Mihai[v=]

Rezumarea primului mesaj :

REGELE  MIHAI-
"România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.”
“Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea.”
“Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”
“Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”.
“Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.”
“Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.”
“Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi. Românii au suferit destul şi au dreptul de a fi consultaţi în ceea ce le priveşte viitorul.”
“Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.”
“Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne așază la nivel de egalitate cu orice altă țară a lumii.”
“Mulțumesc părinților și profesorilor care, prin sacrificiu personal, dau copiilor lor un viitor așa cum nicio altă generație trecută de români nu a putut avea.”
“Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.”
=====
MIHAI  VITEAZUL-
Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată, eşti dator să o meriţi atât ca om, cât şi ca neam în fiecare clipă.
=====
Mihaela

Regele Mihai implineste azi 86 de ani

Primul autograf al Regelui

Revista Ilustraţiunea Română publica pe prima pagină primul autograf al Majestăţii Sale Regelui Mihai. Iar în interior, după cum veţi vedea în rândurile ce urmează, exemplifica acest gest.
Peste câteva luni, Majestatea Sa Regele Mihai I împlineşte 8 ani. Un popor întreg, cu ochii înlăcrimaţi de bucurie şi de nădejdi nemărturisite, urmăreşte fiecare zi şi fiecare clipă din viaţa Copilului-Rege, care spre fericirea tuturor, voinic şi cuminte, creşte în înţelepciunea educaţiei pe are i-o dă însăşi Augusta Sa Mamă, A.S. Principesa Elena. (…) Am reprodus pe prima pagină a revistei noastre primul autograf al Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Este autograful istoric care vede pentru întâia oară lumina tiparului şi pe care-l reproducem pentru a putea fi în casa oricărui bun român.
Cu prima slovă a Majestăţii Sale, vom publica şi câteva spicuiri din viaţa Sa (…).
Acum câţiva ani, pe când M.S. Regele Mihai , pe atunci Principe moştenitor, se afla pe plaja de la Mamaia, unde se juca liniştit cu vaporaşele şi corăbioarele Sale, deodată apare în zbor un avion înconjurat de buchete de fum, precedat de bubuiturile tunurilor care-l bombardau. Copilul lăsă corăbioare şi vaporaşe şi toată atenţiunea Sa se concentră asupra avionului în primejdie (…).
La explicaţiile ce i s-au dat, că se făceau exerciţii de tragere cu tunurile contra avionului, micul Principe răspunse scurt şi stăruitor: Trebuie neapărat să văd tunurile. Această dorinţă fiind zilnic repetată, într-o după amiază ea i-a fost împlinită.
Ajuns la bateriile antiaeriene, Principele întinse mâna comandantului şi-i zise:
Am venit să văd tunurile, dar ştii, vreau să le văd pe toate câte le ai. Pe toate... pe toate. Şi "inspecţia" începu mult mai serioasă decât se aştepta comandantul (…).
La un moment dat, El ceru să manevreze singur tunul şi începu să învârtească de manivelă, urmărind cu mare curiozitate mişcarea ţevei, în admiraţia ofiţerilor şi a soldaţilor de la baterie. (…)
Totul reuşise de minune, când deodată Principele se opreşte în faţa unor aparate, şi pe care comandantul le ocolea intenţionat. Ce sunt acestea? Proectoare, Alteţă Regală!
Eu am spus că vreau să văd tot. Te rog să mi le arăţi: Vreau să văd cum funcţionează.
Comandantul începu să explice mecanismul şi funcţionarea proectoarelor, comparându-le cu farurile de la automobile, pe care Alteţa Sa le cunoştea. Când comandantul termină explicaţiunile, convins că Alteţa Sa era pe deplin mulţumit, Principele adaugă:
Da, dar vreau să văd cum funcţionează. (…) Deodată Principele observă nişte aburi ce ieşeau dela motor. Ce e asta? Radiatorul face aburi, Alteţă, răspunse ofiţerul. De ce? E puţin cam stricat. Da? Dar atunci trebuie imediat reparat! Dar imediat! O! Să nu vadă asta Mama, că se supără foarte rău. Colonelul întrebă pe Alteţa Sa dacă poate începe tragerea asupra unui avion, care tocmai apărea în are.
Dar ce-ai cu avionul?, întrebă Principele mirat. Este avionul meu dela Mamaia şi nu trebuie să Mi-l împuşti.
După ce i s-a explicat că se fac numai trageri de exerciţiu, pentru instrucţia soldaţilor şi că aeroplanul nu va avea nimic de suferit, Alteţa Sa a încuviinţat, cu oarecare strângere de inimă, să se înceapă tragerea asupra... "avionului Său dela Mamaia" (…).
La plecare, Alteţa Sa, luându-şi rămas-bun dela ofiţeri şi trupă, spuse frumos comandantului: Mulţumesc (…).
În timpul lecţiunilor de călărie, Regele ascultă fără murmur toate îndrumările şi observaţiunile ce i se fac. Niciodată nu scoate vre’un cuvânt de protestare şi nici un gest de nemulţumire. Într’una din zile, profesorul, observând că n’a executat «mai scurt» o mişcare grea, i-a spus: Măria Ta! Când vii la călărie să laşi frica acasă. Eu nu am frică de loc!, răspunse Regele, cu o intonaţiune deosebită şi roşu la faţă. Execută de mai multe ori mişcarea, astfel încât binemerită un «foarte bine» dela profesorul său"

Ilustraţiunea Română, 22 august 1929

Viaţa de Copil şi de Rege

"Din când în când, ziarele şi revistele noastre, ca şi publicaţiile streine, povestesc câte ceva din viaţa de Copil şi de Rege a Majestăţii Sale – stropi luminoşi, de inteligenţă, de gingăşie şi de bunătate mişcătoare. Pentru milioanele de români, Micul Rege nu este o simplă Majestate la care priveşti din depărtarea protocolului; El este ceva din sufletul, din sângele şi din credinţa noastră; El este «al nostru» al tuturor, deasupra tronurilor şi a protocoalelor. Deaceia entusiasmul poporului nu cunoaşte margini când Micul Rege, cu ochii mari şi cuminţi, salută milităreşte... (Ilustraţiunea Română, august 1929)
Publicistică

