MESERII

Rezumarea primului mesaj :

Munca din adâncuri
Atrase de un venit despre care au auzit că este mai bun, multe persoane se înghesuie să devină scafandri militari. Mulţi veniţi, puţini aleşi.
Centrul de Scafandri de la Constanţa se bazează acum pe 200 de militari. La momentul realizării reportajului nostru, unii erau plecaţi la antrenamente, alţii făceau scufundări la mare altitudine în lacul Vidraru, iar alţii erau la Târgu-Mureş, pentru a primi certificare naţională pentru forţele speciale, sau la Mila 18, unde se află în tabăra de supravieţuire.

În biroul căpitanului comandor Cătălin Fleşeriu, şeful de Stat Major de la Centrul de Scafandri, agitaţie mare. Telefoanele sună aproape nonstop. Fie se cere colaborarea pentru o anchetă a poliţiei, fie e nevoie de ajutorul scafandrilor pentru salvarea unor oameni. Tuturor acestor solicitări li se găseşte rezolvarea.
Fiecare armă are deviza pe măsură, iar la scafandrii militari se spune doar “dacă ar fi uşor, oricine ar putea face”. Mulţi vin, puţini rămân însă în această meserie. Cei mai mulţi sunt respinşi încă de la testare sau renunţă pe parcurs, pentru că nu pot ţine pasul la pregătire sau, dacă reuşesc, se pot îndrepta după o vreme spre firmele private de scafandri.

STARTUL MESERIEI. Totul începe cu o vizită medicală mai amplă decât de obicei, examenul psihologic, pregătirea fizică cu o condiţie absolut necesară, înotul şi apoi testarea în barocameră, pentru a se verifica rezistenţa organismului la presiune şi la amestecul de gaze, probe eliminatorii pentru posibilii candidaţi la această meserie. O simplă cădere sau slăbiciune îl elimină pe candidat din această meserie. Laboratorul de hiperbar de la Centrul de Scafandri a fost instalat în 1978 de o firmă franceză, şi de atunci mii de militari testaţi pentru mare adâncime şi-au făcut pregătirea. Instalaţia permite simularea condiţiilor reale de scufundare până la 500 de metri adâncime, explică şeful de Stat Major, cpt. cdor. Cătălin Fleşeriu. Este o metodă mult mai ieftină decât una reală în mare, în hiperbar se pot regla temperatura, lumina şi presiunea.
După trecerea testelor se poate trece la cursul de bază, dar tot la stadiul de scafandru începător, care încă nu are deprinderile necesare să reziste la adâncimi mari. Până la a deveni scafandru luptător e cale lungă şi durează ani buni de pregătire, până când se poate ajunge în forţele speciale sau în rândul scafandrilor deminori.

MAREA OSTILĂ. În adâncuri, mediul este ostil, este întuneric şi este frig. Nu se compară cu turismul subacvatic, unde totul este distracţie şi este mult mai simplu. Totuşi, spune cpt. cdor. Cătălin Fleşeriu, accidente pot apărea şi la câţiva metri adâncime, pentru că, furaţi de peisaj, stau prea mult, se ajunge la criză de aer, iar ieşirea la suprafaţă se face mult prea brusc.
Tot la Centrul de Scafandri sunt brevetaţi şi cei care lucrează în mare cu sudură subacvatică sau lucrări de motaj şi care trebuie pregătiţi pentru a cunoaşte protecţia muncii. Regulile trebuie strict respectate, orele, adâncimea, revenirea la suprafaţă, mai ales când apare amestecul de gaze. Accidentele de scufundare pot fi provocate de embolia gazoasă, bule de azot ce împiedică circulaţia sangvină, care induc şi alte pericole. Munca în echipă de doi este la fel de importantă pe lângă siguranţa de sine a scafandrului, contează atât pe el, cât şi pe coechipier pentru a ajunge cu bine la suprafaţă, din nou la aer.

