ISTORIE=ROMANIA

Cetatile dacice din Muntii Orastiei
O excursie in aceasta regiune poate constitui o veritabila calatorie in timp. Cetatile si sanctuarele dacice sunt vestigii care se gasesc pe teritoriul Romaniei, fiind urme ale unei civilizatii marete, care in mare parte a ramas o enigma pentru istorici si cercetatori. Cu toate ca multa vreme au fost considerati o natie de barbari, dacii s-au dovedit a fi un popor cu un ridicat grad de dezvoltare culturala si economica, scrie saptamanalul “Agenda”. Spre deosebire de orice alte fortificatii dacice, cetatile din Muntii Orastiei prezinta anumite particularitati, de exemplu punctele fortificate au un sistem unitar de habitat si aparare, care asigurau protectia pe toate caile de acces catre capitala Sarmizegetusa, important centru militar, politic si religios. O alta particularitate este data de unitatea sistemului de constructie adoptat, cu ziduri de calcar slefuit si perfect imbinat, avand grosimi intre 2,5 si 3 metri. Nu se cunoaste inca modalitatea prin care erau aduse materialele de la zeci de kilometri distanta si nici cat timp sau de cati muncitori a fost nevoie pentru finalizarea constructiilor. Se considera ca volumul de piatra utilizat la ridicarea zidurilor dacice este comparabil doar cu cel al piramidelor. De altfel, in antichitate, istoricul Dio Cassius mentiona faptul ca “dacii au muntii intariti cu ziduri”.
In zona Muntilor Orastiei au fost descoperite vestigiile cele mai valoroase ale civilizatiei dacice. O excursie care sa includa aceste locatii poate constitui o adevarata aventura si, totodata, o calatorie in timp. Sarmizegetusa Regia a reprezentat centrul vietii regatului de la nordul Dunarii, grandioasa cetate de unde regii daci conduceau destinele neamului. Cetatea a fost amplasata pe cel mai inalt punct al Dealului Gradistei, la 1200 metri altitudine. Pe partile estice si vestice, cetatea prezinta cate o poarta, iar drumul care trecea prin mijlocul fortaretei era pavat cu piatra de rau. La 100 m de cetate, pe doua terase se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental pavat cu lespezi de calcar, ce se termina in piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele. Partea locuibila se intinde pe mai multe zeci de terase, facand din Sarmizegetusa Regia cea mai intinsa asezare dacica. Cetatea de la Costesti, situata pe Dealul Cetatuia, a fost o fortificatie cu rol strict de aparare, fara asezari civile imprejur. Datorita amplasarii, aceasta a reprezentat un important punct de paza si observatie. (Narcisa C.)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=7128&cat_load=turist&archive=yes

1.900 de ani de la incheierea razboaielor daco-romane
Inainte de nasterea Imperiului Roman in chip artificial, prin batalii si cuceriri, pe un teritoriu de doua treimi din Europa si pamanturile limitrofe din Africa Mediteraneana si Asia, marele popor al batranului continent era format din traci, ai caror urmasi, dacii si getii, numiti de Herodot “cei mai viteji dintre traci”, reprezinta obarsia neamului nostru. Uniti intr-un stat puternic de Burebista, dacii au cunoscut cea mai stralucitoare inflorire sub conducerea regelui Decebal, dar in acea perioada s-au inasprit si relatiile cu Imperiul Roman condus de Traian. Imparatul roman a cucerit statul dac in urma razboaielor din 101-102 si 105-106, de la incheierea carora se implinesc acum 1.900 de ani. Cu acest prilej, Liga Culturala pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni realizeaza, pe teritoriul Romaniei si in Spania, Italia, Serbia, Germania, Anglia, Republica Moldova sesiuni stiintifice, dezbateri pe tema originii noastre daco-romane cu prilejul carora se vor dezveli 25 de placi memoriale si vor avea loc alte manifestari. Cea dintai placa memoriala a fost dezvelita la Arad. Orasul din vestul tarii a fost ales primul pentru amplasarea “Memorialului 1.900 de ani” deoarece prin poarta sa de apus au patruns o mare parte din legiunile Imperiului Roman care au construit la Ziridava (Pecica de azi) un castru pentru a controla intreaga vale a Muresului pana la cetatile dacice de la Orastie.
Placa memoriala din Arad a fost dezvelita sub auspiciile Universitatii de Vest “Vasile Goldis” care a gazduit o adunare solemna, moderata de prof. dr. Aurel Ardelean si la care au participat distinse personalitati din tara si strainatate: acad. Dumitru Protase, cel mai de seama istoric privind epoca romana, acad. Mircea Pacuraru, istoricul Bisericii Ortodoxe Romane, care a stabilit momentul decisiv al crestinarii Daciei dupa incheierea Razboaielor Daco-Romane, prof. dr. Victor Craciun.
Evenimente similare cu cel din Arad au fost organizate de Liga Culturala pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni si la Constanta si Adamclisi, la 19 mai, unde placile memoriale au fost sfintite de I.P.S Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. La Universitatea “Andrei Saguna” din Constanta a fost tinuta o noua sesiune de comunicari stiintifice coordonata de academicianul Constantin Balaceanu Stolnici si prof. dr. Aurel Papari la care au fost dezbatute lucrari precum “Roman si romanus”, “Valul lui Traian”, “Limba de adoptie a lui Ovidiu”, “Imperiul roman si romanitatea”, “Scytia Minor”, “Tropaeum Traiani”. Profesorul Victor Craciun este si autorul, alaturi de Aurel Papari, al volumului “De la Dacia la Romania”, lansat cu acest prilej la Constanta, impreuna cu o alta carte semnata de Stefan Dorgosan, intitulata “Calae, care este un roman al Dobrogei”. “Actualitatea Romaneasca” - ziarul romanilor de pretutindeni va continua sa va informeze despre aceste evenimente. (Adina ZAMFIR)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=7113&cat_load=CULTURE&archive=yes

