Al Doilea Razboi Mondial[1-----]

Infamul Pact Hitler-Stalin: reflecţii despre monştrii totalitari - Revista 22


Hitler şi Stalin au simbolizat avansul cataclismic al religiilor politice salvaţioniste.
Pe 23 august s-au împlinit şapte decenii de la un eveniment care a
deschis calea pentru atacul Germaniei naziste împotriva Poloniei, deci
a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul
carnagiu cunoscut până atunci de omenirea civilizată. Pregătit cu
minuţie în tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietică
era reprezentată de ambasadorul Vladimir Dekanozov (unul dintre
aghiotanţii şi confidenţii lui Lavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost
semnat la Moscova, în prezenţa unui Stalin-Djugaşvili zâmbitor şi
evident satisfăcut, de către ministrul de Externe al celui de-al
Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop, şi de către omologul său
sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov. După ani de zile, în ale sale
conversaţii cu scriitorul Felix Ciuev, nonagenarul Molotov a continuat
să justifice nejustificabilul prin invocarea aşa-numitei raison d’etat.
În fapt, Stalin a pariat pe colaborarea cu Hitler, fiind convins că
ostilitatea faţă de democraţiile occidentale era un liant suficient de
puternic pentru a face caduce divergenţele de ideologie. Eroarea lui
Stalin a fost că a subestimat fixaţiile doctrinare ale lui Hitler,
faptul că pentru acesta nimicirea „iudeo-bolşevismului“ era
inseparabilă de politica spaţiului vital la Răsărit, deci de
expansiunea „colonizatoare“ şi transformarea slavilor în sclavi. Vizita
lui Molotov la Berlin, în august 1940, şi discuţiile cu Hitler l-au
convins pe acesta că nu există cale pentru coexistenţa celor două
imperii ideocratice. În timpul acesta, Anglia lupta singură, iar Vestul
Europei capotase militar şi politic.
Întreg angrenajul propagandistic al celor două sisteme totalitare a
fost pus în funcţiune pentru a justifica această alianţă care, doar cu
o lună mai devreme, ar fi părut una contra firii. Era vorba de fapt de
o probă publică a înrudirilor esenţiale dintre cei doi dictatori
totalitari obsedaţi de dominaţia mondială, anticapitalişti şi
antiliberali. Cosmologia stalinistă se întemeia pe principiul luptei de
clasă, cea nazistă pe acela al luptei de rasă. Hitler şi Stalin au
simbolizat avansul cataclismic al religiilor politice salvaţioniste în
ceea ce regretatul Matei Călinescu numea „our century of monsters“ (e
vorba de recenzia cărţii lui Paul Johnson, Modern Times, apărută acum
două decenii în The American Spectator). Bolşevicii şi naziştii nutreau
cultul violenţei revoluţionare şi pe acela al partidului unic. „Meine
Partei is meine Religion“, scria Joseph Goebbels în jurnalul sau.
Acelaşi lucru îl gândeau şi îl profesau corifeii bolşevismului.
Pontiful suprem al comunismului mondial nu ezita să se alieze cu
iniţiatorul Pactului anti-Comintern. Nu greşea câtuşi de puţin Arthur
Koestler când scria că era vorba de lovitura de graţie primită de
Internaţionala a III-a tocmai din partea „strategului revoluţiei
proletare mondiale“. Oportunişti fără egal, cei doi tirani erau în
acelaşi timp ataşaţi de un număr de fobii, între care dispreţul pentru
tot ce ţine de statul de drept, de parlamentarism şi mai ales de
pluralism. Cum scria Agnes Heller, în consonanţă cu ideile unor Hannah
Arendt şi Claude Lefort, totalitarismul este mai presus de orice
respingerea, anihilarea spaţiilor de pluralism. În plus, ceea ce aveau
în comun Hitler şi Stalin ţinea de aversiunea în raport cu moralitatea
tradiţională, cu credinţele religioase, cu preţuirea acordată
transcendenţei divine. Ambii dictatori s-au închipuit substitutul lui
Dumnezeu, au sacracralizat politica (aşa cum a demonstrat Emilio
Gentile). Era aşadar normal ca, în lupta pentru distrugerea umanismului
european, mai întâi să se alieze, iar apoi să ajungă la coliziunea
finală. O relaţie perversă, aflată sub semnul comun al barbariei
genocidare, al exterminismului, al Gulagului şi al Holocaustului ca
încarnări ale Răului radical.
Tratatul a fost însoţit de protocoale secrete legate de împărţirea
Europei în sfere de influenţă controlate de cei doi briganzi. Hitler
îşi mărturisise în particular admiraţia pentru Stalin. „Cel mai loial
discipol al lui Lenin“ toasta în cinstea dictatorului paranoic de la
Berlin. Iar Gheorghi Dimitrov, Palmiro Togliatti, Wilhelm Pieck, Walter
Ulbricht, Boris Stefanov, Klement Gottwald şi ceilalţi lideri ai
Cominternului închideau ochii, murmurau cuvinte aprobative şi se rugau
să nu fie deportaţi.
Pe 1 septembrie 1939, Germania nazistă declanşa al II-lea război
mondial, atacând perfid Polonia. Pe 16 septembrie, trupele sovietice
pătrundeau pe teritoriul oferit lor în cadrul negocierilor de la
Moscova. Se producea sinistra întâlnire dintre Wehrmacht şi Armata
Roşie. Filmul Katyn al marelui regizor Andrzej Wajda surprinde acele
momente tragice. Teritoriile controlate de Stalin şi Beria aveau să fie
rapid sovietizate. În zona ocupată de nazişti se înfiinţa aşa-numitul
Guvernământ General, în care se urmărea distrugerea elitelor
intelectuale şi religioase poloneze. Se aplicau draconice măsuri
rasiste, care aveau să culmineze apoi în exterminarea a milioane de
evrei.
Luând cuvântul în Sovietul Suprem, probând un cinism nemărginit,
Molotov (premier şi comisar al poporului pentru Afacerile Externe) se
felicita pentru marea izbândă: dispariţia de pe harta Europei a
Poloniei, „acest produs avortat al Tratatului de la Versailles“.
Propaganda antifascistă era acum nu doar diminuată, ci de-a dreptul
prohibită, piesele antinaziste erau scoase din repertoriile teatrale,
Pravda scria elogios despre realizările poporului german în anii de
după 1933. Se uitaseră complet tactica Fronturilor Populare,
propunerile lui Litvinov legate de securitatea europeană, retorica
electrizantă a antifascismului ca expresie supremă a umanismului
european. Recitiţi paginile scrise de François Furet pe acest subiect
în capodopera sa Le passé d’une illusion. Puţin îi păsa lui Stalin de
soarta comuniştilor, a socialiştilor, a democraţilor antifascişti
germani ori de aiurea. Îi manipulase cum îi convenise, acum puteau fi
lăsaţi pradă lui Hitler fără urmă de remuşcare. Spre a relua titlul
unui roman de Victor Serge, bunul prieten al lui Panait Istrati: Il
faisait minuit dans le siècle.
Marele poet polonez Czeslaw Milosz, autorul Gândirii captive, a
definit Europa Centrală drept regiunea formată din toate ţările care au
suferit consecinţele Pactului din august 1939. România a fost una
dintre aceste ţări: Dictatul de la Viena, ultimatumul sovietic din
iunie 1940, sfârtecarea teritoriului naţional, cumplitele represiuni
din Basarabia şi Bucovina de Nord (documentate în Raportul Final al
Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste) au fost
efectele directe ale acestui tratat al mişeliei absolute. Situaţia
actuală din Republica Moldova nu poate fi înţeleasă dacă nu luăm în
consideraţie ce
s-a petrecut atunci, cine au fost şi cine sunt comuniştii din
Basarabia. Conştiinţa democratică europeană trebuie să marcheze această
comemorare cu solemna tristeţe a doliului şi cu decizia categorică de a
nu lăsa asemenea orori să se repete.

http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/1188_infamul_pact_hitler-stalin_reflectii_despre_monstrii_totalitari_revista_22

8 SEPTEMBRIE 1944, PRIMUL ORAS ELIBERAT SI PRIMUL GENERAL CAZUT
Dupa oprirea inamicului, la doar 35 km de granita vremelnica, Armata 4,
cu 13 divizii de instructie intarite, incepand cu 7 septembrie, a
trecut la ofensiva pe mai multe directii. Corpul 1 Munte, cu diviziile
1 munte, si 6 infanterie, a atacat pe directia Sfantu Gheorghe -
Targu-Mures.

Dupa lupte grele, la 8 septembrie, elibereaza orasul SFANTU GHEORGHE,
iar in 13 septembrie, orasul ODORHEI. Luptele pentru eliberarea
orasului Sfantu Gheorghe au fost conduse nemijlocit de catre generalul
Grigore Balan, care dupa victorie s-a intors la Punctul de Comanda a B2
Vanatori de Munte, "unde a fost surprins de un bombardament al
artileriei inamice. Ranit grav, a fost transportat la Spitalul Zona
Interioara 365 Sinaia, unde a incetat din viata, la 13 sept. 1944"
(ARMATA ROMANIEI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL - 1941-1945, pagina 50).
Tara i-a recunoscut fapta, ridicandu-i un monument, chiar pe locul unde
a cazut Eroul, asa cum s-au ridicat mii de monumente celor care s-au
jertfit pentru Tara si Neam. Locul ales domina imprejurimea si in mod
deosebit orasul, eliberat cu mari sacrificii si pentru care a murit
generalul, la doar 48 de ani, cu o inalta pregatire militara si cu o
bogata experienta in ducerea bataliilor, comandand formatiuni complexe,
de la companie la corp de armata, cu rezultate remarcabile, pentru care
a fost rasplatit cu cele mai inalte ordine: "Steaua Romaniei", clasa
IV-a (1942), "Mihai Viteazul" clasa a III-a (1943), "Coroana Romaniei",
clasa a II-a (1945). A murit impacat si mandru, dupa ce a primit vestea
ca bravii lui ostasi au eliberat al doilea oras, ODORHEI, precum mor
toti ostasii care isi indeplinesc cu onoare si demnitate misiunea. Bine
ca nu i s-a confirmat vestea mortii maiorului post-mortem Radu
Balacescu cazut in 8 septembrie la Cornesti-Adamus si masacrarea celor
14 ostasi, de catre horthysti si de unii localnici descreierati, care
s-au napustit asupra acelor ostasi cu cutite si topoare, taindu-le
urechile, nasul, gatul si scotandu-le ochii, marindu-le suferinta, in
loc sa le-o aline, cum era uman si normal.

Desi faptele au fost ingrozitoare, romanii i-au iertat, asa cum i-au
iertat cu patru ani in urma, pentru faptele similare de la IP si
Traznea; cu 95 de ani in urma, pentru cei 40.000 de romani ucisi
miseleste si pentru cele 320 de sate arse; cu 160 de ani in urma, cand
i-au zdrobit oasele cu roata strabunului HOREA. I-au iertat crezand ca
maghiarii au invatat ceva din mersul istoriei si ca vor reveni la
normal, ca doar omeni suntem!, uitand ca "obiceiul din fire nu are
lecuire", decat printr-o pedeapsa dura, dupa fapte!