MISIUNI. Pe lângă hiperbarul de la centru, divizionul de scafandri mai dispune de o astfel de instalaţie şi la bordul navei “Grigore Antipa”, vas ce are nevoie de modernizare, care este aşteptată de cei care se pregătesc la bord.
Printre exerciţiile militare pe care le execută şi cele NATO din ultimii ani, scafandrii militari sunt pregătiţi să intervină la orice solicitare. Au fost mobilizaţi la inundaţiile din judeţ, când au salvat copiii rămaşi blocaţi de viitură pe acoperişul grădiniţei, au ajutat localnici năpăstuiţi, pot fi solicitaţi de poliţie pentru a căuta victime înecate sau obiecte acuzatoare într-o anchetă.

MILITAR SAU PRIVAT . Riscurile sunt la fel de mari şi pentru un scafandru care lucrează la o firmă privată, unde mai mult el trebuie să fie mai bine pregătit pentru a merge în adâncimi. Şcoliţi la Centrul de Scafandri şi în căutarea unui venit care să le asigure un trai mai bun, cei pasionaţi de o meserie grea trebuie să fie la fel de conştienţi că la cea mai mică greşeală îşi pot risca viaţa. “Într-un fel este să mori erou, într-un fel este să mori prost” este o vorbă valabilă în munca de scafandru. Accidentele pot apărea oricând, chiar şi la cea mai mică adâncime, de la 40 de metri, gândeşti altfel, este explicaţia unui manager de firmă privată de scafandri.
Cei care muncesc într-o astfel de meserie au de înfruntat multe provocări. Scafandrii comerciali trebuie să se menţină într-o formă deosebită şi să îşi întreţină deprinderile la superlativ, pentru că sunt solicitaţi mult mai mult să coboare în adâncuri. La fel de valabil în armată, dar şi în privat este că pericole sunt de o parte şi de alta şi la cea mai mică ezitare se poate pierde totul, mai ales viaţa.

Femeie gondolier, în Amsterdam

Inspirată de gondolierii din Veneţia, Tirza Mol din Olanda şi-a făcut propria barcă, pe care o conduce acum pe canalele din centrul Amsterdamului. Femeii i-au trebuit patru luni pentru “a fura meserie” de la constructorii de gondole din Veneţia.

Bloggeritul, cea mai nouă meserie

Ultimul potcovar

MESERII PE CALE DE DISPARIŢIE ● În satul Chirpăr, judeţul Sibiu, o îndeletnicire moştenită din tată în fiu începe să devină amintire Pierdută în...

Pantofarul starletelor


Salvatore Ferragamo, nascut in 1898 langa Napoli, si-a inceput cariera prin 1910 ca pantofar, dar surprinzator, a cunoscut succesul la Hollywood, unde si-a castigat renumele de „Pantofarul...

Bătrânul şi mobila: istoria unui suflet „vechi”
EVZ vă spune povestea lui Ion Burcea, unul dintre cei mai cunoscuţi restauratori de mobilă din ţară. Figuri de potcovari şi dogari, ceasornicari sau pălărieri se întâlnesc din ce în ce mai rar. Odată cu ei dispare o lume. EVZ vă prezintă astăzi istoria lui Ion Burcea, restaurator de mobilă, capitalist şi artist. Este doar o filă în cartea nescrisă a meseriilor care mor. Meseria se învaţă greu, foarte greu. Tânărul Burcea a început cu acelaşi ritual pe care îl va repeta mai târziu şi cu învăţăceii săi.
[citeste]