Tracii, anonimii istoriei?
* Mulţi dintre cei mai faimoşi eroi ai antichităţii au avut origine tracă

Grecii antici îi numeau pe tracii nordici, geţi, iar romanii, daci. Oricare ar fi fost numele lor, au trăit între Nistru, Carpaţii Nordici şi Munţii Balcani. Cu alte cuvinte, România Mare, cu Bucovina, Basarabia şi Cadrilaterul. Contemporanii îi pomeneau pe strămoşii noştri, îi lăudau, se temeau de ei, le spionau ştiinţa şi împrumutau de la ei filosofie, zei şi chiar eroi. Mircea Eliade îi numea pe traci „marii anonimi ai istoriei“. Oare Spartacus, Zamolxis, Decebal, Deceneu, Alexandru Macedon, Orfeu să fi fost nişte anonimi? 2006 a fost declarat „Anul Decebal“. Alături de marele rege, stau şi alte nume celebre ale antichităţii a căror obîrşie a fost tracă.

Decebal, prin Ţara Bîrsei

Decebal a preluat conducerea de la unchiul său Duras-Diurpaneus în anul 87, după luptele din Moesia, împotriva romanilor. Dio Cassius spunea despre Decebal (foto sus) că „era foarte priceput în planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă momentul cînd să atace pe duşman şi cînd să se retragă la timp“. Celebrul vas funerar descoperit la Sarmizegetusa poartă singura inscripţie dacică cu caractere latine găsită deocamdată: Decebalus per Scorilo, datată sec I. Inscripţia a fost iniţial tradusă: Decebal, fiul lui Scorilo. Dar, citită invers, inscripţia înseamnă „Viteazul inorog s-a sinucis“, făcînd aluzie la moartea regelui dac. În primăvara anului 106, învins, Decebal a fugit în munţi. Nu se ştie cu precizie unde era cetatea Ranistorum, de unde voia să reorganizeze armata. Se ştie doar că era undeva în estul Transilvaniei. Una din ipoteze ar fi Valea Zînelor, lîngă Covasna. La 60 km de Braşov.

Preot civilizator

Strabo spunea despre Deceneu că era „un barbar vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învăţînd acolo unele semne de prorocire, mulţumită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. După cîtva timp fusese socotit chiar zeu. Ca dovadă de cît îl ascultau geţii este şi faptul că ei s-au lăsat convinşi să-şi stăpînească viile şi să-şi ducă viaţa fără vin“. Înaltul preot al geţilor a răspîndit filosofia, teologia şi ştiinţele, inclusiv astronomia, în rîndul maselor, astfel că „geţii au rămas întotdeauna superiori în filosofie tuturor barbarilor şi aproape asemănători grecilor“, cum consemna Iordanes. După moartea lui Burebista, a preluat conducerea geţilor.

