Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Scris de Admin 12.01.06 14:45

Rezumarea primului mesaj :

Al Doilea Razboi Mondial
http://www.clopotel.ro/enciclopedia/Razboaie_Al_Doilea_Razboi_Mondial-435.html

Scris de Admin 17.01.10 15:00

Mama tuturor bombelor

Realizarea, la finalul celui de-al doilea razboi mondial, a primei bombe atomice, urmata de lansarea a doua astfel de proiectile asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki, a marcat debutul unei noi epoci in istoria omenirii. Puterea atomului a inceput sa fie exploatata astfel in scopuri distructive si pentru urmatoarele cateva decenii, lumea intreaga avea sa traiasca sub imperiul spaimei, urmarind cu sufletul la gura cel mai bizar razboi din toate timpurile, asa-numitul „razboi rece”. Cursa dintre cele doua superputeri – Statele Unite si Uniunea Sovietica, pentru suprematie pe plan militar, a atins cote inimaginabile, la un moment dat arsenalul lor nuclear fiind suficient pentru a distruge total si o planeta de o mie de ori mai mare decat Terra! In aceasta cursa absurda, sovieticii au obtinut suprematia, lansand, in urma cu aproape 50 de ani, faimoasa „bomba a tarului”.

„Sa le aratam imperialistilor ce suntem in stare sa facem!”

Ca mai toate testele nucleare efectuate in 1961, si „bomba tarului” a fost rezultatul calculelor politice ale liderilor sovietici, in special Nikita Hrusciov. Desi exista un moratoriu privind limitarea formala a testelor nucleare, ambele superputeri au continuat sa-si dezvolte arsenalul nuclear. Razboiul rece era la apogeu si nu peste multa vreme, construirea zidului Berlinului si criza rachetelor din Cuba va certifica aceasta stare de lucruri. Hrusciov dorea, pe de alta parte, ca in perspectiva celui de-al XX-lea congres al PCUS, sa demonstreze lumii suprematia sovietica pe plan militar. Pe 10 iulie 1961, el i-a convocat pe savantii participanti la programul atomic.

Andrei Saharov, conducatorul acestui program, a incercat sa se opuna unor noi testari dar Hrusciov n-a tinut seama de parerea sa: „Va trebui ca pana la iarna sa le aratam imperialistilor ce suntem noi in stare sa facem”, a declarat el, raspicat. Nu se stie cine a venit cu ideea lansarii unei bombe de 100 de megatone dar pentru savanti era clar ca o asemenea arma era practic inutila, in scopuri militare, ci ar fi putut fi vehiculata doar in scopuri propagandistice. In alta ordine de idei, sovieticii nu dispuneau de avioane de zbor (cu exceptia greoiului bombardier Tu-95) capabile sa execute zboruri intercontinentale, spre a lasa asemenea bombe gigantice asupra Americii.

Totusi, savantii recunosteau ca lansarea unei bombe de 100 megatone ar fi dus la distrugerea completa a ariilor urbane pe o raza de 60 km, ar fi provocat pagube imense pe o raza de 100 km si arsuri de gradul III si distrugerea vederii pe o raza de 220 km. In conditiile densitatii de populatie de pe coastele de est si de vest ale Americii, ori din Europa Occidentala, lansarea unei astfel de bombe de catre sovietici ar fi putut insemna chiar anihiliarea unor natiuni intregi – de pilda tari ca Olanda sau Belgia ar fi putut fi rase de pe fata pamantului!

O parasuta de 1600 metri patrati!

In ciuda retincentei savantilor si a militarilor, care realizau ca lansarea „bombei tarului” nu va putea fi niciodata realizata pe tinte reale, Hrusciov a tinut mortis ca arma sa fie realizata si testata, in scopuri propagandistice. In doar 16 saptamani, prin eforturile conjugate a miilor de oameni care participau la programul nuclear sovietic, bomba a fost gata, la laboratoarele secrete Arzamas-16, din Urali. Este adevarat, nu avea 100 megatone, ci doar 57, dar asta nu l-a impiedicat pe Hrusciov sa laude performanta „de nedepasit” a savantilor sovietici si chiar sa se laude cu eforturile de realizare a bombei in fata demnitarilor americani condusi de consilierul prezidential John McCloy, care vizitau Moscova.

Lansarea bombei a fost planificata sa corespunda cu sesiunea finala a Congresului PCUS. Greutatea proiectilului – 27 tone era aproape de capacitatea maxima de transport a unui avion Tu-95 iar aparatul care a ridicat bomba a trebuit sa fie modificat, intrucat dimensiunile armei – 2 metri latime si 8 metri lungime nu permiteau trecerea sa prin orificiul de lansare. De altfel, in final, bomba a ramas, pe jumatate, in afara fuselajului! Saharov avea sa marturiseasca, mai tarziu, ca de multe ori, in timpul pregatirii bombei, savantii au fost amenintati de tot mai nerabdatorul Hrusciov ca, daca experimentul esua, vor fi trimisi cu totii sa monteze traverse de cai ferate in Siberia.

„Noi radeam si ne gandeam ca o asemenea pedeapsa era chiar reconfortanta. Pe timpul lui Stalin, daca greseai ai fi fost impuscat direct”. Bomba a fost inzestrata cu o parasuta cantarind aproape o tona si avand o suprafata de aproape 1600 metri patrati, pentru a-i incetini caderea. Chiar si daca parasuta nu s-ar fi deschis, echipajul bombardierului care lasa arma n-ar fi fost in pericol, intrucat aceasta era inzestrata cu un dispozitiv special, ce declansa detonarea doar dupa ce avionul se afla deja la o distanta suficient de mare.

„Puterea sovietelor”

In dimineata zilei de 30 octombrie 1961, aeronava Tu-95 condusa de maiorul Andrei Durnotev si purtand in pantecele ei uriasa bomba s-a ridicat in aer, zburand catre arhipeleagul Novaia Zemlia, unde urma sa aiba loc experimentul. Bomba a fost lansata la ora 11:32, ora Moscovei, de la o inaltime de 10.500 m si, franata de parasuta, a detonat la inaltimea de 4000 m, 188 de secunde dupa aceea, cand avionul se afla deja la o distanta de 45 km. Punctul de impact s-a aflat la 55 de km nord de satul Severnai si la 250 km nord de Belusia, unde se aflau observatorii din partea armatei partidului, inclusiv mai multi delegati de la Congres.

Efectul a fost cu adevarat spectaculos: mingea de foc produsa a avut un diametru de circa 7 km iar lumina exploziei a fost atat de intensa incat a putut fi vazuta si de la 1000 km distanta. Ciuperca atomica s-a ridicat la o inaltime de 64 km si a avut un diametru de 30-40 km! In satul Severnai, care fusese evacuat, nu a mai ramas nici o cladire in picioare. La sute de kilometri distanta, in tundra, casele de lemn au fost spulberate iar cele de piatra sau caramida au ramas fara acoperisuri. Unde de soc a fost resimtita chiar si in Finlanda, unde s-au spart geamurile multor case. Comunicatiile radio au fost intrerupte timp de mai bine de o ora. Valul de caldura degajat a fost simtit pana la 270 km si se estimeaza ca daca ar fi existat oameni la mai putin de 100 km de epicentru, acestia ar fi fost pur si simplu mistuiti de foc! Explozia a produs un cutremur cu magnitudinea de 5,5 grade pe scara Richter iar puterea degajata in cele doar 39 nanosecunde ale exploziei a reprezentat aproape 1,5% din puterea Soarelui!

Initial, chiar specialistii din Statele Unite, uimiti de aceasta demonstratie de forta, au considerat ca bomba avusese o putere de 57 de megatone, cifra cu care s-a laudat si Hrusciov la data respectiva. Dupa 1990, calculele efectuate „la rece” au stabilit ca de fapt puterea nu depasise 50 megatone. O cifra suficient de mare insa pentru a demonstra intregii lumi ca Uniunea Sovietica ramanea o putere colosala, pe harta geostrategica a lumii. Ceea ce nimeni n-ar fi banuit, la data respectiva, era ca nu arsenalul nuclear avea sa decida invingatorul acelui ciudat razboi rece, ci rezervele de hrana. Pentru ca, de la Napoleon citire, victoria a apartinut intotdeauna soldatilor cu burti pline...

Scris de Admin 07.01.10 18:05

Germania a declanşat cel de-al doilea război mondial cu ajutorul armelor URSS-ului

Reînarmarea Germaniei după primul război mondial, desfăşurată neîntrerupt timp de 12 ani (1921-1933), în cel mai mare secret, a fost făcută în URSS. Este unul dintre cele mai oculte capitole ale secolului al XX-lea, amplu...

Scris de Admin 06.01.10 11:09

Ultimul supravieţuitor al bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki a decedat

Japonezul Tsutomu Yamaguchi a decedat luni, la vârsta de 93 de ani. A fost singurul om care a fost prins de cele două deflagraţii nucleare din 1945, de la Hiroshima şi Nagasaki, şi care a reuşit apoi să trăiască. Veteranul se afla internat în spital încă din luna august 2009. Tsutomu Yamaguchi suferea de cancer la stomac. În decembrie, a fost vizitat de regizorul american James Cameron, cu care a discutat despre realizarea unui film artistic inspirat din istoria trăită de Yamagucki.

