finalizarea cladirii.

"Din discutiile telefonice pe care le-am avut cu cei care au insotit la spital respectiva persoana, am inteles ca exista sperante pentru atragerea unui mare spital privat din Tel Aviv care ar dori sa investeasca fonduri aici. Stiu doar ca cel care a fost luni la Iasi si a vazut cladirea ii reprezinta pe cei de la Tel Aviv", a spus Dan Carlan. Acesta a mai precizat ca reprezentantii spitalului privat din Tel Aviv vor veni si ei la Iasi peste aproximativ 3 saptamini, pentru a vizita cladirea si a discuta posibilitatea unei investitii. "Momentan nu va pot spune numele spitalului din Tel Aviv. Doar ca directorul acestuia este un roman stabilit in Israel", a continuat pe aceeasi linie senatorul PNL. Acesta a adaugat insa ca israelienii ar fi interesati sa faca din noul spital un Centru de Traumatologie la care sa aiba acces toti asiguratii ce sufera diverse traumatisme. Dar, in acelasi timp, acest centru ar trebui sa aiba si rezerve de lux, unde sa poata beneficia de diverse servicii medicale - in special chirurgie generala si chirurgie plastica - cetateni straini. "Acesti cetateni ar plati spitalizarea si costul interventiei, deci s-ar putea cistiga bani frumosi din asta. Ideea este de a promova ideea de turism medical, Iasul fiind atractiv prin mina de lucru specializata si prin preturile mai mici decit cele practicate in tarile occidentale. Bineinteles ca totul este momentan doar la stadiul de intentie, urmind sa putem spune mai multe dupa ce vor veni la Iasi investitorii din Tel Aviv", a incheiat Carlan

Oamenii de afaceri evrei nu sint incintati de conditiile pentru investitori oferite de Guvernul moldovean



Primul conges al evreilor care au emigrat din Moldova si-a incheiat, miercuri, lucrarile la Chisinau. Guvernul moldovean l-a organizat in speranta ca ii va putea convinge pe evrei sa investeasca in privatizarea Moldtelecomului, industria tutunului, fabrici de vin si de zahar.

Dupa trei zile de discutii, partiicpantii la congres au reprosat Executivului moldovean ca nu le-a organizat intilniri cu oameni de afaceri si nici nu a prezentat situatia economica din Moldova. Marti, evreii au parasit sala in momentul in care au auzit ca in Moldova impozitele pe venit sunt de 80 la suta. Ei spun ca nu vor investi in economia moldoveneasca daca guvernul nu le va acorda niste facilitati. Printre motivele care ii determina sa nu investeasca se numara legislatia depasita, care nu le garanteaza siguranta banilor, impozitele mari, amploarea economiei subterane.

Pentru a-i sensibiliza, primaria a retrocedat evreilor cladirea Sinagogii din Chisinau, inchisa in 1940 de catre comunisti. Ea a fost construita in 1835 si, in aceasta cladire, in ultimii ani, a functionat Centrul de medicina preventiva.

Guvernul a obtinut bani pentru organizarea congresului de la firme locale care sint conduse de evrei. Pentru a recupera macar o parte din bani, fiecare din cei 100 de participanti trebuiau sa achite o taxa de 100 de dolari. Pina la incheierea congresului doar trei dintre cei prezenti achitasera taxa de participare. Majoritatea celor care au fost prezenti la congres sint oameni de afaceri de origine evreiasca din Israel, SUA, Canada, Austria, Franta si Germania.

Din 1985, dupa ce a inceput perestroika lui Gorbaciov, din Moldova au emigrat circa 30 de mii de evrei. Dupa datele Departamentului relatii nationale, in Moldova locuiesc circa 40 de mii de evrei, ei fiind concentrati in Chisinau, Balti si Cahul.