Din pacate, nici dupa evenimentele din Decembrie '89 - Martie '90, NU
s-au luat masurile care se impuneau legal si absolut necesare impotriva
unor atatatori la ura interetnica mostenita de la unii descreierati
ajunsi la putere si carora nu le pasa de viata celor multi care nu
gandesc ca ei!, transformand adevarul in minciuna si crima in virtute.
Dar, pana cand?!


http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44823

VIDEO Al Doilea Război Mondial, povestit „în culori“

Cine este vinovat?Multe popoare si comunitati etnice au cazut victime in al doilea razboi mondial. Au pierit 60 de milioane de persoane. La 70 de ani de la evenimentede atunci, istoria inca asteapta sa fie asumata.
***
Interpretari diferite ale evenimentelor
Lideri din 20 de tari, intre care Rusia si Germania, au marcat in Polonia implinirea a 70 de ani
de la declansarea celui de-al doilea razboi mondial. O ceremonie i-a
reunit pe diplomati si fosti combatanti marti, 1 septembrie, la ora
locala 04.45 (05.45, ora Romaniei) la Westerplatte, in apropiere de
Gdansk, ora exacta la care s-au tras in urma cu 70 de ani primele salve
de tun ale celui de al doilea razboi mondial.
Interpretarile divergente legate de al doilea razboi mondial din
partea Varsoviei si Moscovei au umbrit ceremoniile de marcare a 70 de
ani de la declansarea conflictului.
Presedintele polonez Lech Kaczynski a reamintit ca la 17 septembrie 1939 „Rusia bolsevica a infipt un cutit in spatele Poloniei” ocupind
teritoriile din est conform pactului Ribbentrop-Molotov. In Polonia,
„noaptea ocupatiei a fost marcata de Holocaustul evreilor, dar si de
masacrarea ofiterilor polonezi la Katyn”, masacru comis de politia
politica a lui Stalin, a subliniat el.
„Numai cautarea adevarului ne poate permite sa construim
increderea”, a declarat premierul polonez Donald Tusk. Potrivit
premierului polonez, „doua regimuri totalitare au decis soarta acestui razboi, mai intai ca aliati, apoi ca inamici”.
Putin condamna Pactul Ribbentrop-Molotov, dar ...
„Fara
nicio indolaia, putem condamna pe buna dreptate Pactul
Ribbentrop-Molotov incheiat in august 1939”, a declarat premierul rus
Vladimir Putin, intr-un articol publicat in cotidianul polonez Gazeta Wyborcza, preluat de Hotnews.
„Dar, un an mai devreme, nu au semnat Franta si Marea Britanie, la
Munchen, faimosul tratat cu Hitler, ruinind orice speranta privind
formarea unui front comun de lupta impotriva fascismului?”, s-a
intrebat el.
Premierul Vladimir Putin a cerut ca Pactul Ribbentrop-Molotov
sa nu mai fie considerat „singurul buton de lansare” a celui de-al
doilea razboi mondial. In opinia sa, un rol similar l-a jucat
Declaratia de la Munchen, in urma careia Hitler a decis ca „i se
permite totul” si ca Franta si Anglia „nu vor misca niciun deget pentru
a sari in apararea aliatilor lor”.
Putin indica si alte evenimente
care au incurajat agresiuniea hitlerista: semnarea, la incheierea
primei conflagratii mondiale, a Tratatului de la Versaille, care
fixeaza „umilirea Germaniei”. Premierul a amintit ca, dupa Acordul de
la Munchen si cu putin timp inainte de intrarea Germaniei in Polonia,
aceasta din urma a participat ea insasi la impartirea Europei, anexind
teritorii ale Cehiei.
Pe de alta parte, in momentul in care Putin si alti lideri marcau
declansarea razboiului, Serviciul rus de informatii externe prezenta la
Moscova „documente inedite” despre politica poloneza din acea vreme, cu „planuri secrete” ale Varsoviei inainte de razboi.
Un
general al serviciilor ruse de informatii externe (SVR) a prezentat,
intr-o conferinta de presa sustinuta chiar marti, 1 septembrie,
documente declasificate despre „secretele politicii Poloniei in
1935-1945”. Generalul Lev Sotkov acuza ca „o parte din
responsabilitatea declansarii celui de-al doilea razboi mondial revine
Poloniei” si de aceea, „ei (polonezii - n.r.) incearca sa deformeze
faptele istorice”.
Potrivit arhivelor ruse, liderii polonezi de atunci au facut tot
posibilul pentru a izola Uniunea Sovietica subestimind regimul nazist,
a afirmat generalul. Sotkov a citat un proces-verbal al unei reuniuni
din 1937 intre ambasadorul Poloniei la Washington si un responsabil cu
rang inalt al Departamentului de Stat american, document potrivit
caruia ambasadorul ar fi spus: „Polonia nu vede o amenintare provenind
dinspre Germania nazista. Prioritatea este de a izola Uniunea
Sovietica”.
„E scris negru pe alb”, a insistat generalul rus din SVR.
El a spus ca ministrul polonez al afacerilor externe de atunci, Jozef
Beck, este unul dintre autorii acestei politici si a acuzat totodata ca
agentii polonezi au stirnit revolte in republici din URSS pentru a
provoca o faramitare a tarii. „Exista documente ale statelor-majore
militare poloneze care dovedesc ca a fost creata o sectie speciala
pentru a lucra cu minoritatile nationale de pe teritoriul URSS”, a
declarat generalul Sotkov.
Aceste comentarii au provocat o reactie vehementa din partea
jurnalistilor polonezi prezenti la conferinta de presa, care l-au
acuzat pe general ca tensioneaza relatiile ruso-poloneze si au pus la
indoiala autenticitatea documentelor pe care SVR le-a dat publicitatii
in traducere rusa, fara originalele in poloneza.
„Ma inclin in fata victimelor”
Atacind
Polonia in urma cu 70 de ani, la 1 septembrie 1939, Germania a deschis
capitolul cel mai tragic din istoria europeana, a declarat cancelarul
german Angela Merkel, in discursul pronuntat la ceremoniile de la Westerplatte, relateaza AFP.
„Razboiul declansat de Germania a provocat o suferinta nemasurata
multor oameni, ani de privatiuni in materie de drepturi, ani de
umilinta si distrugere”, a adaugat cancelarul german. „Ma inclin in
fata victimelor”, a mai spus Angela Merkel.
„Aduc un omagiu celor 60 de milioane de persoane
care si-au pierdut viata din cauza acestui razboi declansat de
Germania”, a declarat cancelarul german. Merkel a subliniat ca „nicio
tara nu a suferit atit cit a suferit Polonia sub ocupatie germana”.
„Aici, la Westerplatte, in calitate de cancelar, aduc un omagiu
tuturor polonezilor carora le-au fost aduse suferinte de nedescris prin
crimele puterii de ocupatie germane”, a spus cancelarul multumind
presedintelui si premierului polonez ca au invitat-o la aceasta
ceremonie.
„Oroarea secolului XX si-a atins paroxismul prin Holocaust -
persecutarea si asasinarea evreilor europeni”, a completat cancelarul
german. „Aduc un omagiu celor sase milioane de evrei
si tuturor celorlati care, in lagarele de concentrare si exterminare
germane, au avut parte de o moarte cruda”, a adaugat Angela Merkel.
In acelasi timp, cancelarul german a deplins expulzarea germanilor
din Polonia dupa infringerea nazista. „Expularea a peste 12 milioane de
persoane din teritoriile respective a fost evident o nedreptate si
trebuie spus si acest lucru”, a declarat ea, pentru ARD. Merkel a
insistat insa pe responsabilitatea tarii sale in declansarea
razboiului. Germania nu va incerca niciodata sa se sustraga „cauzelor
si consecintelor” conflictului mondial, a subliniat ea. „Germania a
atacat Polonia, Germania a declansat al doilea razboi mondial. Am
provocat suferinte incomensurabile lumii. 60 de milioane de morti”, a
subliniat Merkel.
Intre 12 si 14 milioane de germani au fost
expulzati dupa razboi din regiuni din Europa Centrala si de Est, unde
erau instalati, in unele cazuri de generatii. Aceste expulzari, soldate
si cu decese, au avut loc mai ales in Pomerania, Silesia, acum Polonia,
precum si din Sudeti, acum in Cehia. Ororile comise de nazisti au
impiedicat mult timp evocarea suferintei germanilor la sfirsitul
razboiului.

Istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial

Conflict Rusia - UE nu este o luptă pentru trecut, ci pentru viitor


Cu exact 70 de ani în urmă, la 1 septembrie 1939, a început cel de-al
Doilea Război Mondial. În ultimele luni se poate observa o adevărată
'luptă pentru istorie': Rusia insistă asupra recunoaşterii unui rol
decisiv al URSS în victoria asupra Germaniei fasciste,



în timp ce ţările din Uniunea Europeană /UE/ cer ca între stalinism şi
fascism să fie pus semnul egalităţii, lucru pe care Rusia îl
interpretează drept minimalizare a rolului URSS. În opinia istoricului
rus Vladimir Râjkov, această dispută nu este un conflict între ţări, ci
un conflict de valori.
UE apără anumite valori, în timp ce Rusia -
altele, explică Râjkov, precizând că UE se bazează pe principiile
democraţiei, drepturilor omului, respectului faţă de persoană, în timp
ce autorităţile ruse încearcă să îndreptăţească regimul stalinist. În
opinia istoricului rus, între regimul stalinist şi cel hitlerist nu
există nicio diferenţă, ambele au fost unele teroriste, banditeşti,
care au provocat moartea a milioane de oameni. 'Desigur, ideologia era
alta: în primul caz era vorba de comunism, în al doilea - de
naţionalismul extrem. Însă natura acestor regimuri, practicile lor,
modul lor de funcţionare era foarte asemănător, aproape în oglindă',
declară Râjkov, într-un interviu acordat cotidianului rus Vremia
Novostei.
De altfel, istoricul rus ţine să disocieze atitudinea
puterii ruse, cea a regimului Putin-Medvedev, de atitudinea celorlalţi
ruşi, care 'sunt mulţi, milioane' şi care 'sunt de aceeaşi părere cu
ţările din UE' în privinţa asemănării dintre stalinism şi fascism.
Râjkov
subliniază că UE condamnă fascismul şi stalinismul, în timp ce
conducerea rusă se ocupă cu reabilitarea stalinismului, însă într-un
mod ascuns, semitransparent. În acest sens, istoricul rus aminteşte de
numeroasele filme documentare difuzate pe postul naţional de
televiziune din Rusia şi care proslăvesc regimul stalinist, de faptul
că recent în staţia de metrou 'Kurskaia' din Moscova au fost gravate
din nou versuri din imnul stalinist, în timp ce la Mormântul soldatului
necunoscut numele oraşului Volgograd a fost înlocuit cu cel de
Stalingrad. O reabilitare a regimului stalinist are loc inclusiv în
manualele din Rusia. 'Putin a construit un regim autoritar, din care
lipseşte democraţia şi unde se înregistrează încălcări ale drepturilor
omului. Regimul stalinist este luat /de Kremlin/ drept ideal şi ni se
spune că războiul nu ar fi fost câştigat fără Stalin. Apărând
stalinismul, Putin îşi apără practic propriul regim', subliniază
istoricul rus.
Referindu-se la articolul lui Putin din ziarul
polonez Gazeta Wyborcza, în care premierul rus recunoaşte 'caracterul
amoral' al Pactului Ribbentrop-Molotov, Râjkov subliniază că aceasta
este singura afirmaţie cinstită şi corectă a lui Putin. În opinia lui
Râjkov, Putin doreşte o reabilitare a regimului stalinist pentru a
îndreptăţi lipsa de democraţie din actuala Rusia.
Potrivit lui
Râjkov, puterea de la Kremlin creează în mod intenţionat duşmani - de
exemplu, în persoana georgienilor sau ucrainenilor - pentru a-i uni pe
ruşi într-un sentiment de ură. În acelaşi scop sunt răstălmăcite
rezoluţii ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei /APCE/.
'Principala idee a acestei isterii constă în aceea ca poporul rus să
creadă că principalele reuşite fuseseră înregistrate în timpul lui
Stalin şi, prin urmare, un regim totalitar ar fi necesar şi acum, că
Rusia a fost şi continuă să fie încercuită de duşmani. Copiilor noştri
li s-a pregătit următoarea soartă: o cetate asediată în frunte cu un
regim totalitar, în care Occidentul şi mai ales SUA sunt duşmanii
principali', declară istoricul rus.
Această ideologie găseşte ecou
printre alegătorii ruşi pentru că în Rusia nu există concurenţă
politică liberă, pentru că toată puterea a fost uzurpată de un grup de
persoane care impun societăţii o ideologie autoritară, consideră
Râjkov. Cu toate acestea, istoricul rus este optimist şi afirmă că în
Rusia există suficiente persoane care împărtăşesc valorile europene.
Potrivit Centrului Levada de sondare a opiniei publice, circa 30%
dintre ruşi - adică 20 de milioane de adulţi - gândesc altfel decât
liderii de la Kremlin. Deocamdată, puterea se află în mâinile regimului
autoritar de la Kremlin, însă 'zarurile nu au fost încă aruncate'.
'După cum spunea Winston Churchil, râşniţa istoriei se învârte încet,
însă transformă totul în praf. Churchill s-a referit la Hitler şi s-a
dovedit că a avut dreptate', atenţionează în finalul interviului
istoricul rus.


http://animanews.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3662:conflict-rusia-ue-nu-este-o-lupt-pentru-trecut-ci-pentru-viitor-&catid=39:articole&Itemid=103

65 de ani de la eliberarea Ardealului

5 septembrie 1944: Un singur tel - oprirea inamicului!




http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44726


Vazand ca Hitler va pierde razboiul, amicul de interes expansionist,
Horthy, incearca, la 20 martie 1944, sa iasa din "Alianta". A fost
surprins si pedepsit ca orice las, iar armata ungara a fost obligata sa
lupte pana la capat, alaturi de cea hitlerista, mult mai puternica.

