MESERII

Rezumarea primului mesaj :

Munca din adâncuri
Atrase de un venit despre care au auzit că este mai bun, multe persoane se înghesuie să devină scafandri militari. Mulţi veniţi, puţini aleşi.
Centrul de Scafandri de la Constanţa se bazează acum pe 200 de militari. La momentul realizării reportajului nostru, unii erau plecaţi la antrenamente, alţii făceau scufundări la mare altitudine în lacul Vidraru, iar alţii erau la Târgu-Mureş, pentru a primi certificare naţională pentru forţele speciale, sau la Mila 18, unde se află în tabăra de supravieţuire.

În biroul căpitanului comandor Cătălin Fleşeriu, şeful de Stat Major de la Centrul de Scafandri, agitaţie mare. Telefoanele sună aproape nonstop. Fie se cere colaborarea pentru o anchetă a poliţiei, fie e nevoie de ajutorul scafandrilor pentru salvarea unor oameni. Tuturor acestor solicitări li se găseşte rezolvarea.
Fiecare armă are deviza pe măsură, iar la scafandrii militari se spune doar “dacă ar fi uşor, oricine ar putea face”. Mulţi vin, puţini rămân însă în această meserie. Cei mai mulţi sunt respinşi încă de la testare sau renunţă pe parcurs, pentru că nu pot ţine pasul la pregătire sau, dacă reuşesc, se pot îndrepta după o vreme spre firmele private de scafandri.

STARTUL MESERIEI. Totul începe cu o vizită medicală mai amplă decât de obicei, examenul psihologic, pregătirea fizică cu o condiţie absolut necesară, înotul şi apoi testarea în barocameră, pentru a se verifica rezistenţa organismului la presiune şi la amestecul de gaze, probe eliminatorii pentru posibilii candidaţi la această meserie. O simplă cădere sau slăbiciune îl elimină pe candidat din această meserie. Laboratorul de hiperbar de la Centrul de Scafandri a fost instalat în 1978 de o firmă franceză, şi de atunci mii de militari testaţi pentru mare adâncime şi-au făcut pregătirea. Instalaţia permite simularea condiţiilor reale de scufundare până la 500 de metri adâncime, explică şeful de Stat Major, cpt. cdor. Cătălin Fleşeriu. Este o metodă mult mai ieftină decât una reală în mare, în hiperbar se pot regla temperatura, lumina şi presiunea.
După trecerea testelor se poate trece la cursul de bază, dar tot la stadiul de scafandru începător, care încă nu are deprinderile necesare să reziste la adâncimi mari. Până la a deveni scafandru luptător e cale lungă şi durează ani buni de pregătire, până când se poate ajunge în forţele speciale sau în rândul scafandrilor deminori.

MAREA OSTILĂ. În adâncuri, mediul este ostil, este întuneric şi este frig. Nu se compară cu turismul subacvatic, unde totul este distracţie şi este mult mai simplu. Totuşi, spune cpt. cdor. Cătălin Fleşeriu, accidente pot apărea şi la câţiva metri adâncime, pentru că, furaţi de peisaj, stau prea mult, se ajunge la criză de aer, iar ieşirea la suprafaţă se face mult prea brusc.
Tot la Centrul de Scafandri sunt brevetaţi şi cei care lucrează în mare cu sudură subacvatică sau lucrări de motaj şi care trebuie pregătiţi pentru a cunoaşte protecţia muncii. Regulile trebuie strict respectate, orele, adâncimea, revenirea la suprafaţă, mai ales când apare amestecul de gaze. Accidentele de scufundare pot fi provocate de embolia gazoasă, bule de azot ce împiedică circulaţia sangvină, care induc şi alte pericole. Munca în echipă de doi este la fel de importantă pe lângă siguranţa de sine a scafandrului, contează atât pe el, cât şi pe coechipier pentru a ajunge cu bine la suprafaţă, din nou la aer.

MISIUNI. Pe lângă hiperbarul de la centru, divizionul de scafandri mai dispune de o astfel de instalaţie şi la bordul navei “Grigore Antipa”, vas ce are nevoie de modernizare, care este aşteptată de cei care se pregătesc la bord.
Printre exerciţiile militare pe care le execută şi cele NATO din ultimii ani, scafandrii militari sunt pregătiţi să intervină la orice solicitare. Au fost mobilizaţi la inundaţiile din judeţ, când au salvat copiii rămaşi blocaţi de viitură pe acoperişul grădiniţei, au ajutat localnici năpăstuiţi, pot fi solicitaţi de poliţie pentru a căuta victime înecate sau obiecte acuzatoare într-o anchetă.

