Mihai[v=]

Mihaela Mihai
Interpreta Mihaela Mihai a adunat câţiva artişti tineri şi inimoşi în jurul său, în vederea realizării unei compilaţii "Love still runs free" şi a susţinerii unui concert în scop umanitar. Fondurile strânse prin vânzarea CD-ului şi susţinerea recitalurilor vor fi destinate copiilor afectaţi de virusul HIV. Printre artiştii care au răspuns prezent invitaţiei lansate de Mihaela Mihai se numără Emanuel, Alexandra Ungureanu, Andra, Impact.
http://www.azi.ro/vadorim.htm

Istoria unei tradari anuntate

„Credeam ca americanii si englezii sunt pentru noi adevarati stalpi”
l Marturiseste Regele Mihai, intr-o carte scrisa de jurnalista Lia Lucia Epure

„De la inceput mi-am impus aceasta regula de constiinta: sa fac abstractie de mine insumi, sa nu tin socoteala nici de originile mele, nici de familia mea. Sa nu vad decat Romania, sa nu cuget decat la ea, sa nu exist decat pentru ea. Nu se domneste asupra unui popor pentru sine, ci pentru acel popor. In aceasta consta autoritatea unui Rege” (Ferdinand I, 1927). Comunistii s-au temut de aceasta autoritate, la fel si urmasul lor, Ion Iliescu. Insa, chiar daca fortele nefaste din istoria romanilor au mai pierdut din putere, o parte din romani a ramas pe mai departe bantuita de propaganda comunista: regele e un exploatator, un om care „a supt sangele poporului”, un om ce trebuie tinut departe de tara...
In ciuda obstacolelor, Regele Mihai nu a abandonat Romania, ba din contra, a iubit-o si mai mult. Revenirea in tara, dupa al doilea exil impus de autoritatile democratice feseniste, vorbeste in imagini despre atasamentul unui fost suveran fata de tara sa. Priviti chipul regelui la coborarea din avion si veti intelege ce inseamna sa fii patriot.
„Marea Britanie nu mai este in stare sa faca nimic pentru voi”
La Timisoara, chiar in 10 mai, s-a lansat o carte scrisa de jurnalista Lia Lucia Epure. Intre copertele ei sunt adunate marturii de o insemnatate istorica, numeroase confesiuni intime si cateva imagini de album. De asemenea, volumul mai cuprinde o colectie de aforisme si fraze alese, adunate de-a lungul timpului de Regele Mihai si daruite autoarei cartii. Aparitia editoriala, dincolo de frumusetea tipariturii, reuseste sa surprinda „surasul care nu se vede”, mai precis izbuteste sa radiografieze un pic din bucuriile, framantarile, intristarile si reusitele singurului sef de stat din al doilea razboi mondial, ce inca mai traieste.
Una dintre declaratiile surprinzatoare ale Regelui Mihai, din interviul realizat de Lia Lucia Epure si cuprins in cartea sa, dezvaluie modul in care marile puteri – SUA si Marea Britanie – au permis comunismului sa cucereasca Romania. „Incepand chiar din 1945, noi ceream ajutor americanilor, cel putin politic, ca sa inteleaga ce se intampla si dezastrul prin care va trece tara. Dar, ca si in cazul englezilor, astea sunt sistemele democratiei occidentale: cand ei semneaza ceva si fac angajamente oficiale intre ei, chiar se tin de acestea – spre deosebire de ceilalti, care nu prea se tin. Asta a fost marea durere a noastra, Roosevelt era batran si bolnav, iar in tot biroul lui politic erau infiltrati KGB-isti. Churchill m-a mirat si mai mult. El stia foarte bine ce reprezenta comunismul. Mentalitatea lor nu era, insa, sa schimbe lucrurile dupa ce deja au semnat. Acolo am suferit noi si celelalte tari. Sprijin moral aveam, dar cand era vorba sa arate ceva mai clar, nu au mai facut nimic. Sau mult prea putin...”, declara Regele Mihai. Dezvaluirile nu se opresc aici. Majestatea Sa marturiseste ca s-a simtit tradat, mai ales ca „noi toti credeam, si eu, si mama, ca americanii si englezii sunt pentru noi adevarati stalpi, ajutoarele noastre de incredere (...) si tocmai ei ne-au lasat balta”. „Nu ati incercat nimic atunci, in decembrie 1947, pentru a-i aduce mai aproape de dumneavoastra, cel putin sentimental, pe verii din alte case regale, pentru ca familiile regale din Europa, sau americanii, sa ajute Romania? Nu ati incercat sa folositi relatiile de familie pentru a ajuta Romania?”, intreaba in mod firesc jurnalistul Lia Lucia Epure. Raspunsul e inca o dovada a abandonarii: „Atunci cand am ajuns la Londra pentru casatoria printesei mostenitoare Elisabeta, am fost rugat, impreuna cu mama mea, sa venim la Buckingham Palace sa vorbim cu regele Marii Britanii, George al VI –lea, si i-am explicat ce s-a intamplat. Acesta a pus fel de fel de intrebari pentru ca voia sa stie in profunzime ce s-a intamplat. Gratie lui am putut sa il vad pe ministrul secretar de stat pentru afaceri externe, Ernest Bevin, acesta fiind si singurul dintre toti oamenii politici din Occident care a fost cinstit cu mine. Cinstit, dar neplacut. Regele ne-a pus la dispozitie un salonas in Buckingham Palace si am discutat vreun ceas si jumatate. I-am explicat lui Bevin exact ce se intampla, el punea intrebari si la sfarsit ne-a spus, textual: «Marea Britanie nu mai este in stare sa faca nimic pentru voi. In aceasta situatie, nu pot sa am nici un sfat, nici macar o opinie». Cel putin, el a fost cinstit. Neplacuta situatie, dar ne-a spus exact ce este. Si, intr-adevar, Anglia era aproape la pamant dupa sfarsitul razboiului”.