Singurul cimitir din Iasi cu taxa de vizitare
Oricine doreste sa viziteze cimitirul evreiesc din Pacurari trebuie sa plateasca la intrare 100.000 de lei. Este singurul care nu-i administrat de Primarie. Aici sint ingropati 140.000 de evrei.

in memoria celor morti in pogrom, aici a fost ridicat un monument in forma de vagoane de tren, sugerind trenurile mortii

100.000 de lei pentru a vedea unde isi dorm somnul de veci aproximativ 140.000 de ieseni, numar ce reprezinta o treime din populatia actuala a orasului. Este vorba despre cimitirul evreiesc, "exilat" pe un deal din spatele cartierului Pacurari, singurul din Iasi care nu este administrat de municipalitate; un cimitir la care se percepe taxa de vizitare si care nu poate fi vizitat timp de 30 de zile primavara, adica in luna care in calendarul celor de religie mozaica se numeste Nisan, cind se serbeaza Pastele. Parcela cu mormintele evreilor, care in vremuri demult apuse erau cei mai bogati ieseni, si monumentul celor care au murit in pogromul din 1941 sint doar doua din punctele "de atractie" ale cimitirului.

Evreii erau jumatate din populatia Iasului

In perioada interbelica, cei aproximativ 45.000 de evrei reprezentau aproape jumatate din populatia Iasului. Si, ca o expresie nu doar a numarului mare de membri, ci mai ales a puterii financiare, comunitatea evreiasca avea in Iasi cu mult inainte un cimitir propriu, in zona Ciurchi. "In timpul razboiului, in 1942, la ordinul primarului legionar Ifrim, am fost obligati sa distrugem acest cimitir. Aveam sarcina de a sparge fiecare cite trei pietre funerare pe zi, sa dezgropam mortii si sa-i bagam in niste saci. Osemintele au fost aruncate apoi intr-o groapa comuna din cimitirul nou, din Pacurari. Foarte putine dintre pietrele funerare din Ciurchi au fost salvate", isi aminteste Pincu Kaiserman, presedintele Comunitatii Evreiesti din Iasi. Cimitirul din Pacurari a inceput sa fie "populat" incepind cu 1881. Daca acum acolo au loc, in medie, zece inmormintari pe an, in 1941 au intrat sub pamint citeva mii de oameni. Ingropati unii peste altii, in gropile comune evreii morti in pogromul de pe 29 iunie 1941 au "semnat" practic dizolvarea celei mai mari comunitati etnice din Iasi.

Cinci rabini chiar la intrare

"In anul 5701 de la facerea lumii, in zilele 3, 4 si 5 ale lunii Tamuz, au fost macelariti ca vitele duse la taiere. Soarele s-a rusinat si palit-a luna la nelegiurile faptuite pe strazile orasului, devenit orasul macelului", scrie pe placa comemorativa de pe monumentul celor morti in pogrom. "Altii au fost minati in vagoane ferecate in trenurile mortii si purtati in decursul a trei zile si trei nopti fara o picatura de apa si aer", se mai spune aici. Monumentul, niste placi masive de beton ce au fost turnate peste gropile comune, sugereaza prin dispunerea lor celebrele "trenuri ale mortii". Alaturi de parcela "rezidentiala", care este chiar la intrarea in cimitir si in care isi dorm somnul de veci cei mai bogati evrei, precum si cinci rabini, este o alta, recent delimitata, destinata celor care, apartinind altor religii decit cea mozaica, au fost casatoriti cu evrei. Parcela nu are insa decit un singur mormint deocamdata, al ing. Samuel Zaider, decedat anul trecut, care are alaturi un loc rezervat pentru sotia sa. Pina acum, nici un crestin nu a fost ingropat inca alaturi de evrei, nici o cruce nu si-a gasit locul alaturi de steaua evreiasca, reprezentata pe fiecare "matevot" (piatra funerara).

Un scriitor american a venit la Iasi pe urmele evreilor fugiti din Romania

Stuart Tower viziteaza orasele din care evreii au migrat spre America, la finele secolului XIX.

