ANGLIA[V=]

Turism


Hotel la Cambridge University

Turism


Parcuri de distractie in Marea Britanie

Londra, oraşul paradoxurilor



Capitala Regatului Unit este fabuloasă, un oraş deopotrivă tânăr şi conservator, cosmopolit şi morocănos, ceţos şi cochet. Londra e mai mult decât inima financiară a lumii şi o oază de libertate. Londra e Oraşul. Cu majuscule.
"Tinereţea fizică şi psihică a locuitorilor acelui cartier londonez mă făceau să mă simt un preistoric. (...) Cartierul respiră muzică, o viaţă fără bârfe ori calcule, o mare doză de naivitate, dorinţa de a trăi clipa dincolo de morală şi valori convenţionale, căutând o plăcere care respingea vechile mituri burgheze ale fericirii", spunea scriitorul Mario Vargas Llosa despre cartierul londonez Soho.
Bunăoară, în Soho găseşti orice: cluburi colosale pentru toţi şi pentru fiecare, baruri speciale pentru lesbiene tinere şi confuze, gay care umblă în chiloţi şi cu coroane mari, regale, pe cap, pendulând între petreceri punk deocheate, scrie Adevărul.
Fumează, tutun sau ierburi relativ tolerate, în faţa cârciumilor. În Londra, fumatul e interzis în toate localurile. Nu insistaţi. N-are rost. Englezii ştiu să-şi respecte regulile. Acum, clişeul: cine s-a plictisit de Londra înseamnă că s-a plictisit de viaţă.

Toate barurile, toate, sunt pline de bere, de oameni morţi de beţi şi foarte vii. Soho e o nebunie, vintage şi futurist în acelaşi timp. Şi, da, la treizeci şi cinci de ani eşti bătrân, dar chiar nu contează.
Miroase a ceaţă şi a ploaie
Londra cealaltă, Londra conservatoare, mândră, clasică e mult dincolo de Europa. E altfel şi e copleşitoare. Începe cu maşinile care circulă în alt sens decât pe continent, cu cabinele telefonice roşii şi cu parcurile ei crude, cu Tamisa verde şi indiferentă.

Obiectivele turistice sunt cunoscute: Big Ben, Buckingham Palace, Parlamentul, Muzeul Madame Tussauds, Tower Bridge, British Museum, Trafalgar Square, Turnul Londrei, Westminster Abbey, Catedrala „Saint Paul", Hyde Park , Picadilly Circus şi magazinul Harrods. Dacă rataţi ceva, nu vă îngrijoraţi. Oricum veţi da orice pentru a reveni în Londra aceasta capricioasă şi întunecată, care miroase a ceaţă şi a ploaie.

A treia Londră, Londra cosmopolită, e un amestesc de rase, limbi, arome şi tradiţii. Foştii supuşi au venit în capitala Imperiului şi nu vor mai pleca. Londra aceasta babeliană are parfum de Pakistan şi India, te priveşte uneori cu ochii oblici sau face rugăciuni la ore fixe, cu capul întors spre Mecca.
Londra e un oraş fără pauze, o mirare continuă şi necesară. Londra te schimbă, îţi goleşte buzunarele şi te face mai bogat pe dinăuntru. Despre asta e vorba.
Cât costă o excursie reuşită
-Mâncarea e relativ ieftină (până în 15 lire o masă).
-Un abonament la metrou pentru o zi costă până în 10 lire.
-Intrarea la un muzeu gen Madame Tussauds este aproximativ 25 de lire.
-Cazare găsiţi cu 50-60 de lire pe noapte la hotel de două stele.
-Biletele de avion luate din timp, la o companie low cost, nu costă mai mult de 150 de lire. Dacă vreţi să zburaţi cu British Airways, pregătiţi-vă peste 200 de lire.
«Minunile» din capitala Angliei
-Schimbarea gărzii la Palatul Buckingham.
-Shoppingul pe Oxford Street sau Covent Garden.
-O tură în London's Eye, de unde metropola se vede perfect.
-Mişcarea acelor în Big Ben.
-Tower Bridge, la apus. Puţine sunt locurile în care lumina şi întunericul se unesc aşa.
-Zona financiară a oraşului, adică inima financiară a lumii. Clădirile moderne respiră nu doar bunăstare, ci şi, mai ales, bun-gust.