A fost odata o paritate de 2 dolari la 1 leu...
In cartea semnata de Lia Lucia Epure, fostul suveran arata si o alta fata dura a propriei vieti, creata de alungarea din tara, de izolarea ulterioara. „Cand am plecat, am plecat cu moartea in suflet”, marturiseste regele Mihai. Mai mult, declara Majestatea Sa, „si altii mi-au spus ca niciodata nu se vede zambetul meu si ca ar trebui sa fiu cumva mai ..., dar toate lucrurile care s-au intamplat in timpul absentei mele din tara m-au marcat”. Izgonirea sa de catre comunisti a lasat urme adanci. Aproape imposibil de sters. „Este cam complicat sa explic exact ce am simtit in acel moment. Pe langa tristete, a fost si un moment de usurare ca, pana la urma, am scapat de acea situatie. Gandindu-ma ceva mai tarziu, am avut un sentiment de dezgust: daca asa-zisii romani au ajuns in asa un hal, sa faca ce au facut ... Asta a fost ceva ce a depasit imaginatia mea. Dezgust – este prea putin spus, dar nu stiu ce alt cuvant as putea folosi. In orice caz, catva timp dupa aceea gandul meu a fost la mine si la mama mea, care a trecut si ea prin cinci exiluri; nu stiu cata lume stie acest lucru, dar familia ei era in Grecia. A fost, asadar, si o mare tristete. Si m-am si ingrijorat pentru ceea ce avea sa se intample in tara. Aceasta a fost la mine principala stare de spirit, care a tinut pana in 1996, fara intrerupere”, povesteste regele in interviul realizat de Lia Lucia Epure. Cum ar fi aratat Romania daca nu ar fi existat momentul 30 decembrie 1947? „Cat erau sovieticii pe acolo nu ar fi fost mare schimbare, daca nu erau ei, insa, am fi depasit cu mult tot restul Europei. Si regele Carol I a gasit o situatie dificila, nu similara cu a noastra, dar dificila, regele Ferdinand a fost in aceeasi situatie. Am ajuns insa ca lumea sa priveasca spre aceasta tara. La un moment dat tin minte ca era o paritate de 2 dolari la 1 leu, si azi e ... “, afirma Regele Mihai.
„Regele Mihai a fost alungat de porcii de rusi. De ticalosii de comunisti”
Volumul jurnalistei Lia Lucia Petric Epure (putini stiu ca bunicul autoarei a fost fratele primarului Timisoarei, Iosif Petric) cuprinde si cateva marturisiri care explica atasamentul ziaristului fata de rege. „Copilaria mea, in care figura centrala a propriei educatii a avut-o bunica mea paterna, a fost presarata de mistere legate de istorie, de lucruri interzise atunci, de carti ascunse de Securitatea care pazea la fiecare pas, de spaima descoperirii acestora, intr-o lume in care, daca faceai parte dintr-o familie cu accente anticomuniste, erai «ciumat»”, dezvaluie autoarea cartii. Marturisirea n-ar fi completa fara evocarea oglinzii in spatele careia statea ascuns „chipul frumos al unui tanar, imbracat in uniforma Aviatiei Regale”, nimeni altul decat Regele Mihai, si fara amintirea convingerilor exprimate de bunica – „Regele Mihai a fost alungat de porcii de rusi. De ticalosii de comunisti. A trebuit sa plece. Se afla in Elvetia, dar va veni ziua cand va fi din nou in tara”. Cartea radiografiaza putin si din portretul tatalui autoarei – Caius Petric – detinut politic intre 1949 – 1955. „Un grup de tineri, studenti si elevi din Timisoara facea parte, impreuna cu tatal meu, dintr-o organizatie secreta anticomunista, cu caracter promonarhist, care credea, la doi ani dupa plecarea Regelui Mihai, ca americanii au sa vina, au sa il repuna in drepturi pe Regele Romaniei, si tot cosmarul o sa dispara intr-o clipa”, arata Lia Lucia Epure in cartea sa „Regele Mihai – Un suras care nu se vede”. In volum e descrisa, de asemenea, prima intalnire cu Principesele Margareta si Sofia, aflate in compania Siminei Mezincescu, e prezentat in panorama Pastele anului 1992, de la Manastirea Putna, vazut prin ochii poetului Ioan Monoran, si se ridica valul de deasupra multor altor momente din istoria regalitatii.