Sacagiul
Denumirea de sacagiu are la origine cuvântul turcesc „saca” însemnând poloboc sau butoi...
În textele sale despre Suceava de altădată profesorul Liviu Marian, fiul folcloristului şi etnografului bucovinean Simion Florea Marian, spunea că „între oraşele Bucovinei moldoveneşti, vechea Suceavă şi-a păstrat mai bine, şi mai multă vreme, pitorescul ei pronunţat oriental”.
Liviu Marian sublinia faptul că, prin introducerea unui ritm accelerat de civilizaţie modernă de către stăpânirea apuseană austriacă, au început să dispară pe rând din hotarele târgului „vestitele bresle de meseriaşi odată cu făloşii lor starosti şi steagurile lor cele mândre”, pomenind de bacalii, bărbierii, blănarii, boiangii, casapii, ciubotarii, lumânărarii, pitarii şi pălăcintarii care-şi practicau cu vrednicie meşteşugul.
„Era de prevăzut - scria Liviu Marian - şi dispariţia grabnică de pe uliţele bolovănoaseale Sucevei a celor vreo douăzeci de sacagii cu sacalele lor cu tot, unele mai mari, altele mai mărunte, fiecare pe măsura pungii şi calului stăpânului său”. Denumirea de sacagiu are la origine cuvântul turcesc „saca” însemnând poloboc sau butoi.
Până în anul 1912, când a fost construit un apeduct a cărui reţea s-a extins cu timpul cuprinzând şi mahalalele periferice ale târgului, sucevenii îşi luau apa necesară consumului şi pentru treburile gospodăreşti din fântânile şi şipotele de la marginea oraşului. Dar, pentru că puţini suceveni aveau fântâni sau locuiau în preajma şipotelor cu apă rece şi limpede, sacagii îşi făceau negoţul cu apă trecând zilnic pe la porţile oamenilor.

IN MESERIILE CE IMBINA PLACUTUL CU UTILUL E NECESAR SA PRIVIM SI DINCOLO DE APARENTE


Corina MONEA


Cine nu-si doreste un job placut, care sa ii ofere diversitate si sa il implineasca financiar? Suna putin (sau mai mult!) a utopie? Noi am fi tentati sa spunem ca nu, dat fiind ca atata timp cat exista disponibilitatea de a munci, orice meserie are partile sale frumoase, chiar daca implica mai mult munca fizica sau un grad ridicat de dificultate. Pe de alta parte, sunt profesii despre care se poate spune din capul locului ca imbina placutul cu utilul. »»»

Meseria de coafor ar putea fi cancerigena
http://www.gardianul.ro/2008/03/27/stiinta-c54/meseria_de_coafor_ar_putea_fi_cancerigena-s111447.html

Meseriile nedorite: functionar public, medic si asistent social

Cele mai multe slujbe neocupate au fost in administratie publica, sanatate si asistenta sociala, potrivit INS.

Doamnele de pe TIR
Crina si Emilia au renuntat la profesia de operator calculator, respectiv profesor de biologie si au ales sa conduca masini de zeci de tone ca sofer profesionist.

Au disparut plapumarii
Pina prin anii ’70, orasul putea fi considerat o localitate de mestesugari. Dar, pentru ca multe ateliere erau administrate de evrei, majoritatea s-au inchis dupa ce acestia au parasit orasul. In schi...

Arta cojocariei dispare
Acum 25-30 de ani, pe strada Cuza Voda din Iasi erau insirate, unul linga altul, mai mult de 30 ateliere. Oricine avea de reparat sau de confectionat ceva gasea, fie ca era vorba de cr...

Meseriile muntelui
Cine a fost o data in comuna suceveana Brodina se intoarce mereu, pentru ca Brodina este un tinut in care natura si oamenii traiesc in armonie, dupa legi mostenite din strabuni. Batrin...

Meseria, bratara de aur
"Ce vrei sa te faci cind vei fi mare?", este una dintre intrebarile cu care adultii ii bombardeaza pe cei mici. Bietii copii raspund, care mai de care, ba aviator, medic ...

El impinge mortii in cuptor

Cite 26 de minute pentru meseriile muribunde

Maestrul măştilor
Glebus Sainciuc, de 88 de ani, un maestru basarabean al măştilor.