La 5 septembrie 1944, Grupul de armate "Ucraina de sud" declanseaza ofensiva impotriva Armatei Romane, pe trei directii:

- Targu-Mures _ Tarnaveni, cu Divizia 8 - Cavalerie SS germana,
intarita cu 4 batalioane de infanterie si unul de tancuri ungare;

- Ludus _ Blaj, cu Divizia 2 - Blindata ungara;

- Cluj _ Alba Iulia, cu doua divizii de infanterie ungare.

Scopul ofensivei era "cucerirea trecatorilor din Carpatii Meridionali
si a le zavori" _ misiune pe care nu au reusit sa o indeplineasca,
datorita rezistentei eroice a Corpului 6 _ Teritorial, aflat in aparare
pe aliniamentul granitei vremelnice, Sighisoara _ Turda, si, ulterior,
a Corpului 6 _ Armata si a altor mari unitati aduse in sprijin de catre
Comandantul Armatei a 4-a romane (general Gheorghe Avramescu).

Oprirea inamicului, pe directia Targu-Mures _ Tarnaveni, a facut-o
regimentul 82 _ Infanterie. In prima zi, inamicul a patruns doar 3
kilometri, a doua zi a reluat ofensiva cu noi forte, reusind sa ocupe
Cerghidul, iar dupa grele bombardamente, orasul si Gara Tarnaveni. In
zilele urmatoare, au sosit in zona noi forte ale Corpului 6 _ Armata
(diviziile 6, 11, 21 _ Infanterie si 8 Cavalerie), reusind sa opreasca,
definitiv, inamicul, pe malul de sud al raului Tarnava Mica _ Bozias _
Adamus _ Craiesti - Silea, ducand lupte grele pentru recucerirea
localitatilor ocupate.

Oprirea inamicului, pe directia Ludus _ Blaj, a facut-o Regimentul 91 _
Infanterie, care, in prima zi, a fost obligat sa se retraga la Atintis.
In zilele urmatoare, a venit, in sprijin, un regiment din Divizia 8 _
Cavalerie si, in scurt timp, a oprit inaintarea inamicului, asa cum s-a
petrecut si pe directia Cluj _ Alba Iulia, considerata directie
principala.

"Asadar, patru zile de lupte indarjite cu fortele agresoare
hitleristo-horthyste, a caror ofensiva in Podisul Transilvaniei a
esuat, trupele inamice nereusind sa strabata decat circa 35 kilometri
din cei 150, care le desparteau, in medie, de Carpatii Meridionali (…)
recunoscand falimentul ofensivei germano-ungare, comandantul Grupului
de Arme "Ucraina de Sud", general colonelul Hans Friessner, afirmand
laconic in amintirile sale: «In urma rezistentei crescande a
inamicului, atacul nostru a fost respins»" _ "Epopeea de pe Mures", de
dr. Grigore Ploesteanu, Vasile T. Suciu (trecuti la cele vesnice;
Dumnezeu sa-i odihneasca!) si Lazar Ladariu (Dumnezeu sa-l aiba in paza
Sa, pentru tot ceea ce face pentru neamul sau!).

Pierderile Armatei Romane, pentru oprirea inamicului in Podisul Transilvaniei, au fost de 14.660 de militari.

Glorie eterna bravilor eroi!

La 70 de ani de la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial,
Presedintele Poloniei nu a uitat de “lovitura pe la spate” a URSS

Orasul Gdansk si peninsula Westerplatte au fost locul central al festivitatilor legate

Invadarea Poloniei, debutul unui cataclism
In urma cu 70 de ani, pe 1
septembrie 1939, la ora 4.45 dimineata, cuirasatul german
Schleswig-Holstein a tras primele lovituri de tun ale celui de-al
doilea razboi mondial, tinta fiind baza poloneza Westerplatte, de langa
Gdansk. Atacul a marcat debutul unui razboi care a costat viata a peste
50 de milioane de persoane pe ansamblul planetei, din care sase
milioane in Polonia.
In Polonia, 20 de sefi de guvern
marcheaza aceasta data la picioarele unui monument dedicat aparatorilor
Westerplatte, printre invitati aflandu-se cancelarul german, Angela
Merkel, premierul rus, Vladimir Putin, si premierii francez, FranIois
Fillon, italian, Silvio Berlusconi, ucrainean, Iulia Timosenko, si
suedez, Fredrik Reinfeldt (care are si functia de presedinte in
exercitiu al UE). Administratia americana este reprezentata de un fost
secretar al apararii, William Perry, si de consilierul pentru
securitate nationala, James Jones, nivelul de reprezentare al
delegatiei americane suscitand comentariile amare ale Poloniei. Angela
Merkel si Vladimir Putin sunt asteptati in mod special, interpretarile
istorice ale razboiului fiind divergente in cele trei state – Germania,
Rusia si Polonia.
Media poloneza a inserat declaratii ale
istoricilor rusi care acuza Polonia ca in anii ‘30 a pactizat cu Hitler
si arunca asupra Varsoviei o parte a responsabilitatii pentru
declansarea conflictului. Serviciul rus de informatii externe (SVR) a
anuntat publicarea unor "documente inedite" privind politica poloneza
in perioada 1935-1945, cu "planurile secrete" ale Varsoviei din ajunul
razboiului.
In Germania, un proiect de memorial la Berlin, dedicat
deplasarilor populatiilor in Europa dupa 1945, continua sa trezeasca in
Polonia temeri de a vedea puse pe acelasi plan suferintele victimelor
nazismului si cele ale germanilor expulzati din tarile Europei Centrale
dupa razboi. Cateva milioane au trebuit sa fuga din teritoriile
atribuite Poloniei de catre Puterile Aliate drept compensatie pentru
teritoriile estice adjudecate de URSS. Milioane de polonezi au fost
victime ale modificarilor de frontiere. Intr-o
declaratie comuna facuta in ajunul aniversarii, episcopi catolici
polonezi si germani au lansat un avertisment contra "tentativelor de a
exploata ranile trecutului si de a reinvia resentimente cu interpretari
unilaterale ale istoriei" si au condamnat atat crimele celui de-al
doilea razboi mondial, cat si expulzarile care au rezultat.
Dupa ce
reusise anexarea Austriei in martie 1938, fara a trage un singur foc de
arma, apoi a teritoriilor de vest ale Cehoslovaciei, Adolf Hitler a
cerut Poloniei un culoar de trecere, numit coridorul Dantzig (Gdansk,
in polona), intre Prusia Orientala si restul Germaniei, cerinta
respinsa de Varsovia. Dar, pe 1 septembrie 1939, Polonia a fost victima
Blietzkrieg. La ora 4.45, fara o declaratie formala de razboi, sub
pretextul unui atac polonez asupra statiei radio Gleiwitz, atac montat
de SS, care a folosit detinuti de drept comun imbracati in uniforme
poloneze, Germania lanseaza operatiunea "Cutia de conserve" – atacul
bazei Westerplatte, de langa Gdansk. In aceeasi zi,
circa 250 de militari din cavaleria poloneza au atacat infanteria
germana la Krojanty (nord), dar, dupa ce au reusit sa disperseze
inamicul, au fost surprinsi de blindatele germane ascunse intr-o
padure. Dupa o rezistenta de zece zile, Polonia capituleaza, in timp ce
Armata Rosie invadeaza estul Poloniei, in virtutea unei clauze secrete
a Pactului germano-sovietic incheiat pe 23 august 1939.

3 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945
3 sept. 1939 – Franta si Marea Britanie declara razboi Germaniei, care invadase Polonia cu doua zile inainte;
9
aprilie 1940 – Germania invadeaza Europa de Nord si de Vest si ocupa
Franta intr-o luna. Pe 17 iunie, maresalul Petain accepta armistitiul,
pe 18 iunie, generalul De Gaulle, de la Londra, cheama la rezistenta,
sustinut cu rezerve de premierul britanic Winston Churchill;
22 iunie 1941 – Germania invadeaza URSS in operatiunea "Barbarosa". Puternica rezistenta a Stalingradului;
7
decembrie 1941 – Japonia distruge esentialul flotei americane la Pearl
Harbour, ceea ce antreneaza intrarea in razboi a Statelor Unite
prezidate de Franklin Delano Roosevelt. Trupele americane debarca dupa
cateva luni in Africa, o data cu trupele britanice;
20 ianuarie 1942 – Conferinta numita "de Wannsee", langa Berlin, care decide "solutia finala", exterminarea evreilor;
2 februarie 1943 – Victorie sovietica la Stalingrad, peste 100.000 de prizonieri germani;
6 iunie 1944 – Debarcarea Aliatilor in Normandia, urmata de batalia din Normandia si eliberarea Parisului pe 25 august;
28 aprilie 1945 – Executia lui Mussolini, aliat al lui Hitler, de catre oameni din Rezistenta. Hitler se sinucide pe 30 aprilie;
8 mai 1945 – Germania nazista capituleaza dupa caderea Berlinului;
6
si 8 august 1945 – Bombardament atomic asupra oraselor japoneze
Hirosima si Nagasaki, la ordinul noului presedinte american Harry
Truman;
2 septembrie 1945 – Capitularea Japoniei.

Îmblânzit de polonezi, Putin condamnă Pactul Ribbentrop-Molotov

http://www.cotidianul.ro/mblanzit_de_polonezi_putin_condamna_pactul_ribbentrop_molotov-96711.html

După ce guvernul polonez a renunţat la retorica dură faţă de Rusia, iar
SUA au semnalat că nu vor mai instala scutul antirachetă în Polonia,
Putin pledează pentru o reconciliere ruso-poloneză şi un pact de
securitate european cu participarea Moscovei.
Cu o zi înaintea comemorării, în Polonia, a
70 de ani de la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, premierul
rus Vladimir Putin a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov într-un
articol publicat de presa poloneză şi a chemat la reconciliere între
Rusia şi Polonia. Declaraţiile neaşteptat de împăciuitoare ale lui
Putin vin după ce actualul premier, Donald Tusk, a renunţat la retorica
dură faţă de Rusia a precedentului guvern conservator.

Putin a fost invitat la manifestările de la Gdansk, cu toate că
Polonia a pierdut în favoarea URSS un teritoriu de două ori mai mare
decât al Basarabiei, este dependentă de hidrocarburile din Rusia şi a
fost recent ameninţată că va intra în obiectivul rachetelor strategice
ruseşti.




„Dar
oare, cu un an mai devreme, Franţa şi Marea Britanie nu au semnat la
München faimosul tratat cu Hitler, ruinând toate speranţele de a forma
un front comun de luptă împotriva fascismului?“, adaugă premierul rus.
Putin concluzionează că astăzi nu se poate constitui un sistem european
de securitate colectivă fără participarea Rusiei, promovând astfel
proiectul lansat de preşedintele Dmitri Medvedev pentru constituirea
unei organizaţii europene de securitate care ar submina rolul NATO.
Arătând că istoria poporului rus a fost „denaturată de un regim
totalitar“, Putin scrie că înţelege cât de mare este „sensibilitatea“
polonezilor faţă de masacrul din pădurea Katyn, acolo unde peste 22.000
de ofiţeri polonezi au fost executaţi de sovietici în 1940. După ce a
amintit şi despre tragedia soldaţilor sovietici luaţi prizonieri de
armata poloneză, în timpul războiului din 1920 (dintre Rusia sovietică,
Polonia şi Ucraina independentă), Putin a cerut ca cimitirul din Katyn
să devină un simbol al „durerii şi al iertării reciproce“.