Aprecieri regale

Într’una din zile, Alteţa Sa Principesa Mamă invitase la un ceai, la Palat, pe toate reprezentantele societăţilor femeniste din ţară. La acest ceai luă parte şi M.S. Regele Mihai. În timpul convorbirii, câteva doamne, adresându-se M.S. Regelui, îi spuseră că în viitor ele vor fi miniştrii şi generalii săi. Regele le asculta cu atenţiune. Dar doamnele dornice de un răspuns grabnic îl întrebară: Majestatea Voastră, ce doriţi să facem?
Ar trebui să meargă la casele lor să facă budincă, răspunse Regele serios, adresându-se Mamei Sale. Întreaga asistenţă a gustat cu multă plăcere deliciul acestui răspuns neaşteptat. Într’o zi, M.S. Regele intră în biuroul Doamnei de Onoare pe când telefona, din Înalt ordin, unui doctor, să instaleze într’un sanatoriu pe o biată femee nenorocită, bolnavă de tuberculoză, al cărei copil fusese dus şi el la "Leagăn". Regele urmări cu încordată atenţiune întreaga convorbire, iar la sfârşit se adresă Doamnei de Onoare: La ce leagăn ai dus copilu?... şi cine are să aibă grijă de copil, dacă mama lui e bolnavă?... Crezi că o să se facă repede bine mama lui?... De ce i-a dat Mama mea bani?... Adevărat e că nu avea ce mânca? (...). (Ilustraţiunea Română, 22 august 1929)

Satul în care pe toţi îi cheamă Mihai!
Din moşi strămoşi, rromii din satul Sinteşti, judeţul Ilfov, au rămas o comunitate, tocmai pentru a se deosebi de restul lumii. Totodată, ei nu prea reuşesc să se deosebească între ei! De ce? În proporţie de 85% din aceştia se numesc Mihai! Preferă să se strige după porecle şi, spun ei, sunt mândri de ciudatul fapt. "Vrem să păstrăm această «tradiţie». Copiii noştri se vor căsători cu alţii din comunitate, iar copiii lor tot numele de Mihai îl vor purta", ne explică Toma Mihai. "Aşa se vede că suntem o familie", adaugă bărbatul.


Traversând satul Sinteşti, parcă intri în altă lume. Pe o rază de câţiva kilometri, de pe o parte şi de alta a şoselei care duce spre Vidra, palatele răsar unele mai înalte ca celelalte. La fiecare poartă, femei cu copii îmbrăcaţi în straie tradiţionale ţigăneşti. În spirit de glumă, ne-am oprit şi am întrebat un om unde locuieşte familia Mihai. Ristache, aşa este poreclit bărbatul, a gustat gluma şi ne-a răspuns amuzat: "Ne-aţi găsit", arătând cu mâna spre tot satul.

Chiar dacă şi lor li se pare ciudat, spun că s-au obişnuit cu numele de familie "comun". Unii dintre ei chiar au încercat să îl schimbe, pentru a ieşi "din tipar", dar primăria le-a spus că trebuie să aibă un motiv bine întemeiat ca să poată face schimbarea. "Toţi care vin din afara judeţului şi află că majoritatea avem numele de familie Mihai, ne întreabă dacă suntem rude. Dar nu suntem. Cât de mare să fie un neam? Suntem peste 200 de familii cu numele ăsta", ne explică Toma, unul dintre cei mai respectaţi oameni ai satului.

Rromii nu ştiu care e istoria numelui, şi spun că vina este a bunicilor şi străbunicilor. "E vina lor. Numai ei ştiu cum au făcut de s-a ajuns să ne cheme pe toţi Mihai. Apoi, dacă fetele lor s-au căsătorit cu băieţi din comunitate, numele a mers mai departe. Şi copiii noştri la fel or să facă", zice Toma, luându-şi în braţe nepoţelul lui de 1 an şi 6 luni. "Am 11 copii! Şase fete şi cinci băieţi. Pe fete le-am măritat şi tot la fel le cheamă!", adaugă bărbatul râzând.

Una dintre fetele lui Toma, Katy, ne-a spus că ea este mândră de numele pe care-l poartă şi îi place că "se înrudeşte" cu toată comunitatea. "Este într-adevăr mai deosebit acest fenomen, dar nouă ne place. Aşa sunt ţiganii, uniţi. Iar numele arată asta. Între noi ne deosebim după numele mic sau poreclă", explică frumoasa fată, în vârstă de 20 de ani, ţinându-şi fetiţa în braţe. "Spune tu cum te cheamă", o îndeamnă mama pe micuţă. "Mihai Izabela Maria!", spune fetiţa în vârstă de doar 5 anişori. "Izabela e porecla mea, am uitat să zic", completează fetiţa râzând ruşinată.


Toma Mihai, zis Ristache, tocmai ca să poată fi deosebit de vecinii săi, spune că e mândru că poartă acest nume. "Şi pe nepoţii mei, şi pe fetele mele, şi pe toată lumea, Mihai îi cheamă", spune bărbatul, arătând spre nepoţel şi spre una dintre fiicele lui, Katy.

Mihaela Mihai - "Sunt fericită că-mi pot accepta vârsta"

Este distinsă, are o anume eleganţă a mişcărilor şi e conştientă, fără a face paradă de darurile ei. Are ceva fermecător – dacă stai să te gândeşti, ceva de artist. Poate zâmbetul luminos, poate privirea caldă, sinceritatea.

A simţit că împărtăşeşte ideile şi platforma "Manifestului pentru Frumuseţea Adevărată", iniţiat de Dove şi, cu fiecare ocazie, vorbeşte despre bucuria de a vedea şi de a înţelege frumuseţea adevărată. Ceea ce, de fapt, este şi esenţa Manifestului. Frumosul este peste tot, se spune în el, în fiecare dintre noi, iar ceea ce te face să fii altfel (şi noi numim brutal "imperfecţiuni") nu te transformă într-o persoană nedorită, ci, din contră, într-una unică: "Credem că a venit timpul să arătăm lumii că avem cu adevărat personalităţi deosebite. Fiindcă noi credem că fiecare femeie este unică şi nici uneia dintre noi nu-i place să fie încadrată în şabloane. Vrem să trăim o viaţă reală, să ne trasăm o istorie proprie", este ceea ce susţine Manifestul pentru Frumuseţea Adevărată.