Scris de Admin 27.12.09 12:33

Cum au furat nazistii Craciunul

Sa ne imaginam urmatoarea scena: este decembrie 1936 si umbra razboiului nu s-a asternut inca asupra germanilor, care traiesc acum al patrulea Craciun de când Hitler a venit la putere si a inceput sa transforme radical tara. Strazile fiecarui oras sunt aglomerate de cumparatori intârziati; sunetele colindelor umplu aerul serii iar oamenii isi ureaza unii altora „Craciun fericit!”, in vreme ce se aduna sub un brad urias, abundent decorat si având in vârf nu o stea ci o zvastica imensa...

„Biserica Papei este un dusman la fel de periculos ca si evreii”

A reprezentat oare inlocuirea crucii cu zvastica metamorfoza unei sarbatori crestine intr-un ritual pagân sau acceptarea, deloc usoara, de catre un popor crestin, a imperativelor noilor stapâni? Al treilea Reich al lui Hitler a fost adesea descris ca posedând toate caracteristicile unei miscari religioase. Inca din 1937, un membru al Partidului Social-Democrat, fugit in exil, scria ca rezultatul instaurarii national-socialismului era o „biserica-stat” sau o „contra-biserica”, cu propriile dogme si ritualuri, necesitând totala dedicare si credinta oarba in figura de cult fundamentala - Fuhrerul, considerat un Mesia. Dar Hitler nu avea, se pare, o asemenea intentie.

Faptul ca statele germane fusesera divizate, de-a lungul secolelor, dupa Reforma, de credinte sectare, l-a facut sa inteleaga pe liderul nazist ca datoria lui este sa uneasca natiunea iar una dintre strategiile cheie folosite in acest sens a fost de a sublinia idealurile „sângelui si gliei”, ale rasei si poporului, de a ridica statul nazist deasupra celor doua confesiuni – catolicismul si protestantismul. Este evident ca el nu dorea sa desfiinteze crestinismul ci doar sa-l confiste, sa-l foloseasca in favoarea lui. Când Arthur Dinter a incercat sa lanseze NSDAP (National-Sozialistiche Deutsche Arbeiter Partei) intr-o revolutie sectara, argumentând ca „biserica Papei este un dusman la fel de periculos ca si evreii”, el a fost imediat exclus din partid.

Ministrul Propagandei, Goebbels, era la rândul sau ostil bisericii dar ramânea convins ca „Iisus fusese primul socialist adevarat” iar Partidul National Socialist urma sa-i puna idealurile in practica! Pentru alte capetenii naziste, crestinatatea putea fi acceptata prin simpla eliminare din Biblie a Vechiului Testament, pe motiv ca ar fi „o carte evreiasca”. Se insista pe ideea – reliefata de insusi Hitler ca Iisus, mai curând decât sa fi fost un evreu, ar fi fost de fapt un arian si primul luptator contra evreilor!

Metamorfoza crestinismului

Desi national-socialistii aveau inca opinii diferite in privinta religiei ce urma sa fie imbratisata de Reich, Craciunul ramânea totusi o data importanta in calendarul ambelor confesiuni – catolica si protestanta. In plus, nazistii aveau oportunitatea de a acapara o sarbatoare care in mod traditional aduna laolalta oamenii si familiile si de a o imbina cu sensurile fundamentale ale noii conceptii despre statul german. Asa cum spunea unul dintre functionarii partidului, Hannes Kremer: „In eforturile noastre de a aprofunda credintele national-socialiste, in zona ritualurilor si ceremoniilor, avem doua sarcini. Pe de o parte, de a crea noi idei si obiceiuri, pe de alta de a le adapta pe cele existe la realitatile actuale.

Aceste noi idei se vor dezvolta direct din experientele si traditiile partidului insusi”. Remodelarea calendarului si crearea de noi sarbatori au constituit metode bine determinate de a inlocui traditiile crestine; au fost introduse diverse sarbatori bazate pe ideologia nazista: Ziua Mamei Germane, Ziua de Comemorare a martirilor nazisti, ziua de nastere a Fuhrerului. Transformarea Craciunului intr-o sarbatoare national-socialista a constituit insa cea mai dificila misiune pentru ideologii partidului.

Inceputul fusese facut de miscarile neo-pagâne de la inceputul secolului XX, ale caror idei au fost insusite de nazisti. Pe lânga preluarea unor traditii „seculare” – de fapt inventate in cursul secolului anterior – nazistii au identificat Craciunul ca având radacini in celebrarea, de catre stramosii lor, cu mult inainte de aparitia crestinismului, a solstitiului de iarna.

Sohn a devenit Sonne

Craciunul nu mai era sarbatorit, asadar, ca in toata lumea, ci a devenit o sarbatoare nationala a germanilor, din care nu lipseau elemente ale unui trecut indepartat – cultul arborilor si focurile uriase, insotind solstitiul de iarna. Erau conexiuni pe care miscarea initiata de Himmler, de redescoperire a „mostenirii stramosesti” le evidentia, spre a elimina elementele crestine ale sarbatorii. Astfel, termenul weinnacht (noapte sfânta) fusese legat de sarbatorirea nasterii lui Iisus. Nazistii au inceput sa promoveze o alta denumire – rauchnacht („noapte aspra”), pentru a sublinia conceptele nordice, pagâne, care vizau solstitiul de iarna, cel mai „intunecat” moment al anului, care necesita forta si tenacitate spre a fi depasit si urmat de mult asteptata intoarcere a Soarelui.

Erau evitate referirile explicite la nasterea lui Hristos si la mesajele crestine, care au fost inlocuite cu un simbolism nationalist. „Sohn” (Fiu – al lui Dumnezeu) devenit „Sonne” (Soare). Era o trimitere clara la renasterea Germaniei, ciuntita de tratatul de la Versailles, care avea sa redevina stralucitoare, ca Soarele dupa o iarna grea. Aceasta abordare a Craciunului a fost resimtita atât in sferele publice cât si in cele private. Majoritatea gruparilor naziste de masa au organizat evenimente si activitati prin care proclamau superioritatea Craciunului „stramosesc” asupra celui crestin. Hitlerjugend, de pilda, a organizat „serile casnice”, in cadrul carora copiii si adolescentii realizau diverse obiecte artizanale, cu tematica nazista, iar Liga Femeilor Germane si Frontul Muncitoresc German sarbatoreau Craciunul in conformitate cu noile reguli, nelipsite fiind „focurile si luminile care simbolizeaza reinvierea ritualurilor nordice stravechi si renasterea nationala germana”.

„Cancelarul sta neclintit in lupta...”

Brigazile Hitlerjugend practicau „ritualurile solstitiului”, asa cum faceau triburile germanice, cu mii de ani in urma, iar membrii Batalioanelor de Asalt se adunau in jurul unor uriase ruguri, depunând „legamântul de foc” si desfasurau parade cu torte pe strazile oraselor. Brazii impodobiti cu zvastici se gaseau pretutindeni. La Berlin, insusi Goebbels aparea, daruind cadouri copiilor, sub acesti brazi si proslavind spiritul de unitate german. Pâna si colindele fusesera pervertite, astfel incât superba „Noapte de vis” ajunsese sa sune astfel: „Noapte de vis! Noapte de vis! Totul este calm, totul e stralucitor/Doar Cancelarul sta neclintit, in lupta/Veghind zi si noapte asupra Germaniei/ Si mereu aparându-ne.”

Nu mai erau permise manifestarile considerate „vulgare”, nelipsite de Craciun la celelalte popoare crestine. De pilda, „serile de varietati” din cluburi au fost interzise, la fel ca si numerele de circ sau de umor. Singurele decoratiuni permise erau globuletele cu zvastica sau alte simboluri naziste sau batoanele de ciocolata reprezentând ofiteri SS! Pâna si suportii de brad nu mai erau unii oarecare ci sculpturi din lemn, purtând insemne pagâne, in vreme ce din felicitarile de Craciun fusese eliminata orice referire la Iisus Hristos!

Scris de Admin 08.12.09 11:11

Ascuns 16 ani: incredibila poveste a soldatului Anton

CA ÎN FILME. O familie de ţărani din Munţii Vrancei a ascuns un soldat neamţ, în casă, timp de 16 ani, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. [Citeste]

