Roman[V=]

Rezumarea primului mesaj :

Petre  Roman-
Mioara
Walter
Catinca 
Radu Anton
Cristina
Oana
Stela
Viorel

Petre Roman şi-a lansat volumul de „Cuvinte împotriva Puterii”


16:09Primul premier al României din perioada postdecembristă, Petre Roman, şi-a lansat sâmbătă, 5 mai, la librăria „Adevărul" din Capitală, ultima sa carte, intitulată „Orice ar fi". Titlul volumului este însoţit şi de un subtitlu expresiv, „Cuvintele împotriva Puterii".Articol complet

Interese occidentale, Viorel Roman, 2/20/2012
Conflictul dintre lumea anglo-saxona, atlantica si cea continentala, cental-europeana, germanica, a generat un razboi de treizeci de ani 1914-1945 menit sa distruga complect Germania. Asta a urm...

http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012012367754/Monden/Oana-Roman-la-un-pas-sa-fie-vanduta-pe-camile.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/cristina-roman-dorinte-2012-371934.html

Churchill, Hitler si Antisemitismul, Viorel Roman

Acesta este titlul cartii lui Dr. Stefan Scheil aparuta in editura
Duncker & Humbolt, Berlin, in care se anlizeaza competent
"dictatura germana, inamicii ei si criza europeana 1938/39".
Om simplu din popor Adolf Hitler prea puterea 1933 in Germania si pune in
practica Programul din 24 feb. 1920, de 25 de puncte, pe 2 p., al
Partidului national socialist al muncitorilor germani Un deziderat
era realizarea unei societati national-socialiste fara fara evrei,
care urmau sa emigreze unde vor, cu avere cu tot, in mod pasnic.
Antisemitismul era raspandit ca urmare a foametei si umilitelor impuse
de invingatori dupa razboi. In caz de foamente acelasi destin l-ar fi
avut toti strainii. Alertate, organizatiile evreesti din lumea
anglo-saxona incep boicotarea economiei germane. Reactia Berlinului:
"Nu cumparati de la evrei!" Un evreu ucide un diplomat german la
Paris, in toata Germania se dau foc la sinagogii etc. Proiectul de a
realiza un stat fara evreii trebuia combatut cu toate mijloacele - pe
viata si pe moarte. Pentru ca daca Germania ramanea fara evreii in mod
civilizat, ar fi devenit un precedent periculos. Nu numai Polonia cu
10% din popolatie evrei, care vorbeau jedisch, o alta limba decat cea
oficiala, ar fi cerut acelasi lucru. Pe de alta parte emigrarea
evreilor in USA ar fi dat apa la moara antisemitismului local. Asa ca
organizatiile evreesti s-au opus emigrarii evreilor din Germania,
luand in calcul victime in randul conationalilor. Pe de alta parte
l-au sustinut cu toate mijloacele pe Churchill si "Partidul
razboinicilor" din Marea Britanie cu organizatia Focus in al inlatura
pe Hitler. Cei care incercau la Londra o solutie pasnica pe continent
au fost incet dar sigur marginalizati. Pe de alata parte Iosif, V.
Stalin, un conducator mult mai radical si mai clarvazator decat Hitler
s-a folosit de ?contradictiile din lagarul capitalist? pentru a
?arunca in aer Europa?. Atat Vladimir I. Lenin cat si urmasul sau erau
convinsi ca dupa un al doilea razboi mondial clasa muncitoare ?va rupe
lanturile? exploatarii, va prelua puterea, ca in Rusia dupa primul
razboi mondial, si va realizeaza idealurile panslaviste, panortodoxe
si mai mult decat atata. Dictatura proletariatului va inlatura
exploatarea omului de care om in toata lumea! Polonia si Romania la
Limes erau folosite in aceasta criza ca pioni de sacrificiu atat de
imperialistii occidentali cat si de kominternistii de la Moscova.
Polonejii erau folositi ca atatatori la razboi de catre Chrchill.
Viorel Tilea, ambasador la Londra, se plangea de un dictat german
fantoma, o dezinformare. Un discurs al generalului Halder, fabricat in
laboratorul de dezinformare Focus, cu scopul de a agrava criza este
considerat si azi ca autentic, chiar de germani.
Asa ca nu-i de mirare ca pe internet la Sectia "Istorie: minciuni si falsuri " a Ministerului
Apararii Rusiei, Sergej Kovalijev arata recent ca vina izbucnirii
razboiului, crizei din 1939 este a Poloniei, care a refuzat "cu
incapatanare" cererile moderate germane. In acest context este firesc
ca antisemitismul, punerea la indoiala a Holocaustului, e sanctionat
in mai multe tari si de mai multa vreme, de lege. Aceiasi politica se
va practica si in Rusia lui Putin si Medvedev, care nu mai vrea sa
accepte "minciuni si falsuri " occidentale. De aceea vinovatii vor fi
pedepsiti, dupa un proiect de lege, cu inchisoare de la 3 la 5 ani.