FIECARE VĂRSTĂ ARE FRUMUSEŢEA EI. Mihaela Mihai cunoaşte bine emoţia puternică de dinaintea concertelor susţinute în faţa a numeroşi spectatori. A trăit-o cu intensitate, şi acum, chiar dacă anii au trecut pentru toată lumea, este la fel de îndrăgită. Felul în care arată este dovada vie a faptului că fiecare vârstă are frumuseţea şi farmecul ei. Am întâlnit-o recent la evenimentul de lansare a gamei de autobronzante Summer Glow de la Dove. Era în faţa noastră şi ne vorbea cu naturaleţe, din inimă. Se vedea că este o bucurie pentru ea că se află acolo şi reuşea să ne transmită şi nouă ceva din starea ei de spirit. Fără efort, doar fiind ea însăşi. Optimismul şi dorinţa de a cunoaşte tot, pofta de viaţă – pe scurt, ar trebui să fie o lecţie pentru toată lumea.
Mihaela Mihai ar putea fi una dintre femeile despre care vorbeşte Manifestul pentru Frumuseţea Adevărată: femeia care ştie că prin atitudine şi îngrijire poate fi frumoasă şi specială.

• Cum este să fiţi mereu frumoasă, Mihaela?
  

Mereu frumoasă? Mărturisesc că nu ştiu. Nu m-am simţit frumoasă dintotdeauna. Acum realizez mai bine că eram frumoasă când eram tânără, dar mă simt tot frumoasă când îmi surprind privirea în oglindă.

• Cum vă simţeaţi înainte pe scenă, în faţa publicului? De atunci şi până acum s-a schimbat ceva?
  

Desigur. Înainte eram adorată, şi mi se părea normal. Era firesc ca sălile să fie arhipline, ca oamenii să-mi iubească glasul, să fiu tânără şi frumoasă. Nu mă simţeam neapărat frumoasă, dar mi se spunea mereu. Aveam o singură certitudine: că am picioare frumoase. Mai în glumă, mai în serios, eram mereu sfătuită să le asigur. Acum m-am obişnuit cu ideea că timpul a trecut, că am îmbătrânit. În mod curios, chiar dacă-mi pare rău după acei ani minunaţi, îmi place şi ceea ce sunt astăzi. Iar publicul care m-a ascultat de curând spune că timbrul vocii mele este strălucitor.

"După 40 de ani am învăţat să zâmbesc!"

• Ce v-a adus nou trecerea anilor?
  

La 20-30 de ani credeam că frumuseţea nu-i niciodată suficientă, că-i priveşte mereu pe alţii şi nu pe mine. Nu eram niciodată mulţumită de frumuseţea mea. Dar acum noţiunea de frumos este mult mai diversificată şi nu ţine numai de aspectul exterior. Sunt fericită că-mi pot accepta ridurile şi vârsta. Şi am mai câştigat un lucru foarte important pentru mine, pe care nu-l aveam atunci când eram tânără: mi-am eliberat surâsul, adevăratul meu surâs. După 40 de ani am învăţat să zâmbesc.

• Aţi avut mereu încredere în forţele proprii ?
  

A trebuit să lupt mult ca s-o câştig. Cu mine şi cu propriile îndoieli, cu educaţia de modestie permanentă pe care am primit-o de la părinţi. Tocmai de aceea, cu fiica mea Isabelle am procedat diferit. I-am spus mereu că e frumoasă şi inteligentă, dar, de când a început să înţeleagă (cam de pe la cinci ani), am învăţat-o că nu-i suficient să fie doar frumoasă. Inteligenţa dă "stofă" personalităţii, care pune în valoare frumuseţea fizică.

• Când aţi cunoscut momente de îndoială în propria persoană?
  

Am avut momente când mi-am pierdut încrederea, şi atunci a trebuit să mă conving din nou de valoarea mea. Iar când am reuşit, nu m-a mai putut opri nimeni! A fost o perioadă de câţiva ani când am avut alături de mine un bărbat posesiv şi gelos, dar am găsit tăria de a mă rupe de acea prezenţă, şi de atunci nu am mai permis nimănui să-mi saboteze încrederea în mine.

"Nu e nimic mai elegant decât simplitatea"

• Cum sună pentru dvs. un compliment?
  

Eram într-un turneu în Israel, iar un individ se tot ţinea după mine şi nu mă lăsa în pace. Am urcat grăbită în autobuzul cu care ne deplasam, iar un coleg care m-a văzut aşa agitată mi-a spus: "Biată căprioară, vino, stai lângă mine!". Am realizat care era imaginea pe care o aveau alţii despre mine.

• Cel mai recent compliment care v-a plăcut ?
  

... l-am primit anul trecut de la Adrian Pintea. Într-un interviu declarasem că cel mai frumos cadou de ziua mea era o îmbrăţişare tandră. M-a sunat după ce l-a citit, mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi că sunt frumoasă, pentru că sunt un om luminos.

• Care sunt femeile pe care le admiraţi cel mai mult?
  

Femeile care nu au nevoie de ifose pentru a fi graţioase şi rafinate. Nu e nimic mai elegant decât simplitatea. De exemplu, Romy Schneider. Nu era doar frumoasă, era expresivă, nuanţată şi fină. Fremăta sentiment, şi cea mai mică tresărire, cel mai mic gest exprimau ceva. Tonul jos, calm, gesturile măsurate şi naturale, zâmbetul generos... Mai era şi Katherine Hepburn, a cărei inteligenţă se reflecta pe chip, făcând-o să devină superbă.

• Vă amintiţi de un moment recent în care vi s-a spus că sunteţi frumoasă?
  