Cele mai banale meserii au denumiri exoticeData publicarii: 07/10/2000


In ziua de astazi exista sute sute de meserii. Unele sint vechi de cind lumea, altele au aparut odata cu dezvoltarea economica si sociala. Daca de baby-sitter, agent imobiliar, broker sau manager mai toata lumea a auzit, altfel se pune problema cind la rubrica angajari se intilnesc denumiri ca arhondar, butafor, corhanitor, exarh etc. Oamenii se uita cu mirare la denumiri, dau din umeri, si intreaba cu timiditate ce inseamna. Ei devin si mai mirati cind afla ca in spatele denumirilor "exotice" stau meserii banale, pe care le-au practicat sau au vazut pe altii facindu-le.

La unul din birourile Asociatiei Judetene de Ocupare si Formare Profesionala (AJOFP) Vaslui se gaseste un nomenclator al meseriilor despre care Dumitru Ciocirlea, directorul institutiei, ne-a spus ca a fost editat in urma cu aproximativ sase ani. De curind a fost scos altul nou, dar fara diferente semnificative, care urmeaza sa apara pe piata.

Din nomenclator aflam care este diferenta dintre profesie si ocupatie. Profesia este specialitatea obtinuta prin studii, iar ocupatia - specialitatea exercitata efectiv la locul de munca.

In total sint "contabilizate" peste 500 de ocupatii, majoritatea explicate pe intelesul tuturor. Sint unele care au titluri atit de alambicate, incit oamenii nu inteleg ce inseamna si apeleaza la functionarii institutiei. De cele mai multe ori nici ei nu pot deslusi adevaratul sens al "ocupatiei" cu pricina asa ca apeleaza la dictionar.

Am parcurs de la A la Z indexul ocupatiilor din Romania si am extras doar citeva mai interesante. De exemplu, conform dictionarului, arhondar inseamna "calugar care primeste musafirii la manastire". La fel de ciudata este si ocupatia de butafor, care in traducere inseamna decorator specializat in butaforie. Dar ce este butaforia? Este un "ansamblu de obiecte confectionate din paste maleabile".

Acum, va propunem meseria de corhanitor. Cine vrea sa practice aceasta meserie trebuie sa stie ca are de transportat busteni pina la o cale de comunicatie, cu ajutorul tapinei.

Si ocupatia de exarh este rara; se intilneste numai in rindul fetelor bisericesti si inseamna inspector al manastirilor dintr-o eparhie. Cei care au insa o cultura mai vasta pot fi dusi in eroare de acest cuvint pentru ca mai are si alte sensuri: comandant in armata romana sau guvernator bizantin.

Foarte interesanta este si ocupatia de haham, pe care o intilnim la evrei si se refera la persoanele care sacrifica vite si pasari.

O alta denumire ciudata este cea de jonctor, adica persoana care se ocupa de legarea cablurilor telefonice.

Am crezut ca logoped este o meserie de care s-a mai auzit, dar am avut surpriza sa constatam ca nu este asa. Logoped este persoana care se ocupa cu studiul si tratarea defectelor de pronuntare si emisiune vocala.

De neinteles este faptul ca in nomenclator gasim ocupatii care nu exista in judetul nostru - imam, muezin sau muftiu - ce tin de religia islamica.

Chiar daca pare banal, exista si ocupatia de numarator de bani, asociata de multe ori cu cea de casier.

Foarte greu este sa-ti dai seama cu ce se ocupa un stucatorist. Dupa ce pierzi ceva timp in fata dictionarului realizezi ca stucatoristul este persoana care executa lucrari arhitectonice in relief, din stuc sau ipsos. Ce este stucul? Este un material din constructie format din mortar si ipsos, amestecat cu gelatina. Interesante sint si variantele meseriei de turnator. Pe linga ocupatia neoficiala de "turnator" la..., stim noi unde, se pot intilni ocupatiile de turnator valuri, turnator geam, turnator modelier.

Si pentru ca in judetul Vaslui, unii politicieni au facut "cariera" prin folosirea cuvintului vidanjor, trebuie sa explicam ce inseamna: lucrator care evacueaza si curata haznalele si gurile de scurgere. Ce inseamna hazna? Cititorii pot alege intre latrina sau incapere a visteriei in care se pastrau tezaurul sau o suma mare de bani.

