GERMANIA[V=]

Poveştile Diasporei



Germania este asociată cel mai des cu Mercedes, BMW, Audi, Volkswagen, Continental şi alte branduri de succes. La aceasta se adaugă cea mai bună bere din lume, femei emancipate, bucuria de a trăi într-o democraţie şi de a arăta lumii valorile create de un popor muncitor. Ne-am oprit cu poveştile la diaspora din Germania, având ca reprezentant un român din oraşul Dortmund, land Nordrhein-Westfalen (Renania de Nord-Westfalia)

Aventuri in lumea berii
Sarbatoarea berii din Germania, Oktoberfest, a debutat in forta, autoritatile bavareze anuntand ca, numai in primele doua zile, participantii au mancat 11 boi si au baut 500.000 de litri de bere.

In primul weekend sub semnul berii, vremea buna a facut ca numarul vizitatorilor sa ajunga la un milion de persoane, fata de doar 100.000 anul trecut.

Spre mirarea autoritatilor din München, serviciul local de ambulanta a anuntat ca a ridicat din strada doar 60 de „cadavre de b [...]

Oktoberfest, o afacere de un miliard de euro
Petrecerea cu bere si carnati aduce Münchenului un profit serios.

Turism
Luneburg - dragoste la prima vedere

Zidul Berlinului, doborat inca o data, de turisti

Zidul Berlinului s-a prabusit in 1989, spre multumirea locuitorilor orasului, nerabdatori sa inlature odiosul simbol care

Turism
Frankfurt, escapada bavareza
Cine se gandeste la orasul Frankfurt, se gandeste la aeroport, Biserica Sf. Pavel, Goethe si carnaciori Frankfurter, la bursa,

Germanii îşi fac grădini pe acoperişuri

Periplu printre castele pe Valea Rinului

Fântâna Justiţiei, „izvor“ de vin în timpul încoronărilor

Munchen – mandria Bavariei
Bavaria de Sus e una dintre cele mai frumoase destinatii de vacanta in care poti admira peisaje incantatoare, castele vestite, biserici si manastiri de un farmec unic. Capitala acestei intinse regiuni, orasul München, asezat pe raul Isar, unul dintre cele mai importante centre artistice si culturale ale tarii, e in acelasi timp un oras cu o industrie dezvoltata, un centru comercial si financiar, un nod de comunicatii important.
In ciuda distrugerilor suferite de-a lungul istoriei sale zbuciumate, in special in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul pastreaza inca cladiri vechi de peste jumatate de mileniu cum ar fi biserica Sankt Peter (1294-1368). Intemeiat in jurul anului 1158 de Henric Leul, München a fost, in Evul Mediu, un centru mestesugaresc, pentru ca in 1255 sa devina resedinta a ducilor de Wittelsbach si apoi, in 1805 a regilor Bavariei.
In timpul Republicii Sovietice din Bavaria (13 aprilie – 1 mai 1919) a fost sediul guvernului si, in 1923, tot aici, nazistii condusi de Hitler si Ludendorff au incercat printr-un puci nereusit sa puna mana pe putere. Distrugerile razboiului au lasat urme adanci dar orasul se mandreste acum cu Universitatea, Politehnica, Institutul de sociologie Max Plank si cel de cultura Goethe.
Orasul este acum tot ce si-a dorit candva Ludovic I care, print mostenitor fiind, a declarat „Vreau sa fac din München ceva care sa faca cinste Germaniei, ceva care nu s-a mai vazut pe aici sau aiurea”. Ajuns rege in 1825 a ridicat Königsplatz, Odeonplatz, amintind de constructiile florentine, a organizat Alte Pinakothek si a inaltat un mare numar de biserici. A mutat aici Universitatea si si-a capatat in curand renumele de cel mai mare cumparator de arta din intreaga tara.
A continuat linia inceputa de predecesorii sai, principii electori din familia Wittelsbach care, la sfarsitul secolului al XVII-lea, au introdus barocul in Bavaria. Asa au fost inaltate castelul Nymphenburg si biserica Theatiner, aceasta din urma constituind un act de multumire adresat Cerului pentru nasterea printului mostenitor. Ulterior, arhitectii au folosit stilul rococo pentru ornamentarea bisericilor si a palatelor, interioarele Amallenburgului, devenind chiar o expresie suprema a rafinamentului acestui stil.
Una dintre atractiile orasului este, fara indoiala, Gradina Englezeasca, adapostind arbori de peste 200 de ani, un mic „templu” in stil ionic – Monopterus – o casa japoneza a ceaiului si imense peluze care dau senzatia de largime si libertate. Fostul cartier al artistilor, Schwabing, este de asemenea un loc frecventat de multa lume, presarat fiind cu baruri si magazine. Multimea teatrelor rasfata locuitorii iar malurile Isarului sunt un minunat loc de refugiu.
Un rol important in viata orasului il joaca insa traditia. Exista croitori care confectioneaza inca celebrii lederhasen (pantaloni scurti cu bretele) sau rochiile dirndl, specifice locului, se pot asculta orchestre interpretand muzica populara si orasul capata o stralucire deosebita in timpul festivalului berii, Oktoberfest.