Un bărbat cu 20 de ani mai tânăr mi-a spus de curând că sunt frumoasă şi sexy. Pe moment, am fost foarte stânjenită, pentru că nu ştiam ce să cred. Dar dacă mă gândesc mai bine, era de fapt un amestec incitant de plăcere şi stânjeneală.

Principesa Margareta, poveste de dragoste cu viitorul premier al Regatului Unit


Fiica cea mare a regelui Mihai a vorbit intr-un interviu acordat cotidianului Telegraph despre povestea de dragoste pe care a trait-o cu Gordon Brown.[Citeste]

Mihai I: "Carol ar fi trebuit sa fie ucis"

DOSAR

Povestea unui rege care merita mai mult.[Citeste]

REGELE MIHAI I BRUSCAT DE O BLONDA Venit la aniversarea filarmonicii...

Croitorul Regelui


Ion Banu s-a ocupat pe vremuri de ţinutele militare ale Regelui Mihai. Le ajusta sau le croia şi, astfel, a cunoscut-o îndeaproape pe Majestatea Sa. Amintirile croitorului care s-a ocupat de ţinutele Regelui până la abdicarea acestuia. O poveste cu un epilog trist şi neaşteptat.

Varul falit al lui Mihai I
Ferfried von Hohenzollern a ajuns in sapa de lemn din pricina femeilor.

Printul Ferfried von Hohenzollern, descendent al ultimului imparat german si var de gradul II cu Regele Mihai I, a fost nevoit sa fuga din propria tara, refugiindu-se in Franta pentru a scapa de furia creditorilor, relateaza „Daily Telegraph”.

In varsta de 64 de ani, printul [...]

Regele Mihai: "Judecătorii au resentimente faţă de membrii Casei Regale"


Regele Mihai (foto) şi soţia sa, Anne de Bourbon-Parma, solicită magistraţilor Curţii Supreme să mute de la Tribunalul Teleorman judecarea procesului în care Carol Mircea de Hohenzollern cere să fie recunoscut în România drept fiul regelui Carol al II-lea. Motivul: resentimentele antimonarhice ale judecătorilor teleormăneni. Cuplul regal susţine că de două ori Tribunalul Teleorman a dat dispoziţii defavorabile lor, fără a respecta regulile imperative ale Codului de procedură civilă, atunci când nu au citat-o în cauză pe Anne de Bourbon-Parma.
"Aceste «greşeli» sau omisiuni de procedură sunt atât de vădite încât nu poate fi acceptată ideea că judecătorii implicaţi le-au săvârşit fără intenţie sau din neatenţie, dimpotrivă, ele dau naştere unei bănuieli legitime, că acei judecători au resentimente faţă de membrii Casei Regale a României, extrapolând propriile lor păreri, eventual antimonarhice, asupra cererii de fond", se arată în cererea de strămutare a dosarului. Mihai şi Anne mai arată că, la nivel local, în Teleorman, ar exista un curent de opinie, "vădit defavorabil nouă", confirmat şi prin faptul că fiul fostului preşedinte al tribunalului, Crăciun Garbaci, cel care a dat o primă sentinţă în acest dosar, a publicat o carte dedicată exclusiv acestui proces - Freddy Garbaci, "Exequatur - Carol Mircea de Hohenzollern al României contra Mihai I de România", "cu comentarii nu de puţine ori vădit defavorabile nouă".
Paul de România: "Un abuz de drept procesual"
Fiul lui Carol Mircea de Hohenzollern, Paul de România, susţine în întâmpinarea de la dosar că solicitarea cuplului regal poate fi considerată "un abuz de drept procesual", scopul fiind acela de a suspenda procesul. El mai arată că îngrijorarea Annei de Bourbon-Parma faţă de atitudinile antimonarhice ale judecătorilor teleormăneni sunt "total nejustificate". Paul de România arată că în cerere sunt exprimate "frustrările" şi "manifestările jignitoare", fiind vorba, "în mod evident, de o diversiune neonorantă a petiţionarilor, având drept consecinţă prelungirea nejustificată a unui deznodământ dinainte pronunţat".
Procesul de paternitate – de 16 ani pe rolul instanţelor
Carol Mircea de Hohenzollern a înregistrat, în august 1991, la Tribunalul Bucureşti, o cerere prin care solicita învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti date în februarie 1995, de Tribunalul din Lisabona, prin care se confima că este fiul lui Carol al II-lea. Cererea era necesară pentru "a culege eventuale drepturi patrimoniale ce îi revin". În 1993, Curtea Supremă admite cererea petiţionarului de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza la Teleorman.

Magistraţii teleormăneni au admis cererea de două ori, decizie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, dar de fiecare dată instanţa supremă a decis rejudecarea din motive procedurale. În prezent, acest dosar, care se judecă pentru a treia oară la Tribunalul Teleorman, este supendat până la soluţionarea cererii de strămutare

Scepticism regal pentru Romania Intr-un interviu publicat ieri in cotidianul "The New York Times", Regele Mihai I al Romaniei a vorbit despre sperantele sale de a fi repus in drepturi, dar si despre situatia actuala a tarii, care, in

O zi cu Regele Mihai I
Programul Maiestatii Sale incepe la ora 7.00 si se termina aproape de miezul noptii.
Orele de lucru sunt respectate cu strictete, la fel ca si cele de relaxare in mijlocul familiei.
Palatul Elisabeta pare un muzeu in care rarii vizitatori merg pe varfuri pentru a nu trezi istoria. Tablouri vechi, reprezentand regi si regine, medalii de toate formele, vapoare in miniatura, [...]

Regele Mihai, turnat de Romeo


Fostul suveran al Romaniei, regele Mihai, regina Ana, principesa Margareta si principele consort Radu Duda au facut, ieri, o vizita la CNSAS pentru a-si consultadosarele de urmarire informativa. Familia regala a ignorat majoritatea membrilor Colegiului CNSAS, care au asteptat, in zadar,mai bine de 90 de minute, intalnirea cufostul suveran si a apelat doar la consultaricu Ticu Dumitrescu si, ulterior, cu presedintele colegiului, Claudiu Secasiu. Potrivitlui Cazimir Ionescu, cei sase-sapte membri din forul de conducere al CNSAS, desi nu au fost informati oficial de vizita fostului suveran, au asteptat in jur de 90 de minute in sala de colegiu intalnirea cu regele Mihai. Cazimir Ionescu considera ca, din acest motiv, intalnirea intre Ticu Dumitrescu si rege a avut un caracter privat, singurul agreat la discutiile dintre cei doi fiind presedintele colegiului, Claudiu Secasiu.