Scris de Admin 20.11.09 12:57

Madona din Stalingrad
Dupa discursul isteric al lui
Hitler tinut pe 1 octombrie 1942 la Sportspalast din Berlin, multi
germani lucizi au realizat ca, de acum inainte Stalingradul va deveni
un al doilea Verdun. Caci niciodata Armatei a 6-a germane nu i se va
permite sa abandoneze pozitiile inaintate de pe Volga, indiferent de
consecinte, intreaga confruntare din acel areal devenind o chestiune de
prestigiu intre Hitler si Stalin.
Fireste ca Tatucul popoarelor era
avantajat fata de Hitler prin lipsa lui uriasa de rusine ideologica, si
de altfel de orice fel de remuscari fata de marile dezastre militare
ale anului 1941 de care era direct raspunzator. Complexul "Octombrie
Rosu" si Fabrica de Tunuri "Barricadi" fusesera transformate de
sovietici in fortarete letale, componente pretioase ale acestei
adevarate Academii de lupta de strada in care se transformase intreg
Stalingradul.
Aici, pe linia frontului, soldatii nu se mai
sfiau sa critice intre ei prostia, lasitatea si infumurarea unor
reprezentanti oficiali ai partidului comunist. Caci intre un glont
inamic si ultima ratie a statului sovietic, adica cele noua grame de
plumb ale NKVD-ului nu era mare diferenta. "Fiecare om trebuie sa
devina una din pietrele Stalingradului", aceasta era lozinca lansata de
Ciuikov, comandantul Armatei a 62-a, aparatoare a orasului. Dupa
razboi, aceasta viziune s-a transpus in uriasul monument ridicat pe
Gorganul Mamaev, acolo unde figurile soldatilor martiri printre ruine
apar in acel vast basorelief aidoma armatelor de teracota ale
imparatilor chinezi.
Cat despre ostasii germani si aliatii
lor, optimismul initial incepuse sa-i paraseasca, in locul lui
instalandu-se sentimente confuze. Cei mai cultivati incepusera sa evoce
memoriile generalului De Caulaincourt caruia Napoleon ii spusese in
ajunul invaziei din fatidicul an 1812: "Avant deux mois, la Rusie me
demandera la paix!" (??!!). Insusi hobby-ul favorit al comandantului
acestei formidabile Armate a 6-a germane, Friedrich Wilhelm Paulus, era
sa deseneze harti la scara redusa ale campaniei lui Napoleon in Rusia.
Prietenii sai il denumeau Der Lord. (Mai putin cunoscut este faptul ca
sotia sa era romanca. In 1912, proaspatul ofiter se casatorise cu Elena
Rosetti-Solescu care provenea dintr-o familie cu ascendenta princiara,
avand si doi frati ofiteri. Dupa capitularea lui Von Paulus si
defectiunea sa la rusi, Gestapoul s-a napustit cu furie asupra sotiei
sale, careia a incercat sa-i impuna renuntarea la numele sotului,
arestand-o impreuna cu fiul lor, Ernst Alexander. Celalalt fiu,
Friedrich, capitan, pierise ucis la Anzio, in februarie 1944).
Maresalul
Paulus a murit la Dresda in 1957. Trupul sau a fost dus in Vest si
inmormantat alaturi de cel al credincioasei sale sotii (decedata inca
din 1947) in cimitirul din Baden-Baden. Inca din momentul capitularii
armatei sale, el profetizase transformarea intregii Germanii intr-un
imens Stalingrad.
Ingrijorare, teama si oroare versus Lumina, Viata, Iubire
In
acea duminica sumbra de 22 noiembrie 1942, cand s-a aflat ca sunt
incercuiti, soldatii germani protestanti tocmai celebrau Ziua Mortilor,
serviciul divin fiind oficiat de pastorul – acum medic – in Divizia 16
de tancuri, Kurt Reuber. "Ingrijorare, teama si oroare" consemna el,
laconic, despre aceasta naprasnica veste. Revenit in unitate cu doar
doua zile inainte de fatala inchidere a incercuirii, inca nu banuia ca,
in curand, trupei ii va fi greu sa aleaga ce servicii ale sale ii vor
fi mai necesare, ale medicului sau ale pastorului.
Devenit pentru
germanii incercuiti o fortareata fara acoperis, in Stalingradul
calcinat camarazii ii sapara indragitului lor pastor-medic un buncar
atat de spatios incat sa incapa inauntru un pian. Acolo, sub pamant, la
marginea Asiei, el interpreta cu nostalgie arii de Bach, Mozart, Händel
sau Beethoven. Nu se plangea niciodata de soarta sa. Dar
doctorul-pastor, prieten cu marele umanist al epocii, Albert
Schweitzer, era si un talentat pictor. In acel Craciun insangerat al
anului 1942, si-a transformat inca o data buncarul din stepa
Stalingradului in atelier plastic, incepand sa deseneze pe spatele unei
harti rusesti capturate, singura hartie disponibila. De sub mainile
sale maiestre au aparut, in fata ochilor uimiti ai camarazilor,
Fecioara cu Pruncul, denumita pe loc Madona fortaretei Stalingrad. Insotise
imaginea cu apelurile fierbinti ale Sfantului Ioan Evanghelistul din
Intaia sa Epistola: "Lumina, Viata, Iubire" (Cap. 1. Cuvantul vietii si
Dumnezeu este lumina, Cap. 3. Iubirea cu fapta). Dedesubt mentionase:
Fortareata Stalingrad. In fata imaginii miraculoase, multi incepura sa
planga, in buncarul devenit de acum sanctuar. In ianuarie 1943, Kurt
Reuber a reusit sa-l convinga pe camaradul sau comandant de batalion,
din Divizia 16 de tancuri, ce se imbolnavise, ca la evacuarea sa din
"punga" sa duca cu el in Germania pretioasa pictura. Odata cu aceasta
i-a trimis si sotiei sale o ultima scrisoare din Stalingrad.
Kurt
Reuber a murit in crunta captivitate pe 20 ianuarie 1944, in lagarul de
la Ielabuga, doar la cateva saptamani dupa ce desenase o alta Madona
pentru Craciunul inlantuit din 1943, sub care postase aceleasi cuvinte
ale Evanghelistului: "Lumina, Viata, Iubire". Fascinanta lucrare
salvata din infernul Stalingradului se afla astazi expusa in biserica
memoriala Kaiser Wilhelm din centrul fostului Berlin de Vest de pe
renumita artera Kurfurstendamm, in inima Centrului Europa.
De
cealalta parte, dispretul lui Stalin fata de legile internationale il
favorizase pe Hitler sa duca un razboi de nimicire. Sacrificiile uriase
ale Armatei Rosii care, in intreaga campanie a Stalingradului,
inregistrase 1,1 milioane pierderi, cat si suferintele ingrozitoare ale
populatiei civile i-au permis lui Stalin sa-i manipuleze copios pe
Aliatii sai occidentali impunandu-le la Teheran punctul sau de vedere.
Acolo, de altfel, a si primit in dar de la acestia, ca un suprem
omagiu, "Sabia Stalingradului".
Propaganda comunista exulta. Poetul
chilian Pablo Neruda, laureat al premiului Stalin pe 1953, vitupera
triumfalist in poemul sau "Al treilea cantec de dragoste pentru
Stalingrad":

Zapada cea neagra palea,Toata moartea se lasa deasupra-i
Dar, cand credeai ca acum-acum o sa cada
Cand noi jeleam
Sfarsitul citadelei sale,
El ne zambea,
Ne zambea Stalingradul.

Fireste,
se trecea sub tacere bilantul postbelic, infricosator si deopotriva
penibil, al acestei sinistre inclestari dintre cele doua totalitarisme
ale secolului urii, care s-au intrecut in acte de barbarie si despre
care putem aminti acum.
In 1955, in URSS se mai aflau inca 9.626 de
prizonieri de razboi germani dintre care doar 2.000 mai erau
supravietuitori de la Stalingrad. Toti acesti ultimi prizonieri au fost
in cele din urma eliberati dupa vizita la Moscova a cancelarului Konrad
Adenauer (septembrie 1955). Per total, numai circa 6.000 din cei 91.000
de prizonieri de razboi ai Axei care s-au predat la Stalingrad au mai
apucat sa revina acasa din cauza conditiilor inumane de detentie.
Batalia de la Stalingrad ramane atat un subiect cu o incarcatura
emotionala, psihologica si ideologica coplesitoare cat si un reper de o
valoare simbolica extraordinara, asa incat, desi pare vetust, asupra sa
nu s-a pronuntat inca ultimul cuvant.In perspectiva istoriei
vizionare, la Stalingrad nu a castigat nimeni! Pentru ca rusii
invingatori au mai "castigat" in fapt inca 50 de ani de comunism odios
din care fix inca un deceniu de regim criminal stalinist. A triumfat
totusi o viziune, dar nu pamanteana ci celesta. Enigmatica si sublima,
icoana Sfintei Fecioare din Stalingrad, veghetoare a hecatombelor de
martiri din orasul Mortii, orasul Erou, inaltand peste veacuri mesajul
sau arzator.

Scris de Admin 13.11.09 8:29

Impăratul Akihito: Japonia a intrat in al Doilea Război Mondial impotriva dorinţei impăratului Hirohito (2009-11-12 10:54)

Scris de Admin 06.11.09 20:19

Propaganda neagră britanică din cel de-al doilea război mondial
Conform unei definiţii cinice, inamicul declamă „propagandă”, în
timp ce orice ar veni din partea noastră reprezintă „ştiri”. Această
perspectivă face ca propaganda să fie greu de definit. Însă versiunea
celui de-al Doilea...

Scris de Admin 15.10.09 17:14

Dementa, rezultatul celui de-al doilea Razboi Mondial
Aceasta este concluzia unui studiu realizat in Marea Britanie si facut public zilele acestea intr-o conferinta care a avut loc in orasul York, din Anglia. Specialistii care au luat parte la eveniment sustin sus si tare ca, daca vorbim despre sanatatea mintala, cel mai ravasitor efect este Alzheimer-ul. Dr. Karen Ritchie, medic in cadrul Institutului National de Cercetare din Franta sustine aceasta teorie, spunand ca nu mai putin de 700.000 de oameni din Marea Britanie sufera de aceasta maladie.

"Oamenii care au trait in perioada respectiva, care au suferit in urma Blitz-ului (atac armat declansat de nazisti in perioada 7 septembrie 1940 - 10 mai 1941) au fost supusi unui stres greu de imaginat, si-au pierdut casele, vietile le erau puse in pericol chiar si de cei care pana nu demult le-au fost vecini", declara dr. Richie, citata de Dailymail.co.uk.

"Cei care prezinta in acest moment cele mai puternice simptome de dementa, sunt cei care au suferit cel mai mult in perioada respectiva", continua medicul. Acelasi medic spune ca efectele sunt ireversibile si ca, cel mai bine pentru acesti oameni, era sa primeasca ajutorul si suport medical la vremea respectiva cand aveau 10 sau 20 de ani, nu acum cand au 65.