“Cartierul rosu”, atractia orasului Hamburg

Pentru a treia oara in ultimii doi ani, am vizitat Hanovra, din ratiuni de serviciu. Ca (si) jurnalist de sport, m-am interesat de fiecare data daca pot vedea un meci de fotbal pe AWD Arena, dar, in precedentele dati, n-am avut noroc. Mai intai, in 2005, sejurul meu s-a intins pe trei saptamani, intercalate intre ultima etapa a campionatului german si inceputul Cupei Confederatiilor, care a programat cateva jocuri, pare-mi-se chiar si un joc al Braziliei, in frumosul oras prusac. Anul urmator, in 2006, am stat cu o saptamana mai putin, dar week-end-ul a coincis cu un meci in deplasare al localnicei Hannover 96. Anul acesta am avut insa sansa. Desi am prins tot un singur sfarsit de saptamana, acesta s-a suprapus, in calendar, cu partida Hannover 96 – Energie Cottbus. Un meci de vazut, nu-i asa, pentru ca, desi nu era Bayern sau Werder Bremen, echipa vizitatoare are in componenta doi romani din Bundesliga, Sergiu Radu si Vlad Munteanu, amandoi printre protagonistii acestei editii de campionat.
Revedere cu Hanovra
Am revazut cu drag Hanovra. Epitetul poate parea deplasat, dar am petrecut aici, deja, cam o luna si jumatate, si pot spune ca stiu urbea mai bine decat unii localnici. Nu va mirati! Pentru multi germani, viata inseamna casa – loc de munca – magazinele Aldi/ Karstadt/ Kaufhof pentru aprovizionare – un club pentru iesit cu prietenii si cam atat. Plus, desigur, o luna de concediu petrecuta departe de casa, in Spania, Egipt sau alta destinatie calda. Ori, in primul meu sejur, m-am „hranit” efectiv cu obiectivele turistice ale orasului – in timpul liber, desigur, vizitand cam tot ce se poate, de la cele mai vechi biserici si pana la turnul Primariei, trecand prin muzee si (normal, nu?) supermarketuri.
Am remarcat aceeasi curatenie de invidiat pe strazi, aceiasi oameni linistiti si amabili, fara a fi exuberanti. E Germania, totusi, sa nu exageram… Viata decurge aici fara stress – sau cel putin asa am perceput-o eu, pentru ca fiecare om isi face treaba acolo unde e pus, adaugand peste obligatii un zambet profesional. Apropo de curatenie. Cum bine stim, mare parte din lucratorii de salubritate ai Timisoarei sunt romi. In Hanovra, nu e asa. (De fapt, nici n-am vazut romi aici. Singurii cetateni cu ten mai inchis sunt turcii sau africanii). Dintre cei doi cetateni care au ridicat gunoiul la caminul in care am stat, unul era neamt-neamt – un zdrahon blond si cu ochi albastri, cu figura tipica de german, in timp ce al doilea – un om intre doua varste, cu ochelari subtiri si mers linistit, parea un functionar de banca cu un hobby mai ciudat in timpul liber…
Atmosfera
Ca de fiecare data cand merg in strainatate si am ca obiectiv un meci de fotbal, am contactat din vreme biroul de presa al clubului Hannover 96. La primele doua mesaje, nici un raspuns. (Uneori netul joaca si feste. Intre spam-urile care se strecoara cam peste tot, poti pierde un mesaj „pe bune”). La al treilea mesaj insa, domnisoara Nadine Grosse, de la sus-numitul birou, mi-a raspuns. Mi-a cerut sa completez niste formulare, pentru mine si pentru colegul cu care intentionam sa vin la meci, Adrian Dragu pe numele lui, m-am conformat si am primit OK-ul. In ziua meciului, urma sa ridicam acreditarile intre orele 17,30-20,00, ora de start a jocului fiind 20,30.