Premierul rus a chemat la o reconciliere ruso-polonă după
modelul celei franco-germane, care a pus bazele actualei Uniuni
Europene. Tonul reconciliant al lui Putin a fost însă completat de
declaraţiile făcute luni de preşedintele Medvedev. Acesta a criticat
recenta decizie a OSCE şi a UE de a condamna deopotrivă nazismul şi stalinismul. „Este o minciună“, spune Medvedev, adăugând că Stalin „a salvat Europa“.

Putin va vorbi marţi la Gdansk, locul în care s-au tras primele
focuri de armă ale războiului mondial, în faţa a 7 miniştri de Externe
şi 14 premieri, printre care şi Emil Boc. Dacă Germania, Franţa sau
Italia sunt reprezentate la cel mai înalt nivel, SUA nu îl vor trimite
în Polonia decât pe William Perry, fost şef al Pentagonului. Deşi
necriticat de oficialii de la Varşovia, gestul Washingtonului marchează
un pas înapoi în relaţiile bilaterale, făcut odată cu planurile SUA de
a renunţa la amplasarea scutului antirachetă în Polonia şi Cehia, două
zone aspru criticate de Moscova.
Interceptorii şi radarele americane ar urma să fie amplasate în
Balcani sau în Turcia. Locul scutului antirachetă al SUA a fost un
subiect central pe agenda negocierilor privind „resetarea“ relaţiilor
ruso-americane, după venirea la putere a administraţiei Obama.

Si Divizia de Garda a fost atacata in acea zi. La ora 5:30, in pozitiile Regimentului 6 Infanterie Garda Mihai Viteazul
s-au strecurat trupe sovietice, folosindu-se de spatiul liber dintre
Batalionul I si III. Acestea au surprins postul de comanda al
regimentului si in lupta care a urmat, comandantul unitatii, lt. col.
Gheorghe Iliescu, a fost ucis. Acesta a fost primul comandant de
regiment roman mort in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A fost
ulterior decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a
post-mortem. Compania de comanda a reusit sa respinga inamicul cu
sprijinul companiei de pionieri si a Batalionului II, fiind luati
aproape 100 de prizonieri. Dupa-amiaza, Batalionul II a respins un alt
atac sovietic. In total, pierderile Diviziei de Garda in acea zi au
fost 102 morti si 828 raniti, din care 20 de morti si 156 raniti ai
Regimentului 6, care a fost trecut in rezerva.

Pe 9 iulie, Regimentul 1/2 Vanatori Garda a atacat pe directia Cota
120 – Cota 196 pe Dealul Toceni. Dupa lupte foarte grele punctate de
numeroase contraatacuri sovietice, regimentul a reusit sa ocupe Cota
196 la ora 17:00. Avansase 7 km. Doi tineri ofiteri au primit Ordinul Mihai Viteazul
clasa a III-a in urma acestei actiuni: lt. Mihail Adabei si lt. Victor
Comsa. Luptele au continuat cu intensitate si in sectorul Diviziei 21
Infanterie. Regimentul 11 Dorobanti, desi pierduse aproximativ jumatate
din ofiteri si 40% din soldati in zilele precedente, a reusit sa
cucereasca Dealul Tiganca, Cota 77 si satul Tiganca, distrugand 5
cazemate si luand in jur de 150 de prizonieri. Pierderile au fost din
nou mari: 50 morti, 135 raniti si 23 disparuti. Regimentul 12 Dorobanti
nu si-a atins insa obiectivul. Batalionul I a suferit pierderi mari si
nu a mai putut avansa. Astfel, comandantul regimentului, col. Gheorghe
Nicolescu, a luat conducerea directa a Batalionului II si a pornit la
atac. La ora 9:10 a fost ranit mortal si asaltul a incetat. In aceste
conditii, generalul Dascalescu raporta Corpului 5 ca divizia sa se afla
intr-o situatie foarte grea, avand de tinut un front mai mare decat
posibilitatile sale si a dispus ca toti oamenii disponibili din
unitatile necombatante sa fie incadrati in regimentele din prima linie.

A existat si intentia de a retrage Corpul 5 din capul de pod de la
Falciu, dar a fost abandonata la interventia comandantului Armatei 4,
gen. de cop de armata Nicolae Ciuperca, care considera ca acesta
retinea importante forte sovietice si ca se facusera prea multe
sacrificii pentru a renunta.

Batalia a atins punctul culminant in data de 12 iulie. Armata Rosie
a atacat cu Corpul 14 (Diviziile 25 si 51 Puscasi) si inca o divizie de
infanterie, sprijinite de tancuri si aviatie, care a bombardat trupele
romane la Tigheci, Larguta, Razesti si Cociulia. Divizia de Garda a
fost puternic presata in sectorul Regimentelor 1/2 si 2/9 Vanatori
Garda. Asaltul a durat 16 ore. Cele doua regimente si-au mentinut
pozitiile cu mare dificultate. Toate rezervele au fost aruncate in
lupta, pionierii si chiar grupurile de comanda. Violenta a fost
extrema, luptele corp la corp fiind frecvente. Exemplul Batalionului
III/Regimentul 1/2 Vanatori Garda este elocvent. Acesta era aproape
complet incercuit pe Dealul Cania, dar a continuat sa reziste pe
pozitiile sale. Pe flancul drept, Divizia 21 Infanterie, redusa numeric
la practic numai 4 batalioane, a respins atacurile a doua divizii
sovietice. Gruparea Aeriana de Lupta a jucat un rol important in
infrangerea ofensivei sovietice la Tiganca. Intre 8:50 si 17:30,
aproape 37 de tone de bombe au fost lansate asupra pozitiilor de
artilerie si concentratiilor de trupe sovietice. S-au executat 120
iesiri/avion, din care 59 au fost bombardiere. Prizonierii capturati au
declarat ca atacurile aeriene au cauzat pierderi de pana la 40%
trupelor Armatei Rosii din zona. Doi piloti au primit Ordinul Mihai Viteazul
clasa a III-a post-mortem pentru faptele lor din acea zi: lt. av. (r)
Ioan Lascu, din Grupul 5 Vanatoare, ucis in timpul unui atac la sol
asupra trupelor sovietice din Valea Larguta, si slt. av. Vasile Claru,
din Grupul 8 Vanatoare, ucis intr-o lupta aeriana deasupra satului
Tiganca cu mai multe I-16 din 67 IAP. Astfel planul de evacuare pentru
noaptea de 12/13 a fost anulat. In tot timpul luptelor din iulie, GAL a
lansat 134,5 tone de bombe in sprijinul Corpului 5. Atacurile sovietice
au continuat pana pe 14 iulie, dar cu intensitate mai mica. In aceeasi
zi, Regimentul I Mehedinti nr. 17 din Divizia 1 Infanterie a fost adus
pentru a intari Divizia 21 Infanterie. Pe 15 iulie, Corpul 5 a reusit
in sfarsit sa iasa din capul de pod si sa avanseze. Batalia de la
Falciu/Tiganca se terminase. Pierderile suferite de cele doua divizii
erau foarte mari: 2.473 de catre Divizia de Garda si 6.222 de catre
Divizia 21 Infanterie.

In total 17 Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost
acordate pentru faptele din aceasta batalie, din care 6 post-mortem.
Ofiterul cel mai inalt in grad decorat a fost gen. de divizie Nicolae
Dascalescu. Se zice ca Antonescu si-ar fi scos de pe piept propria
decoratie Mihai Viteazul, primita in timpul primului razboi
mondial, si i-ar fi conferit-o generalului, in timpul unei inspectii.
De asemenea steagul Diviziei 21 Infanterie a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.

Revenind in partea centrala a frontului, pentru depasirea impasului
creat in sectorul Armatei 4, pe 12 iulie, Marele Cartier General a
conceput o manevra de invaluire. Astfel, pe 13 iulie, Corpul 54 german
urma sa atace cu Divizia 50 Infanterie germana si Diviziile 5
Infanterie si 1 Blindata romane pe directia Zaicani – Orhei – Chisinau
si cu Divizia 72 Infanterie germana pe directiile Ungheni – Bucovat si
Cornesti – Calarasi. Divizia 35 Infanterie Rezerva trebuia sa inainteze
pe directia Bolduresti – Vorniceni si de acolo spre Chisinau. Pe 14
iulie urma sa intre in actiune si Corpul 3 al Armatei 4, cu Divizia 15
Infanterie pe directia Lapusna – Ialoveni, cu Diviziile de Graniceri si
11 Infanterie pe directia Carpineni – Costesti si cu Brigada 7
Cavalerie pe flancul sudic spre Sarateni. Doar Corpul 5 ramanea in
defensiva.

Ofensiva a inceput pe 13 iulie, trupele sovietice din fata Corpului
3 retragandu-se spre Chisinau. Ziua urmatoare, Divizia 5 Infanterie a
fost puternic contraatacata de cavalerie inamica in zona Manastirii
Hirova, dar Regimentele 8 si 9 Dorobanti au rezistat si la ora 10:00 au
reluat inaintarea spre Orhei. La nord, diviziile romane din Corpul 30
german au intampinat greutati. Divizia 13 Infanterie a reusit sa curete
satul Dubna de abia dupa ce Regimentul 399 german a manevrat pe la nord
punctul de rezistenta si o parte din trupele sovietice s-au retras
pentru a nu fi incercuite. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu
probleme pe raul Raut, unde a fost fortata sa treaca pe defensiva si sa
respinga atacurile sovietice. Doar Corpul 3 a inaintat fara mari
probleme, datorita faptului ca inamicul din fata sa se retragea pentru
a nu fi incercuit.

Pe 15 iulie, Divizia 14 Infanterie a fost in continuare atacata pe
Raut de infanterie sprijinita de tancuri, dar a respins fiecare asalt,
iar in timpul noptii a reusit sa ocupe Cota 166, in urma unui atac la
baioneta dat de Detasamentul "Lt. col. Calotescu". In sectorul Corpului
54 german, ce actiona la nord de Chisinau, Diviziile 5 Infanterie
romana si 50 Infanterie germana au respins ariergarzile sovietice din
fata lor si au intrat in Orhei. Divizia 1 Blindata a inaintat apoi pe
soseaua Orhei – Chisinau pana la numai 8 km de capitala Basarabiei. La
Corpul 3, Divizia 35 Infanterie Rezerva a fost scoasa din prima linie
si peste putin timp va fi desfiintata. In aceeasi zi, Corpul 5 a trecut
si el la ofensiva, urmarind inamicul aflat in retragere.

Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului
la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col.
Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de
col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras
la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau. Langa
Mitropolie, Compania 3 Care e Lupta, comandata de cpt. Victor
Gabrinschi, a lichidat un escadron de cavalerie si o baterie de
artilerie grea. Slt. Stefan Marinescu a ridicat drapelul romanesc pe
Biserica Sf. Treime. La 11:30 inaintarea celei de-a doua grupari a fost
oprita de trupele sovietice aflate pe Dealul Rascanu, care au fost
ulterior scoase din pozitie de Batalionului 2 Care de Lupta sprijinit
de toata artileria grea disponibila. Drumul de retragere al trupelor
Armatei Rosii spre Tighina era taiat. Au mai patruns apoi in Chisinau
si Diviziile 50 si 72 Infanterie germane si pana seara orasul fusese
curatat de ramasitele unitatilor sovietice. Cealalta unitate romana a
Corpului 54 german, Divizia 5 Infanterie, a continuat inaintarea spre
est de la Orhei, ajungand pe aliniamentul Hartopul Mic – Ianovat –
Buric. A doua zi a atins Nistrul.

La nord, Diviziile 8, 13 si 14 Infanterie romane, care erau
subordonate Corpului 30 german au alcatuit Grupul de divizii "Gen.
Rozin" (gen. de brigada Gheorghe Rozin era comandantul Diviziei 13).
Misiunea sa era de a apara flancul drept al Corpului 30 german, in timp
ce acesta forta trecerea Nistrului. Regimentul 13 Dorobanti din Divizia
14 Infanterie a dus lupte grele cu trupe sovietice sprijinite de
tancuri, in zona Gura Camenca, dar a reusit sa respinga toate
atacurile. In sectorul Armatei 4, Corpul 3 a manevrat pe la sud
Chisinaul si a ajuns pe aliniamentul Rusestii Noi – Bardar – Est
Hancesti – Est Orac. Corpul 5 a inaintat cu Divizia de Garda spre
Porumbesti si Larguta si cu Divizia 21 Infanterie spre Tiganca Noua.
Regimentul 11 Dorobanti a cucerit acest sat pana seara, pierzand 16
morti, 57 raniti si 37 disparuti.