"Aceasta institutie refuza sa se institutionalizeze", a mai spus Cazimir Ionescu. Fostul suveran nu a dorit sa discute nici cu reprezentantii mass-media, delegandu-l in acest sens pe Ticu Dumitrescu. Potrivit acestuia, regele Mihai are cateva dosare intocmite de fosta Siguranta, serviciu carea precedat Securitatea, dosare care dateaza din perioada 1947 - 1948. Cu toate acestea, Dumitrescu sustine ca fostul suveran ar mai putea avea zeci de dosare in arhiva SRI, adaugand ca la CNSAS exista si doua-trei dosare intocmite de fosta Securitate, care sunt "ratacite" de la SRI. Potrivit lui Ticu Dumitrescu, unul dintre numele conspirative care figurau in aceste dosare ar fi "Romeo". In context, el a afirmat ca fostul suveran poate cere deconspirarea celor care l-au urmarit. Dumitrescu a mai spus ca regele a promis ca va reveni la CNSAS pentru a-si studia dosarele, dar ca pana atunci va face o imputernicire la notariat pe numele principesei Margareta. ATAC

Regele Mihai isi face bagajele pentru Peles.

Negocierile pentru retrocedarea domeniului Peles au fost finalizate, urmind ca saptamina viitoare sa fie prezentat in Guvern un memorandum, pentru ca la finalul lunii ianuarie sau la inceputul lui februarie Casa Regala sa intre in posesia Pelesului, a Pelisorului si a partii vechi din Foisor." Din punct de vedere formal, negocierile s-au incheiat, urmeaza ca in prima sedinta a Guvernului sa prezint o nota si un memorandum, care cuprinde aspectele pe care le-am stabilit cu Casa Regala", a declarat pentru Mediafax Adrian Iorgulescu, min ...continuare

Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 a fost urmarea unui santaj:
Despre proclamarea Republicii Populare Romane si abdicarea Majestatii Sale Regele Mihai s-au scris mii de file. Si au curs kilograme de cerneala. Dar, indiferent de cine a fost scrisa istoria acelor zile, cea mai credibila marturie nu poate fi decât cea a regelui Mihai I de România. Una dintre marturiile Majestatii Sale este consemnata in Conversatiile cu Philippe Viguié Desplasis, conversatii aparute in anul 1995 sub titlul „Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie intrerupta“, lucrare aparuta la editura Libra.


...Pe 29 decembrie 1947, am primit, tarziu, un telefon de la maresalul Curtii. Ma informa ca Groza doreste sa ma reintorc cat mai repede la Bucuresti pentru a discuta cu mine despre o „problema de familie“. La auzul acestor cuvinte, m-am gandit, natural, ca este vorba despre proiectele mele de casatorie. A doua zi dimineata, la prima ora, descindeam la Bucuresti.

Intalnirea trebuia sa aiba loc la casa matusii mele, pe soseaua Kiseleff. Cand am ajuns, Groza s-a prezentat insotit de Gheorghiu-Dej, ministrul comunicatiilor, despre a carui prezenta nu fusesem anuntat. Gheorghiu-Dej apartinea, impreuna cu Ana Pauker, secretariatului general al Partidului Comunist...

Ne-am instalat in salonul mamei mele. Groza a luat loc pe sofa cu Gheorghiu-Dej, mama si cu mine in fata lor, pe o canapea. In chip de introducere, Groza a crezut de cuviinta sa ne potopeasca cu glumele sale dubioase, pe care le considera atat de spirituale si care nu il faceau sa rada decat pe el. Apoi dintr-o data a intrat in miezul problemei.
- „Am venit sa va vorbim despre o problema de familie. Am dori deci sa discutam despre un divort prin intelegere“.
- „Ce reprezinta pentru dumneavoastra un divort prin intelegere?“, am replicat eu de indata.
Mi-a debitat atunci tot felul de platitudini, cum ca tara vrea sa isi schimbe politica, ca socialismul si democratia se vor instala in sfarsit si ca monarhia este un obstacol in calea progresului... La sfarsitul acestui discurs dogmatic, Groza a scos din buzunar o hartie pe care mi-a intins-o. Parcurgand-o rapid, am inteles ca este vorba... de actul meu de abdicare!
Tonul discutiei a urcat, s-a transformat intr-o adevarata altercatie verbala. Principalul meu argument a constat in faptul ca demersul lor era anticonstitutional. Numai printr-o consultare populara se va putea hotari o modificare a Constitutiei.
- „Nu avem timp sa procedam in felul acesta“, mi-a aruncat Groza.
Mama mea a intervenit pentru a reaminti de datoria care ma leaga de poporul meu si de tara mea. Ei au replicat ca tocmai aceasta datorie imi dicta sa plec. Pentru a castiga timp, le-am cerut sa citesc cu capul limpede actul pe care l-au redactat in numele meu. Parasind incaperea, m-am retrs intr-un mic salon, la celalalt capat al casei. Imediat, am pus mana pe telefon pentru a-l chema pe maresalul Curtii. Linia era taiata...

Palatul Elisabeta era inconjurat de blindate
Am aflat atunci din gura secretarului meu ca batalionul de Garda Regala a fost dezarmat si inlocuit cu o trupa alcatuita din soldati indoctrinati de comunisti. In aceeasi clipa, mi-am dat seama ca locuinta este in totalitate incercuita de blindate, care ocupasera pozitiile de cum am sosit, fara stirea mea.
M-am reintors in salonul mare si i-am cerut lui Groza sa imi dea niste explicatii. Mi-a raspuns ca trebuie sa semnez pe loc, adaugand ca, daca refuz, va dispune sa fie executati imediat o mie de studenti care fusesera arestati pentru ca si-au manifestat atasamentul fata de tron.

