ISTORIE=ANGLIA

 A fost unul dintre cei mai longevivi monarhi ai Anglei, domnind cincizeci de ani. Edward al III-lea a reusit sa transforme Regatul Angliei într-o mare putere militara a Europei. De asemenea, legea si ordinea au fost caracteristicile esentiale ale puterii sale regale.

 În perioada când s-a nascut Edward, Anglia trecea prin momente grele din cauza politicii inadecvate a tatalui sau, Edward al II-lea, si din cauza insucceselor din razboaiele cu Scotia. Mama lui Edward, Isabella a Frantei, era sora regelui Frantei si, pe când se afla în Franta cu fiul sau, a complotat împotriva sotului ei. Partas la complotul pentru uzurparea tronului Angliei a fost baronul Roger Mortimer, persecutat de Edward al II-lea. O armata formata la cererea Isabellei a invadat Anglia si, pe când se apropia de Londra, armata regelui a dezertat în întregime. Asa a ajuns pe tron Edward al III-lea, care s-a casatorit imediat cu Philippa de Hainault pentru a consolida legaturile politice cu Franta. Tatal alungat de la putere a murit la 21 septembrie 1327.

 Primii ani de domnie s-au caracterizat prin cresterea animozitatilor dintre Edward al III-lea si amantul si aliatul mamei sale, Roger Mortimer. În cele din urma, cei doi s-au confruntat si Mortimer a fost capturat si ucis. Pe de alta parte, regele a cautat noi aliante politice pentru incursiunile militare din nordul Frantei. El a avut chiar pretentia de a deveni succesor la tronul Frantei, însa chiar si dupa victoriile importante din acea tara, el a acceptat Tratatul de la Brétigny (1360), prin care renunta la pretentii asupra tronului francez, dar securizeaza cuceririle engleze în Franta.

 Edward al III-lea (mort în 1377) a avut mai multi copii cu Philippa de Hainault, printre care si pe Edward „Printul Negru” (nascut în 1330). Din cauza mortii premature a acestuia, succesorul lui Edward al III-lea a fost nepotul sau, Richard al II-lea (nascut 1367). Edward al III-lea mai este renumit si pentru fondarea Ordinului Jartierei (1348), din care face parte si actuala regina a Marii Britanii, Elizabeth a II-a.

 Viitorul rege al Angliei si-a petrecut copilaria în Yorkshire, unde a cunoscut-o si pe Anne Neville, viitoarea sa sotie. Dupa moartea lui Edward al IV-lea (9 aprilie 1483), pe tron a ajuns fiul sau de 12 ani, Edward al V-lea, care în cele 86 de zile de domnie nu a fost, totusi, încoronat. Richard a fost numit „Lord Protector” al regelui minor. Richard a ordonat ca Edward al V-lea si fratele sau Duce de York sa fie închisi în Turnul Londrei. Cu acelasi prilej, Richard a acuzat mai multi înalti nobili si a ordonat arestarea acestora. Printr-o serie de manipulari de documente, cei doi frati închisi in Turnul Londrei au fost declarati „bastarzi” si astfel Richard al III-lea a fost încoronat la 6 iulie 1483. Despre cei doi copii, urmasi directi ai regelui Edward, nu s-a mai stiut nimic si se presupune ca au murit de foame si sete în carcera.

 Starea de lucruri instaurata de Richard al III-lea nu putea dura. Instabilitatea politica a condus la rebeliunea lui Henry Stafford, care voia promovarea lui Henry Tudor drept monarh al Angliei. Batalia decisiva dintre cele doua tabere s-a desfasurat la 22 august 1485, între trupele lui Richard al III-lea si cele ale lui Henry Tudor, pe câmpul de la Bosworth. Cronicile spun ca armata lui Richard era de opt mii de soldati, iar cea a lui Henry Tudor cu trei mii mai mica. Richard a dat dovada de mare bravura, dar a fost lovit in cap, din lateral cu o halebarda, care i-a provocat o moarte rapida.

 Henry Tudor i-a luat locul pe tron sub numele de Henry al VII-lea, înfiintând dinastia Tudorilor. Casatorindu-se cu Elizabeth de York, el a pus capat Razboiului celor Doua Roze (început în 1455). În anul 2013, cercetatorii de la Universitatea din Leicester au confirmat identificarea ramasitelor pamântesti ale lui Richard al III-lea din catedrala Greyfriars.