Palatul Kensington

Dupa „Revolutia Glorioasa” din 1688 cand, in urma rasturnarii definitive a Stuartilor, Wilhelm al III-lea de Orania si Mary a II-a au devenit suverani ai Marii Britanii, acestia si-au fixat resedinta in Whitehall Palace din Londra. Nu dupa mult timp, regele a inceput sa caute un alt loc in care sa locuiasca, destul de aproape de Londra, dar departe de zgomotul si fumul orasului. Secretarul sau, Contele de Nottingham, avea o casa iacobita, destul de aratoasa, la tara langa satul Kensington. In 1689 regele a cumparat-o si a apelat imediat la cel mai mare dintre arhitectii englezi, Sir Christopher Wren, pentru a o largi si a o infrumuseta.

Turism


De pe Titanic la Rayanne House

Turism


Cele mai frumoase castele din Scotia

Turism


Turul Marii Britanii cu Royal Scotsman

Turism


Cel mai mic hotel din lume

Turism


Pe urmele clanurilor scotiene

London Eye – roata mileniului

In secolul trecut rotile Feris, acele uriase schelete metalice, in care oamenii, asezati de cele mai multe ori pe scaune, pot contempla panorama orasului, s-au bucurat de o mare popularitate. Mai mari sau mai mici, au fost plasate in diferite orase, li s-au dedicat cantece si au aparut ca incotestabile vedete in filme. Cea mai cunoscuta este, desigur, cea din Praterul vienez, dar cea mai noua si cea mai mare este British Airways London Eye, cunoscuta si sub numele de Roata Mileniului.

Turism


Pe urmele lui Sherlock Holmes

Insule Sublime



http://www.natgeo.ro/natura/habitat-conservare/insule-sublime



Hebridele Scotiei, deopotriva aspre si sublime, au invatat generatii intregi de artisti, oameni de stiinta, poeti si calatori sa pretuiasca salbaticia.



Michael Robson s-a indragostit in 1948 – de un loc unde nu fusese niciodata. O revista ilustrata a aprins imaginatia baietelului, purtandu-l din atmosfera tihnita a caminului sau englezesc pana in insulele salbatice care se ridica in siruri crenelate in largul coastei de nord-vest a Scotiei. Oricand si oricat de des putea, mai intai in vacantele de la scoala, apoi in concediu, Robson, cuprins de chemarea Hebridelor, pleca de pe continent si strabatea distante lungi cu vaporul cu aburi si autobuzul, cu barca si cu piciorul, aventurandu-se din muntii Insulei Skye pana in mlastinile si lacurile saline de pe Lewis si Harris si chiar mai departe, strabatand kilometri intregi de ocean pana la o bucatica de uscat stancos, unde ultima asezare permanenta fusese abandonata cu un secol in urma.

Peste 500 de insule si insulite alcatuiesc Hebridele Interioare si Exterioare.

Adesea invaluite de ceturi si ploi, aproape intotdeauna biciuite de vanturi, sunt inconjurate de ape sufi cient de temperamentale ca sa puna la grea incercare chiar si pe cel mai priceput capitan. Apele marii pot sa treaca intr-o singura zi de la valurele matasoase de un incredibil albastru tropical la atacul naprasnic al talazurilor spumegande si cenusii ca otelul. Mii de ani, oamenii s-au zbatut din greu ca sa supravietuiasca aici. Chiar si in aceste conditii, celtii si vikingii, apoi scotienii si englezii au luptat pentru a stapani aceste tarmuri.