Una dintre motivatiile solide care o fac pe Karen Richie sa sustina aceasta teorie, se gaseste in baza studiului la care a luat parte. Ea spune ca printre subiectii analizati au fost si veterani de razboi si ca acestia, spre deosebire de semenii lor de aceeasi varsta care nu au luat parte la ostilitati, prezinta simptome de dementa, in numar mult mai mare. "Cercetarile pe care le-am facut in randul veteranilor de razboi ne dau dreptul sa sustinem aceasta teorie", precizeaza medicul.

Ce s-ar intampla daca am fi obligati sa trecem prin acelasi gen de traume astazi?

Aceasta a fost cea de-a doua intrebare majora pusa in discutie in cadrul conferintei care a avut ca subiect dementa. "Noi cei care ne-am nascut in generatia post-razboi am avut norocul sa nu trecem prin aceste traume, dar ce s-ar intampla daca am fi pusi intr-o asemenea situatie? Am rezista psihic?", se intreba dr. Karen Richie.

Raspunsul, usor cinic, a venit chiar de la ea: "Suntem ca papusile rusesti. S-ar putea ca micutul pe care-l purtam sau il vom purta in pantece sa prezinte factori de risc, in acest sens". Pe de alta parte, tot dr. Richie a tinut sa precizeze ca trupele de acum sunt mult mai bine pregatite, la capitolul psihic, pentru asemenea momente. In zilele noastre, pregatirea militara presupune si pregatire psihologica.

Daca tot s-a vorbit foarte multe despre aceasta maladie, trebuie spus ca neparticiparea activa la bombardamente sau razboie nu inseamna ca suntem feriti de
Alzheimer. Acesta are o multitudine de alte cauze pe langa traume sau abuzurile din copilarie. Medicii spun ca din categoria factorilor de risc fac parte, fara doar si poate, un stil de viata nesanatos, obezitatea, fumatul, dieta necorespunzatoare. "Preventia in cazul dementei trebuie sa inceapa din copilarie sau din prima tinerete", spune medicul. "Atunci cand au inceput sa apara simptomele este prea tarziu", conchide dr. Karen Ritchie.

Ce este dementa?

Proces patologic caracterizat prin slabirea progresiva a ansamblului de functiuni intelectuale, in urma unei lezari a celulelor nervoase centrale. Apar mai intai tulburari intelectuale caracterizate prin slabirea memoriei, a atentiei, a ratiunii. Anumite demente simptomatice sunt vindecate sau ameliorate prin tratarea cauzei lor, dar dementele degenerative nu pot fi tratate, medicamentatia putand atenua unele simptome.

"Alzheimer este o afectiune degenerativa, progresiva care implica diferite tipuri de modificari la nivelul creierului, determinand astfel pierderea capacitatilor intelectuale ale individului si a valorii sociale a personalitatii sale. Aceasta afectiune este asociata cu tulburarea de comportament, ceea ce determina starea cunoscuta sub denumirea de dementa", declara pentru site-ul Topsanatate.ro, Ioana Mandruta, medic neurolog la Spitalul Universitar din Bucuresti.

Potrivit dr. neurolog, Ioana Mandruta, simptomele care ne pot duce cu gandul ca o persoana sufera de aceasta boala sunt: tulburarile de memorie, de limbaj,
incapacitatea de a efectua diferite activitati motorii, incapacitatea de a recunoaste si de a identifica obiectele din jur etc - simptome cognitive. Mai sunt cateva simptome non-cognitive, ca de exemplu: agitatia, halucinatii, depresie sau tulburari legate de alimentatie.

Potrivit statisticilor din Romania, incidenta tulburarilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori in 1975, la 883,3 persoane/100.000 de locuitori in 1993, fara a avea date asupra cazurilor de dementa.

http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/dementa-rezultatul-celui-de-al-doilea-razboi-mondial-articol-14951.html

Scris de Admin 15.10.09 17:10

Teritoriul României in timpul si dupa al doilea razboi mondial

Deteriorarea situatiei internationale si declansarea celui de-al doilea Razboi mondial (1939) au afectat profund Romania, dat fiind faptul ca marile puteri totalitare au atentat la integritatea sa teritoriala. In anul 1940, urmare ultimatumurilor date guvernului roman, Uniunea Sovietica ocupa Basarabia si nordul Bucovinei, in vreme ce Germania si Italia decid prin Tratatul de la Viena ca partea de nord a Transilvaniei sa fie cedata de Romania catre Ungaria. Partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, este cedata Bulgariei.

Legenda:	dungi orizontale	Basarabia si Nordul Bucovinei
	dungi verticale	Nord-Estul Transilvaniei
	dungi oblice	Dobrogea (Cadrilater)

In iunie 1941 Romania intra in razboi alaturi de Germania impotriva Uniunii Sovietice, sperand sa recastige Basarabia si Nordul Bucovinei. Intre 1943-1944 conducatorii politici romani poarta convorbiri secrete cu statele aliate, dar rezultatele acestora nu sunt favorabile.

Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, Romania rupe alianta cu Germania si trece de partea aliatilor. La momentul producerii ei, aceasta manevra a starnit largi comentarii, fiind apreciata ca un eveniment major al celui de-al doilea Razboi mondial.

Desi Armata romana a platit tribut greu de sange in lupta impotriva Germaniei, Conferinta de pace de la Paris (1946-1947) nu a recunoscut Romaniei statutul de tara cobeligeranta, tratand-o ca pe o invinsa.

Potrivit intelegerii dintre marile puteri - statele aliate, Uniunea Sovietica, Marea Britanie-Romania, impreuna cu celelalte tari din centrul si sud-estul Europei intra in zona de influenta sovietica. Destinul ei istoric este astfel pecetluit pentru patru decenii. Anul 1940. Harta arata severele pierderi teritoriale suferite de Romania: Basarabia si Nordul Bucovinei-(marcate cu dungi orizontale) urmare aplicarii Pactului Molotov-Ribbentrop din 1939; partea nord-estica a Transilvaniei (marcata cu dungi verticale) urmare Dictatului de la Viena; Dobrogea (Cadrilaterul - marcat cu dungi oblice) cedat Bulgariei.

http://www.ici.ro/romania/ro/istorie/hi50.html

Scris de Admin 15.10.09 16:53

Ultimele cuvinte ale criminalilor de război nazişti în procesul de la Nurnberg
Pe 1 octombrie 1946, Tribunalul Internaţional de la Nurnberg condamna la spânzurătoare douăsprezece din cele mai înalte personalităţi ale celui de al III-lea Reich: cu excepţia lui Bormann, condamnat în contumacie, şi a lui Goering, care se sinucisese în ajun, condamnaţii au fost executaţi pe 16 octombrie, între orele 1:11 şi 2:52 noaptea, în sala de gimnastică a închisorii, unde fuseseră înălţate trei spânzurători, în faţa a 45 de martori.

Scris de Admin 10.10.09 13:25

Nazistii in vizita la sovietici

Scris de Admin 10.10.09 13:24

Pregatirile militare comune de la aviatie la tancuri

Scris de Admin 10.10.09 13:24

Reinarmarea Germaniei s-a facut in URSS

Scris de Admin 10.10.09 13:23

Antecedentele pactului Molotov-Ribbentrop

Scris de Admin 08.10.09 19:23

Naziştii erau aproape să construiască avionul invizibil, cu care ar fi schimbat cursul istorieiSe pare că inginerii nazişti erau periculos de aproape de a construi un avion care să fie invizibil pe radare, putând astfel schimba cursul istoriei celui de-al doilea război mondial. Un prototip al avionului Horten Ho 2-29 a fost testat cu succes înaintea Crăciunului anului 1944, dar apoi naziştii n-au mai fost capabili să perfecţioneze designul sau să producă mai multe avioane prototip.
Un grup de ingineri a încercat să reconstruiască acest bombardier, folosind schiţele originale. El avea o rază de acţiune şi o viteză mult mai mare decât oricare avion cunoscut la acea dată, şi a fost primul avion care folosea tehnologia invizibilităţii, utilizată acum de bombardierele americane B-2.
Expertiza tehnologică germană era recunoscută în timpul celui de-al doilea război mondial, naziştii fiind cu ani înaintea aliaţilor în ceea ce priveşte tehnologia militară (să amintim de tancurile Panzer şi de rachetele V-2).În anul 1943, naziştii lucrau de zor la dezvoltarea de noi arme, întrucât simţeau că soarta războiului se întorcea împotriva lor. Nemţii erau clar dezavantajaţi atunci când se confruntau cu viteza şi manevrabilitatea avioanelor militare britanice, Spitfire. Aşa că, în anul 1943, şeful lui Luftwaffe (forţele aeriene germane), Hermann Goering, a cerut inginerilor proiectanţi să producă un bombardier care să îndeplinească cerinţele “3 de 1.000″, adică să poată căra echipamente de 1.000 de kg, să poată zbura la peste 1.000 kmh, şi să aibă autonomie de zbor de 1.000 km.

Proiectul avionului Horten Ho 2-29

Doi fraţi piloţi, Reimar şi Walter Horten, au propus un proiect de avion care ar fi îndeplinit cerinţele lui Goering. Compartimentul central era realizat din oţel şi ar fi folosit un motor BMW 003. Dar ideea cea mai inovatoare al fraţilor Horten era aceea de a înveli avionul cu un material format din praf de mangal şi clei de lemn, amestec care se crede că ar fi absorbit undele electromagnetice ale radarului. Cei doi inventatori credeau că materialul, împreună cu forma mai deosebită a materialului, ar fi făcut avionul invizibil faţă de aparatul radar. Se pare că aceeaşi metodă a fost folosită şi în crearea primului avion invizibil, F-117A Nighthawk, de la începutul anilor ‘80.