MILITAR SAU PRIVAT . Riscurile sunt la fel de mari şi pentru un scafandru care lucrează la o firmă privată, unde mai mult el trebuie să fie mai bine pregătit pentru a merge în adâncimi. Şcoliţi la Centrul de Scafandri şi în căutarea unui venit care să le asigure un trai mai bun, cei pasionaţi de o meserie grea trebuie să fie la fel de conştienţi că la cea mai mică greşeală îşi pot risca viaţa. “Într-un fel este să mori erou, într-un fel este să mori prost” este o vorbă valabilă în munca de scafandru. Accidentele pot apărea oricând, chiar şi la cea mai mică adâncime, de la 40 de metri, gândeşti altfel, este explicaţia unui manager de firmă privată de scafandri.
Cei care muncesc într-o astfel de meserie au de înfruntat multe provocări. Scafandrii comerciali trebuie să se menţină într-o formă deosebită şi să îşi întreţină deprinderile la superlativ, pentru că sunt solicitaţi mult mai mult să coboare în adâncuri. La fel de valabil în armată, dar şi în privat este că pericole sunt de o parte şi de alta şi la cea mai mică ezitare se poate pierde totul, mai ales viaţa.

Cele mai vechi mărturii ale olăritului?Mai multe piese de ceramică vechi de 17.500 - 18.300 de ani au fost descoperite într-o peşteră din provincia chineză Hunan, specialiştii apreciind că acestea ar putea fi cele mai vechi mărturii ale olăritului.Potrivit paginii de internet a BBC, citată de Mediafax, în aceeaşi peşteră au fost descoperite, în 2005, cele mai vechi boabe de orez. Situl arheologic este considerat drept o verigă importantă între străvechii vânători şi culegători, care locuiau în peşteri, şi agricultori, care s-au stabilit mai târziu în bazinul Fluviului Yangtze. Cele mai vechi piese de ceramică cunoscute anterior, descoperite în Japonia, au fost evaluate la până 17.000 de ani vechime, fapt care a stârnit o dezbatere în rândurile arheologilor privind originea olăritului. Specialiştii nu au stabilit încă dacă olăritul a apărut prima dată în Japonia sau în China.

Olarii din Corund. - Olaritul are traditie adanca in satele unguresti din Ardeal. Celebrele vase de lut, smaltuite in rosu, verde si albastru, se nasc intr-un loc al carui nume suna ca un ulcior ciocanit: Corund. De sute de ani, visul de a face lutul sa-ti creasca in palme se transmite din generatie...

Citeste tot articolul

Cele mai căutate ocupaţii din România
Chiar dacă e criză economică şi tot mai mulţi români sunt daţi afară, există şi joburi pentru care angajatorii caută specialişti. Este vorba atât de joburi "intelectuale", cât şi de meserii care presupun cunostinţe tehnice. Aflaţi pe site-ul capital.ro care sunt [...]

Zece meserii neplacute

Curatarea toaletelor, prinderea cainilor vagabonzi sau verificarea biletelor sunt joburi nedorite, dar care permit castigarea existentei.

Daca vreodata ati fost plictisit la birou si v-ati plans prietenilor ca aveti parte de o slujba tare neplacuta ori daca ati fost nemultumit de conditiile de lucru, ganditi-va ce ar fi insemnat sa alergati zi-lumina dupa caini ori sa cereti calatorilor biletele la control.
Cu ajutorul expertilor in resurse umane, am identificat zece meserii mai putin placute, practicate in Romania.

Controlor RATB
"Va rog, prezentati biletul sau abonamentul!" este propozitia pe care controlorii RATB o rostesc zilnic, spre spaima calatorilor fraudulosi. Chiar daca nu pare o meserie foarte grea (unii ar zice ca doar se plimba cu autobuzul, troleibuzul sau tramvaiul si verifica bilete), in realitate lucrurile stau putin diferit.
"Meseria de controlor RATB este una deloc usoara. Chiar de curand trei angajati care au intrat in echipa noastra in urma cu sase luni au demisionat pentru ca nu au mai suportat umilinta, pericolele si nivelul de stres", spune Mirela Bahrin, sef birou la Serviciu comercial marketing al RATB.
Foarte des, spun controlorii, sunt expusi agresiunilor verbale, chiar si fizice. "Chiar saptamana trecuta un coleg a fost batut pana la inconstienta de un calator. Nu suntem tratati cu respect, suntem huliti si trebuie sa induram dispretul celor din jur", explica Aurelian Laurentiu Rusescu, controlor de bilete la RATB. si problemele nu se opresc aici. "Oricine ne poate da in judecata, cu pretextul ca l-am fi agresat", spune si controlorul Relu Alexandrescu.