Caderea Chisinaului si a Masivului Cornesti din sudul sau a insemnat
practic sfarsitul luptelor importante pe frontul din Basarabia. Comanda
trupelor Axei din regiune a fost reorganizata. Grupul de Armate "Gen.
Antonescu" inceta sa existe. Astfel Armatei 11 germane i se subordonau
numeroase trupe romane: Armata 3 (Corpul de Munte si Corpul de
Cavalerie) si Corpul 4 (Diviziile 6, 8, 13 si 14 Infanterie). Sub
comanda Marelui Cartier General si a generalului Antonescu ramaneau
Grupul de divizii "Mattenkloht" (Diviziile 5 si 15 Infanterie, 1
Blindata romane) si Armata 4 cu Corpul 3 (Diviziile 11 si 35
Infanterie, Graniceri) si Corpul 5 (Diviziile 21 Infanterie si Garda,
Regimentul 17 Infanterie) in prima linie si Divizia 7 Infanterie in
rezerva. Divizia 3 Infanterie si Brigada 7 Cavalerie alcatuiau rezerva
Marelui Cartier General. De cealalta parte, Stavka a decis sa inceapa
sa retraga Armata 9 din sudul Basarabiei, deoarece era in pericol de a
fi incercuita, in conditiile in care Armata 11 germana si Armata 3
romana au fortat trecerea Nistrului pe 17 iulie, iar aripa nordica a
Grupului de Armate Sud inainta in Ucraina.

Fortarea Nistrului pe 17 iulie de Armatele 11 germana si 3 romana
este tratata in alt articol de pe site si nu voi starui asupra ei. Ma
voi referi in continuare la operatiunile trupelor romane din centrul si
sudul Basarabiei. Grupul "Gen. Rozin" a dus lupte defensive la Alexeni
cu Regimentul 13 Dorobanti din Divizia 14 Infanterie, respingand toate
atacurile sovietice. Grupul "Mattenkloht" a luat Zahaicani cu
Regimentul 9 Dorobanti din Divizia 5 Infanterie si a dirijat spre est
Divizia 1 Blindata, aceasta intampinand rezistente puternice la
intrarea in satul Chirca. Corpurile 3 si 5 si-au continuat si ele
urmarirea, iar in sudul frontului, Corpurile 11 si 2 au inceput
incursiunile pe malul basarabean, pentru a pregati traversarea. Ziua
urmatoare, inaintarea spre est a progresat fara probleme si o coloana a
Diviziei 1 Blindate a capturat un grup de ofiteri din statul major al
Diviziei 95 Puscasi. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu o situatie
mai speciala, fiind din nou atatacata puternic pe frontul de pe raul
Raut. Batalionul II/Regimentul 39 Infanterie a rezistat pe pozitii, dar
Batalionul III al regimentului si Batalionul III/Regimentul 8 Vanatori
au cedat si s-au retras de pe Dealul Cucuesti si Movila Turcului. A
fost introdus in lupta Batalionul II/Regimentul 8 Vanatori, care a
contraatacat si a recucerit Movila Turcului.

Pe 19 iulie Divizia 5 Infanterie a reusit sa ia Movila
Spanzuratilor, unde fusese oprita de trupe sovietice in ziua
precedenta, iar seara a ajuns in zona Cosernita – Boscana – Ohrancea.
La Corpul 3, Divizia 11 a ajuns seara pe aliniamentul Selemt –
Ciofinceni, Divizia de Graniceri langa Cimislia si Cazangic, iar
Divizia 35 Infanterie Rezerva la Gradistea, Sahaidac si Galbenita.
Corpul 5 a ajuns cu Divizia de Garda la vest de Valea Sasghiol, iar cu
Divizia 21 Infanterie pe Dealul Haragos. Pe 20 iulie, Divizia 15
Infanterie a cucerit Tighina, atingand Nistrul. Armata 4 si-a continuat
inaintarea avand mai multe probleme cu drumurile desfundate de ploi
decat cu trupelor sovietice, care se retrageau. In aceeasi zi, Corpul
11 a inceput sa treaca Prutul. Astfel, Batalionul II/Regimentul 53
Infanterie a patruns in Cahul dupa-amiaza, fara a intampina rezistente.
Corpul 2 a inceput trecerea Dunarii de abia pe 21 iulie, la ora 7:30 ,
cand Regimentul 33 Infanterie din Divizia 10 Infanterie a realizat
primul cap de pod. Pana seara Chilia, Pardina, Isbrieni si Valcov erau
in mainile romanilor.

O data atins Nistrul, Armata 4 a organizat apararea raului in
sectorul Dubasari cu Corpul 11. Acesta avea in subordine 8 batalioane
de mitraliere, 7 companii anticar si 2 regimente de infanterie
fortificatii in prima linie si Diviziile 15 Infanterie si 1 Blindata ca
rezerva. A fost introdusa in urmarirre si Divizia 3 Infanterie la
Corpul 5, pentru a inlocui Divizia de Garda epuizata in luptele grele
de la inceputul lunii. Pe 25 iulie, Armata 4 a lasat sarcina curatirii
sudului Basarabiei pentru Diviziile de Graniceri, 35, 21 si 10
Infanterie si Brigazi 7 Cavalerie, acestea apropiindu-se mult de malul
vestic al Nistrului.

Vechea frontiera de stat a fost atinsa ziua urmatoare, 26 iulie,
data care marcheaza sfarsitul operatiunilor in Bucvina de Nord si
Basarabia din anul 1941. Trupele romane au suferit pierderi grele in
timpul acestor lupte: 22.765 de oameni (4.271 morti, 12.326 raniti si
6.168 disparuti) si 58 de avioane. Pierderile sovietice se ridica la
17.893 (8.519 morti si disparuti si 9.374 raniti).

Pe 21 august 1941, Antonescu a devenit al treilea maresal din
istoria Romaniei, ca rasplata pentru victoria trupelor comandate de el
in Bucovina de Nord si Basarabia. A primit de asemenea si clasele a
II-a si I-a ale Ordinului Mihai Viteazul si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier.
http://www.worldwar2.ro/arme/?language=ro&article=5

naintarea rapida din zona nordica a frontului romanesc si atingerea
Nistrului s-au datorat replierii Armatei 12 in urma ordinului primit de
Frontul de Sud-Vest de la Stavka de a se retrage pe vechea frontiera.
De asemenea se pare ca gen. col. Tiulenev, comandantul Frontului de
Sud, a supraestimat forta Grupului de Armate Antonescu si a cerut si el
retragerea pe Linia Stalin, aflata pe malul stang al Nistrului. Insa
ordinul a fost contramandat de Stavka, care i-a cerut sa recucereasca
linia Prutului. Astfel s-a ajuns la situatia ca in timp ce Armata 18
sovietica, adusa in graba pe front din Districtul Militar Moscova, se
afla peste Nistru in zona fortificata Moghilev-Podolsky, Armata 9 ocupa
inca centrul si sudul Basarabiei, ducand lupte grele cu Armata 4
romana, dupa cum vom vedea in continuare.

Corpul 3, care reprezenta aripa nordica a Armatei 4, vecina cu
Armata 11 germana, a atacat pe 2 iulie numai cu Divizia 35 Infanterie
Rezerva. Traversarea Prutului a inceput la ora 16:45, sub supravegherea
generalului Ion Antonescu, aflat in inspectie in zona. Regimentul 67
Infanterie reusit sa treaca pe malul estic doua batalioane si sa ocupe
Dealul Costuleni, pierzand un singur soldat in cursul operatiunilor.
Seara, Compania 6 Pontonieri a inceput construirea podului. Ziua
urmatoare a trecut Prutul si Regimentul 55 Infanterie, precum si cateva
divizioane de artilerie. Divizia 35 a largit capul de pod, fara a
intampina rezistente serioase, si a intrat in legatura cu trupele
germane de la stanga sa. Pe 4 iulie a fortat raul si Divizia 15
Infanterie, reusind sa treaca pana seara Regimentul 25 Infanterie pe
aripa stanga si Regimentul 10 Vanatori pe aripa dreapta la Obileni si
Sarateni.

In fata Corpului 3 se aflau elemente din Divizia 95 Puscasi si
Corpul 2 Cavalerie (Diviziile 5 si 9 Cavalerie) sovietice. Pe 5 iulie,
aceste forte au realizat si cateva contraatacuri. Divizia 35 a respins
un asalt sovietic langa Bratuleni, iar Divizia 15 a avut de suportat
doua lovituri. Prima a avut loc in jurul orei 12:00, langa Balauresti,
la aripa stanga a Regimentului 25 Infanterie, unde se afla Batalionul
III, dar interventia artileriei a dus la repingerea acesteia. In
dupa-amiaza, doua companii sovietice au atacat dinspre Sarateni
pozitiile Batalionului III/Regimentului 10 Vanatori, aflat pe flancul
drept. Asaltul a fost respins, iar cele doua companii au fost distruse
aproape in totalitate. Doar 8 supravieturitori au fost luati
prizonieri. Dupa cum se observa, trupele sovietice au contraatacat
numai flancurile Diviziei 15, incercand sa puna grosul unitatii in
dificultate.

Pe 6 iulie, gen. de divizie Vasile Atanasiu, comandantul Corpului 3,
a decis introducerea in prima linie si a Diviziei 11 Infanterie, ultima
mare unitate aflata in subordinea sa. Aceasta a ocupat pozitii la
dreapta Diviziei 15 si la nord de Corpul 5, care se chinuia sa sparga
frontul la Tiganca si sa iasa din capul de pod.

Corpul 3 a primit pe 7 iulie misiunea sa inainteze pe directia
Lapusna – Hancesti – Chisinau. Pentru aceasta, Divizia 35 Infanterie
Rezerva a inceput sa inainteze pe doua directii: spre Varzaresti –
Sendreni – Vorniceni si spre Calarasi, iar Divizia 11 spre Leuseni –
Carpineni – Sarata Galbena, trebuind sa ocupe malul vestic al paraului
Lapusna. Aceasta din urma a fost oprita pe Lapusna de focul artileriei
sovietice, Regimentul II Romanati nr. 19 suferind pierderi
considerabile. Ziua urmatoare, Regimentele 3 Dorobanti si 19 Infanterie
ale diviziei, ajutate de artileria grea a corpului au reusit sa ajunga
pe inaltimile de la est de Sarata Galbena. In sectorul Diviziei 15
Infanterie, inaintarea a fost usoara, seara aflandu-se langa Hancesti.
Lucrurile nu au stat insa la fel si la Divizia 35 Infanterie Rezerva.
La ora 10:45, Grupul 53 Cercetare a raportat ca a ocupat dealul de la
nord de Miclauseni si Padurea Racatau, iar ca trupele sovietice se
retrag spre Chisinau. Raportul s-a dovedit mai tarziu a fi fals,
deoarce din exact acea zona si din Padurea Miclauseni si Lozova a
pornit contratatacul sovietic care a lovit spatele si flancul
Batalionului II/Regimetul 67 Infanterie. Acesta a cedat, iar soldatii
au inceput sa se retraga in debandada, antrenand si o parte a
Batalionului III si trupele de intendenta. Trupele sovietice au reusit
sa flancheze astfel Valea Bucovatului, unde se afla in deplasare
Regimentul 63 Artilerie, care a fost surprins de infanteria si
tancurile sovietice. Col. Cocinschi, comandantul unitatii, a dat
imediat ordinul de a pune tunurile in pozitie de tragere. In lupta care
a urmat, colonelul insusi a fost ranit in timp ce tragea cu
pusca-mitraliera din pozitia Bateriei 1. Majoritatea tunurilor a fost
incercuita. Doua ordine Mihai Viteazul clasa a III-a a fost
acordate cpt. Alexandru Borcescu si, respectiv, cpt. Valerie Negut,
ambele post-mortem, cei doi murind in prima linie. Au fost si singurele
inalte decoratii acordate ofiterilor Diviziei 35 Infanterie Rezerva.
Batalionul I/Regimentul 50 Infanterie, aflat in rezerva, a contraatacat
si a oprit inaintarea sovietica la est de Sendreni si Varzaresti. Gen.
de brigada Emil Procopiescu, comandantul diviziei, a reusit sa opreasca
trupele in retragere si sa reorganizeze o linie de aparare. Pe langa
pierderile umane ridicate (pana pe 15 iulie divizia avea 177 morti,
2.295 disparuti si 309 raniti) s-a pierdut tot echipamentul
Regimentului 63 Artilerie si doua baterii ale Divizionului 55 Artilerie
Grea Moto. Regimentul 55 Infanterie (constituind Gruparea de nord a
diviziei) a reusit in schimb sa ajung la nord si vest de Calarasi, dar
nu a putut patrunde in oras. Seara, aripa sa stanga a fost respinsa de
un atac sovietic. Situatia Diviziei 35 Infanterie era inca critica:
Grupul 53 Cercetare era incercuit la Racatau, iar Regimentul 55
Infanterie era izolat pe Valea Bacului.