Un scriitor american a pornit pe urmele comunitatii evreiesti din Romania. Evreu la origine, Stuart T. Tower a vizitat pina acum sapte orase din tara, iar joi a ajuns la Iasi, de unde a plecat spre Birlad si Constanta. Americanul este insotit in calatoria sa de 16 cititori ai cartii sale, "Ratacitorii", in care vorbeste despre migratia mai multor grupuri de evrei romani in America, la sfirsitul secolului trecut, mai exact intre anii 1899 si 1914. "Migratia evreilor a fost o metoda de a protesta impotriva democratiei deficitare din Romania acelor timpuri", spune Stuart T. Tower, care dedica o buna parte din romanul sau istoric aparut in SUA, in 2003, grupurilor de evrei plecati de la Iasi. "Primul grup de evrei ieseni a pornit spre SUA si Canada in 1899, la o luna dupa pogrom. Din cercetarile pe care le-am facut a fost un prim grup de 55 de evrei", povesteste Tower. Literatura istorica mentioneaza, in 1899, tulburari antisemite la Iasi, insa nu au fost niciodata calificate drept pogromuri. Cert e faptul ca intre 1899 si 1909 au emigrat din cauza discriminarii constitutionale si legislative, precum si a manifestarilor de antisemitism, peste 50.000 de evrei. Istoricii spun ca specific pentru emigrarea evreilor din Romania a fost plecarea acestora pe jos, oferind un spectacol jalnic tarilor europene prin care au trecut, care a scandalizat opinia publica europeana.

Pentru romanul sau, scriitorul american s-a documentat timp de 20 de ani din actele pastrate in Arhivele SUA, in calatoriile sale mai vechi in Romania si chiar din jurnalele personale ale evreilor in acea vreme in America. "Cea mai mare bucata de drum au facut-o pe jos. Mai precis pina in Germania, de unde luau vaporul spre America. Fiecare grup folosea o harta cu un traseu, pe care o transmiteau mai departe altor grupuri din Romania care vroiau sa migreze. Acum, evreii plecati din Romania au in America citeva sute de mii de descendenti", spune Stuart T. Tower.

Cimitir evreiesc salvat de crestini
Mai multi romani din Oravita au restaurat pietrele funerare vandalizate in trecutuTrei senatori americani i-au cerut lui Basescu sa ajute la protejarea cimitirelor
La Oravita transilvaneana a vietuit candva o frumoasa si prospera comunitate evreiasca. Astazi, doar matzeivoit-urile (pietrele de mormant) din cimitirul evreiesc amintesc de aceasta suflare disparuta.

Timpul, vandalismul, hotia si-au facut lucrarea rea si cimitirul arata ca vai de lumea. Ionel Crainiceanu este un crestin oravitean cu frica de Dumnezeu si de cate ori trecea pe langa cimitirul evreiesc i se strangea inima. Le-a vorbit la biserica si altor crestini, si asa s-a nascut frumoasa lor initiativa de a reface cimitirul evreiesc. Nu a cerut fonduri de la autoritati, nu a cautat evrei bogati de peste hotare, candva locuitori ai Oravitei, sau pe urmasii lor, s-a bizuit doar pe oamenii din jurul "Fundatiei Unirea Crestina" din Oravita. Imediat dupa ce au fost stransi primii bani, au inceput si lucrarile pentru refacerea monumentelor funerare si a pietrelor de mormant. Primii evrei s-au asezat la Oravita in urma cu mai bine de jumatate de mileniu, dezvoltand o bogata viata comerciala, religioasa si culturala. Cu asistenta Fundatiei "Unirea Crestina" a lui I. Crainiceanu, doi carturari din Oravita, profesorul Ionel Bota si doctorul Ioan Cretu scriu, separat unul de celalalt, istoria evreimii oravitene. Cat priveste pietrele de mormant, mereu altele se asaza pe verticala prin grija inimosilor crestini din Oravita. Rezolva acest gest solitar situatia grea in care se afla cele cateva sute de cimitire evreiesti din Romania? Nicidecum! Paradoxal, pe 9 octombrie, cand avea loc comemorarea "Zilei Holocaustului din Romania", Comisia Juridica a Parlamentului trebuia sa discute o noua legislatie privind protejarea si intretinerea cimitirelor evreiesti, legislatie care a trecut deja prin furcile Senatului. O legislatie dorita de grupul evreiesc-american pusa in miscare in acest scop de dr. David Kahan, presedintele Asociatiei Evreilor-Americani de origine romana, dar neagreata de dr. Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER). Noua lege ar fi trebuit sa fie discutata in Comisia Juridica, dar fiind Ziua Holocaustului, deputatul Lucian Bolcas, vicepresedintele Camerei Deputatilor, a propus amanarea discutiei cu doua saptamani