Si regii se impusca, nu-i asa?


Aflam din cotidianul „The Jerusalem Post" ca printul Paul de Romania
si sotia sa Lia se afla in vizita in Israel „pentru a cere ajutor
Guvernului si organizatiilor evreiesti in vederea demascarii
unchiului sau, Regele Mihai, drept complice criminal al nazistilor".
Cei doi intentioneaza sa-si pledeze cauza insotiti de pretinse
documente inedite despre care sustin ca ar fi fost descoperite recent
si l-ar situa pe fostul Suveran al Romaniei in categoria criminalilor
de razboi. Necunoscand natura, noutatea si valoarea asa-ziselor
documente la care face trimitere printul Paul nu-mi pot ingadui mai
mult decat sa ridic cateva semne de intrebare. Mai intai, printul
Paul si Lia s-ar putea socoti niste persoane peste care a cazut mana
cereasca: au pus mana pe niste documente ce l-ar incrimina atat de
grav pe Regele Mihai tocmai cand acesta pare sa fie aproape de a
primi din partea Legislativului de la Bucuresti o compensatie de 30
de milioane de euro ca despagubire pentru proprietatile confiscate
dupa cel de-al doilea razboi mondial. Printul Paul nu face un secret
din intentia sa de a bloca aceasta initiativa, afirmand: „Regele
Mihai a creat statul nazist. Si acum este rasplatit!". Cu alte
cuvinte, accentul principal al gestului printului Paul se muta
evident din zona moralei si a juridicului catre aceea a unui foarte
exact profit material. Dat fiind inghetul total dintre Regele Mihai
si printul Paul parca m-as indoi ca, asa cum sustine printul, Regele
i-ar fi oferit o parte din suma de 30 de milioane de euro (pe care,
totusi, acesta inca n-a primit-o!) pentru a-i cumpara tacerea „in
legatura cu trecutul sau nazist". Printul l-a refuzat pe Rege.
Printul Paul mai declara ceva ce suna deja a gluma ieftina si anume
ca presa din Romania n-ar fi dovedit receptivitate fata de demersul
sau „intrucat se teme de represalii din partea Guvernului". Printul
Paul e cu degetul pe tragaci: „Antonescu a fost impuscat pentru
crimele sale. Nu merita oare acelasi lucru si Mihai?". Mihai, adica
Regele Mihai.