Atat de linistita de obicei, Hanovra s-a umplut de viata vineri, 4 mai 2007, dupa pranz. Noi ne-am terminat treaba (ca am venit sa muncim aici, nu doar sa cascam gura la gunoieri si sa ne distram la meciuri…) pe la 16,30 – un fel de vineri mai scurta… - dar centrul orasului era deja colorat in rosu. „Die Roten”, cum isi spun localnicii, impanzisera orasul si, incalziti probabil de la o bere sau doua, poate cinci in unele cazuri, isi incercau vocea in scandari. N-am vazut acte de violenta sau vandalism, poate si pentru ca galeria oaspetilor a fost sublima, dar absenta. Totusi, o schimbare a existat. In drum spre meci, pasnicul tramvai german s-a umplut de spectatori imbracati in rosu si agitand steaguri colorate verde-negru. Ciudat, intr-adevar, dar combinatia de pe steaguri si esarfe vine de la stema clubului, acel „96", scris cu negru pe verde. (Ati inteles, e vorba de anul infiintarii, 1896…). Cine a avut lipsa de inspiratie sa se posteze intre usi, pe la mijlocul vagonului, s-a vazut blocat aici pana la statia Waterloo, aflata cam la un kilometru si jumatate de stadion. De aici, restul drumului se parcurge pe jos, pe o alee superba, strajuita de copaci inalti. Mai exista si alte drumuri spre arena, intre care unul marginit, pe o latura, de lacul Masch. Vara, probabil ca spiritele prea infierbantate isi gasesc binemeritata racoare in apele curate ale lacului. Sau nu?...
Organizare
Va asteptati sa spun ca totul a fost „tais”, cum zice banateanul, asa-i? Ei bine, ati ghicit. Asa a fost. Mai intai, dupa serviciu, am cautat-o pe domnisoara Grosse la stadion. Foarte amabila, a venit cu noi la centrul de acreditari (desi putea sa ne explice unde e si gata), ne-a inmanat card-urile inscriptionate cu numele nostru, apoi ne-a condus vreo trei-patru sute de metri, pentru a ne arata poarta destinata jurnalistilor. Totul, cu zambetul pe buze. Ca era o masca profesionala sau nu, nici nu mai conteaza. Ca om, te simti bine cand esti tratat cu amabilitate, ti se induce o stare de confort interior pe care, din pacate, o intalnim destul de rar la noi.
Am revenit la stadion cu jumatate de ora inaintea primului fluier. Drumul pana la masa presei e destul de alambicat; se coboara niste scari la subsol, se ia liftul (da, liftul!) trei etaje, se traverseaza un hol mare de protocol si, gata, suntem in tribuna, in „caldarea” AWD. Stadionul e o adevarata bijuterie; a gazduit, de altfel, mai multe meciuri la Cupa Mondiala. Are o capacitate de 60.000 de locuri - dintre care, la meciul cu Energie, s-au umplut 43.905 – si tribunele foarte abrupte. Acest aspect confera avantaj spectatorilor, in ce priveste vizibilitatea, dar asigura si atmosfera de „cazan”, atat de draga marilor jucatori. Vorba colegului Adrian, te simti fotbalist pe un astfel de stadion. Tribunele sunt impartite pe doua nivele si beneficiaza de acoperis pentru spectatori. Practic, e un inel suspendat, o structura metalica excelent proiectata, nesustinuta de nici un stalp care sa obtureze vizibilitatea!