Autopsier
Sa ai de-a face cu cadavre zi de zi nu are cum sa fie placut. Insa nevoia te invata sa te obisnuiesti si sa ignori. Dar un lucru este sigur la aceasta meserie, asa cum spune si un autopsier din Iasi: "Pana nu se gaseste o solutie la ce s-ar putea face cu cei care trec pe lumea cealalta, oamenii sunt nevoiti sa apeleze la cineva care sa se ocupe de morti". Practic, e o meserie care nu moare in vremuri de criza.

Vidanjor
Si meseria de vidanjor se numara printre cele care sunt prigonite. La curatat WC-uri nu se inghesuie nimeni. Lucratorii care au in grija WC-urile ecologice din parcul Cismigiu, de exemplu, spun ca, pe langa mirosuri, se confrunta si cu lipsa de educatie a oamenilor. In plus, vidanjorii se expun si unui mediu bacteriologic crescut.

Executor judecatoresc
Sa dai oamenii afara din casa ori sa pui sechestru pe bunuri nu e lucru usor. Practic, un executor judecatoresc asista zilnic la evenimente nefericite si mai are de indurat si furia si frustrarea celor evacuati. El trebuie sa faca fata si unor situatii delicate, de exemplu, atunci cand are de incredintat copilul unuia dintre parinti. Desi el doar pune in practica o decizie definitiva, executorul judecatoresc este hulit de cel care a ramas fara casa pentru ca nu si-a platit datoria la banca.

Hingher
Urati de iubitorii de animale, hingherii se numara printre persoanele care au cele mai neplacute meserii. Zilnic, atunci cand sunt in actiune, au parte de jigniri si uneori chiar de violente.
"Oamenii reactioneaza urat fata de angajati. Arunca cu borcane de la balcon, folosesc un limbaj trivial, ii agreseaza. De multe ori suntem nevoiti sa apelam la politia comunitara", spune Simona Panaitescu, directorul Administratiei pentru Supravegherea Animalelor din Bucuresti.

Gunoier
Si cei care colecteaza gunoiul din pubele si il transporta cu masinile speciale intampina probleme. "Cea mai deranjanta este atitudinea cetatenilor. In plus, intre blocuri nu avem suficient loc sa intram cu masina, sa colectam gunoiul. Trebuie sa induram si vremea capricioasa. Indiferent ca ploua, ninge sau este cald, noi trebuie sa fim pe teren si sa colectam gunoiul menajer", spune Eugen Ene, operator ecologic la Rosal Grup.

Asistenta la parazitologie
La acelasi mediu plin de microbi sunt expuse si asistentele medicale care fac analize de laborator pentru depistarea parazitilor intestinali (amprenta anala).
"E neplacut, dar te obisnuiesti. Te gandesti ca lucrezi pentru sanatatea oamenilor. Fiecare meserie are si parti bune, si parti rele", spune o asistenta de la Spitalul "Colentina" din Capitala.

Taxator in parcare
Tot la capitolul meserii neplacute poate fi incadrata si cea de taxator in parcare. Astfel de angajati au de infruntat gerul, canicula si, uneori, injuraturile oamenilor nervosi.

Paznic la penitenciar
Si "paznic la puscarie" se incadreaza in meseriile neplacute. Un asfel de salariat lucreaza zilnic cu infractori, intr-un mediu de lucru nu foarte placut, uneori chiar periculos.

Zilnic, in strada: Maturator
In scripte sunt trecuti ca lucratori stradali. Privita din exterior, daca se trece peste jena, meseria de maturator nu pare greu de practicat. Insa maturatorii au si ei problemele lor. Uneori intampina neplaceri din partea locatarilor, a persoanelor fara adapost sau a animalelor strazii. "Sunt unii oameni care rascolesc gunoiul, in cautarea mancarii, dupa ce noi il strangem de pe jos si il colectam in containere. Practic, muncim in zadar", explica Dumitru Nita, operator stradal la Rosal Grup. Tot la capitolul probleme ar fi cainii vagabonzi, gastile de cartier, betivii, dar si faptul ca uneori, mai ales noaptea, sunt nevoiti sa mature de mai multe ori aceeasi zona din cauza oamenilor needucati, care arunca gunoaie din masini.