Astazi, doar cateva zeci de Hebride mai sunt locuite.

„Insulele reprezinta o provocare – spune Robson. Unii vizitatori le considera sumbre, dar asta nu arata decat ca nu sunt cu adevarat atenti.“ Intre doua batalii, insulele s-au bucurat de prea putina atentie. Celebrul intelectual ursuz al Londrei din secolul al XVIII-lea Samuel Johnson a declarat ca populatia din Sudul continental al tarii nu stia mai multe despre aceste insule decat stia despre „Borneo si Sumatra“. Putinele informatii scrise despre ele se concentrau asupra „imbunatatirii“ insulelor: ce recolte ar putea fi cultivate aici? Ce resurse ar putea fi exploatate? Cati locuitori ar putea sustine diversele insule si ce fel de rente ar putea acestia sa produca pentru proprietarii pamanturilor? In cea mai mare parte, Johnson a completat jurnalul calatoriei sale in Hebride plangandu-se de dificultatile calatoriei si de conditiile rustice de cazare pe care le-a avut de suportat. Dar chiar in perioada in care Johnson bombanea, castiga teren un alt set de idei despre valoarea unor asemenea locuri aspre, accidentate.

Ganditorii scotieni iluministi, in special filosoful David Hume si geologul James Hutton, delimitau clar intelectul de sentiment, insistand ca lumea inconjuratoare sa fi e cunoscuta prin experienta directa, nu prin referire la autoritati in materie stravechi si sacre. Pentru acesti oameni, natura nu era doar o salbaticie care trebuia imblanzita, ci era chiar cartea de capatai a Pamantului. Unele dintre cele mai dramatice pagini ale acesteia au fost deslusite in Hebride. In 1800, geologul Robert Jameson (care mai tarziu avea sa fi e profesorul lui Charles Darwin, la Universitatea din Edinburgh) a publicat Mineralogia insulelor Scotiei, in doua volume, descriind in detaliu sute de locuri din Hebride. Pe Islay, Jameson a remarcat prezenta unor depozite de scoici departe de nivelul celui mai inalt flux. „Dovada – scrie el – ca apele marii se retrag de pe uscat.“

Oamenii de stiinta stiu acum ca aceste plaje fosile, situate cu pana la 35 m deasupra nivelului actual al marii, inregistreaza trecerea ultimei mari epoci glaciare.

Cand ghetarii care acopereau insula ca o patura au inceput sa se topeasca, in urma cu 15.000 de ani, eliberand-o de uriasa greutate a gheturilor, uscatul a inceput sa-si revina, ridicand in cele din urma linia tarmului foarte sus si uscatul din mare. Despre Skye, Jameson a declarat ca „se pare ca aceasta insula a fost, intr-o perioada anterioara, foarte expusa unor convulsii violente“. Intr-adevar, arcul ascutit al lantului muntos Black Cuillin, care se ridica la aproape 1.000 m deasupra nivelului marii, este ramasita unui vulcan. Structurile exterioare au disparut de mult, dezvaluind forma golasa si contorsionata a camerei de magma adanci, care a clocotit aici in urma cu 60 de milioane de ani. Jameson s-a oprit cu putin inainte de a ajunge la insulele din extremitatea vestica a arhipelagului, astfel incat a ratat sansa de a clasifica rocile dungate si pestrite care stau la baza Hebridelor Exterioare. Numit astfel dupa Insula lui Lewis, unde a fost descris prima data, gnaisul lewisian s-a format in urma activitatii magmatice produse la mare adancime in scoarta Pamantului, cu mai bine de trei miliarde de ani in urma. Alterat intens si in repetate randuri, ridicat de miscarile tectonice complexe si scos la lumina de erodarea masiva, este cea mai veche roca de pe Insulele Britanice si una dintre cele mai vechi din Europa. Poate cel mai evocativ loc unde putem intalni gnaisul lewisian este marele cerc de piatra de la Callanish, care domina Lacul Roag, pe Lewis.