Revenind la organizare, sa mentionez ca jurnalistii isi pot face treaba ca la carte, pentru ca au la dispozitie tot ce le trebuie, de la foaia cu echipele, tiparita in conditii grafice de exceptie si pana la mese de scris rabatabile si accesorii pentru laptop si camere de filmat. Plus „protocolul”… (Colegul Adrian s-a mirat. „Voi, ziaristii, aveti din astea la fiecare meci?”. Din astea, adica sandvisuri, suc si bere fara alcool la discretie… „Si mai zice lumea ca unii ziaristi trag numai la chiolhanuri”… N-avem „din astea” peste tot. La Poli, cel putin, nu e cazul, dar remarca lui Adrian e, din pacate, adevarata. Exista destui gurmanzi printre noi, mai preocupati de masa plina decat de obiectul muncii, dovada ca a patra putere in stat isi are metehnele ei. Iar cea amintita e dintre cele mai mici… In fine…).
Bonusul
Desigur, cronica unui meci disputat acum doua saptamani e superflua. Hannover a invins cu 2-0, dar scorul real ar fi trebuit sa fie 5-1 sau 6-1 si nimeni nu ar fi avut nimic de obiectat. Am vazut doi jucatori foarte interesanti la gazde: iranianul Hasemian, 30 de ani, un atacant rapid si foarte combinativ, care a trecut un pic pe la Bayern si mai mult pe la Bochum (unde a inscris 34 de goluri in trei sezoane), si ungurul Huszti, 24 de ani, jucator de banda stanga cu bune calitati, venit de la FC Metz. (Primul, cel putin, e „scula” de jucator, ar fi super la Poli in atac…). De la oaspeti, s-a remarcat doar Sergiu Radu, care a fost la un pas sa inscrie dupa ce a primit o minge facuta „cadou” de portarul Enke, trecut, candva, pe la Benfica. In partea a doua, la Hannover a intrat si cehul Jiri Stajner. Cam tomnatic (31 de ani) si cam plinut, e un jucator foarte iubit aici. N-a reusit sa-l invinga pe portarul oaspetilor, bosniacul Piplica (38 de ani), dar a fost aplaudat la o faza cand a sprintat, uitand „obiectul”… Tot la gazde, un alt veteran (37 de ani si jumatate), dar de mare calibru: internationalul german Michael Tarnat. Se vede de la o posta ca e fotbalist adevarat, a castigat inclusiv Liga Campionilor, cu Bayern, in 2001, iar acum isi duce „batranetile” linistit, la o echipa fara pretentii.
Meciul se termina, lumea aplauda, iar noi ne indreptam spre iesire. In usa cladirii de otel si sticla, care constituie intrarea oficialilor in arena, am o idee. Sa ramanem in zona mixta – doar avem acces, poate il vedem pe Sergiu Radu. Norocul ne surade: chiar in acel moment, fostul rapidist, 13 goluri in Bundesliga la ora acestui articol!, vorbea in fata camerelor TV. A trecut apoi la ziaristi si, cand sa plece, l-am apelat: „Sergiu, vorbesti si cu noi?”. Mirat ca aude romaneste, a venit in dreptul nostru si s-a intretinut amabil cu conationalii sai. Ne-a spus ca il supara un pic stangul, ca Vlad Munteanu n-a jucat pentru ca era suspendat, iar la despartire ne-a facut cadou tricoul sau. Un final fericit, nu-i asa?
Am iesit din stadion si am constatat un fapt interesant. Fan-shop-ul clubului, lipit de arena, era deschis, desi ceasurile aratau aproape ora 23! In fapt, e normal. Lumea iese de la meci, bucuroasa (in cazul de fata, cel putin) si intra sa vada ce mai e nou in arsenalul de produse marca „96". Inchipuiti-va o incapere de vreo 200 de metri patrati plina cu tricouri, fulare, caciuli, reviste, brelocuri si tot ce va mai doriti, toate cu insemnele clubului. Din estimarile noastre, tinand cont de aglomeratia de la casa, noaptea zilei de 4 mai a adus o vanzare bunicica. Ne-am adus si noi aportul, cu o sapca.
…Si am plecat spre casa, oftand. Pe cand si la Poli asa ceva?
Ovidiu FORAI