Până acum, experţii se îndoiau de faptul că fraţii Horten ar fi putut realiza un avion invizibil. Dar, folosindu-se de planurile originale, firma producătoare de armament, Northrop-Grumman, a realizat o replică, la scară naturală, a avionului Horten Ho 2-29, întreaga operaţiune costând circa 250.000 de euro şi 2.500 de ore pentru a fi construit.
Rezultatul e următorul: avionul n-ar fi fost total invizibil pentru radarele folosite în cel de-al doilea război mondial, dar invizibilitatea sa era destul de mare, şi ar fi fost destul de rapid pentru a ajunge la Londra, înainte ca avioanele Spitfire să le fi putut intercepta.
“Dacă germanii ar fi avut timpul să dezvolte aceste avioane, ele ar fi avut un impact semnificativ”, afirmă Peter Murton, expert de avaiaţie al Muzeului Imperial de Război din Duxford. “Acest design, afirmă acelaşi expert, ar fi fost foarte eficient, întrucât ar fi minimizat forţa de frecare, şi de aceea ar fi ajuns la viteze foarte mari în picaje şi în planare, şi ar fi avut o autonomie incredibil de mare”.
Această cercetare a fost realizată pentru crearea unui documentar ce va fi prezentat pe National Geografic Channel.

Scris de Admin 28.09.09 7:51

Un fost soldat nazist si-a lasat averea locuitorilor din satul in care a fost prizonier!

luni, 28 septembrie 2009

Un fost soldat al armatei naziste si-a lasat agoniseala de-o viata satului britanic in care a fost tinut prizonier.
Heinrich
Steinmeyer a fost luptator in cea mai fanatica divizie a armatei
nemtesti si nu astepta indurare din partea britanicilor atunci cand,
spre finalului celui de-al doilea razboi mondial, a fost capturat si
tinut prizonier.
In schimb, neamtul marturiseste ca oamenii care l-au prins i-au aratat multa humanitate.
Astfel,
Heinrich a hotarat a suma de aproximativ 500.000 de euro si casa sa sa
le ramana locuitorilor din satul Comrie, Perthshire.

http://www.cancan.ro/2009-09-28/Un-fost-soldat-nazist-si-a-lasat-averea-locuitorilor-din-satul-in-care-a-fost-prizonier!.html

Scris de Admin 21.09.09 8:14

Scriitor francez: Ocupatia germana a Frantei a incurajat libertatea sexuala a femeilor

O noua carte ce
sugereaza ca ocupatia Frantei de catre Germania a incurajat libertatea
sexuala a femeilor a provocat controverse printre francezi, care
incearca inca sa lamureasca controversele legate de acuzatiile de
colaborare cu nazistii, in timpul celui de-al doilea razboi mondial,
dezvaluie FoxNews.com.

Lansarea cartii "1940-1945 Années
Erotiques" (Anii erotici) a venit la scurta vreme dupa o expozitie
fotografica ce-i infatiseaza pe parizienii aflati sub ocupatie
bucurandu-se de viata.

Cartea lui Patrick Buisson ii prezinta pe
locuitorii capitalei franceze aflati intr-o petrecere continua, in
totala opozitie cu istoria oficiala ce vorbeste despre foame,
rezistenta si frica in perioada in care Parisul s-a aflat sub ocupatie.
"Este un subiect tabu, o poveste pe care nimeni nu doreste sa o auda",
a afirmat Buisson, adaugand: "Ar putea sa ne raneasca mandria
nationala, insa adevarul e ca oamenii s-au adaptat ocupatiei".

Autorul
sustine ca multi oameni prefera sa uite, insa numeroase femei s-au
culcat nu doar cu soldatii germani ("barbarii blonzi" de care se
simteau foarte atrase), ci si cu oricine putea sa le ajute sa
depaseasca dificultatile financiare ale acelor ani. Cele mai multe,
afirma Buisson, aveau barbatii inchisi in lagarele de prizonieri si
"ele au cedat avansului sefului, ale comerciantului caruia ii datora
bani, ale vecinului. In perioadele de restriste, corpul este singura
moneda care se poate reinnoi, inepuizabila".

Buisson afirma ca
iernile friguroase si perioadele de interdictie de a iesi pe strada
intre 11 noaptea si 5 dimineata au incurajat activitatea sexuala. Acest
lucru a facut ca rata natalitatii sa creasca rapid in 1942, chiar daca
doua milioane de barbati francezi erau inchisi in lagare, sustine
autorul.

Nascut in 1949 la Paris, Patrick Buisson este
jurnalist, politolog si cunoscut realizator de emisiuni de televizune.
In timpul campaniei prezidentiale din 2007, Buisson a fost unul dintre
consilierii apropiati ai lui Nicolas Sarkozy.

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-3101718-scriitor-francez-ocupatia-germana-frantei-incurajat-libertatea-sexuala-femeilor.htm

Scris de Admin 18.09.09 7:14

Veteranii de la Paulis

In zilele de 19 si 20 septembrie a.c., la Paulis-Radna, se comemoreaza
65 de ani de cand elevii ostasi si comandantii lor din scoala Militara
Radna, constituiti in Detasamentul Paulis, au facut suprema jertfa in
luptele cu trupele hitleriste si horthyste ce invadasera Nord-Vestul
Romaniei dupa odiosul Dictat de la Viena. Manifestarile se vor
desfasura pe locurile de lupta precum si la monumentul elevilor eroi de
la Paulis. Toti veteranii de razboi, fosti elevi, ofiteri si cadre de
comanda ai scolii Militare Radna, din Detasamentul Paulis, sunt
invitati sa participe la comemorarea acestui eveniment istoric.
Informatii suplimentare pot fi obtinute de la col. (r) ing. Gherase
Ion, Timisoara, tel. 0256/491819, si de la gral brig. (r) Nicolae
Thoma, Bucuresti, tel. 021/3324852. La comemorare vor participa lideri
politici, reprezentanti ai Ministerului Apararii Nationale, ai
Asociatiei Veteranilor de Razboi, ai veteranilor supravietuitori si ai
altor reprezentanti ai armatei si organizatiilor centrale si locale.
Amintim ca atacul inamic a inceput in ziua de 14 septembrie 1944.
Luptele pe acest front s-au desfaturat in zilele de 14-20 septembrie
1944, iar la 20 septembrie dusmanul a cedat, retragandu-se, fiind
urmarit pana la Budapesta. Detasamentul Paulis a avut in componenta sa
800 de elevi sergenti ai scolii Militare Radna, un batalion din
Regimentul 96 Infanterie Caransebes si un divizion de artilerie grea,
in total 1200 de luptatori.

Scris de Admin 16.09.09 18:49

Rusia publică documente ce arată aproprierea Poloniei de nazişti

Rusia a publicat marţi documente secrete din arhivele serviciului de
informaţii externe care arată că Polonia s-a aliat cu naziştii înainte
de al Doilea Război Mondial şi a încercat să distrugă Uniunea Sovietică.Moscova
a publicat 400 de pagini adunate de agenţi sovietici sub acoperire în
perioada 1935 -1945, inclusiv telegrame, scrisori şi rapoarte
intercepzaze de la ambasadele poloneze. Publicarea acestora coincide cu
comemorarea a 70 de ani de la izbucnirea războiului.Fişierele
declasificare ale SVR arată că Polonia complota contra Uniunii
Sovietice în anii ce au precedat războiul, ce a început cu invadarea
Poloniei pe 1 septembrie 1939 de către Hitler.17 zile mai
târziu, Uniunea Sovietică a invadat estul Poloniei. Conform SVR,
Polonia nu era doar o simplă victimă a agresiunii sovietice, ci a urma
activ o politică externă anti-sovietică de la jumătatea anilor 30.
Aceasta includea sprijinirea grupurilor naţionale anti-sovietice din
Ucraina, Caucaz şi Asia Centrală.Lev Soţkov, genergal KGB în
rezervă, care a unit documentele, susţine că există probe că Polonia a
semnat un protocol secret cu Germania în 1934. Citând un raport scris
de un agent sovietic, el arăta că Polonia fusesese de acord să rămână
neutră dacă Germania ataca Uniunea Sovietică.Afirmaţiile sale au
provocat rumoare la o conferinţă de presă la Moscova, jurnaliştii
polonezi sărind în picioare pentru a striga că documentul este un fals.
De asemenea au exista dezbateri aprinse şi despre rolul jucat de Jozef
Beck, ministrul polonez de Externe în 1939, pe fondul unor afirmaţii
nedovedite că ar fi fost agent german. Istoricii polonezi declarau că nu există probe care să arate că un asemenea protocol ar fi existat. Documentele
publicate de ruşi arată că un grup de spioni polonezi la Paris au luat
parte la o operaţiune secretă ce viza incitarea de revolte în Ucraina,
Georgia şi alte teritorii sovietice, fapte despre care istoricii
polonezi arată că sunt deja cunoscute.

Scris de Admin 16.09.09 18:32

Dominaţia nazistă în Europa, de la Anschluss la atacul împotriva Uniunii Sovietice

Comunitatea
internaţională comemorează marţi, 1 septembrie, 70 de ani de la
începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Prezentăm
mai jos cele mai importante momente ale ascensiunii Germaniei naziste
conduse de Adolf Hitler, către o dominaţie cvasitotală Europei, ce a
durat opt ani.
- 5 noiembrie 1937:
Hitler, ajuns la putere în 1933, anunţă că vrea să creeze "Germania
Mare", care să reunească toţi vorbitorii de limbă germană din Europa
Centrală şi de Est.