E posibil ca stancile Callanish, ridicate in urma cu 4.500 pana la 4.900 de ani, sa stea in picioare de mai multa vreme decat inelul central de la Stonehenge.

Prea putine se stiu cu certitudine despre cei care le-au ridicat, dincolo de evidenta maiestrie inginereasca, dar pare firesc ca unul dintre primele monumente care atesta ocuparea Hebridelor de catre oameni sa fi fost mesterit din aceasta roca extrem de veche. Si alte pietre ridicate astfel pot fi intalnite in insule, alaturi de monumente funerare din epoca bronzului si fortifi catii robuste din epoca fi erului – cele mai multe construite la fel, din gnais lewisian. Ramasitele sfaramicioase invoca parca spiritele razboinicilor puternici, teroarea satenilor atacati dinspre mare si hotararea fermierilor, pastorilor si pescarilor de a-si cladi adaposturile la marginea lumii. Romantismul acestor ruine amenintatoare ii vorbeste cu multa forta lui Michael Robson. Vechile povesti – spune el –, oricat de extravagante si imposibile ar fi uneori, au adesea si o masura a autenticitatii lor“. Ca si preocuparea Iluminismului pentru observatie, sensibilitatea romantica este o mostenire a secolului al XVIIIlea, iar Hebridele se numara printre pietrele sale de temelie. Inventivitatea britanica alimentase o revolutie industriala abia inceputa – si generase niveluri brutale de zgomot, poluare si aglomeratie.

Pentru o lume tot mai mecanizata si mai urbanizata, natura a devenit un refugiu, un loc al contemplarii si inspiratiei, avand puterea sublima de a transforma emotia si gandurile. „Fiecare vale are batalia ei, fi ecare parau, melodia lui“ – declara Sir Walter Scott, ale carui romane si poezii au facut auzita vocea Scotiei salbatice. Pana si Robert Jameson, cel atat de categoric rational, isi asigura cititorii ca nu e „insensibil la emotiile trezite in mod firesc la vederea scenelor izolate si izbitor de frumoase care imi apar adesea in cale“.

10 ZILE LA LONDRA


MOTO( CARE MI SE POTRIVESTE CA O MANUSE)

---------

GOOD GIRLS GO TO HEAVEN

BAD GIRLS GO TO LONDON


Eram pentru prima data la Londra .Poata ca este un vis pe care mi l-am dorit si iata ca s-a indeplinit.

Nu credeam ca o fiu asa impresionata de excursia asta, mai ales ca, in general, pe mine nu ma impresioneaza deloc orasele.Dar iata ca m-am intors acasa si daca ma intreaba cineva,, SIII ,,CUM A FOST????,, raspunsum meu este ,, NU STIU DE CE M-AM INTORS,,,,

Cind am ajuns totul era acoperit cu zapada.Dar era cald . Ne-am suit in metrou si ne-am indrepatat spre hotelul MELIA WHITE HOUSE unde aveam rezervare . Este un hotel de 4 stele si ofera o baza ideala pentru cei care doresc sa vizitele Londra fiind amplasat pe strada Alberty Street linga REGEBNTS PARK . Este un hotel dotat cu detoate inclusiv micul dejun cu mincarea lor traditional , oua, rosii coapte,mezeluri , cafea, si care nu m-am impresionat prea tare, dar aveam eu grija sa-mi fac micile placeri pe drum.
Pentru ca am ajuns la Londra in jurul ore 12 am despachetat si am si pornit sa vizitam inprejurimile ( asa credeam noi ) iar nu ne-am mai intors la hotel decit la 10 noaptea frinti de oboseala si asta pentru ca in Londra, in drumul spre orice obiectiv turistic celebru e imposibil sa nu dai si peste alte locuri care sa-ti capteze si sa-ti merite atentia. M-au uimit multitudinea de spatii verzi, acum acoperite cu zapada . Ai impresia ca se termina un parc numai pentru a lasa loc altuia sa inceapa. Ai avea nevoie de o vacanta special pentru a-l colinda pe fiecare in parte: Hyde Park, Green Park, St James Park sunt doar cateva exemple. Ca sa nu amintesc insa de parcurile mici din fiecare cartier unde vara am auzit atit localnicii cind si turistii isi petrec ore in sir sind pe iarba curata si incecind sa fure fiecare raza de soare. Cred ca atunci cind ajungi aici te apuca instantaneu o sete nebuna de a vizita cat mai mult din capitala ceaiului negru cu lapte. Nimic nu-ti sta in cale.Daca ploua s-au ninge , iti cumperi o umbrela, te inghesui sub ea alaturi de persoana iubita si incepi descoperirea orasului.