Mare filosof antic

Textele antice spun despre Zamolxes că, la început, a fost un muritor de rînd, un fel de profet, care apoi a fost zeificat de geto-daci. Strabon şi Hellanicos susţineau că a fost sclavul lui Pitagora, de la care a învăţat tainele ştiinţelor, ca astronomia, matematica şi filosofia. După ce a fost eliberat, ar fi fost prin Egipt. A strîns avere şi s-a întors acasă, unde a început să îi înveţe pe preoţi marile taine. Legenda spune că ar fi dispărut sub pămînt. A revenit după patru ani, timp în care a împărtăşit iniţiaţilor descoperirile sale astronomice. Contemporani cu el (sec VI î.H.) au fost: filozoful chinez Lao-Tse, întemeietorul daoismului, Zarathustra, întemeietorul religiei iraniene, Gauthama Buddha, fondatorul budismului, Kon-Fu-Tzî, părintele confucianismului. Şi tot atunci, se scriau cele mai vechi părţi ale Bibliei. Enigmaticul trac s-a înscris astfel printre cei mai mari gînditori ai antichităţii.

Primul politician

Înaintea lui Decebal, Burebista, cea mai proeminentă căpetenie geto-dacă, era considerat acum 2.050 de ani drept „cel dintîi şi cel mai puternic dintre toţi regii din Tracia“ şi „stăpînitor al tuturor ţinuturilor de dincolo şi de dincoace de Dunăre“. Strabon, contemporan cu marele rege dac, spunea: „Burebista, bărbat get, luînd conducerea neamului său, prin abstinenţă şi ascultare de porunci, a ridicat pe oamenii aceştia, aşa încît, în numai cîţiva ani, a întemeiat o mare împărăţie şi a supus geţilor pe aproape toţi vecinii; ba a ajuns să fie temut chiar şi de romani pentru că trecea Istrul fără frică“. Meritul lui Burebista este că a reuşit într-un timp relativ scurt să unifice toate triburile geto-dace într-un stat unitar, prima formaţiune politică de o asemenea amploare în istoria noastră, dar şi printre primele din Europa.

Spaima romanilor

Spartacus, gladiator trac din sec. I î.H., a rămas în istorie pentru cea mai mare răscoală a vremii. Tracul a ajuns prizonier şi a fost înrolat cu forţa în armata romană, din care a dezertat. A fost prins, făcut sclav şi pus la munci grele la minele de aur. De aici, a fost selectat pentru şcoala de gladiatori a lui Lentulus Batiatus din Capua. A ajuns instructor de gladiatori. Aceştia au spulberat detaşamentele militare trimise împotriva lor şi le-au capturat armele. Comandantul lor era „cu numele Spartacus, trac de neam“ (foto sus). Numărul revoltaţilor împotriva romanilor a ajuns la 70.000. Li s-au alăturat alţi sclavi, gladiatori, păstori, sărăcime, oameni liberi. Faptele de arme ale lui Spartacus au fost ieşite din comun. Tracul cu vocaţie militară de excepţie a reuşit să bage în sperieţi Roma. A murit într-o bătălie în Lucania pe rîul Silarius.
Dar chiar după moarte, resturi ale armatei lui au mai luptat încă un an. Pentru a-l învinge au fost necesare zece legiuni, cam tot atîtea cîte au trebuit pentru cucerirea Galiei.

Tracul Alexandru cel Mare

Mai mulţi împăraţi romani au fost de origine tracă, printre care Maximinus I sau Maximinus Trax care se mîndrea cu descendenţa sa din neamul lui Spartacus. Regele trac Filip al II-lea, dar mai cu seamă fiul acestuia, Alexandru Macedon, s-au făcut remarcaţi în istorie. Nicolae Iorga pledează pentru obîrşia tracă a lui Alexandru cel Mare: „Este un barbar şi, prin această calitate este în legătură cu strămoşii noştri din regiunea Carpaţilor. Are şi înfăţişarea barbarului, nu este nimic elenic în profilulul lui, un profil crud“. Istoricul susţine şi că Alexandru Macedon a trecut prin Ialomiţa. Napoleon Săvescu demonstrează chiar că există o origine carpato-dunăreană a numelui generalului. Alexan-Dros însemna „Cel jertfit cerbului“ (dros înseamnă cerb), ca aluzie la sacrificiul solilor geţi, care o dată la 4 ani erau zvîrliţi între suliţe şi prin moartea lor duceau zeului suprem mesajul poporului.

Zei greci din Tracia

Enea, viteazul remarcat în războiul greco-troian, se născuse în Dobrogea de azi. Faptele lui sînt amintite de Homer (foto 1, sus) în „Iliada“. Legenda spune că, de fapt, războiul troian a pornit chiar din cauza lui Enea. Grecii spuneau că Ares este de origine tracă, la fel ca Hestia, zeiţa focului, Apollo, zeul Soarelui, Artemis, zeiţa vînătorii. Iosif Constantin Drăgan susţine că Oracolul din Delphi este creaţie tracă. Zeul-fierar Vulcan îşi avea atelierul pe teritoriul Daciei, lîngă „fluviul oceanului“. Dar cele mai renumite personaje din mitologia greacă, împrumutate de la traci, sînt Orfeu (foto 2) şi Dionis (foto 3). Primul, zeu al muzicii, a colindat Dunărea şi Carpaţii, „pînă ce femeile trace, mîniate de dispreţul său, îl sfîşiară“, după cum scrie autorul Eneidei, Vergilius. Iar Dionis, zeul vinului şi al viţei-de-vie, a generat serbările dionisiace practicate în întreaga lume veche.