- 12 martie 1938: Germania realizează
"Anschluss"-ul, prin invadarea Austriei. Franţa şi Marea Britanie se
limitează la proteste.

- 30 septembrie: La Munchen, Hitler,
Benito Mussolini, Neville Chamberlain şi Edouard Daladier semnează
acorduri care prevăd evacuarea regiunii Sudeţi (din Cehoslovacia) de
către cehii care nu vorbesc limba germană, înainte de 10 octombrie.
"Aveaţi de ales între dezonoare şi război. Aţi ales dezonoarea, veţi
avea război", declară viitorul prim-ministru britanic Winston Churchill.

- 15 martie 1939: Germania ocupă toată Boemia şi Moravia, iar Slovacia devine un stat pronazist.

- 23 august: Pactul germano-sovietic de "neagresiune".

- 1 septembrie: Germania invadează Polonia.

- 3 septembrie: Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă, apoi Franţa declară război Germaniei. Începutul "războiului ciudat".

- 17 septembrie: Uniunea Sovietică atacă Polonia, prin frontiera sa de est.

- 30 noiembrie-12 martie 1940: Război între sovietici şi finlandezi.

- 8 aprilie 1940: Germania invadează Danemarca

- 10 mai: Germania atacă şi ocupă Olanda şi Belgia, şi lansează "campania pentru Franţa".

- 10 iunie: Italia, aliata Germaniei, declară război Franţei.

- 14 iunie: Trupele germane intră în Paris.

- 16 iunie: Preşedintele Consiliului francez, Paul Reynaud, demisionează şi este înlocuit de mareşalul Philippe Petain.

- 17 iunie: Petain acceptă armistiţiul, semnat la 22 iunie.

-
18 iunie: Generalul Charles de Gaulle, care a fost numit cu câteva zile
mai înainte subsecretar de Stat de Război de către Reynaud, lansează de
la Londra un apel la rezistenţă. Franţa se împarte într-o zonă nordică
"ocupată" şi o zonă sudică "liberă".

- 24 iunie: Armistiţiu cu Italia, care ocupă o mică parte din Franţa.

- 27 septembrie: Semnarea pactului tripartit între Germania, Italia şi Japonia.

-
iulie-noiembrie: În Franţa are loc începerea organizării de grupări de
rezistenţă. În Anglia, Londra este bombardată de armata germană.

- 7 octombrie: Intrarea trupelor germane în România.

- 23 octombrie: Întrevedere Hitler-Franco la Hendaye, în Franţa.

- 24 octombrie: Întrevedere Hitler-Petain la Montoire.

- 11 noiembrie: Prima manifestaţie la Paris.

-
decembrie: Preşedintele american Franklin Delano Roosevelt, care tocmai
fusese ales pentru a treia oară, anunţă o lege "Împrumut-închiriere",
care permite împrumutarea de material de război britanicilor.

- martie 1941: Ofensivă germană în Libia.

- 6 aprilie: Invadarea Iugoslaviei şi Greciei.

- 25 aprilie: Trupele germane intră în Atena.

-
22 iunie: Germania atacă Uniunea Sovietică (operaţiunea "Barbarossa").
Trupele naziste sunt oprite rapid. Începutul decăderii Germaniei
naziste.

http://www.unimedia.md/?mod=news&id=12928

Scris de Admin 13.09.09 15:40

1 septembrie 1939. După şaptezeci de ani

1
septembrie 1939 înseamnă nu numai ziua fatidică în care a început cel
mai negru coşmar al memoriei noastre colective, ci şi data de naştere a
Europei divizate, momentul în care flagelul leninismului a barat drumul
către libertate a jumătate din continent.
Al doilea război mondial a însemnat înfrângerea totalitarismului
fascist, cu ideologia sa paranoic-rasistă, cu ale sale ambiţii de
supremaţie mondială. Este lecţia cea mai importantă pe care unii
încearcă să o uite. Pe de altă parte, din raţiuni geopolitice şi
militare, a însemnat divizarea Europei, colonizarea statelor Europei de
Est şi Centrale, geneza blocului sovietic. A însemnat aşadar călcâiul
de oţel al stalinismului aşezat deasupra unei întregi regiuni
martirizate, „kidnaparea Europei Centrale“, spre a relua titlul unui
celebru eseu de Milan Kundera. Cazul tragic al Poloniei este
emblematic: o ţară anihilată de nazişti şi stalinişti a devenit
„republică populară“, iar luptătorii din Armata Patriotică au fost
hăituiţi, arestaţi, asasinaţi. Speranţa unei Europe eliberate de
flagelul totalitar s-a realizat abia prin revoluţiile din 1989, când
societatea civilă a înfrânt sistemul poliţienesc-ideocratic.
A fost vorba de o încleştare între democraţie şi totalitarism, dar
nu numai. Nu putem uita că forţele democratice au trebuit să colaboreze
cu Stalin, ceea ce a generat ambiguităţi şi concesii cât se poate de
dureroase. Lecţia cea mai importantă pe care ne-o oferă circumstanţele
celui de-al doilea război mondial este că nu trebuie sub nicio formă
nutrite iluzii în ceea ce priveşte „îmblânzirea“ dictatorilor
totalitari. Tot aşa cum Holocaustul a decurs „logic“ din ideologia
nazistă întemeiată pe resentiment biologic, Gulagul a fost consecinţa
naturală a ideologiei comuniste înrădăcinată în resentiment social.
Ambele au simbolizat ororile absolute cunoscute vreodată de umanitate.
Indiferent cum îl justifică astăzi Vladimir Putin, un adevărat
maestru al falsificării istorice, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost
premisa, pragul („structura“) de oportunitate de care avea nevoie
Hitler pentru a declanşa atacul împotriva Poloniei. Eforturile lui
Vladimir Putin (a se vedea articolul său din Gazeta Wyborcza, luni, 31
august) de a compara Pactul cu acordul de la München, din 1938, ţin de
ceea ce se cheamă mistificarea istoriei. Democraţiile occidentale s-au
făcut vinovate de credulitate, de laşitate chiar, dar nu de
complicitate la crimă. Nu Anglia şi Franţa, ci URSS a colaborat la
sfâşierea unui stat independent numit Polonia şi a organizat masacrarea
de către NKVD, în Pădurea Katyn, a mii de ofiţeri şi civili polonezi.
Pactul nu a fost doar imoral, cum afirmă Putin, ci de-a dreptul
criminal în raport cu legea internaţională: prin ale sale protocoale
(anexe) secrete a dus la împărţirea Europei şi a permis ocuparea
militară a unor state suverane.
A deschis calea pentru brigandajul cel mai neruşinat. Evident,
preşedintele rus Medvedev duce „logica“ lui Putin pe culmile rescrierii
neostaliniste a istoriei. El consideră că Rezoluţia OSCE care „a
declarat recent Germania nazistă şi Uniunea Sovietică a lui Stalin
responsabile în egală măsură pentru cel de al doilea război mondial...
este pur şi simplu o minciună“.
Ce uită liderii de la Kremlin să precizeze este faptul că Stalin a
crezut sincer în posibilitatea colaborării cu Hitler. În acest sens, a
sacrificat Partidul Comunist din Germania, s-a opus oricărei rezistenţe
serioase împotriva ascensiunii naţional socialismului, l-a lăsat pe
Ernst Thalmann, secretarul general al KPD, să zacă la Buchenwald, deşi
ar fi fost cât se poate de uşor să organizeze un „schimb“ (Thalmann a
murit în 1944). Nu Hitler, ci Stalin a lichidat Partidul Comunist
Polonez în 1938. Când Ribbentrop a venit la Moscova, în august 1939,
Stalin l-a prezentat pe Lavrenti Beria, şeful NKVD, drept „Himmlerul
meu“.
Aşa cum demonstrează întregi bilbioteci de volume pe acest subiect,
stalinismul şi nazismul împărtăşeau ostilitatea faţă de valorile
modernităţii burgheze, faţă de pluralism, faţă de individualismul
civic, faţă de orice zone autonome care puteau scăpa înregimentării
totalitare. Priviţi posterele naziste şi bolşevice şi veţi fi frapaţi
de similitudinea temelor: eroism, vigilenţă, martiri, luptă, sânge.
Este oare şocant că Stalin, poate cel mai suspicios dictator al tuturor
timpurilor, a avut încredere tocmai în Hitler? Motivul a fost tocmai
consubstanţialitatea adâncă a viziunilor lor antidemocratice. Se poate
spune că Stalin nu a fost niciodată un antifascist autentic. François
Furet ne-a dovedit foarte clar: antifascismul lui Stalin (în care
milioane de oameni au crezut cu onestitate) era de fapt un instrument
propagandistic. L-a abandonat fără jenă în august 1939.
Orice ar spune astăzi apologeţii târzii ai politicii externe
staliniste, inclusiv Viaceslav Nikonov, nepotul lui Molotov şi
politolog din anturajul lui Vladimir Putin. În fapt, aşa cum arată
istoricul Richard Gellately în cartea sa Lenin, Stalin, and Hitler: The
Age of Social Catastrophe (New York: Knopf, 2007), Stalin a fost
motivat în egală măsură de expansionismul ideologic „revoluţionar“ şi
de considerentele „tradiţionale“ ale politicii de mare putere. Oricât
l-ar fi asigurat Stalin pe Hitler de bunele sale intenţii, conflictul
cu Germania nazistă era în cele din urmă inevitabil, întrucât cei doi
dictatori erau campionii unor „viziuni rivale ale cuceririi mondiale“.
Ambii erau obsedaţi că sunt încercuiţi de forţe inamice şi că doar prin
agresiune pot pune capăt acestui „asediu“. Ambele sisteme erau
construite ca „expresie a ideii de război“ (Richard Overy – idioms of
war). Ele erau „gemenii terorii“ (Dan Diner).
Orice analiză a adevăratei relaţii dintre Stalin şi Hitler trebuie
să accentueze faptul că relaţiile dintre cele două imperii totalitare,
dincolo de competiţia lor acerbă, au inclus o serie de elemente comune,
între care regimul partidului unic, supremaţia unei ideologii/religii
politice salvaţioniste, ostilitatea viscerală în raport cu valorile şi
instituţiile pluraliste, terorismul de stat. Iar la nivelul politicii
externe, ambele au fost puteri revizioniste, încercând pe toate căile
distrugerea sistemului născut din tratatele de la Versailles, Trianon
şi Neuilly. Nimeni nu neagă rolul URSS în victoria asupra Germaniei
naziste. Dar este important să reţinem că Stalin a fost cel care a
facilitat (the enabler) agresiunea împotriva Poloniei, momentul care a
declanşat teribila conflagraţie.
Nu trebuie să uităm că ofensiva din 1944-1945 în Europa de Est nu a
fost una menită doar să distrugă maşina de război nazistă, ci şi să
exporte revoluţia, să ducă la instalarea unor regimuri-marionetă
botezate cu termenul pleonastic, inventat de Stalin, de „democraţii
populare“. 1 septembrie 1939 înseamnă nu numai ziua fatidică în care a
început cel mai negru coşmar al memoriei noastre colective, ci şi data
de naştere a Europei divizate, momentul în care flagelul leninismului a
barat drumul către libertate a jumătate din continent. //