Bild, mutare de proportii Tabloidul german "Bild", una dintre cele mai citite publicatii din Europa, isi va muta redactia din Hamburg in Berlin, relateaza AFP.

Dresda – nefericitul oras al artelor
Frumosul oras de pe Elba a fost la inceput o asezare modesta. Atestata documentar in 1216 va deveni Saxoniei si apoi resedinta regala intre 1806-1918. Distrusa in 13-14 februarie 1945 de bombardamentele aliatilor, care au provocat 135.000 de morti, Dresda este inca in plina reconstructie, capatand in mare parte aspectul de odinioara.Legendele continua si ele sa traiasca infrumusetate, poate, prin ani. Se spune astfel ca Dresda a fost transformata in cel mai frumos oras de pe Elba datorita vointei de fier a lui Frederic August al II-lea (1670-1733), print elector al Saxoniei si rege al Poloniei. Supranumit „Cel puternic” – exista o legenda conform careia a indreptat o potcoava cu mainile goale in fata a peste 350 de copii – si-a propus ca resedinta lui sa depaseasca in frumusete Berlinul si Versailles-ul. El dorea sa realizeze aici „Venetia Nordului” dar, cu toate eforturile sale si ale fiului sau, expresia nu a fost asimilata ca atare. Totusi orasul a capatat un alt renume, sugerat de filozoful Johann Gottfried Herder care, intr-un elan poetic i-a spus „Florenta de pe Elba”.
Reconstructia orasului a avut drept prima tinuta Biserica Maicii Domnului, ca un simbol al pacii, reprezentand pentru protestanti ceea ce Bazilica Sfantul Petru din Roma reprezinta pentru lumea catolica. Au urmat apoi alte si alte constructii simbolice pentru oras. Piata publica de aici, Teatrplatz, una dintre cele mai frumoase din Europa, este inconjurata de galerii de arta si de adevarate palate. Una dintre mandriile orasului este fara indoiala palatul Zwinger, construit intre 1711-1722. O portiune larga a acestui palat a fost destinata initial serbarilor regale. Aici a avut loc nunta lui August cel Puternic cu fiica imparatului Austriei.
A fost o ceremonie fastuoasa, la care au fost aprinse peste 60.000 de lumanari. Curtea interioara, de dimensiuni impresionante, are o forma dreptunghiulara, iar in jurul ei sunt galerii dispuse in forma de potcoava. Aceste galerii au un singur nivel, dar sunt legate intre ele prin pavilioane cu doua nivele. Pavilioanele respective au o bogata ornamentatie, in vreme ce galeriile sunt mai simple. Zidurile si fantanile sunt impodobite cu statui, cele mai multe fiind realizate in atelierele sculptorului Balthauser Permoser. Exista o simbioza perfecta intre arhitectura cladirilor si peisagistica parcului. O aripa dinspre Elba a fost inchisa de o galerie de tablouri, lucrarile de aici incepand in anul 1847, in stil renascentist, dupa planurile arhitectului Gottfried Semper.
Dresda gazduieste printre altele tablouri purtand semnaturile unor artisti de marca, cum e vestita Madona Sixtina a lui Rafael. Urbea ramane in totalitate un oras al artelor. Aici a aparut in 1905 grupul de artisti „Die Brücke”, manifestare a expresionismului, aici isi desfasoara activitatea corul Kreuz, vechi de peste 700 de ani si tot aici au loc minunate schimburi culturale, Opera lui Semper adapostind Orchestra de Stat si Filarmonica. Orasul nou – Neudstadt – numit inca astfel, desi are o vechime de peste 300 de ani, te imbie nu doar cu magazinele sale, ci si cu o multime de mici teatre, si de pe malul drept al Elbei poti sa-i contempli intreaga frumusete straveche, asa cum a fost ea surprinsa in tablourile lui Canaletto.

Metroul din Berlin, fieful traficantilor de droguriLiniile si statiile de metrou din capitala germana s-au transformat in adevarate piete de desfacere a drogurilor.
Cu ceva timp in urma, nu erau afectate de comertul cu stupefiante decat liniile de metrou "U8" si "U9", dar acum au devenit centre ale vanzarii de droguri inclusiv statiile de metrou din zonele bune ale Berlinului, din partea de vest. Un centru pentru traficantii si dependentii de droguri il reprezinta, printre altele, gara Berlin-Zoologischer Garten (Berlin Zoo), potrivit cotidianul german Berliner Morgenpost. Traficul de droguri de la statiile de metrou berlineze este, in mod evident, foarte bine organizat. "Statiile destinate desfacerii de droguri sunt cautate dupa criterii strategice", a declarat Petra Reetz, purtator de cuvant al Regiei de Transport Berlin (BVG). "Acolo unde, la suprafata, pulseaza viata, sunt prezente baruri si cluburi si, desigur, multi oameni tineri, tot acolo apar si traficantii de stupefiante", a explicat Reetz, subliniind ca statiile de metrou din zona Hackescher Markt, din centrul Berlinului, reprezinta zona preferata a traficantilor.
Politia si personalul de securitate al regiei de transport berlineze, BVG, incearca sa controleze fenomenul. Dar singurele rezultate se refera la faptul ca, fata de anii trecuti, traficul nu se mai desfasoara in garnituri, ci in statii. si aceasta, din cauza telefoanelor mobile, ce le permit calatorilor sa ceara interventia politiei la statia urmatoare. z