A doua zi ne-am sculat la ora locala 8 (la noi era 10) si dupa un dus reconfortant si o masa fugara ne-am echipat si am pornit .Ne-am stabilit un program. Diminetile un obiectiv turistic , dupanasa plimbari, cumparaturi (ca nu se poate fara shopping)

Nu am sa insist prea mult despre locurile turistice pe care cei care deja au fost le cunosc mult prea bine dar nu pot sa nu amintesc de Galeria Nationala care se afla in Trafalgar Square . Daca treci parcul St James aflat in fata palatului ajungi la Houses of Parliament, o capodopera in stil gotic victorian cu peste 1000 de incaperi. Accesul inautru este interzis, dar aici iti atrage altcineva atentia: Big-Ben-ul. Primul lucru pe care il faci cand il vezi e sa-ti controlezi ceasul de la mana. Daca nu e in ton cu Big-Ben-ul, il reglezi imediat.

Am mai vizitat Westminster Abbey, am urcat pana in varful Catedralei St Paul, am trecut peste Tower Bridge.

Nu rata sa vezi Palatul Buckingham si bineinteles schimbarea Garzii .

Nu ocoli,, Muzeul figurinelor de ciara ,,. Aici, timpul s-a oprit o clipa in loc, incremenit pe chipurile celebritatilor.
De fapt despre muzee si galerii poti amintii ,dar de fapt toata Londra este un muzeu cu mai mult de 2000 de ani de cultura si istorie.


Despre populatia Londrei ai multe de spus. Londra a atras întotdeauna un număr mare de imigranţi. Din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, un număr mare de imigranţi a transformat Londra intr-o capitala multinaţională, cei mai mulţi dintre ei fiind de origine asiatica. Al doilea grup de imigranţi îl constituie rasa neagra, provenita din continental African in cea mai mare parte, dar si din Jamaica . Aproape tot timpul auzi vorbindu-se o limba straina in jurul tau. Totusi, ei se inteleg mult mai bine decat reusim noi, intre noi. De ce? Datorita educatiei si bunului simt. Pentru ca stiu sa ii respecte pe ceilalti. Dar chiar dacă Londra pare să fi fost lăsată pe mâinile harnice ale emigranţilor, a fost lăsată în termenii impuşi de englezi. Refrenul internaţional de zi cu zi pe străzile Londrei, , este „Sorry, sorry”, politeţea a ajuns cuvindul principal al celor care muncesc şi trăiesc la Londra. Şi nu e politeţea cu care te servesc s-au te ating este felul in care au fost educati .
La Londra nu am vazut blocase de trafic. Nu am auzit in cele 10 zile claxoane.Nici vorba de slash-ri la stopuri .Ba mai mult , pe strazile principale nu era masini parcate nici pe margini nici pe trotoare. Ca sa nu mai vorbim ca nu am vazut nici un individ arucind ceva pe jos NICI MARACR UNUL!!!!!!!!!!!!!!