Satul olarilor a ramas cu un singur mestesugar
Pe vremuri, in localitatea gorjeana Galesoaia traiau nu mai putin de 100 de olari.

Meserie în cutie
“Luaţi şi şapte, coboară nouă, targă pentru şase.” Asta aud o zi întreagă. Opt ore fără să vadă lumina soarelui. Nu e vorba de mineri, ci de o altă breaslă, care nu-l lasă pe angajat să vadă soarele sau orice altceva în afara unei cutii mişcătoare.


Să fii liftier nu e tocmai simplu. În primul rând pentru că, timp de opt ore, nu ai şansa să vezi lumina soarelui sau să schimbi prea multe cuvinte cu colegii. Tot ceea ce auzi o zi întreagă e o sonerie. Tot ce vezi este un led aprins, ce îţi indică etajul de la care ai de luat pe cineva.


25 de ani în lift


Tanti Geta este una dintre liftierele din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. I-a plăcut de mică meseria asta, cu atât mai mult cu cât ea consideră că ajută şi oamenii prin ceea ce face. “Nu e uşor să fii liftier la spital, mai ales la unu’ de urgenţă, cum e acesta. Mi-a plăcut de mică să fac asta. Am senzaţia că ajut oameni aşa, că fac şi eu ceva pentru ei. Sunt liftieră aici de 25 de ani. Primii ani mi-a fost mai greu. Nu reuşeam să mă obişnuiesc cu statul într-o cutie. Era destul de greu. Apoi am reuşit să cunosc şi oamenii, să mă obişnuiesc şi cu personalul. Nu spun că acum este mai uşor, că nu e. Eu nu am pauză timp de opt ore. Stau aici în picioare şi aud soneria urlând de la fiecare etaj în parte”, ne-a declarat tanti Geta.


«Unii se mai supără că nu îi iau în lift»


Acesta ne-a mai spus că există şi persoane care se supără atunci când nu sunt luate cu liftul. “Fiecare urcă în lift cu câte o problemă. Unii merg la rude, alţii sunt medici, care trebuie să ajungă cât mai repede în sala de operaţie, mai sunt şi pacienţi în stare gravă, care trebuie duşi pe secţie sau la analize. Mă chinui să îi servesc pe toţi cum pot. Unii se mai supără că nu îi iau în lift. Fac scandal de parcă aş avea eu vreo vină că e liftul mic şi nu au toţi loc în el. Cel mai greu mă înţeleg însă cu ziariştii”, râde şi se uită la noi printre gene. “Nu vor ei să înţeleagă că nu îi pot lua mereu. Se supără, apoi, când mă văd, îmi spun: «N-ai vrut să mă iei şi pe mine în lift, tanti Geta! Acum ştii ce mă dor picioarele după câte scări am urcat?!» Da’ îmi sunt simpatici chiar şi aşa. Nu există serviciu unde să nu te cerţi cu nimeni, a adăugat ea.


Liftieră de opt ani




Din liftul condus de tanti Geta am ajuns într-altul. Cel în care munceşte Maria. Ea este cea mai tânără dintre liftierele de la spital. “M-am angajat aici, în prima fază, că nu avea ce altceva să fac. Îmi era tare greu la început. Nu înţelegeam cum alte femei pot să stea opt ore fără să vadă soarele. M-am obişnuit destul de greu cu programul, cu cutia asta în care stau mereu în picioare, dar fac asta de opt ani. Am un scaun aici, însă nu am timp să mă aşez pe el. Mereu lumea urcă şi coboară, mereu pacienţi care trebuie duşi pe secţii sau la analize. Cel mai greu m-am obişnuit să nu pot să vorbesc cu nimeni mai mult de câteva minute decât dacă merge cu mine în lift sus şi jos, aşa cum faceţi acum dvs. Altfel, nu am cum”, a afirmat Maria. Acesta s-a obişnuit să-şi petreacă opt ore în lift: “Nu am nicio clipă pauză. Mănânc în câteva ore bune din ce am adus de acasă. Mereu am însă senzaţia că ajut pe cineva, că are cineva nevoie de mine, că se bazează pe mine. Mai rău e când trebuie să ne certăm cu cei care nu înţeleg că nu îi putem lua cu liftul, că prioritate au medicii, asistentele şi, mai ales, bolnavii. Una peste alta, chiar dacă e greu, îmi place ceea ce fac şi m-am obişnuit să stau opt ore în cutia mea mişcătoare.”