Astfel, pe 9 iulie 1941, Corpul 3 a oprit inaintarea Diviziilor 11
si 15 Infanterie si a trecut in defensiva. Presiunea sovietica asupra
Diviziei 35 Infanterie Rezerva s-a mentinut, Gruparea Aeriana de Lupta
trebuind sa execute peste 80 de iesiri/avion si sa arunce 22,25 tone de
bombe in zona acesteia, pentru a dezorganiza concetrarile de trupe
inamice. Ziua urmatoare, generalul de armata Ion Antonescu a hotarat
retragerea grupului nordic al diviziei de la Calarasi si preluarea
sectorului de catre Divizia 72 Infanterie germana. Divizia 15
Infanterie a realizat legatura cu divizia amenintata cu Batalionul
I/Regimentul 10 Vanatori, intarit cu tunuri anticar. De asemenea,
pentru a intari Corpului 3, Armata 4 i-a subordonat Divizia de
Graniceri si Brigada 7 Cavalerie. Pe 11 iulie, a fost atacata puternic
si Divizia 15 Infanterie. Greul a fost suportat de Regimentul 35
Infanterie Matei Basarab, situat la vest de Lapusna, care a
tinut fata unui regiment sovietic sprijinit de patru divizioane de
artilerie. Regimentul 10 Vanatori a respins incercarile sovietice de a
ajunge in spatele diviziei, in timp ce Regimentul 25 Infanterie se
replia din pozitiile avansate pentru a scurta linia de aparare. Seara,
doua companii inamice s-au infiltrat la contactul dintre Diviziile 11
si 15 Infanterie, dar au fost respinse de rezerva corpului de armata.
Pe 12 iulie, Regimentul 25 Infaterie a atacat trupele sovietice
infiltrate pe directia Lapusna si le-a obligat sa se retraga in
debandada spre Hancesti si capturand 250 de prizonieri.

Probabil cele mai sangeroase lupte din Basarabia s-au dat in
asa-numita batalie de la Tiganca. Corpul 5, alcatuit din Divizia de
Garda, comandata de gen. de brigada Nicolae Sova, si Divizia 21
Infanterie, comandata de gen. de divizie Nicolae Dascalescu, a primit
sarcina de a stabili un cap de pod peste Prut in zona opusa orasului
Falciu. Plouase mult, lucru care a facut lucrurile si mai dificile
pentru trupele romane. Lunca era inundata, iar raul avea o latime
cuprinsa intre 200 si 600 m.

Primele trupe ale Diviziei de Garda care au trecut Prutul pe 2 iulie a fost o companie a Regimentului 6 Infanterie Garda Mihai Viteazul,
care avea misiunea de a mentine capul de pod de la Bogdanesti. In rest,
pe tot frontul Corpului 5, a avut loc o pregatire de artilerie care
trebuia sa neutralizeze artileria grea sovietica din zona, sa distruga
fortificatiile si sa dezorganizeze apararea, insa datorita alocarii
unei cantitati insuficiente de munitie, aceasta nu si-a atins scopul.
Nici pregatirea trecerii raului nu a fost bine mascata si nu a
constituit o surpriza. Astfel Divizia de Garda a intampinat greutati
serioase in momentul traversarii Prutului, fiindu-i practic imposibil
sa inainteze prea mult, desi avea la dispozitie pe malul estic aproape
toata infateria sa. A fost oprita de puternica rezistenta intampinata
pe Dealul Epureni si langa satele Stoenesti si Tiganca. Pe 5 iulie,
Corpul 5 a decis angajarea Diviziei 21 Infanterie la dreapta Diviziei
de Garda pentru a o ajuta pe aceasta sa depaseasca impasul creat.
Atacul trebuia sa aiba loc in timpul noptii. Infanteria urma sa
traverseze raul pe podul de cale ferata de la Bogdanesti. Artileria nu
putea fi mutata decat dupa ce un pod de vase va fi construit la Falciu.

Dupa o scurta recunoastere, gen. Dascalescu a decis ca atacul sa fie
executat de Regimentul 24 Infanterie, cu doua batalioane in prima
linie. La ora 1:00 trupele au inceput sa treaca prin ploaie pe pod,
care fusese avariat de un bombardament, dar inca mai rezista. Ziua
urmatoare, 6 iulie, cele doua batalioane erau gata de atac la ora 9:00.
Bombardierele care trebuiau sa le asiste nu au aparut insa. La 10:00
s-a decis inceperea atacului fara suportul aviatiei. Dar avioanele au
aparut dupa jumatate de ora si au atacat din greseala trupele romane.
Cu toata confuzia creata, Batalionul II a reusit sa se apropie de satul
Stoenesti, avansand cu dificultate prin baltile din zona. A fost ceruta
interventia Regimentului 30 Artilerie, dar din motive necunoscute
aceasta nu s-a materializat. Totusi, la 20:00, Regimentul 24 Infanterie
ajunsese deja la poalele Dealului Epureni, iar Batalionul I incepuse
asaltul. Pierderile primei zile pentru Divizia 21 Infanterie: 26 morti
si 166 raniti. Divizia de Garda a atacat cu Regimentul 6 Infanterie
Garda si a reusit sa invinga rezistenta sovietica din fata ei si pana
seara sa ocupe Dealul Cania, stabilind un cap de pod solid. Pierderile
regimentului au fost insa destul de mari: 32 morti, 158 raniti si 7
disparuti.

Pe 7 iulie, Batalionul III/Regimentului 1/2 Vanatori Garda a atacat
printr-o ploaie torentiala, traversand paraul Balacea sub un puternic
foc de artilerie si mitraliere si a avansat pana la marginea vestica a
Dealului Tiganca, intre satele Tiganca si Stoenesti. Divizia 21
Infanterie a trecut si restul infanteriei la est de Prut. Rezistenta
trupelor sovietice din zona era foarte puternica, cauzand pierderi
considerabile Corpului 5. Insuccesele acestuia s-au reflectat asupra
comandantului: gen. de corp de armata Gheorghe Leventi, care a fost
inlocuit in acea zi cu gen. de divizie Aurelian Son.

Problemele s-au inmultit insa ziua urmatoare, cand Regimentul 11
Dorobanti al Diviziei 21 a fost atacat inainte de rasarit, la ora 4:30.
Trupele sovietice au patruns in pozitia unitatii, iar doua companii au
intrat in panica si s-au retras. La 6:15 a urmat un asalt si mai
puternic, care a produs panica la Batalionul III, care in retragere a
antrenat si Batalionul I. Sovieticii au inaintat pana la Cota 93, unde
au fost opriti de Regimentul 24 Infanterie si de Batalionul
II/Regimentul 11 Dorobanti, precum si de focul Regimentului 5
Artilerie. Gen. de divizie Nicolae Dascalescu a oprit fugarii pe care
i-a intalnit si a reorganizat linia frontului si a refacut legaturile
intre regimente. Regimentele 11 si 12 Dorobanti au primit sarcina sa
atace Dealul Epureni, iar Regimentul 24 Infaterie sa curete satul
Stoenesti de trupe sovietice. Regimentul 12 Dorobanti a respins un
contraatac si a inaintat pana la Cota 126 de pe Dealul Epureni, iar
Regimentul 11 a ajuns pe muchia dealului. Col. Bardan, comandantul
ultimului regiment, a raportat la ora 10:00 ca se afla pe deal doar cu
Batalionul I si pierduse contactul cu celelalte doua. La dreapta sa era
Batalionul II/Regimentul 12 Dorobanti. Un alt contraatac a fost respins
cu pierderi mari de ambele parti. Col. Bardan mai avea langa el 8
ofiteri si 68 de soldati, iar Regimentul 12 a trebuit sa aduca in prima
linie Batalionul III si din resturile Batalioanelor I si II sa creeze
un batalion ad-hoc de rezerva. Pana la 12:20, Regimentul 24 a curatat
satul Stoenesti. Pierderile pentru aceasta zi sangeroasa au fost 98
morti, 292 raniti si 63 disparuti la Regimentul 11 Dorobanti si 72
morti si 154 raniti la Regimentul 24 Infanterie.

Operatiunea München


fensiva generala pe frontul Prutului, denumita Operatiunea München,
era planuita pentru 2 iulie. Lovitura principala urma sa fie data de
experimentata Armata 11 germana, cu Corpul de Cavalerie roman
(Brigazile 5 si 6 Cavalerie) si Corpul 11 german (Diviziile 76 si 239
Infanterie germane, Diviziile 1 Blindata si 6 Infanterie romane) spre
Moghilev Podolsky. Corpurile 30 (Divizia 198 Infanterie germana,
Diviziile 8, 13 si 14 Infanterie romane) si 54 germane (Diviziile 50 si
170 Infanterie germane, Divizia 5 Infanterie romana) aveau misiunea sa
ocupe Balti si Dubosari. Armata 4 romana urma sa atace cu Corpul 3
(Diviziile 35 Infanterie Rezerva, 11 si 15 Infanterie) catre Chisinau
si cu Corpul 5 (Divizia de Garda, Divizia de Graniceri si Divizia 21
Infanterie) catre Tighina. Corpul 11 (Brigazile 1 si 2 Fortificatii)
ramanea pe pozitii defensive. In Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 si 10
Infanterie) trebuia sa forteze traversarea Dunarii si sa curete
litoralul pana la Limanul Nistrului. In fine, Armata 3 a primit comanda
operativa a Corpului de Munte (Brigada 8 Cavalerie, Brigazile 1, 2 si 4
Munte si Divizia 7 Infanterie) si avea misiunea sa ocupe nordul
Bucovinei.

In nord, Divizia 7 Infanterie a inceput atacul la ora 4:00 dupa o
pregatire de artilerie de zece minute. Inaintarea a fost insa oprita la
6:30 de puternice contraatacuri sovietice. Insa trupele Corpului 17 din
Armata 12 sovietica erau in retragere, datorita patrunderii germane
pana la Rovno, care le ameninta spatele. Astfel gen. de divizie
Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, a ordonat atacul pe
tot frontul a doua zi. Pe 3 iulie Batalioane 1 si 2 ale Brigazii 1
Munte au inaintat pana in apropierea Storojinetului, au trecut Siretul
prin apa, deoarece podul fusese dinamitat in timpul retragerii, si au
distrus ariergarda sovietica aflata in oras. In dreapta Brigazii 1
Munte, Brigada 4 Munte a ajuns pe Siretul Mic impingand inapoi
ariergarzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3 era
formata din Divizia 7 Infanterie si Brigada 2 Munte, Brigada 8
Cavalerie fiind in rezerva. Brigada 2 a inaintat spre Molnita, cu
Batalionul 15/Grupul 4 Vanatori de Munte in avangarda, care a dus lupte
grele pentru cucerirea Dealului Bourului, in timp ce Grupul 5 a ocupat
Dealul Porcului. Divizia 7 a dus lupte in zonele Fantana Alba,
Cerepcauti si Petricani, fara a inainta prea mult si pierzand 88 de
oameni (7 morti, 72 raniti si 9 disparuti). Pentru a veni in ajutorul
acesteia, Brigada 4 Munte a executat pe 4 iulie la ordinul gen. de corp
de armata Petre Dumitrescu o manevra cu o parte din forte in spatele
trupelor sovietice care se luptau in zona Fantana Alba – Cerepcauti,
fortandu-le sa se retraga si astfel Divizia 7 Infanterie si Brigada 8
Cavalerie au traversat si ele Siretul. Brigada 1 Munte a continuat
inaintarea si a ajuns cu Grupul 1 Vanatori de Munte al col. Albert
Ludwig in fata Cernautilor. Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul
clasa a III-a pentru inaintarea rapida a detasamentului sau.. A doua
zi, pe 5 iulie, Grupul "Col. Mociulschi" din Brigada 1 Munte
(Batalioanele 1, 2 si 23 Vanatori de Munte, Divizionul 1 Obuziere
Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar si Escadronul 1
Vanatori Calari) a atacat frontal orasul, in timpul ce restul brigazii,
masata in Grupul "Col. Marinescu", a manevrat pe vest si Brigada 4 a
manevrat pe la est. Amenintate cu incercuirea, trupele sovietice s-au
retras. La ora 17:00 au patruns in oras Batalioanele 3 si 23 Vanatori
de Munte. Capitala Bucovinei de Nord fusese reluata.