www.viorel-roman.ro

Oana Roman a trecut pe apa plata

Catinca Roman a avut o relație cu George Ciubotaru, fostul iubit al Simonei Trașcă

Mai mult: Ziarul Libertatea - Stiri online pe gustul tau | Libertatea.ro

Catinca Roman se menține tânără cu injecții cu botox și acid hialuronic

Mai mult: Articole | Libertatea.ro

Mioara Roman, săracă lipită? "Nu am bani să-mi cumpăr un telefon"

Mai mult: Articole | Libertatea.ro

Radu Anton Roman: gusturi româneşti

VIDEO Petre Roman: A existat o legătură cauzală între puciul de la Moscova şi mineriada din septembrie

19 august 1991. Premierul României, Petre Roman, se află la Madrid, la invitaţia omologului său spaniol. Dimineaţa, Felipe González îl informează pe Petre Roman despre evenimentele ce tocmai se petrec la Moscova. Brusc, conferinţa pe care urma să o susţină primul-ministru român capătă o importanţă deosebită. Imediat după, Petre Roman vrea să revină în România, dar, surpriză, avionul oficial „nu este disponibil”. Traian Băsescu îi trimite un alt avion. Ajuns în ţară, i se spune de către membrii Guvernului că există „o altă poziţie a preşedintelui”. Şi asta nu e tot. Iată ce îşi aminteşte Petre Roman despre zilele fierbinţi din timpul puciului şi de după.

„În momentul izbucnirii puciului de la Moscova, mă aflam la Madrid, invitat să ţin o conferinţă axată pe istoria României, pe momentul prăbuşirii regimului de dictatură. Despre puci am fost informat chiar de primul-ministru spaniol, Felipe González. Sentimentul meu din prima clipă a fost că lucrurile nu mai pot fi date înapoi în România. Deţineam informaţii că în URSS situaţia este foarte decăzută din punctul de vedere al coeziunii statului sovietic şi că, de fapt, încercările lui Gorbaciov de a menţine statul nu aveau şansă. Zeci de ani, Uniunea Sovietică fusese o închisoare a naţiunilor, iar dorinţa de libertate era atât de puternică, încât nu vedeam cum lucrurile pot fi date înapoi.

După conferinţa de presă am vorbit cu preşedintele Iliescu căruia i-am transmis sentimentul Occidentului că, înainte de orice, trebuie protejat Mihail Gorbaciov, dar asta însemna, în acelaşi timp, un sprijin pentru Uniunea Sovietică, pentru menţinerea acesteia; iar eu credeam că acest lucru este o chestiune imposibilă. Mulţi lideri europeni au crezut atunci că acest puci are şansă de reuşită şi că, prin urmare, trebuie gândită o variantă de a discuta cu aceşti noi lideri.