Despre cumparaturi ( vai de capul meu ) .Am juns exact la a doua reducere. Putea-i sa-ti cumpari o bluza cu preuri intre 1- 10 Paunts.Totul mi se parea asa de ieftin . Am plecat cu 10 kg si m-am intors cu 35 . Va vine sa credeti????? Oxford Street, faimoasa arteră de cumpărături londoneză, ştie ea de ce a ajuns complet lipsită de prejudecăţi de clasă şi adună toate firmele mici, mijlocii şi mari la grămadă, căci nici un brand haute couture celebru nu-şi permite pe Oxford Street un magazin aşa de mare şi etajat precum are brandul celor mulţi şi cu bani puţini, contestatul Primark, care are aproape cele mai mari vânzări din Marea Britanie.
Harrod’s, magazin de lux si eleganta, Topshop pentru toate gusturile. Dar nu pentru toate buzunarele.

Despre mincare ce pot spune ,eram in largul meu. In Anglia mincarea mi sa parut ieftina de tot. la prinz puteai sa maninci un sandwich cu sunca s-au cu somon, cu numai 1,50 pounds iar seara la restaurantele chinezesti (ca de fapt numai acolo am mincat - eu fiind moarta dupa fructe de mare) cu 4-5 pounds si nu mai mult o masa copioasa formata dintr-o supa, felul doi orez cu fructe de mari s-au cu gisca afumata si ceva dulce specific.
Am mincat de 2 ori si in China Town. Acolo era o diversitate de restaurante chinezesti , pe toate gusturile si buzunarele .

Oh Londra! Orasul meu de vis..de fapt deja nu de vis caci l-am vizitat dar oricum as mai vrea sa ma introrc candva pentru ca e altceva decat in tot restul lumii…ceva aparte, ceva ce te impresioneaza atat de mult..si nu mai vrei sa mai pleci de acolo.. Poate fi o parere subiectiva, dar mi-a placut foarte foarte mult.. As zice ca mi-a placut Londra mai tare ca Parisul (repet ca e parerea mea subiectiva) ... asa o liniste deplina nu este nicaieri..

DACA AVETI OCAZIA DE A VIZITA LONDRA ------NU O RATATI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Turism


British Airways: destinatiile anului

Turism



Petrece un weekend la Londra!

Cucereşte Londra cu doar... 50 euro!



Intra si pe www.femeiasecolului21.ro
Londra este unul din cele mai cosmopolite orase din Europa

Donal Trump – un complex gigantic

Replica a faimosului Stonehenge

Turism



Regatul Unit va asteapta

10 oraşe britanice pe care trebuie să le vedeţi
Vă gândiţi să mergeţi în vacanţă în Marea Britanie şi nu vă
decideţi asupra oraşului? Coptidianul Daily Telegraph a făcut o listaă
a celor mai populare destinaţii din Regat: mai exact, 10 localităţii
britanice pe care TREBUIE să le vedeţi înainte de a muri.


Pe primul loc în acest top se află capitala Scoţiei, Edinburgh. Cu castele vechi şi monumente istorice, oarşul are o mulţime de locuri de vizitat.


Pe a doua poziţie se situează oraşul englez Bath, urmat îndeaproape de Liverpool şi de capitala Irlandei de Nord, Belfast.


Ierarhia a fost realizată în urma unui sondaj făcut pe un eşantion de
5.500 de turişti care au vizitat mai multe locuri din Marea Britanie.


Citiţi, mai jos, întregul top.


1. Edinburgh
2. Bath
3. Liverpool
4. Belfast
5. Glasgow
6. Oxford
7. Londra
8. Cardiff
9. York
10. Cambridge

http://www.click.ro/Vacante/Destinatii/10-orase-britanice-pe-care-trebuie-sa-le-vedeti

Turism



Campanie turistica in Anglia

Mumbo Jumbo in Cartea Recordurilor

Primul Hotel Missoni ...la Edimburg

Castelele bantuite din Scotia

O2 - pop si rock , la Londra