«Îi ajut cum pot»

Lui tanti Geta, cel mai mult îi place atunci când în liftul său urcă o proaspătă mămică: “Cel mai tare îmi place să duc bucuria în lift. Nu ştiu dacă înţelegeţi ce spun, să iau femeia care abia a născut un copil frumos şi sănătos. Îmi place să văd bucuria de pe chipul proaspeţilor tătici, să duc familia sănătoasă şi fericită la parter. Oamenii îmi spun toate problemele lor în cele câteva minute cât stau aici, la mine în lift. Îi ajut cum pot. Pe unii cu câte un sfat, pe alţii chiar şi cu câte o pilă pusă la un medic.”


Nu e uşor să fii liftier la spital, mai ales la unu’ de urgenţă, cum e acesta. Mi-a plăcut de mică să fac asta. Am senzaţia că ajut oameni aşa, că fac şi eu ceva pentru ei. Sunt liftieră aici de 25 de ani. Primii ani mi-a fost mai greu. Nu reuşeam să mă obişnuiesc cu statul într-o cutie. Era destul de greu. Apoi am reuşit să cunosc şi oamenii, să mă obişnuiesc şi cu personalul.
tanti Geta

Topul celor mai cautate meserii

Constructorii, vinzatorii, confectionerii si inginerii IT sint la mare pret in rindul firmelor locale.

Patronii ieseni gasesc din ce in ce mai greu vinzatori, soferi si ospatari. Potrivit site-ului Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM), aceste meserii se adauga cererii mari in mod constant de pe piata ieseana pentru constructori si confectioneri.

"In vinzari a crescut foarte mult cererea de forta de munca. Deschiderea de noi supermarketuri nu a generat insa o migratie mare a fortei de munca pentru ca salariile sint uniforme in domeniu si destul de mici", a explicat Ecaterina Adelina Cocora, branch manager al companiei de recrutare Adecco.

Potrivit AJOFM, printre cei care au anuntat posturi disponibile se afla Metro care cauta opt lucratori comerciali si Rodipet care are nevoie de zece vinzatori. Pe de alta parte, numai Iasiconf are nevoie de 200 de confectioneri, iar FGM de 40 de agenti de paza.

„Au fost foarte solicitati in aceasta perioada si vinzatorii, probabil si din cauza supermarketurilor care au fost deschise, barmanii si ospatarii. Constructiile si confectiile au ramas in continuare domeniile cele mai solicitate de angajatori", a precizat Elena Toarba, purtator de cuvint al AJOFM.

Economistii explica efervescenta din domeniul serviciilor prin puterea de cumparare in crestere a iesenilor. „Serviciile se dezvolta cel mai rapid intr-o economie care incepe sa functioneze. Au aparut multe supermarketuri si au nevoie de o armata de oameni. Multi isi permit astazi sa ia masa in oras, iar spatiile pentru organizarea de evenimente, cum ar fi conferintele si nuntile, se dovedesc a fi insuficiente", a sustinut Vasile Cocris, decanul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor.

Un alt domeniu in care cererea se pastreaza la un nivel ridicat este cel IT. „Cererea ramine mari si in domeniul farmaceutic si IT. Noi nu ne ocupam in mod direct de angajarea de vinzatori pentru ca supermarketurile au propriile campanii de angajare, dar am obesrvat o cerere mare pentru reprezentantii de vinzari. In plus, in constructii necesitatea de forta de munca este in continuare mare la toate nivelurile, de la muncitori necalificati la sef de punct de lucru", a precizat Daniel Bradatan, manager al societatii de recrutare Atest.

Zidăria, o meserie părăsită