Scris de Admin 13.09.09 15:15

Cainii razboiului

De-a lungul istoriei, necuvantatoarele au jucat, asa
cum aratam in unul dintre precedentele noastre numere, un rol esential
in conflictele militare. De la caii, care au reprezentat o componenta
cazona importanta, chiar si pana in timpul celui de-al doilea razboi
mondial si pana la elefantii de lupta ori porumbeii „spioni”,
insarcinati cu fotografierea, de sus a obiectivelor inamice, animalele
au fost adesea, chiar si fara voia lor, combatanti redutabili. Cainii
nu puteau fi „scutiti”, data fiind agresivitatea dar si inteligenta lor
innascuta de la serviciul militar. Ei au fost utilizati insa nu doar in
antichitate si Evul Mediu, ci si in epoca moderna, tot in cadrul
ultimei conflagratii mondiale.

Steaua Rosie pentru patrupede
Armata
Rosie a antrenat, in lupta contra Germaniei naziste si a aliatilor
acesteia, peste 50.000 caini, patrupedele dovedindu-se deosebit de
pretioase mai ales in conditiile asprelor ierni rusesti, cand localizau
si salvau soldatii raniti si acoperiti de zapada. Sansele unui ranit de
a supravietui la temperaturile extrem de joase, specifice acelor ierni,
depindeau de rapiditatea cu care el era descoperit si transportat la
cea mai apropiata unitate medicala. Cainii erau singurele fiinte
capabile sa alerge in zapada inalta. In timpul unei batalii, langa
oraselul Duminiki, un ciobanesc german pe nume Bob a localizat
saisprezece raniti, pe care i-a tarat in gropi de obuz, spre a-i feri
de proiectilele artileriei germane.
Intr-un
singur sector de front, in Ucraina, si in doar o luna, cainii inhamati
la sanii au transportat 1239 de raniti si au depistat 327 tone de
explozibil. De asemenea, inhamati la sanii, ei trageau armament greu in
conditii aproape imposibile, avand o contributie deosebita la stoparea
inaintarii naziste, in iarna 1941-1942. Cel ce avusese ideea folosirii
cainilor pe campul de lupta a fost colonelul Ghiorghi Medvedev, un
reputat chinolog, care a devenit centrul Scolii Militare de Dresaj
pentru Caini Utilitari de langa Moscova. La inceputul Marelui Razboi
pentru Apararea Patriei, aici se aflau circa 40.000 de caini de diverse
rase, cei mai apreciati fiind ciobanestii germani.
Acestia
vor lupta pe toate fronturile, efectuand servicii de paza, salvare a
ranitilor si de curatare a minelor – au actionat astfel in peste 303
mari orase europene, printre care Pskov, Smolensk, Bretk, Lvov, Minsk,
Kiev, Stalingrad, Odessa, Harkov, Voronej, Varsovia, Viena, Praga.
Pentru misiunile indeplinite cu succes, unitatile de caini utilitari au
fost decorate, la finele razboiului, cu Ordinul Bogdan Hmelnitski,
Ordinul Alexandr Nevski si chiar cu mult ravnita medalie Steaua Rosie.
80% dintre ofiterii care ii dresau au primit recompense din partea lui
Stalin iar o grupa de caini de la Scoala lui Medvedev a avut
privilegiul de a defila in Piata Rosie, cu prilejul paradei de Ziua
Victoriei.
„Dulaii minati” ai sovieticilor
Un
capitol controversat legat de folosirea, de catre sovietici, a cainilor
in razboi, a fost cel legat de misiunile sinucigase incredintate
patrupedelor. Cainilor li se atasau veste cu dinamita si erau antrenati
sa caute hrana sub tancurile aflate in miscare. In momentul cand
patrundeau sub acestea, un declansator atasat deasupra cefei se activa,
la contactul cu metalul, provocand o explozie ce distrugea invelisul de
otel de sub tanc. Intr-o singura zi, in sectorul Izyum, acesti
caini-sinucigasi au distrus noua tancuri grele si doua transportoare
blindate germane. Ei erau atat de temuti de germani incat adesea, de
indata ce le auzeau latratul si ii vedeau alergand, tanchistii
Reichului se indreptau rapid spre propriile linii, ingroziti.
Un
inalt ofiter sovietic recunostea ca „acesti caini au salvat vietile a
mii de soldati de-ai nostri, pe frontul din est”. Si totusi, in ciuda
unor performante recunoscute, utilizarea acestei „arme” bizare nu dadea
intotdeauna rezultate scontate. Astfel, cum cainii erau antrenati prin
plasarea de alimente – in special dulciuri – sub tancurile sovietice,
ei cautau adesea, in timpul luptei, mirosul familiar al acestora si nu
pe cel strain al tancurilor nemtesti, care in plus scuipau foc pe gura
tevii si scoteau bubuituri inspaimantatoare. Practic, actionand astfel,
cainii deveneau, ca si elefantii infuriati sau speriati ai
cartaginezilor din vechime, o arma cu doua taisuri, imprevizibila si
incontrolabila, ce putea ataca atat prieteni cat si dusmani, pe campul
de lupta. In plus, germanii au aflat repede despre „dulaii minati” ai
sovieticilor si curand s-a ordonat, pe tot frontul, uciderea cainilor
intalniti in cale. Ca urmare, cainii au disparut practic de pe frontul
de Est, in urmatoarele cateva zile, facand folosirea cainilor-capcana
extrem de putin fezabila.
Spaima prizonierilor de razboi
Si
Wehrmachtul a folosit caini, in al doilea razboi mondial, desi nu in
scopuri sinucigase. De altfel, prima unitate de acest gen a aparut inca
inainte de venirea la putere a lui Hitler – el insusi un mare iubitor
al ciobanestilor germani. A fost infiintat un centru de dresaj la
Grunheide, langa Berlin, si un altul langa Frankfurt, ambele adapostind
circa 2000 de animale. Unitatile au fost denumite K-9 si antrenate,
oficial, in scopuri utilitare – Diensthunde – desi in cadrul acestor
institutii se desfasurau exercitii tipic militare. In deceniul ce a
precedat al doilea razboi mondial, germanii au antrenat, sub conducerea
Reichsbahn inspectorului Lagner, un reputat specialist, peste 20.000
caini, din rasele ciobanesc german, doberman sau boxer, pentru paza,
recunoastere si mesagerie.
De indata ce Polonia a
fost ocupata, unitatile K-9 au primit sarcina de a supraveghea ordinea
in orasele sale si in ghetourile si lagarele de concentrare infiintate
de nazisti. Ulterior, fiecare lagar va avea propria sa unitate de caini
de paza, sub comanda SS. Cainii erau special dresati sa-i atace pe
detinuti si acestia erau terifiati de ei. Heinrich Himmler, seful SS,
spunea ca scopul cainilor era „sa-i inconjoare pe prizonieri ca pe o
turma de oi si sa previna fuga lor”. Unitatile K-9 s-au aflat in
serviciu activ pe frontul de Est, in Tarile de Jos, Italia, Norvegia si
chiar si in Africa de Nord.
Cainii japonezi isi devorau victimele?
Chiar
si japonezii au beneficiat de serviciile cainilor, in timpul
razboiului. Ei au primit, din partea aliatilor germani, circa 25.000
caini de serviciu si au organizat mai multe scoli de dresaj in Japonia
dar si in regiunea pe care o ocupasera, in China, la Nanjing.
Antrenamentele erau foarte dure si dresajul dura adesea pana la un an,
desfasurandu-se sub supravegherea unor instructori de specialitate.
Cainii au fost folositi mai ales pentru paza si patrulare dar si ca
animale-kamikadze, dupa exemplul sovietic. Purtand mici pachete cu
explozibil, ei isi croiau drum spre pozitiile americane, unde bombele
erau detonate, de la distanta, de soldatii niponi.
Asemenea
practici barbare au fost implementate in campania din peninsula Malay.
In plus, exista rapoarte privind antrenarea unor caini japonezi de
lupta, extrem de feroce, pentru atacul direct asupra soldatilor inamici
– comandourile australiene din Timor au simtit din plin groaza
insuflata de aceste „fiare”. Caini agresivi au fost utilizati si
impotriva gherilelor chineze, in regiunea Shanghai, in anul 1937, aici
raspandindu-se zvonul ca animalele erau atat de sangeroase incat isi
devorau, efectiv, victimele, fara ca soldatii japonezi care-i dirijau
sa ii impiedice in vreun fel!