E ultimul rotar din Prahova

Dumitru Ghicuţă, ultimul rotar din tot judeţul Prahova, vrea să păstreze tradiţiile, chiar dacă meseria lui nu mai are căutare. Bătrânul, care a moştenit meseria transmisă din generaţie în generaţie, se teme că rotăritul [...]

Meseria mea e riscul
„Pa, draga! Plec la munca si… nu stiu daca ma mai intorc!“ Suna rau, foarte rau. E o realitate dura: unii oameni merg la slujba perfect constienti ca, dupa usa, ii poate astepta personajul cu coasa. Harsti! De cele mai multe ori, acesta rateaza, fiindca oamenii in chestiune sunt profesionisti si stiu sa se fereasca. Dar, uneori, mai si nimereste. Mihaela Stanescu va prezinta cateva dintre aceste profesii primejdioase.

Vulcanolog
In aparenta, nu e chiar periculos – doar cercetatorii n-or fi atat de nebuni incat sa stea la gura craterului cand erupe vulcanul, nu-i asa? Asa o fi, numai ca, uneori, vulcanii pot erupe pe neasteptate. Te duci linistit, crezand ca ai de-a face cu un vulcan inactiv (cel putin pentru moment si in viitorul apropiat, de vreme ce nimic nu prevesteste o eruptie). Dar, odata ce ai ajuns acolo, pamantul se cutremura, vazduhul rasuna de bubuituri apocaliptice, iar din conul vulcanului izbucneste un val de fum, cenusa si pietre. Exista oameni carora li s-a intamplat asta si care au pierit de pe urma acestei intamplari. Exista si altii care – miraculos – au supravietuit si inca mai sunt in stare sa descrie cosmarul prin care au trecut.
Stanley Williams, profesor de vulcanologie la Universitatea din Arizona, SUA, este unul dintre cei care au scapat cu viata (chiar daca nu tocmai nevatamat) dintr-o astfel de eruptie-surpriza. In 1993, in timp ce colecta mostre de roci de pe panta vulcanului columbian Galeras – crezandu-l inofensiv pentru moment –, colosul a erupt cu totul neasteptat, ucigand pe loc sase cercetatori si trei turisti. Colegii vulcanologi ai lui Williams aflati mai aproape de crater au fost pur si simplu pulverizati. Williams a avut timp sa o ia la fuga, sub o ploaie de pietre, dar bucatile de roca scuipate de vulcan l-au ajuns din urma. Cercetatorul s-a ales cu ambele picioare rupte si cu o fractura deschisa a craniului, fiind necesare operatii chirurgicale complicate pentru indepartarea fragmentelor de roca patrunse in creier. Williams a supravietuit si chiar si-a reluat activitatea, predand din nou si efectuand noi cercetari pe teren, inclusiv la Galeras, dar inca mai are dificultati. La inceputul fiecarui an scolar, isi avertizeaza studentii asupra problemelor sale de sanatate – uneori, are momente de confuzie chiar in timpul cursului –, determinate de traumatismul cerebral. Intamplarea i-a ajutat pe savanti sa inteleaga mai bine anumite fenomene vulcanice si sa caute metode mai precise de a prevedea eruptiile. Iar profesorul Williams avertizeaza ca excursiile pe care oamenii le fac in preajma vulcanilor activi – din temeritate si spirit de aventura – sunt un joc de noroc cu moartea insasi.