Castelul Neuschwanstein, printre cele sapte noi minuni
Castelul Neuschwanstein, singurul candidat al Germaniei pentru lista celor sapte noi minuni ale lumii, figureaza printre cele 21 de finaliste ale concursului, transmite AFP.
Fortareata a fost construita pe o stanca, in stilul roman al secolului al XIII-lea, la cererea lui Ludovic al II-lea, rege al Bavariei, incepand din 1868. Castelul a fost construit in Allgäu, o regiune situata la sud de Bavaria, la poalele Alpilor.
Deschis publicului la sapte saptamani dupa moartea lui Ludovic al II-lea, in 1886, castelul pitoresc Neuschwanstein, cel mai celebru din Germania, face parte dintre cele mai vizitate locuri de gen din Europa, cu 1,3 milioane de vizitatori pe an.
"Suntem fericiti ca o lucrare atat de pitoreasca reprezinta Germania, si nu o constructie militara", a spus Tia Viering, purtator de cuvant al proiectului "New7Wonders" (Cele sapte noi minuni ale lumii), lansat in 2000 de regizorul elvetian Bernard Weber.
Un juriu international, compus din sapte arhitecti, va anunta numele castigatorilor pe 7 iulie, la Lisabona. La inceputul concursului s-au inscris 77 de candidati.
Orice cetatean al lumii poate vota pe internet.
Printre celelalte 20 de monumente finaliste se numara Marele Zid Chinezesc, Statuia Libertatii din New York, Turnul Eiffel din Paris, Taj Mahal din Agra, Colosseum din Roma, Acropole din Atena, Machu Pichu din Peru si Opera din Sydney.

http://www.curierulnational.ro/?page=articol&editie=1433&art=90685

• La Hamburg se construieşte prima filarmonică pe apă
Filarmonica din Hamburg – Elbphiharmonie – va fi dotată cu una dintre cele mai bune săli de concerte din lume, potrivit "Der Spiegel". În pofida costurilor considerabile, clădirea-simbol urmează să fie construită începând din 2 aprilie. Elbphilarmonie va costa 240 milioane de euro, mai mult cu 55 de milioane decât era planificat. Cu toate acestea, spectaculoasa clădire de sticlă de pe vechiul chei va fi ridicată. La 2 aprilie, va fi pusă piatra de temelie pentru edificiul proiectat de arhitecţii elveţieni Herzog şi de Meuron. Municipalitatea a votat în unanimitate în favoarea proiectului, deoarece Elbphilarmonie reprezintă o şansă pentru Hamburg de a deveni o metropolă culturală de rang mondial.
Va fi una dintre cele mai importante săli de concerte din lume. Va schimba viaţa culturală a Hamburgului, oferind publicului nu numai un repertoriu pentru elite, ci "muzică pentru toţi oamenii". Înainte de începerea construcţiei, la 1 aprilie, vechiul chei poate fi vizitat pentru "a fi păstrat în amintire". Apoi clădirea istorică va fi dezafectată, rămânând în picioare numai zidurile exterioare.
În interior va apărea o parcare acoperită. Pe o scară rulantă, vizitatorii vor putea urca la 37 de metri înălţime, unde se vor putea bucura de o spectaculoasă panoramă a portului Hamburg.

Colonia din Koln
O firmă de parfumuri a recumpărat patentul celui mai faimos produs al oraşului.

Catedrala din Dresda - simbol al “orasului martir”

Alt scandal al caricaturilor?

Carnavalul de la Dusseldorf. Un car alegoric reprezintă doi islamişti înarmaţi până în dinţi. Pe una din uriaşele păpuşi scrie "Clişeu", pe cealaltă "Realitate". Consiliul central al musulmanilor din Germania s-a simţit jignit. "Provocare de dragul provocării", e un "prejudiciu" şi "o minciună", a comentat secretarul general al organizaţiei.
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070221&cat=8&subcat=100&subart=51887

Construita in stil neogotic modern, cladirea are in turn un clopot din portelan
Weimar, istorie si cultura
Goethe, Nietzsche si Hitler, personaje ale caror umbre domina si astazi orasul.


Poezie, filosofie, arhitectura teatru si muzica, alaturi de amintiri dureroase si locuri patate de sange - o combinatie fascinanta si atragatoare tocmai prin varietate, care, pentru germani, se rezuma intr-un singur cuvant: Weimar. Un oras care te asteapta oricand si-ti pune pe tava toata istoria [...]

Orasul si apa
http://www.evz.ro/article.php?artid=253429

DE CE HANOVRA
http://www.bolero.ro/index.php?req=arhiva&id=208