Pentru mine, lucrul cel mai urgent era să mă întorc în ţară. Îmi dădeam seama că în ţară mai pot fi oameni, nu puţini, din vechea gardă, vechiul sistem, care să se bucure de o reîntoarcere la vechile rânduieli. Prin urmare, pentru o ţară ca România pericolul era mare. Asta a fost şi întrebarea cea mai insistentă a ziariştilor spanioli: «Cum afectează acest lucru România? Este posibil ca România să fie adusă în situaţia de reveni în sfera sovietică?» Răspunsul meu a fost foarte categoric: «După ce ne-am cucerit libertatea, acest lucru nu poate avea loc».

„Avionul oficial nu era disponibil să mă ducă în România”

Problema întoarcerii mele în ţară nu a fost aşa de simplă, întrucât, din motive pe care nu le-am desluşit nici astăzi, avionul oficial care trebuia să mă ducă înapoi nu era disponibil; lucru destul de ciudat. Am vorbit cu ministrul Transporturilor de atunci, actualul preşedinte de acum al României, Traian Băsescu, ca să îmi trimită un avion al companiei TAROM, fapt care s-a şi întâmplat. Am ajuns la Bucureşti în aceeaşi seară. Pe aeroport mă aşteptau câţiva colegi din Guvern, printre care erau Ion Aurel Stoica şi Gelu Voican Voiculescu; ultimul mi-a spus, foarte confidenţial:«Dragă Petre, să ştii că aicea lucrurile nu se prezintă aşa de roz cum crezi tu. Există în mod clar o încercare de revenire şi există o altă poziţie a preşedintelui, care este mult mai rezervată». El insista asupra faptului că trebuie să fim extrem de precauţi, de prudenţi. Poziţia preşedintelui Iliescu era de înţeles pentru că, în cazul în care puciul ar fi reuşit, România trebuia să joace o carte foarte delicată. Părerea mea era că noi trebuie să ne exprimăm foarte tranşant.

A doua zi a avut loc şedinţa guvernului, unde am avut una dintre marile satisfacţii politice ca prim-ministru, pentru că în acel cabinet, în care erau oameni numai unul şi unul, de o calitate deosebită, am compus, pur şi simplu, o declaraţie a guvernului. Efectiv, mai mulţi membri ai Guvernului, Andrei Pleşu, Adrian Severin, Ion Aurel Stoica, Traian Băsescu şi alţii au spus fiecare cum văd lucrurile şi, în final, am produs o declaraţie, care, în esenţă, pe o formulare care îi aparţinea lui Andrei Pleşu, era următoarea: «Noi suntem împotriva acelora care îndreaptă tancurile împotriva propriului popor». Atunci a intervenit conflictul cu Ion Iliescu, care a spus: «Cum v-aţi permis să daţi o asemenea declaraţie? Trebuia să ne consultăm, nu e bine. Noi trebuie să fim mult mai prudenţi, eu am să dau o declaraţie împotrivă». Lucrurile aveau să se calmeze. A doua zi, surpriza a fost mare pentru că am constatat că declaraţia cea mai tranşantă faţă de puci, din toată sfera europeană, a fost din România. În cea mai mare publicaţie americană, „USA Today”, pe prima pagină, era poza mea şi era prezentată declaraţia Guvernului României, cu un comentariu foarte favorabil la adresa declaraţiei noastre. Din fericire, puciul a eşuat. Mult mai târziu, mi-am dat seama că lucrurile au fost pe muchie de cuţit.