Intelectualii antichităţii

Printre cei pe care atenienii îi considerau mentorii lor spirituali erau şi Sofocle, Temistocle şi Tucidide. Mama lui Sofocle era o tracă, iar tatăl celui mai mare istoric al antichităţii, Tucidide, era trac. El şi-a scris opera nemuritoare la moşiile sale din Tracia. Mama oratorului Demostene era tracă. Tot trac era şi Democrit, părintele atomismului. Influenţa tracă asupra civilizaţiei greceşti este consemnată de mitologia antică, care îi considera drept întemeietori ai poeziei greceşti prin Musaios, Orfeu, Linos şi Tamiris, toţi de origine tracă. Cu alte cuvinte, tracii n-au fost nişte anonimi. Neamul de barbari din care ne tragem a dat militari geniali, dar şi intelectuali cu care se mîndreau marile state democrate ale antichităţii.

Eroi moderni din Tracia

• Eroina unui serial de televiziune de succes, Xena, prinţesa războinică, s-a născut, conform scenariului, în Amphipolis, oraş trac, cunoscut şi ca „Ennea Odoi“, adică „Nouă drumuri“. Oraşul există şi astăzi în realitate, Xena însă este pură ficţiune. Originea ei a fost plasată în Tracia datorită izvoarelor istorice care îi pomenesc pe traci ca un popor de războinici. Hercule, au alt erou de serial de aventuri, prezent şi în mitologia greacă, se spune că şi-a vindecat rănile îmbăindu-se în izvorul cu apă termală de la Herculane, cea mai veche staţiune balneoclimaterică din România. A opta muncă a lui Hercule, aducerea cailor lui Diomede (şi el trac), s-a desfăşurat pe teritoriul Traciei. Următoarea muncă, a 9-a, a fost tot pe teritoriul Traciei, într-o ţară din regatul Dacia, condusă de Hippolyta, căreia eroul trebuia să-i smulgă cingătoarea.

„Neamul tracilor este, după acela al inzilor, cel mai numeros din lume. Dacă ar avea un singur cîrmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de neînvins şi, după socotinţa mea, cu mult mai puternic decît toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinţă şi niciodată nu se va înfăptui. De aceea sînt aceştia slabi.“
(Herodot)

Medicină modernă

• Platon descria în dialogul dintre Socrate şi Charmides filosofia şi pregătirea medicală a geţilor: „Astfel, Charmides, am spus eu, este natura farmecului pe care l-am învăţat cînd eram în armată de la unul din doctorii regelui trac Zamolxis, care era atît de priceput încît putea să ofere nemurirea. Acest trac mi-a spus că din punctul lor de vedere, doctorii greci au dreptate în toate privinţele; dar Zamolxis, regele nostru, care este de asemenea zeu, spune că «cum nu este nevoie să vindeci ochiul independent de cap, sau capul fără de corp, aşa nici nu trebuie să încerci să vindeci corpul fără de suflet; iar acest lucru este motivul pentru care leacul multor boli este necunoscut de către doctorii din Hellas, fiindcă ignoră întregul, care de asemeni, ar trebui studiat; fiindcă nu se poate simţi bine bucata fără ca întregul să se simtă bine“.

Cetăţi dacice în Braşov

• În depresiunea Braşovului şi împrejurimi au fost descoperite pînă în prezent circa 38 de cetăţi dacice.
- Racoş: trei sanctuare dacice circulare, care se află pe locul doi ca mărime, după cele de la Sarmizegetusa.
- Crisbav: fortificaţie dacică, monede de bronz
- Pietrele lui Solomon: s-au găsit urmele unei fortificaţii dacice: baza unui turn dacic şi rămăşiţele unui val de apărare.
- Valea Cetăţii: s-au descoperit obiecte de podoabă, fibule, oglinzi, monede şi vase din perioada dacică.
- Cartierul Florilor: urmele unor necropole dacice, în care s-au găsit cranii şi oseminte parţial arse, alături de obiecte de cult.
- Augustin: fortificaţie dacică, sanctuare.

de: » Camelia ONCIU