Brigada 2 Munte a trecut Prutul si a inaintat spre Hotin, ducand
lupte grele la Noua Sulita si Dincauti, unde trupele sovietice au
cotraatacat, situatia fiind salvata de interventia Escadronului 2
Vanatori Calari. Pentru operatiunea de ocupare a orasului, gen. de
brigada Ioan Dumitrache, comandantul Brigazii 2 Munte, i s-a subordonat
si Brigada 8 Cavalerie, care a inlocuit in stanga sa Divizia 7
Infanterie. Pe 6 iulie el a decis sa atace in felul urmator: Regimentul
2 Calarasi trebuia sa fixeze fortele inamice, in timp ce Detasamentul
"Lt. col. Ciubotaru" (comandantul Batalionului 7) si Escadronul
1/Regimentul 3 Calarasi Purtat manevrau pe la est, iar doua batalioane
de vanatori de munte si un divizion de artilerie de munte pe la
nord-vest. La ora 5:45, avangarda Regimentului 2 Calarasi (Escadronul
3) a ajuns in zona conacului Rates, unde a fost oprita de o rezistenta
puternica, cpt. Fortunescu, comandantul unitatii, fiind ranit.
Escadronul a fost intarit cu doua plutoane si la 9:00 a invaluit
pozitia sovietica pe la est, fortandu-i pe aparatori sa se retraga.
Asaltul asupra orasului a inceput la ora 18:00, iar la 19:30 Batalionul
16 a fost puternic atacat dinspre Rucsin. A intervenit Batalionul 9
Vanatori de Munte si a restabilit situatia. Astfel, la ora 20:00,
Batalionul 16 a intrat in partea de sud a padurii Hotin, urmat aproape
de Batalionul 9. Detasamentul "Ciubotariu" a inaintat pana pe Dealul
Imasului, unde a surprins o coloana sovietica in retragere. In timpul
noptii, pozitiile detasamentului au fost puternic atacate de infanterie
sprijinita de tancuri, dar a rezistat, blocand o eventuala cale de
repliere spre sud-est. Pe 7 iulie, pe o ploaie torentiala, luptele au
continuat. Batalionul 10 Vanatori de Munte a reusit sa patrunda in
nordul orasului, iar Batalionul 16 sa se apropie de satul Atahi,
punctul de trecere peste Nistru folosit de sovietici. In ziua
urmatoare, Divizioanele 52 si 57 Artilerie Grea au redus la tacere
artileria inamica de pe malul stang al Nistrului. La ora 14:00, Brigada
2 Munte a declansat atacul si a eliminat ultimele rezistente de pe
Dealul Cetatii si de la Atahi. Pana la ora 17:00, Hotinul era in
mainile sale.

In urma acestor succese, Armata 3 a primit ordinul sa schimbe
directia de atac spre est. Astfel, Brigada 8 Cavalerie trebuia sa
asigure legatura la aripa dreapta cu Corpul de Cavalerie, in timp ce
Corpul de Munte urma sa inainteze pana la Nistru intre Vijnievo si
Voloscova. Divizia 7 Infanterie a fost subordonata Armatei 4. Pana pe
11 iulie, Armata 3 ajunsese pe aliniamentul Cormani – Romancauti cu
Brigada 4 Munte, Romancauti – Climauti cu Brigada 1 Munte si Kalus –
Volskova cu Brigada 8 Cavalerie. A doua zi, brigazile de munte au avut
ciocniri cu ariergarzile sovietice si spre seara au atins Nistrul in
zona Romancauti.

Revenind la data de 2 iulie, pe frontul din nordul Basarabiei,
Corpul de Cavalerie din componenta Armatei 11 a inceput trecerea in
primele ore ale zilei. Brigada 6 Cavalerie, aflata pe aripa stanga a
corpului, la jonctiunea cu Armata 3, a creat cu greu un cap de pod
peste Prut in zona nord Serbeni – Dumeni, datorita numeroaselor
contraatacuri ale blindatelor sovietice. Divizia 6 Infanterie a inceput
traversarea la Cuconesti, Movila Rupta si Corpaci, fara incidente.
Regimentul 27 Dorobanti Bacau a reusit sa treaca 2 batalioane
peste rau pana la caderea serii. Divizia 1 Blindata a declasat si ea
atacul pe directia Bratuseni – Edinita.

Ziua urmatoare, Brigada 6 Cavalerie a ajuns la nord-est de Varatec,
iar Divizia 6 a continuat traversarea fara probleme. In schimb Divizia
13 Infanterie a fost atacata foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat
sovietic la Soltoaia. Rapoartele inaintate comandamentului mentinonau
200 de tancuri, cifra foarte probabil exagerata. Pe 4 iulie, Brigada 5
Cavalerie a trecut si ea Prutul cu Detasamentul "Col. Korne" si a
inceput inaintarea pe directia Terebna – Edinita. Divizia 1 Blindata a
intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Lupta la est de
Bratuseni in sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie
germana, care era atacat de blindate sovietice si se afla intr-o
situatie grea. Divizia 8 Infanterie, subordonata Corpului 30, a iesit
din capetele de pod de la Badarai, Chetris si Moara Domneasca, dar a
fost oprita de comandamentul corpului, deoarece Divizia 198 germana
aflata in flancul sau intampina greutati. Subordonata aceluiasi corp
german, Divizia 13 a dus lupte la Sarata Noua, iar ziua urmatoare a
intampinat rezistente puternice la Marandeni. Batalionul III/Regimentul
7 Dorobanti a reusit sa ocupe locatlitatea, dar a suferit pierderi mari
. Pe 5 iulie, Divizia 5 Infanterie romana, din Corpul 54 german, a
trecut si ea Prutul si a luat pozitie pe flancul drept al acestuia.

In timpul noptii de 4 spre 5 iulie, Divizia 1 Blindata a fost
angajata langa Branzeni cu elemente ale Diviziilor 74 si 176 Puscasi
sovietice (din Corpul 48 Puscasi), sprijinite de tancuri. A pus
stapanire pe satele Chetrosita Veche si Parcova, iar grupul sau de
cercetare a ajuns pana la Ednita. Ziua urmatoare, acest grup era deja
pe Nistru., iar pe 7 iulie grosul fortelor diviziei a ajuns si el la
frontiera din 1940, in dreptul orasului Moghilev. Tot pe 7 iulie,
elemente ale Corpului de Cavalerie, comandat de gen. de divizie Mihail
Racovita, au ajuns langa Lipnic, pe Nistru. Brigada 6 Cavalerie a
reusit performanta de a strabate 50 km in acea zi.

Mai la sud inaintarea a decurs mai greu, Divizia 14 Infanterie, din
Corpul 30 german, fiind oprita in fata orasului Balti. Batalionul
III/Regimentul 13 Dorobanti Stefan cel Mare a atacat frontal
satul Biliceni, in timp ce Batalionul II a manevrat localitatea pe la
nord. Pe 8 iulie, Divizia 13 s-a alaturat bataliei de la Balti, luptand
la Singureni si Dealul Tarinei, o pozitie puternic fortificata, care a
fost asaltata de Regimentul 22. Divizia 14 a fost subordonata Corpului
54 si a primit misiunea sa stabileasca un cap de pod la nord de Raut in
regiunea Elisabeta, indeplinind-o ziua urmatoare, cand Diviziile 13 si
14 au reusit sa impinga rezistentele sovietice la est de Balti.
Regimentul 39 Infanterie a atins Rautul la ora 10:00. Divizia 5
Infanterie, aflata pe flancul drept al Corpului 54 a avut o ciocnire cu
cavaleria sovietica in zona Zgardesti-Mandresti. Atacul a fost dat cu
doua regimente in linie, in timp ce al treilea era situat in spatele
aripii stangi. L-a ora 14:00 Regimentul 8 Dorobanti a cucerit satul
Zgardesti, in timp ce Regimentul 32 Infanterie Mircea a respins
trupele sovietice la est de Mandresti si din Padurea Gliceni. A doua
zi, sprijinit de patru divizioane de artilerie, regimentul a atacat
Mandrestiul frontal cu un batalion si cu un al doilea l-a manevrat pe
la sud, punand in pericol spatele trupelor sovietice, care s-au retras
abandonand mult armament.

Divizia 1 Blindata a primit misiunea de a inainta spre sud, pe
directia Mosana-Soroca, reusind ca pana pe 10 iulie sa blocheze calea
trupelor sovietice care se retrageau spre Moghilev si sa curete malul
drept al Nistrului in zona Soroca. A fost apoi subordonata Corpului 54
german si indreptata spre Balti, contribuind la ocuparea orasului pe 12
iulie. In aceeasi zi, Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanti din Divizia
13 Infanterie a intrat in Soroca dupa o lupta scurta.

De pe 13 iulie, Corpul de Cavalerie a trecut in subordinea Armatei 3
si a preluat Brigada 8 Cavalerie de la Corpul de Munte, incepand
pregatirile pentru operatiunea de fortare a Nistrului care urma sa aiba
loc pe 17 iulie.

Germanii isi aduc acasa soldatii morti in Rusia si Ucraina
Un milion de soldati germani cazuti
pe campurile de lupta, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in
Europa de Est, vor fi exhumati, dupa 60 de ani, si vor avea, in
sfarsit, parte de o inmormantare demna in cimitire de razboi pe care
Germania le amenajeaza rapid. O decizie care insa provoaca deja
polemici, fiindca printre trupuri exista si cele ale catorva mii de
soldati din detasamentul Waffen SS recrutati in tarile aliate sau
ocupate de Reich-ul nazist, noteaza ziarul La Stampa.
Uriasa operatiune se
afla deja in curs in Rusia, Ucraina, Bielorusia, unde, in timpul
ultimului conflict mondial, au fost ucisi 15 milioane de civili in
perioada ocupatiei germane. Si, concomitent, creste resentimentul in
randul populatiilor locale, care pastreaza inca vie amintirea acelor
masacre.

Un milion de soldati vor fi reinhumati
Pana in prezent,
ramasitele pamantesti ale 520.000 de militari au fost exhumate din
gropile comune, din vechi transee de morminte fara nume, raspandite pe
campurile de lupta, si reinhumate in cimitirele de razboi. Alte 400.000
vor fi exhumate in urmatorii opt ani, alte 100.000, ulterior.
Echipele de exhumare
germane cerceteaza mai cu seama situl celor mai mari batalii dintre
fortele blindate din istorie, in care fortele Wehrmacht-ului au suferit
zeci de mii de pierderi: Kursk, in Rusia. La Kursk va fi deschis in
2009 primul cimitir de razboi german. Dar vaste cercetari sunt in curs
si in jurul Stalingradului, alta batalie cheie din cadrul campaniei din
Rusia a armatelor germane.
Totusi, proiectul este
in mod constant insotit de polemici si de suspiciuni. In Polonia,
autoritatile controleaza in mod sistematic numele fiecarui soldat
exhumat (cel putin cele care se pot identifica dupa placutele metalice
sau alte elemente) si confruntarea cu listele criminalilor de razboi
pentru a exista certitudinea ca nici unul dintre acestia nu va avea un
loc si un nume in noile cimitire.
Cu Bielorusia si
Republica Ceha nu exista inca acorduri interguvernamentale pentru
instituirea de cimitire de razboi germane. In Bielorusia, unde in al
Doilea Razboi Mondial a fost masacrata 25 la suta din intreaga
populatie, pana acum numai 2.000 dintre cel 150.000 de soldati germani
cazuti au fost exhumati si reingropati.