Puciul de la Moscova şi mineriada din septembrie

În momentul puciului, diferite personalităţi din sfera politică de conducere, dar care aveau încă legături sau nostalgii, sau gândeau altfel, au considerat că e momentul lor. Atunci unii dintre ei au spus că Guvernul Petre Roman trebuie înlăturat. Există o legătură cauzală între momentul puciului şi momentul altui puci, cel din septembrie, o lună mai târziu, când minerii au fost aduşi, asmuţiţi, organizaţi. Era pregătit într-un fel şi răspunsul politic, pentru că anunţul despre aşa-zisa demisie a lui Petre Roman a fost făcut de Alexandru Bârlădeanu în Senat, fără să aibă niciun fel de bază pentru acesta. Dar, în acel moment, Senatul a luat cunoştinţă într-un mod cât se poate de incorect, ilegal, neconstituţional, de o aşa-zisă demisie care nu a existat niciodată şi, de acolo, desfăşurarea politică a fost destul de urâtă, cu consecinţe extrem de urâte pentru mersul României.

A existat o şansă a unei uniri cu Republica Moldova, însă ea a fost subminată

Guvernul României stabilise cu Guvernul din Republica Moldova – condus la vremea aceea de un om de o foarte bună calitate, Valeriu Muravschi – un foarte vast program de cooperare din toate punctele de vedere, politic, economic, social, cultural etc., program care viza o apropiere foarte puternică între cele două ţări. Eu însumi am afirmat că a existat o şansă a unei uniri, însă ea a fost subminată. Întâi, de prăbuşirea Guvernului Roman, care a creat acolo sentimentul că în România lucrurile nu sunt deloc clare, pentru că, într-adevăr, România a fost singura ţară fostă comunistă intrată pe drumul democraţiei, în care a fost posibil ca un Guvern să fie înlăturat printr-o lovitură de forţă; sau, cum spun istoricii, printr-o lovitură de stat. Al doilea lucru a fost reprezentat de apariţia în politica românească a unor voci, mai ales în zona partidelor istorice, care nu au făcut deloc bine. Acestea spuneau: «Ce unire? Noi, de fapt, recuperăm Basarabia. Punct». Cum e asta? Eşti un democrat şi nu vrei să ţii cont de părerea cetăţenilor de acolo? Poate că ei nu vor aşa ceva. Ideea mea era foarte clară: orice fel de asemenea încercare trebuie să fie realizată numai pe baza exprimării libere a cetăţenilor din Republica Moldova în legătură cu o eventuală unire. Exista, într-adevăr, o bază în acel moment, o bază puternică, datorită acestui vast program de cooperare care se derula între România şi Republica Moldova.

Mai poate fi făcută o legătură şi cu faptul că, în aprilie 1991, la iniţiativa preşedintelui Iliescu, împreună cu Adrian Năstase, s-a semnat tratatul de bază cu Uniunea Sovietică, din păcate; acel tratat care era foarte aplaudat. Toate ţările, şi Cehoslovacia, şi Ungaria, şi Polonia au mers către această idee, împinse de Occident, numai că tratatele semnate de celelalte ţări nu conţineau vreo clauză restrictivă. În tratatul semnat de domnul Iliescu cu Gorbaciov apar două clauze inacceptabile. Din pricina acestui fapt, când s-a pus problema ratificării acestui tratat, eu, ca prim-ministru, trebuia să îl trimit Parlamentului; şi am refuzat. M-am înţeles atunci cu domnul Iliescu şi i-am spus: «Nu putem merge, aceste clauze ne îndepărtează de Occident». Adrian Năstase susţine şi acum că ar fi fost bine aşa, eu cred că era foarte greşit. Aşa se face că acel tratat nu a intrat niciodată în vigoare. Şi acest lucru este un element care, probabil, a contat la un moment dat în viziunea celor care gândeau altfel.