Nu-mi puteam asuma riscul de a pune la indoiala cuvantul sau. Nu-mi puteam asuma responsabilitatea de a trimite la moarte niste tineri pentru a ma agata de tron – pentru cat timp inca? Groza a devenit din ce in ce mai amenintator, afirmand chiar ca ar detine un dosar despre mine – ce dosar? – pe care il va face public daca incerc sa intru in contact cu englezii sau americanii. Garda mea arestata, telefonul taiat, casa noastra incercuita, eu nu puteam face absolut nimic. Constrans si fortat, am semnat actul meu de abdicare.

Petru Groza ii propune regelui sa ramâna in tara
...Facand pe generosul, Groza mi-a spus sa raman. A ramane nu mai avea insa nici un sens. As fi fost prizonier in mainile lor, cu toate riscurile pe care o astfel de situatie le comporta, mai devreme sau mai tarziu. Pe de alta parte, in timpul acestei scene, nu ma gandisem deloc la riscurile la care ma expuneam: soarta tarii mele ma interesa mai mult decat a mea proprie, iar durerea lasa prea putin loc fricii.
Din prevedere, mama mea intrebase intr-o zi la ambasada americana daca noi ne-am putea refugia in aceasta incinta in cazul in care situatia ar deveni periculoasa pentru vietile noastre. Americanii au raspuns ca, intr-un astfel de caz anume, putem sa contam pe ei. De fapt, noi am renuntat repede la aceasta idee.

...In dupa-amiaza zilei de 30 decembrie, am plecat inapoi la Sinaia. Am parasit casa noastra de pe soseaua Kiseleff... pe care nu am mai revazut-o de atunci. Tot personalul se stransese pentru a-si lua ramas bun de la noi. Bietii oameni erau cu ochii in lacrimi... Ei stiau ca totul era pierdut. Pentru noi, bineinteles, dar si pentru tara...

Ofiterii regali plângeau
....Gara din Sinaia fusese pusa sub inalta supraveghere a armatei. Peronul era gol, cu exceptia a doua randuri de ofiteri care strajuiau calea pana la vagonul regal. Dar ei nu se aflau acolo pentru a ne da onorul. Stateau cu spatele la noi, astfel incat nu ne puteau vedea. Totusi, in momentul in care ne-am urcat in vagonul dintre ei a intors capul spre mine. I-am vazut chipul, timp de cateva secunde. Plangea ca un copil... Usile s-au inchis, trenul s-a pus in miscare, iar Sinaia a ramas in urma noastra.

Acel soldat cu chipul inlacrimat a fost, pentru mine, semnul ca populatia ramanea credincioasa Coroanei. Profund atasati persoanei mele, romanii erau totodata inmarmuriti, neputinciosi in fata intorsaturii evenimentelor. Dar, pana la capat, comunistii au facut tot ce le era in putinta pentru a falsifica aceasta dragoste a poporului pentru Regele sau. Atunci cand trenul a parasit Sinaia, am vazut ca asezasera vreo douazeci de oameni la iesirea din gara. La trecerea noastra, au inceput sa strige: „Traiasca republica, traiasca republica populara!“

Uzurparea monarhiei
Intrarea Romaniei in captivitate

A inceput la 6 martie 1945 cand A. I. Vasinschi, trimisul lui Iosif Visarionovici Stalin in Romania dupa doua audiente la regele Mihai I, insotite de batai cu pumnul in masa, de trantirea usilor cu violenta care a distrus peretele, a fost impus tarii, regelui, consiliului de coroana, guvernul prosovietic condus de Doctorul Petru Groza.
In alegerile din noiembrie 1946 din ordinul consilierului sovietic, ministrul comunist Teohari Georgescu aplica B.P.D.-ului (Blocul Partidelor Comuniste) procentele castigatoare ale partidelor istorice, instaurand prin fals guvernul monocolor comunist.

A urmat cealalta zi fatala programata de ursul de la rasarit: Timisoara – 31 decembrie 1947.
Nori grei de plumb napadisera prevestitori asupra Timisoarei si se asterneau peste toata tara.
Ora 17.15. La clubul in cazarma Regimentului 5 Infanterie, intr-o tacere de mormant, s-au adunat ofiterii si subofiterii. Nici un fosnet, nici o soapta.
Fete tacute, in uniforma Armatei Regale Romane, pe cat de mandre, pline de barbatie, trecute prin focul bataliilor din proaspatul razboi de aparare si eliberare a patriei, pe atat de posomorate acum.
Deschide adunarea capitanul Dinu, loctiitorul comandantului.
„Ati aflat cu totii despre faptul ca Majestatea Sa Regele Mihai al Romaniei a abdicat“!
Doua voci grave completeaza „Sub amenintare!“.
-Capitanul Dinu: „Ma rog, asta e!“.
„Cine dintre dvs., are o lama de ras?“.
-Am o lama si o ofer loctiitorului. Mai ofera una si un subofiter.
„Acum, va rog, veniti in ordine din stanga si din dreapta, si va taiati cu lama coroana Romaniei de la chipiu“. Rumoare in sala, apoi tacere ca la funeralii.

In cateva minute, operatiunea s-a sfarsit, iar cei 47 de ofiteri si subofiteri au parasit clubul, plecand unii spre locuintele lor, altii la trupa, cu treburi, incercand sa-i lamureasca pe ostasi, despre ceea ce nici ei nu reuseau sa inteleaga.

In club insa, mai ramasese colonelul medic Constantin Roman, o figura aspra, cu mustata de prusac, dar bun si bland, atat ca om, cat si ca medic. Izbucnise in hohote de plans. Ma aflam langa el si impreuna cu un alt camarad, amandoi din ultimele doua promotii ale Armatei Regale! Eram tineri sublocotenenti.
-Mai, baieti – ne spune doctorul, ne asteapta vremuri ingrozitoare, pe noi toti si tineri, si batrani!“...
Ceea ce de altfel s-a si intamplat!
Straini de neam si de tara, veniti cu tancurile sovietice, au pus mana pe putere, lovind in radacinile existentei natiunii romane, prin inlaturarea democratiei, a bisericii, a partidelor politice si prin lichidarea elitelor tarii, incepand cu ofiterimea si preotimea, continuand apoi cu intelectualitatea, invatatorimea si taranimea.