CERCETATOR PE ANIMALE
Este vorba despre cei care fac studii de biologie, medicina, farmacie etc. pe animale de laborator. Ca poti fi muscat de maimute ori zgariat de sobolani, asta e nimic pe langa ceea ce ai de suportat din partea unor organizatii care lupta pentru drepturile animalelor. Cele mai extremiste dintre aceste grupari recurg la amenintari fatise, la practici de intimidare a oamenilor de stiinta implicati in cercetari pe animale si chiar la acte care merg pana la distrugerea proprietatii. Profesorul Michael Conn, specialist la Centrul National de Cercetari asupra Primatelor de la Universitatea din Oregon, SUA, a simtit pe pielea lui ce inseamna sa devii tinta urii acestor grupari, atunci cand a mers la un interviu pentru un post la Universitatea din Florida. A primit scrisori de amenintare in care era calificat drept vivisectionist, iar la sosirea in Florida, a fost intampinat la aeroport de un grup de protestatari. Alti manifestanti au facut scandal in fata Universitatii in timp ce se desfasura interviul, motiv pentru care institutia a facut apel la politie pentru a-l insoti pe profesorul Conn la plecare.
In 2007, membri ai uneia dintre cele mai extremiste organizatii, Animal Liberation Front (ALF), au inundat subsolul casei unei cercetatoare, Edythe London, de la UCLA (University of California, Los Angeles), implicata in studii privind dependenta de nicotina, efectuate pe maimute. Ulterior, in 2008, casa ei a fost tinta unui atac cu bomba. Si alti oameni de stiinta din SUA au avut de-a face cu extremismul violent al Animal Liberation Front, suportand consecintele unor actiuni care au implicat amenintari la adresa lor si a copiilor lor, geamuri sparte, aruncarea cu pietre in masini si plasarea de cocteiluri Molotov. Nici in Europa nu lipsesc astfel de incidente. In Marea Britanie, la sfarsitul anilor ‘90, cea mai insemnata tinta a fost prof. Colin Blakemore, presedintele Consiliului de Cercetari Medicale, impreuna cu familia sa. La locuinta profesorului a fost trimis un plic – adresat copiilor sai – care continea ace infectate cu HIV. La ora aceasta, multi dintre extremistii britanici se afla in inchisoare si, prin urmare, manifestarile violente nu mai sunt atat de frecvente; in SUA, insa, situatia e din ce in ce mai rea.
Daca protestele pasnice, oricat ar fi de intense, se bucura, in general, de sustinere din partea populatiei si chiar a autoritatilor, in schimb, lupta cu mijloace violente dusa de ALF a determinat Departamentul pentru Securitate Interna al Statelor Unite sa califice actiunile organizatiei drept terorism local. Ceea ce ingreuneaza depistarea si punerea sub acuzare este faptul ca ALF nu este o organizatie alcatuita conventional, cu sefi si subalterni, ci opereaza prin mici grupari locale formate pentru o anumita misiune. Dar aceasta particularitate dauneaza si organizatiei, deoarece, cu toate ca membrii cunoscuti ai ALF sustin in continuare ca gruparea respinge violenta, multe dintre actiunile soldate cu mari distrugeri sunt revendicate de ALF. E foarte posibil insa ca ele sa fie opera unor tineri anarhisti care profita de inexistenta structurii formale a ALF pentru a pune la cale, de capul lor, atacuri pe care le atribuie apoi organizatiei.


VANATOR DE URAGANE
Orice pilot de avion incearca sa evite furtunile, exceptie facand aceia care nu doar ca nu se feresc din calea lor, ci chiar le cauta. Evident, e vorba despre niste piloti cu totul speciali ai unui avion cu totul special: asa-numitul vanator de uragane (Hurricane Hunter), o aeronava destinata culegerii de date in timpul marilor furtuni, date care urmeaza a fi folosite in studii stiintifice si pentru prognozarea evolutiei uraganelor.
Metoda este utilizata in Statele Unite ale Americii, o tara cu mari posibilitati materiale si, in acelasi timp, foarte expusa uraganelor. Prin urmare, acolo s-au dezvoltat sisteme sofisticate de predictie si monitorizare a evolutiei capriciilor vremii, sisteme care beneficiaza de cele mai avansate dotari tehnice. Zborurile au loc cu ajutorul unor aparate echipate cu sonde ce inregistreaza permanent date – umiditatea, forta vantului etc. – si le comunica Centrului National pentru Uragane. Din echipajul vanatorului de uragane face parte si un meteorolog, care foloseste informatiile inregistrate si pe cele comunicate de la sol pentru a ghida aeronava prin furtuna, in scopul evitarii zonelor cu maxima turbulenta.
Dr. Jim McFadden e veteran al unor astfel de misiuni, avand la activ peste 350 de zboruri. Cat de dificila este o asemenea meserie nici nu mai trebuie explicat cu amanunte. Dr. McFadden isi aminteste de cea mai grea dintre misiunile sale – una in care chiar a vazut moartea cu ochii. Intamplarea a avut loc deasupra Atlanticului de Nord, in vreme ce „vanatorii“ zburau prin inima unui uragan, la 1.000 de metri altitudine. Avionul lor era un Orion P-3 solid si de incredere, dotat cu 4 motoare. Totusi, cu acea ocazie, vremea i-a venit aparatului de hac: in mai putin de trei minute, trei dintre motoare s-au oprit. Ulterior, defectiunea a fost explicata prin faptul ca particulele de apa sarata se ridicasera mult in atmosfera, ajungand pana in propulsoarele aeronavei. Avionul a inceput sa piarda din inaltime, pentru deschiderea parasutelor n-ar mai fi fost timp si, oricum, cei de la bord se aflau in mijlocul unui uragan. In clipa aceea, toti au fost convinsi ca vor muri. Si, totusi, cand se aflau la doar 250 m deasupra oceanului, s-a intamplat miracolul: pilotii au izbutit sa reporneasca motoarele si avionul s-a intors la baza cu tot echipajul teafar – cel putin din punct de vedere fizic. Unii dintre membri au fost atat de traumatizati de aceasta intamplare, incat au refuzat ulterior sa mai zboare. McFadden insa a izbutit sa-si invinga frica si a patruns inca de multe ori in inima furtunilor. Doar varsta l-a mai potolit, determinandu-l sa se ocupe mai mult de coordonarea de la sol a misiunilor, in calitate de expert tehnic. Dar continua sa zboare, ca sa se mentina in forma.