Scris de Admin 12.09.09 16:08

65 de ani de la eliberarea Ardealului
12 septembrie, zi cu tripla semnificatie pentru Romania
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44886

In aceasta zi intunecata din istoria Romaniei, s-a semnat "Conventia de
Armistitiu din 12 septembrie 1944", care trebuia semnata la 23 august
1944, daca aveam un rege patriot, "sanatos la minte si la trup". Marele
Stat Major al Armatei Romaniei, pe raspundere proprie, continua
ofensiva pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei. Nu s-a
sarbatorit, oficial, a 45-a aniversare a Societatii pentru Mormintele
Eroilor Cazuti in Razboi (SMECR), desfiintata abuziv, precum toate
structurile cultural-patriotice din Romania. Si nu numai! Ca asa e in
razboi! Razboiul fiind calea extrema de solutionare a referendumurilor
majore dintre state, dupa epuizarea formelor amicale, regele Mihai a
renuntat grabit si speriat! Si cat de mult a platit Romania si plateste
in continuare, datorita nemerniciei celor veniti la putere. Insi care
una au spus si alta au facut. Si acum unii fac la fel, cu toate ca sunt
liberi sa serveasca Tara si Poporul, asa cum au facut eroii si martirii
Neamului Romanesc, care se rasucesc in morminte pentru tot ce s-a
petrecut in ultimii 65 de ani. Dar mai ales in ultimii ani cand
POLITICIENII SE RAZBOIESC pentru putere, dupa ce au distrus industria,
au lichidat agricultura, au vandut bogatiile subsolului, bancile si
serviciile de importanta nationala, au "reformat" armata si
institutiile cu traditie militara, care le mai stateau in cale, in care
poporul a avut intotdeauna incredere, iar raufacatorii si strainii
hrapareti si vicleni le-au simtit forta si taria legii.

Oare libertatea, dupa decembrie 1989, nu difera decat formal, de
Conventia de Armistitiu, fiind impusa si nu convenita? Fiind atunci
liberi doar sa ne alegem semnatarii, iar acum sa ne alegem
conducatorii, mandat de mandat?

Daca asa este, este foarte grav! Atunci am fost ocupati militar, iar
acum economic si financiar. Consultati Conventia de Armistitiu de acum
65 de ani si evolutia intelegerilor urmatoare. Apoi comparati-le cu
intelegerile si conventiile incheiate pentru a intra in NATO si in
Uniunea Europeana si, in mod deosebit, cu consecintele traite si
simtite astazi de catre cei multi si "oropsiti ai vietii". Pacat ca
negociatorii si semnatarii tratatelor si intelegerilor, dupa 1990, nu
au studiat "Conventia de Armistitiu".

Al doilea eveniment _ Eliberarea Ardealului _ trece si el neobservat,
fiind mascat de "autonomia teritoriala" a Tinutului Secuiesc si de
campania pentru alegerea presedintelui Romaniei, facuta zi de zi in
mass-media si in scolile de vara ale tinerilor politicieni si cu toate
ocaziile. Iar cand se amintesc marele evenimente cultural-patriotice
sau de actiune civica, unii politicieni nu au timp de ele.

Al treilea eveniment _ "90 de ani de la infiintarea Asociatiei
Nationale Cultul Eroilor (12.09.1919), scoasa in afara legii, in 1948,
reinfiintata in 1990 si uitata chiar de Legea 379/2003, se zbate sa
supravietuiasca, sa aduca in actualitate prin fapte _ carti si
monumente, diplome si medalii _ marea jertfa a Ostirii Romane, care a
mentinut mereu vie constiinta eroica, fara de care nu poate exista un
popor.

Scris de Admin 10.09.09 19:55

Cuţitul în spate

Cine ne-a înfipt cuţitul în spate?
În cazul Poloniei lucrurile păreau clare. La Gdansk, Wielun şi
Varşovia, polonezii comemorau la 1 septembrie 2009 şapte decenii de la
debutul celui de-al doilea război mondial.

În răstimp, în Germania făceau titluri de-o şchioapă apropourile şi
comentariile dedicate celei mai ample catastrofe din istoria omenirii
de liderul rus Putin şi de preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski.
Şeful statului polonez i-a lăsat de această dată deoparte pe
agresorii nazişti care, sub un pretext grotesc, au invadat Polonia la 1
septembrie 1939, declanşând cea mai sângeroasă conflagraţie mondială.
Rusia, a spus Kaczynski, „a înfipt Poloniei un cuţit în spate”. În
baza pactului dintre Hitler şi Stalin, semnat la 23 august 1939 de
miniştrii de externe german şi rus, Ribbentrop şi Molotov, Rusia a
invadat şi ea Polonia şi a dezmembrat, cot la cot cu naziştii, statul
polonez.
Se ştie că şase milioane de polonezi, între care trei milioane de
evrei, au plătit până la urmă cu viaţa operaţiunea nazisto-comunistă a
dezmembrării statului polonez. Rana amintirii cumplitelor suferinţe
care au însoţit tragedia poloneză nu s-a închis defel. Poate că nimic
n-o ilustrează mai convingător decât imaginea celor două valuri de
refugiaţi evrei şi polonezi făcându-li-se drumul cruce pe un pod de la
frontiera dintre Polonia invadată de nazişti şi cea proaspăt ocupată de
sovietici. Imaginea, inclusă de Soljeniţin între mărturiile alcătuind
"Arhipelagul Gulag", şi-a refăcut apariţia într-un film al unui faimos
regizor polonez. Nu în „Cuţitul în apă” al lui Roman Polanski, ci în
„Katyn”, noua peliculă a nu mai puţin celebrului Andrzej Wayda.
Că România este singura ţară europeană care mai are de suportat în
mod direct consecinţele concrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în
urma căruia Uniunea Sovietică anexa prin rapt Basarabia, Bucovina de
Nord şi ţinutul Herţa nu constituie, la 70 de ani de-atunci, un
subiect de film sau de editorial.
În schimb s-a acordat atenţie, în vest, mai puţin negării
Holocaustului din „Tricolorul” şi alte fiţuici imunde de genul celei
peremiste, ci mai cu seamă declaraţiilor liderilor polonezi şi nu în
ultimul rând avertismentelor lansate de premierul Donald Tusk împotriva
falsificării istoriei. Încă şi mai multă luare aminte au suscitat
declaraţiile lui Vladimir Putin din ziarul polonez Gazeta Wyborcza.
Departe de a-şi cere iertare pentru crimele comise de sovietici,
premierul şi ex-preşedintele Rusiei s-a rezumat, totuşi, în mod
remarcabil, să condamne pactul dintre dictatorii german şi sovietic şi
să regrete asasinarea în masă a elitei poloneze la Katyn de către
serviciile secrete ale Kremlinului. În ciuda insuficienţei lor,
regretele exprimate de Putin constituie, incontestabil, o evoluţie
memorabilă, alimentată poate de dorinţa conducerii de la Moscova de a
reduce clivajul imens despărţind, în sfera memoriei istorice, Apusul de
Rusia.
În revanşă, împreună cu mare parte a actualei elite intelectuale
ruseşti, Putin a continuat să întreţină mitul conform căruia Moscova
n-ar fi avut pasămite de ales decât să bată palma cu Hitler. Rămas
credincios sieşi şi doctrinei anti-occidentale a serviciilor secrete
care l-au lansat pe eşichierul politic, Putin a mai susţinut că, până
la urmă, de vină pentru înţelegerea dintre Berlin şi Moscova ar fi fost
împăciuitorismul occidental manifestat la München în 1938, când Franţa
şi Marea Britanie i-au cedat lui Hitler Cehoslovacia.
Or, tancurile care au invadat satele şi oraşele poloneze în 1939 n-au aparţinut nici Londrei, nici Parisului.
Într-un mod tipic pentru sistemele totalitare descrise de Orwell în
"1984" şi în "Ferma Animalelor", în Rusia s-a propus mai nou pedepsirea
penală a "falsificărilor" istorice. Ceea ce n-a împiedicat mass-media
rusă, controlată, se ştie, la sânge de Kremlin, să vehiculeze masiv
acuze aiuritoare la adresa Varşoviei. Potrivit lor, polonezii şi-ar fi
meritat chipurile soarta, întrucât Polonia ar fi fost prima ţară care
s-ar fi aliat cu Germania nazistă, semnând în 1934 un pact de
neagresiune cu regimul hitlerist.
La Ministerul rus al Apărării s-a mers chiar mai departe şi s-a
evocat, în iunie 2009, o prezumtivă „provocare”, de către Polonia, a
celui de-al doilea Război Mondial prin refuzul Varşoviei de a ceda „în
faţa moderatelor revendicări naziste”.
Dacă la şapte decenii de la izbucnirea războiului acestea sunt
concepţiile oficialilor ruşi, e lesne de înţeles de ce teama faţă de
neo-imperialismul şi agresivitatea Rusiei continuă să marcheze atât de
profund întreg estul şi centrul Europei.

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,4617366,00.html

Scris de Continut sponsorizat