Romania intra asadar in captivitatea barbariei comuniste sub privirile ingaduitoare si complice ale puterilor occidentale, care ca si sovieticii, nu ne recunosteau cobeligeranta in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Din pacate pentru noi romanii revolutia din decembrie ’89 spontana, fara un comitet revolutionar dinainte organizat, nu a reusit sa aduca tara in situatia dinainte de 6 martie 1945 – data intrarii in captivitate.
A urmat de a urmat. Dupa Nostradamus decodificat de cardinalii papei si de Valeriu Ionescu care a trait la Paris: „Suntem intr-o alta captivitate de altii 50 de ani.
O noua sclavie cu lucie saracie!?
E neindoios ca Romania, Gradina Maicii Domnului – asa cum prezice profetul – va renaste din propria-i cenusa.
Poate ... chiar dupa 1 ianuarie 2007.

Pensionar militar
Locot. Colonel (r) Ion Chiritescu
Publicist

Cronica ultimelor zile ale Regatului Romaniei

Dupa ocuparea Romaniei in1944 de catre trupele Armatei Rosii, monarhia a mai fost mentinuta o vreme, din considerente tactice comunizarea s-a realizat in etape l La sfarsitul anului 1947, regele Mihai I de Romania ramasese singurul obstacol in calea bolsevizarii depline l In noiembrie 1947, regele Mihai a calatorit la Londra, cu ocazia casatoriei printesei Elisabeta cu printul Philip de Grecia l Fiind la Londra, unii oameni politici occidentali l-au sfatuit sa ramana in Occident, in fruntea unui guvern in exil; altii l-au sfatuit sa se intoarca in tara si sa faca ceea ce se mai putea face. Cu acest prilej, Mihai I a cunoscut-o pe Ana de Bourbon-Parma (cu care, ulterior, s-a si casatorit). Regele s-a intors in tara la 21 dec. 1947 l Aici fusese bine pregatit programul eliminarii sale de catre specialistii sovietici si guvernul Petru Groza l Ministerele-cheie se gaseau deja in mainile comunistilor – Ana Pauker la Externe, agentul NKVD (denumirea Securitatii sovietice, viitorul KGB), Emil Bodnaras la Apararea Nationala (incercand sa anihileze respectul si dragostea de care se bucura Regele in armata)

Abdicare prin forta

-Cadrele superioare ale armatei romane au fost schimbate, batalionul Garzii Regale a fost consemnat in cazarma si inlocuit cu un detasament al diviziei Tudor Vladimirescu; trupele controlate de ofiteri politici sovietici ocupau toate obiectivele de stat importante *Kremlinul care ii oferise regelui Mihai I ordinul Victoria, apoi ii daruise un avion, nu mai avea rabdare l La 29 decembrie, Petru Groza a solicitat o audienta *In aceeasi zi , s-au luat masuri extraordinare pentru paza institutiilor, a punctelor strategice (telefoane, cai ferate, poduri, tunele), a demnitarilor si oamenilor politici

-In 30 decembrie, la sosirea regelui Mihai I in Bucuresti, bulevardul Kisseleff si Palatul Elisabeta erau intesate cu trupe din divizia „Tudor Vladimirescu“ l La Palatul Elisabeta, Petru Groza a venit impreuna cu Gh. Gheorghiu-Dej; ei au cerut, sub amenintari, abdicarea l Groza a explicat ca monarhia era o piedica in calea democratizarii si modernizarii tarii (adica a bolsevizarii de tip sovietic) l Apoi, i-a inmanat Regelui hartia cu textul gata redactat al abdicarii l La protestele Regelui Mihai, Groza a avertizat ca un refuz va duce la violente si la executarea celor aproximativ 1.000 de tineri arestati (multi inca din timpul demonstratiei din 1945) l Regele a luat documentul pentru a-l studia intr-o alta camera; acolo, cei doi consilieri, Negel si Ionnitiu, i-au comunicat ca legaturile telefonice fusesera taiate, garda fusese inlocuita , trupe de artilerie erau pregatite sa traga asupra Palatului l In timpul intrevederii dintre Rege si conducatorii comunisti, Regimentul de Garda Regala din Sinaia a fost retras, fiind inlocuit cu trupe ale politiei comuniste l Regele Mihai I a plecat din tara, cu trenul din gara Sinaia, in noaptea de 2 ian. 1948.

-La 22 mai 1948, guvernul Groza i-a retras ilegal Regelui Mihai I si familiei sale, printr-o simpla hotarare de guvern, cetatenia romana. La 27 mai 1948 au fost confiscate toate bunurile Casei Regale.
http://www.gardianul.ro/2006/12/30/istorie-c43/1000_de_tineri_regalisti_urmau_sa_fie_impuscati_de_rusi-s88436.html

Fascinanta ascensiune militara a printului Hohenzollern Duda

Anul si gradul: astfel poate fi caracterizata cariera militara a principelui Radu Duda de Hohenzollern- Veringen. Din 2002 pina anul trecut, printul a primit cite un grad in fiecare an, ajungind de la locotenet-major in rezerva la colonel. Toate cele patru avansari au fost facute la exceptional, adica pentru „fapte de eroism si acte exemplare de curaj“, dupa cum prevede Statutul militarilor.