„MULGATOR“ DE SERPI
De la descoperirea importantei veninului de sarpe in prepararea unor medicamente, indeletnicirea de crescator de serpi si cea de specialist in studiul acestor reptile au devenit si ele foarte importante din punct de vedere economic si social. Dar valoroasele substante continute de veninul serpilor isi au pretul lor – si nu e vorba numai de bani. A umbla cu serpii este o operatiune foarte periculoasa, mai ales cand vine vorba despre asa-zisa „mulgere“ a acestor animale – recoltarea veninului lor. Putini sunt cei care au scapat nemuscati, pentru ca un accident e oricand posibil. Recomandari de la un specialist, dr. Bryan Grieg Fry, de la Universitatea din Melbourne, Australia: trebuie sa cunosti foarte bine speciile de serpi, pentru a-i deosebi pe cei veninosi de cei inofensivi; sa le cunosti comportamentul; sa stapanesti tehnicile de lucru si, mai ales, sa nu te bazezi niciodata pe presupuneri, nici sa nu te iei dupa altii. Dr. Fry da ca exemplu tragicul accident intamplat unuia dintre prietenii sai: in Asia, un localnic i-a adus un sac de panza in care, i s-a spus, se afla un sarpe-lup, neveninos. Increzator, prietenul profesorului Fry a bagat mana in sac si a scos-o cu un sarpe agatat de ea. Numai ca nu era un sarpe-lup, ci un exemplar de Bungarus sp., al carui venin este de 16 ori mai toxic decat al cobrei. Imprudentul a murit 24 de ore mai tarziu. Fry insusi a fost muscat de 24 de ori de catre serpi veninosi din diverse specii (in Australia traiesc cele mai multe asemenea specii). Cel mai periculos accident a implicat un exemplar de sarpe dungat din specia Hoplocephalus stephensi, al carui venin blocheaza coagularea sangelui, putand duce la hemoragii fatale. Internat in spital, Bryan Fry s-a gandit foarte serios sa se lase de meserie. Dar, de indata ce s-a simtit mai bine, s-a razgandit si, la putin timp dupa aceea, si-a dat doctoratul cu o teza tocmai despre specia al carei venin fusese gata sa-l omoare. Mai mult decat atat, ulterior si-a brevetat si inventia – un medicament pe baza de venin de Hoplocephalus stephensi, destinat tratatmentului insuficientei cardiace congestive.