Sa ne adunam gandurile. E improbabil ca scrupuloaselor investigatii
ale Centrului „Simon Wiesenthal" sa le fi putut scapa din vedere,
dupa atatea decenii, proaspat invocatele vinovatii ale Regelui Mihai
daca acestea s-ar fi petrecut in realitate. Solicitat de BBC,
cunoscutul istoric israelian Jean Ancel pune datele istorice intr-o
ordine fireasca: „... eu nu consider ca (Regele Mihai) poate fi
considerat ca un colaborator cu fascistii sau cu nazismul pentru ca,
practic, hotararea de a colabora cu Germania nazista nu a luat-o el,
(in schimb) hotararea de a iesi din alianta cu Germania nazista el a
luat-o". Aceeasi sursa il citeaza pe analistul israelian Martin
Marcus cu o pozitie similara: „Nu numai ca Regele Mihai nu poate fi
socotit un complice al nazistilor, dar mama sa, Elena, se bucura in
Israel de un statut cu totul special, acela de „drept intre popoare",
care are pentru evrei o conotatie aproape religioasa". „The Jerusalem
Post" a primit o scrisoare de la analistul si istoricul Michael
Shaffir care este la fel de transant: „Daca n-ar fi fost Regele
Mihai, eu si familia mea am fi fost morti. Numai gratie demersului
sau curajos de la 23 August 1944 soarta evreilor romani nu a fost
aceeasi cu cea a evreilor unguri, de pilda". In fine, un alt fel de
citat: „Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei a avut un
comportament de un merit exceptional si a indeplinit remarcabil
serviciul sau fata de cauza Natiunilor Aliate, in lupta impotriva
Germaniei hitleriste. In iulie si august 1944, cand Natiunea sa, sub
dominarea regimului dictatorial, fata de care Regele nu avea control,
se aliase cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reusit sa dea
scop, directie si inspiratie fortelor interne, necoordonate pana
atunci, ale opozitiei fata de dictatorul in functiune". Semnat:
Presedintele SUA Harry Trumann, 20 martie 1946. Parca prea multa lume
onorabila de azi si din vechime devine suspectabila de orbul gainii
din cauza clarviziunilor unui nepot!

Mihai I, propus membru de onoare al Academiei

Fostul presedinte al Academiei Romane, Mihai Draganescu, a propus,
ieri, ca Regele Mihai sa devina membru de onoare al Academiei,
informeaza Mediafax. Draganescu a mai facut aceasta propunere
Prezidiului Academiei in martie 2004, dar la sedinta de atunci decizia
a fost amanata pentru anul urmator. El considera ca alegerea Regelui
Mihai ca membru de onoare al Academiei Romane ar fi "un act de dreptate
istorica in deplina concordanta cu celelalte recunoasteri prin care s-
au inlaturat grave nedreptati, prin votul Adunarii Generale, incepand
din anul 1990". (M.D.)