Profetiile Regelui Mihai
“Ne asteapta vremuri grele!”
CR
Intr-un interviu acordat Realitatea TV, fostul rege Mihai I a facut cateva previziuni nu prea incantatoare cu privire la viitorul Romniei dupa integrarea in UE. “Ne asteapta vremuri grele dupa ce vom intra in Uniunea Europeana, dar integrarea este absolut necesara pentru tara noastra”. Fostul suveran crede ca romanii o vor duce mai bine, dar abia peste cativa ani, si asta pentru ca integrarea este

1. Regele Mihai nu primeste despagubiri -- Fostul suveran al Romaniei, Mihai I, nu va primi cele 30 de milioane de euro, bani pe care i-a solicitat pentru unele bunuri ce i-au apartinut. Camera Deputatilor a respins, ieri, la fel ca si Senatul, legea prin care i se acorda Regelui Mihai suma respectiva. Cele doua Camere au luat aceasta decizie, deoarece Curtea Constitutionala a hotarat ca legea este neconstitutionala.
http://www.averea.ro/wiev.php?id=7147&id_sectiune=4

Dintre putinii regi ai Romaniei, care si-au pus profund pecetea suverana pe intreg procesul de modernizare al tarii, sucombat, din nefericire, in perioada comunista, Regelui Mihai I i-a fost harazit destinul cel mai dramatic, purtandu-l prin vremuri si imprejurari grele ale istoriei, cu nobletea caracteristica rangului si fiintei sale. Nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, Printul de Hohenzollern este fiul Regelui Carol al II-lea si al Printesei Elena, nepot al Regelui Ferdinand I. A fost suveran al României in anii copilariei, sub Regenta, între 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930 si mai tarziu, in anii tineretii, între 6 septembrie 1940 si 30 decembrie 1947. Regele Mihai a fost detronat mai intai de tatal sau, dupa doar trei ani de domnie, dar a reprimit coroana un deceniu mai târziu, dupa abdicarea lui Carol al II-lea, ramânând conducator al unui regim progerman condus de maresalul Ion Antonescu. În august 1944, când fortele armate ale Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera de est a României, Regele Mihai s-a alaturat politicienilor favorabili Aliatilor, printre care se numarau si comunistii, organizând o lovitura de stat contra maresalului Antonescu, pe care l-a arestat si l-a încredintat imediat sovieticilor. Dupa acest eveniment, Regele Mihai a jucat un rol important in schimbarea orientarii politice si militare a Romaniei, proclamand loialitatea fata de Aliati, declarand razboi Germaniei, dar fara sa poata impiedica o ocupatie sovietica rapida si nefasta pentru poporul sau.
Desi unii istorici sustin ca lovitura de stat ar fi dus la scurtarea celui de-al Doilea Razboi Mondial cu cel putin sase luni de zile, aceasta a insemnat si "o predare neconditionata" în fata sovieticilor, iar Regele Mihai a fost ultimul monarh din spatele Cortinei de Fier care si-a pierdut tronul. La sfârsitul razboiului, Regele Mihai a fost decorat cu ordinul Legiunea de Merit în grad de Comandant Sef (cel mai înalt) de catre presedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii, Harry S.Truman. A fost decorat chiar si de Stalin cu "Ordinul Victoria" pentru curajul personal dovedit în rasturnarea maresalului Ion Antonescu si pentru cat de mult a contribuit la stoparea razboiului. În martie 1945, la presiunile URSS, Regele Mihai a fost fortat sa numeasca un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Român, sub regimul caruia a fost doar un simplu sef de stat fara autoritate, desi a încercat fara succes, între august si decembrie 1945, sa blocheze activitatea guvernului condus de Petru Groza. În noiembrie 1947, cu ocazia calatoriei la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Regele Mihai a cunoscut-o pe Printesa Ana de Bourbon-Parma, care urma sa-i devina sotie. Dupa întoarcerea sa în tara, Regele Mihai a fost silit sa abdice la 30 decembrie 1947, când comunistii au anuntat abolirea monarhiei în România si instaurarea unei republici populare. La 3 ianuarie 1948, Regele Mihai a fost obligat sa-si paraseasca tara, incepand o grea perioada de exil, la Castelul Versoix, din Elvetia, iar revenirea în România i-a fost permisa abia în 1997, desi avusese câteva tentative anterioare de a se întoarce în patria sa. În iunie 1948 s-a casatorit cu Printesa Ana de Bourbon-Parma si au impreuna cinci fiice: Margareta (actualmente-Duda) - nascuta în 1949; Elena - Helen Nixon McAteer - nascuta în 1950; Irina - nascuta în 1953; Sofia - nascuta în 1957 si Maria - nascuta în 1964. Din 1997, odata cu instalarea la Presedintie a lui Emil Constantinescu, i s-a dat înapoi Regelui Mihai cetatenia româna, permitandu-i-se sa-si viziteze tara natala, dar pana atunci autoritatile romane postdecembriste nu si-au platit datoriile fata de monarhie, Ion Iliescu fiind ultimul conducator comunist care l-a jignit pe rege. Un fel de reconciliere s-a produs totusi, sub ultimul mandat al presedintelui Ion Iliescu, dupa ce acesta l-a si decorat. In prezent, Regele Mihai are doua resedinte oficiale: în Elvetia la Versoix si în România, la Palatul Elisabeta din Bucuresti. Cu acordul oficialilor de la Bucuresti, Regele Mihai a intreprins numeroase vizite in Europa de Vest, pe parcursul carora a facut lobby puternic la marile Case Regale europene pentru admiterea României în NATO si în Uniunea Europeana. Daca istoria a fost ingrata si nedreapta cu Regele Mihai, pe de alta parte Bunul Dumnezeu l-a rasplatit cu o longevitate demna de invidiat, incat recent, la 25 octombrie 2006 si-a sarbatorit cea de-a 85-a aniversare cu luciditate si cu aceeasi eleganta si distinctie regala. In acest scop, la Ateneul Roman din Bucuresti a fost organizata ceremonia prilejuita de ziua de nastere a Regelui Mihai I, la care au participat reprezentanti ai Casei Regale, precum si alte personalitati ale vietii publice romanesti. Insa ziaristii romani i-au acordat cea mai mare atentie, publicand in cotidianele centrale ample reportaje si interviuri dedicate Mariei Sale Regelui Mihai, atat de mult incercat de istorie, prin care trece lasand pilde si urme de lumina si demnitate umana. (Clipa)

"Monarhia trebuia sa fie destinul meu"
La 85 de ani, Regele Mihai vorbeste cu regret despre felul in care razboiul i-a schimbat viata. Maiestatea Sa admite ca, in Romania, atitudinea fata de Casa Regala s-a schimbat mult in ultimii ani. [Citeste]