SCAFANDRU... IN IAD
Intr-o lume plina de deseuri toxice, asa cum e, din pacate, lumea in care traim, se intampla adesea ca aceste deseuri sa ajunga unde nu trebuie. Si atunci e nevoie de cineva care sa se duca sa vada despre ce este vorba si, eventual, sa intervina. Nu oricine poate face asta. Scufundarea in conducte de canalizare sau in reactoare nucleare, in zone oceanice unde s-au produs deversari de produse toxice – toate acestea reprezinta norma obisnuita a asa-numitilor hazmat divers (unde haz si mat vin de la hazardous material, materiale periculoase). Numele meseriei arata clar cat de primejdioase sunt misiunile incluse in fisa postului acestor scafandri superspecializati. Despartiti de pericol – care ii inconjoara din toate partile – doar printr-un strat subtire de cauciuc vulcanizat, ei inoata prin cele mai groaznice amestecuri, riscand in orice moment, in cazul in care in costumul etans ar aparea o fisura cat de mica, sa fie expusi unor toxine sau microorganisme ce le-ar pune viata in pericol. Exista firme specializate care au ca angajati astfel de scafandri, dupa cum exista si o mica elita de profesionisti care lucreaza „la stat“, mai exact in cadrul unor organisme guvernamentale, cum ar fi, in SUA, Agentia de Protectie a Mediului (EPA). Aceasta institutie are propriii ei scafandri, antrenati chiar in cadrul agentiei prin programe speciale si care se implica de obicei in misiuni legate de protectia mediului si de sanatatea publica. Oamenii acestia traiesc sub amenintarea constanta a deteriorarii costumelor si sunt avertizati permanent sa se fereasca de ceea ce ar putea produce rupturi ale stratului protector: bucati de tabla cu margini taioase, aschii etc. Infectii ale pielii, dermatite, infectii ale urechilor sunt pericole grave care-l pandesc pe ghinionistul scafandru a carui firava armura de cauciuc a fost strapunsa.
Dar si cand costumul iti ramane intact, tot pot aparea pericole – in situatiile care te obliga sa intri in contact cu mediul daunator din jur, in incercarea de a ramane in viata. Alan Humphrey, unul dintre scafandrii EPA si director al Operatiunilor Speciale, isi aminteste de un incident petrecut in urma cu cativa ani, cand [color:0290=#0494e1! important]echipa sa culegea mostre de azbest si alte chimicale dintr-un submarin scufundat. Doi dintre scafandri au intrat intr-o camera a motoarelor, unde miscarea produsa de ei a tulburat sedimentele depuse, facandu-le sa se imprastie in apa. Vizibilitatea a devenit zero si cei doi n-au mai reusit sa gaseasca iesirea. Singura solutie a fost sa-si scoata aparatele de respirat si rezervoarele de aer, pe care i le-au pasat lui Humphrey printr-o deschidere intr-un perete despartitor. Abia asa, despovarati de aparate, au reusit sa iasa din capcana.
Intamplarea a fost un semnal de alarma, ducand la o revizuire a procedurilor legate de intrarea in si iesirea din spatii stramte. Altminteri, Humphrey e mandru de recordul scafandrilor EPA: mai mult de 30.000 de scufundari fara accidente grave. Ii place latura neconventionala si aventuroasa a profesiei sale, iar la imputarile sotiei – care ii reproseaza ca nesocoteste pericolele – raspunde ca s-ar scranti la minte daca ar trebui sa-si petreaca tot timpul intr-un birou.

Joburile viitorului
Noile meserii din nomenclator sunt preponderent cele din domeniul bancar. Joburi nerecunoscute precum ... [Citeste]

Meseriile vechi au fost ucise de chinezării

sâmbătă, 11 octombrie 2008

Meşteşugurile aflate la mare căutare în urmă cu două decenii sunt azi pe cale de dispariţie din cauza importurilor ieftine şi a consumerismului. [Citeste]

Au pus hăţuri Europei
Unei familii de orădeni stabilite în Ungaria i-a mers vestea că face cele mai bune hamuri. La Peter & Patrick, confecţionarea unui ham, lucrat numai şi numai de mână, durează o lună de zile.

Botoşani • Meşterul aurar


Mircea Crăciun are 60 de ani şi este unul dintre puţinii meşteri aurari care au mai rămas pe tărîm românesc. Prezenţa sa face toţi banii la tîrgurile meşteşugăreşti organizate în toată ţara.

Aproape 1.500 de meserii noi şi-au făcut loc în nomenclatorul românesc


Mentor, paramedic, psiholog sau videojurnalist sunt cele mai recente “achiziţii” ale COR.