FOTO Familia Roman: lux comunist, lux capitalist

VOCI AUTORIZATE Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania Viorel Roman 20.03.1942 nascut la Lovrin, judetul Timis; 1960 examenul de maturitate la Timisoara; 1965 examenul de stat la Academia de Studii Economice Bucuresti; 1968 redactor la Radioteleviziunea Romana; 1970 asistent la Universitatea din Timisoara; 1972 se stabileste in Germania Federala, cadru didactic asociat la Universitatea din Bremen; 1977 Institutul de documentare stiintifica din Frankfurt am Main; 1984 consilier academic pe viata la Universitatea din Bremen; 1986 doctor in filosofie la Universitatea din Bremen; 1987-prezent, publica in romana si germana, valoroase lucrari in domeniul filozofic, politic, istoric si economic; 1992 expert international al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD, New York). Benedict XVI si Holocaustul evreilor Alegerea surprinzatoare a unui Papa german, la 60 de ani de la ziua de nastere (20.4.) si apoi sinuciderea criminalului Adolf Hitler - organizatorul Holocaustului -, atrage involuntar atentia asupra destinului nemtilor si evreilor. Benedict XVI are misiunea de a depasi traumele sec. XX, de a construi o Europa Unita, de a reface unitatea crestina si mai ales prietenia unica, plina de mister dintre evrei si nemti, care au slujit Sfântul Imperiu, ca nimeni altii, si au contribuit la civilizarea lumii. Evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu, iar nemtii al Sfântului Imperiu Roman de Natiune Germana, care a durat o mie de ani, „Imperiul German" (II), 40 de ani, iar cel „national-socialist" (III), responsabil pentru uciderea evreilor, 12 ani. Statutul de popoare alese duce fara îndoiala la explozii de energie creativa, imperiala si justifica pozitia lor unica la Roma, dar genereaza, nu de rare ori, o aversiune reciproca si a altor neamuri împotriva lor. Benedict XVI, cel mai mare filozof si teolog contemporan, a ridicat stacheta morala si intelectuala la un asemenea nivel ca si nemtii au nevoie de timp pâna vor întelege si integra mesajul. Protestantii din „Land"-urile din est traumatizati de ocupatia rusa ortodoxo-comunista s-au refugiat în ateism, iar cei din nord sub presiunea anglo-americana în relativism, multiculturalitate si cultul Holocaustului. Muzeul Holocaustului din Washington, Berlin si în curând la Bucuresti, sunt sanctuare unde se comemoreaza încercarea de exterminare a evreilor. Cultul Holocaustului are un canon iudaico- protestant, care nu cunoaste iertarea pacatelor ca la crestini, iar pentru faptasi si urmasii lor nu va exista iertare, în vecii vecilor. Pentru a întelege „cultul", protejat de legislatia multor tari si de curând si de România, sunt necesare cunostinte privind "regulile" dupa care se "construieste" religia si autonomia ei în raport cu societatea. Si acest „cult" lupta pentru a câstiga adepti, nu tolereaza "revizionismul", are o "inchizitie" si ca în orice credinta, sensibilitatea fidelilor nu poate fi înteleasa decât de cei uniti de sacralizarea Holocaustului - izraelitii, protestantii si mai nou ortodocsii moldo-valahi. Curând acest cult se va practica si la Bucuresti, cu toate ca tranzitia de la vechea izolare înca nu s-a încheiat. Românii nu sunt pregatiti de a dialoga cu Roma si a iesi în lume. Benedict XVI readuce în actualitate mostenirea si misiune istorica comuna a evreilor si crestinilor, necesitatea dialogului si reda mai ales protestantilor nemti si ortodocsilor moldo-valahi, traumatizati de razboaie mondiale pierdute, de suveranitatea limitata de dupa capitularea neconditionata si de lungi ocupatii militare cu ideologii anticrestine, credinta într-un viitor comun mai bun în Europa Unita, în noul Sfânt Imperiu Roman.

CLIPA[717]

Vila Mioarei Roman, demolată pentru Popoviciu

Oana Roman îi răspunde Zăvorancei: 'Pepe este fratele pe care nu l-am avut'

Petre Roman: Ceauşescu trebuia împuşcat
Fostul prim-ministru al României vorbeşte deschis, la aproape 21 de ani de la Revoluţie,... Citeste articolul