Meseria de paramedic a fost recunoscuta si in Romania

Cerşetoria – cea mai râvnită meserie

Timpul ceasornicarilor clujeni trece ireparabil


http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=14952&_nr=655

Doar 5 meşteri ceasornicari mai sînt activi la ora actuală în Cluj-Napoca, din cei peste 90, în ale căror ateliere în urmă cu 20 de ani se putea repara orice tip de ceas. Meseria dispare, peste vreo 10 ani se va vorbi doar despre ea, dar nu se va mai practica, este de părere Emil Mureşan, unul dintre cei 5 ceasornicari din oraş. Meşterul a deprins profesia în urmă cu 40 de ani, la Şcoala de meserii din Arad, a fost apoi ucenic, pînă la calificare, la Cluj-Napoca. „Un ceasornicar este întîi de toate pasionat de ce face, are infinit de multă răbdare, pierde mult timp tocmai cu mecanismele care măsoară timpul. Evident nu trebuie să-i tremure mîinile“, spune Emil Mureşan, care lasă să se înţeleagă că el percepe altfel şi trecerea anilor. „Noi am trecut prin timp, nu timpul prin univers. Uneori simţi că timpul stă pe loc. Nu doar atunci cînd ai în faţă un ceas care nu mai merge“, susţine meşterul. Ceasornicarul al cărui atelier se află, încă, în plin centrul oraşului repară orice fel de mecanisme, de la cele minuscule, la cele mari, de pendulă. Se pricepe să repună în funcţiune cronometre sau cronografe. Cea mai minuţioasă reparaţie a făcut-o la un ceas de vapor, care i-a fost adus de un marinar din Constanţa. Printre clienţii săi s-au numărat actorii Florin Piersic şi Melania Ursu, medicul Turdeanu, chiar şi străini aflaţi în vacanţă în oraş. Meşterul are satisfacţia că fiul său va duce mai departe, „ca pe o flacără olimpică“, meseria de ceasornicar. Şi Alexandru Iancu, care lucrează în atelierul său din Piaţa Mihai Viteazul, crede că despre ceasornicari se va vorbi numai la trecut, ca şi despre clepsidre. „Un tînăr preferă să arunce ceasul stricat şi să cumpere altul nou, nu să-l repare“, explică meşterul Alexandru, care face parte dintr-o familie de ceasornicari. A învăţat „arta de a fi în timp“ la Bucureşti, la Arad şi la Cluj. Are în atelier o pendulă veche de peste 100 de ani, de la străbunicul său, tot ceasornicar. Nu ar putea înstrăina vreodată pendula de care îl leagă cele mai frumoase amintiri. Tocmai a reparat un ceas care funcţionează 365 de zile, fără să fie tras. „Timpul? Întîi de toate timpul costă bani“, explică, surîzînd, meşterul, în timp ce scoate din sertar un celebru tratat despre ceasuri, din 1917 - „Tehnica şi arta ceasornicarului, giuvaergiilor, ţintoarilor, gravorilor şi opticienilor“ de Ion Raţiu, important om de afaceri din istoria oraşului, care a avut, în secolul trecut, un mare magazin de ceasuri în Piaţa Unirii din Clu j. Ce as în mînecă acest tratat despre ceas, despre care meşterul spune că este cea de-a doua raritate din atelier, după pendula moştenită de la înaintaşii săi.

Topul celor mai hulite meserii din România - Taximetriştii şi chelnerii - primii pe lista nesuferiţilor

Hornarii, tot mai rar întâlniţi - Cea mai ,,norocoasă’’ meserie este pe cale de dispariţie

Bărbatul care coace fursecuri
Dan Tobescu, alias „Fursecul Mecanic“, face dulciuri gratis pentru cei care i le cer pe net.
[citeste]

Riscurile meseriei

În ce domeniu de activitate sînt invocate spiritele morţilor, există ritualuri ciudate şi nu lipsesc talismanele? Surprinzător, este vorba de cercetarea spaţiului cosmic, mai exact de zborurile spaţiale cu echipaj uman. Greu de crezut, dar Alan Murphy, un tînăr pasionat de profesiunea de astronaut (pilot american), cosmonaut (din Rusia)...

Profesia în cuplu

PROVOCĂRI ● Împreună la locul de muncă
Stresantă, relaxantă sau controversată, viaţa profesională alături de partenerul de viaţă e o...

Regele pokerului

MESERIA, BRĂŢARĂ DE AUR! ● 70 de ani în slujba cărţilor de noroc
Doyle Brunson sau "Texas Dolly" este "tăticul gamblerilor", cel care a inventat celebrul Texas Hold'em.

Peter Schmeichel, ultimul apărător al meseriilor murdare

09 Iun 2008
Fostul portar al lui Manchester United şi al naţionalei Danemarcei se înhamă, fără mănuşi, să facă, pentru Discovery Channel, cele mai detestate joburi din lume.

Bucureştiul are mare nevoie de hingheri şi potcovari [2008-06-05]
Potrivit datelor Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în Capitală sunt vacante 50 de locuri de prinzător de câini şi 27 de posturi de fierar-potcovar. [Citeste]

Cizmarii innoada siretul saraciei
Nu mica ne-a fost mirarea atunci cand, in zona centrala am descoperit un panou pe care era scris...