Scepticismul rusesc

In sudul Rusiei a fost
nevoie de sase ani de negocieri pentru a inlatura temerile ca un
cimitir de razboi german va sfarsi prin a glorifica soldatii
Wehrmacht-ului. In cele din urma, dupa o serie de misiuni diplomatice
in Germania, autoritatile locale si-au dat acordul privind amenajarea
unui cimitir militar la Krasnodar, la poalele Caucazului, care ar urma
sa fie deschis peste cateva luni.
In alte locuri din
Rusia, in schimb, a izbucnit polemica privind exhumarea ramasitelor
pamantesti ale soldatilor olandezi din Waffen SS. Guvernul de la Haga a
refuzat sa acorde vreun ajutor pentru aceasta operatiune, sustinand ca
olandezii care au fost inrolati in detasamente naziste si-au pierdut
automat cetatenia si ca atare raspunderea pentru o cautare a lor era in
intregime in mainile Germaniei.
Colaborationistii rusi,
care au luptat in randurile fortelor germane impotriva patriei-mama, se
afla si ei in centrul controverselor. A fost imposibila actiunea de
informare a rudelor sau a urmasilor: rusii neaga pur si simplu ca ar fi
putut exista o astfel de forma de colaborare cu nazistii. Pentru ei,
oamenii aceia nu exista. In realitate, sute de astfel de
colaborationisti rusi si ucraineni - membri ai Armatei de eliberare
ruse alcatuita de Berlin mai cu seama din motive propagandiste - au
murit luptand impotriva Armatei Rosii in Polonia la sfarsitul anului
1944.
Un alt motiv de
polemici aprinse si vechi rani care s-au deschis il reprezinta soarta
soldatilor spanioli (fie voluntari fie recruti) trimisi de Spania lui
Franco, oficial o tara neutra, pentru a veni in ajutorul lui Hitler.
Din totalul de 45.000 care au fost trimisi pe frontul de rasarit, cel
putin 5.000 au murit in lupte in timpul asediului Leningradului.
Acestia vor fi reingropati la Novgorod, la aproximativ o suta de
kilometri sud de acest oras, astazi Sankt Petersburg.

Kursk si Stalingrad: momente cheie ale celui de al Doilea Razboi Mondial
Cunoscuta sub denumirea
sa in limba germana - "Unternehmen Zitadelle" - Operatiunea Citadela a
reprezentat cea mai mare batalie de blindate din istorie, fiind si
ultima actiune blitzkrieg a celui de-al doilea razboi mondial. Actiunea
s-a vrut a fi o lovitura decisiva, care sa distruga elanul trupelor
sovietice, permitand germanilor o contraofensiva de proportii.
Beneficiind de cele mai bune informatii asupra intentiilor lui Hitler,
sovieticii au proiectat, realizat si disimulat cu grija mai multe inele
de lucrari defensive si campuri minate si au concentrat si camuflat cu
grija numeroase rezerve cu scopul declansarii unui contraatac
strategic. Batalia de la Kursk, care include si mai mica batalie de la
Prohorovka, este considerata cea mai mare batalie de blindate din toate
timpurile si a inclus cea mai costisitoare zi de lupte aeriene din
intreaga istorie. Desi germanii concepusera initial o lovitura
ofensiva, apararea bine organizata a sovieticilor nu numai ca a stopat
cu succes actiunea germana, dar le-a permis sa contraatace, dupa
iincheierea cu succes a fazei defensive, in doua operatiuni
consecutive: Operatiunea Kutuzov si Operatiunea Polkovodet Rumiantev.
Dupa incheierea luptelor din arcul de la Kursk, sovieticii au castigat
definitiv initiativa strategica de-a lungul intregii perioade care a
mai ramas pana la incheierea razboiului. Batalia de la Kursk,
desfasurata intre 5 iulie si 23 august 1943, constituie, alaturi de
asediul Stalingradului, unul dintre momentele decisive ale marelui
razboi pentru apararea patriei, dus de sovietici. Batatlia de la Kursk
a demonstrat ca frontul de rasarit a fost caracterizat de cea mai mare
concentrare de trupe din timpurile moderne.
Batalia de la
Stalingrad a fost un punct de cotitura dintre cele mai importante
batalii ale celui de-al doilea razboi mondial si este considerata cea
mai sangeroasa si mai mare batalie din istoria omenirii. Batalia a fost
marcata de brutalitate si de nepasare fata de populatia civila,
manifestate de ambele parti angrenate in conflict.Batalia include
campania de bombardamente a orasului Stalingrad (azi redenumit
Volgograd) din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra orasului,
luptele din interiorul orasului insusi si contraofensiva sovietica
care, in cele din urma, a incercuit si distrus fortele germane din
oras. Numarul total al pierderilor a fost estimat la aproximativ 3
milioane.

http://www.ziua.ro/news.php?id=2403&data=2008-01-07

Kursk, 65 de ani de la cea mai mare batalie de blindate din istoria omenirii Data
de 12 iulie a marcat 65 de ani de la cea mai mare batalie de tancuri
din istoria omenirii. Intr-o singura ofensiva in zona satului rusesc
Prokhorovka, undeva langa localitatea Kursk, 400 de tancuri apartand
celui de al 3-lea Reich au fost distruse de Armata Rosie. "Batalia de
la Kursk", ce a tinut in total 50 de zile, a slabit armata germana,
fapt ce a grabit impingerea sa in afara granitelor fostei URSS.
Pentru marea batalie de
la Kursk au trebuit sa treaca patru luni de pregatire pentru ca
germanii sa se simta pregatiti. Au fost concentrate 200 de noi tancuri
Panther, (din care doar 40 au fost disponibile la inceputul
operatiunii, din cauza problemelor tehnice), 90 de tunuri de asalt
Elefant si toate avioanele de atac la sol disponibile Henschel Hs 129,
ca si 270 de tancuri de ultim tip Panzer VI, ultimul model de tanc
Panzer IV si chiar cateva tancuri capturate T-34. In total, au fost
concentrate in zona aproximativ 2.700 de tancuri si tunuri de asalt,
2.000 de avioane si peste 800.000 de oameni. Era una dintre cele mai
mari concentrari de forte germane din toate timpurile. Chiar si asa,
Hitler si-a exprimat indoielile cu privire la oportunitatea atacului.

Data de declansare a
ofensivei a fost mutata de mai multe ori. In cele din urma, pe 1 iulie,
s-a dat ordinul de atac pentru patru zile mai tarziu. In ziua
urmatoare, marsalul Alexandr Vasilevski a trimis atentionari
comandantilor de front (N. F. Vatutin, K. K. Rokossovski si I. S.
Konev) cu privire la iminenta declansarii atacului german, maresalul
dand ca perioada posibila a inceperii luptelor 3 – 6 iulie.
De luni de zile, sovieticii primeau informatii detaliate despre
planurile ofensivei de la organizatia de spionaj Rote Kapelle
(Orchestra Rosie - grup anti-hitlerist creat de chiar de Gestapo -
n.red), care avea surse in administratia nazista si in ministerul
aviatiei lui Hermann Göring.
Luptele preliminare au
inceput pe 4 iulie 194,3 in sudul regiunii. Armata a 4-a Panzer a
incercat sa cucereasca avanposturile, inainte de declansarea asaltului
principal pe 5 iulie. In felul acesta, germanii au sacrificat in mod
deliberat avantajul surprizei tactice specifice razboiului fulger. Pe
de alta parte, pozitiile avansate sovietice erau plasate pe coamele
unor mici dealuri, de unde se putea tine sub observatie intreaga zona
si era putin probabil ca Armata Rosie sa fie luata in vreun fel prin
surprindere.
In dupa-amiaza aceleasi
zile, escadrilele de bombardiere in picaj Stuka au deschis intr-un atac
de doar 10 minute o spartura de peste 3 km in liniile defensive
sovietice din flancul nordic, dupa care artileria germana a continuat
largirea deschiderii. Armata a 3-a Panzer au atacat mai apoi pozitiile
sovietice de la Zavidovka. in acelasi timp, Panzergrenadier-Division
GroSdeutschland a atacat direct Butovo, iar Divizia a 11-a Panzer a
ataca la sud de Butovo. Diviziile de blindate GroSdeutschland si a 3-a
au intalnit o aparare sovietica foarte hotarata, care i-a impiedicat pe
germani sa-si atinga obiectivele propuse pentru acea zi, in ciuda
luptelor care s-au prelungit pana la miezul noptii. Corpul al 2-a
Panzer a lansat atacuri preliminare pentru cucerirea posturilor de
observatie sovietice, dar nu au putut sa infranga rezistenta
aparatorilor pana cand nu au intervenit in lupta trupele special
echipate cu aruncatoare de flacari, care au curatat toate avanposturile
si buncarele.
La ora 22:30,
sovieticii au declansat bombardamente de artilerie puternice in
flancurile de nord si de sud. Acest baraj, executat cu peste 3.000 de
tunuri si mortiere, a folosit cam o jumate din rezervele de proiectile
aprovizionate pentru intreaga operatie. Obiectivul atacului de
artilerie era dezorganizarea si intarzierea atacului german. in flnacul
de nord, artileria sovietica a bombardat amplasamentele artileriei
germane, reusind sa distruga 50 dintre cele 100 de baterii pe care le-a
vizat. Ca urmare, artileria germana a avut o contributie mult diminuata
in prima zi a atacului. Unitatile germane au atact neconvingator in
ziua de 5 iulie, in principal din cauza dezorganizarii. in sud,
artileria sovietica a ales ca tinta principala zonele de concentrare
ale infanteriei si tancurilor ianamice. Desi au reusit sa intarzie
atacul germanilor, bombardamentele de artilerie le-a provocat pierderi
relativ putine.

Batalia decisiva
Batalia a inceput cu
adevarat pe 5 iulie 1943 in flancul nordic. Sovieticii, care cunosteau
in acel moment si ora exacta la care avea sa se declanseze atacul
principal, au organizat un atac masiv al avioanelor sovietice impotriva
bazelor aeriene din zona ale Luftwaffe, aplicand tactica germana a
distrugerii sprijinului aerian al inamicului in primele ore ale
atacului. Orele care au urmat au reprezentat una dintre cele mai mari
batalii aeriane ale celui de-al doilea razboi mondial, la sfarsitul
careia nicuna dintre parti nu a reusit sa castige superioritatea
aeriana in zona campului de lupta.
Armata a 9-a germana de
pe flancul nordic nu reusise sa-si atinga obiectivele propuse pe 5
iulie datorita faptului ca sovieticii anticipasera corect actiunile
inamicului si se pregatisera in consecinta. Atacand pe un front de 45
km latime, germanii s-au trezit prinsi in capcana unor campuri minate,
pe care nu le-au putut strabate decat dupa interventia trupelor de
deminare, care, la randul lor, au devenit tintele artileriei sovietice.
Desi germanii au folosit vehicule de deminare telecomandate Goliath si
Borgward, rezultatul actiunii acestora a fost modest. Chiar si cand
vehiculele reuseau sa indeparteze minele, ele nu dispuneau de sisteme
care sa marcheze poteca deminata pentru deplasarea tancurilor.
Campurile minate erau impanzite de mici locasuri de tragere individuale
si baterii de artilerie de camp, care vanau genistii germani in timp ce
acestia incercau sa demineze manual un drum pentru deplasarea
tancurilor. Datorita tuturor acestor masuri defensive, inaintarea
germana a fost mult ingreunata, iar pierderile suferite de ei au fost
fosrte ridicate.
In sud, Frontul Voronej
s-a descurcat mai putin bine decat camarazii lor din nord. in sud
actionau Armata a 4-a Panzer, Corpul al 52-lea de armata german, Corpul
al 48-lea Panzer si Corpul al 2-lea SS Panzer. Corpul al 2-lea Panzer a
atacat pe un front ingust doua regimente de puscasi sovietici.
Tancurile Armatei a 4-a Panzer de sub comanda lui Hermann Hoth si-au
deschis drumul prin liniile sovietice si, pana pe data de 6 iulie,
avansasera cam 15 km fata de pozitiile de start. Din nou s-a dovedit ca
planificarea sovietica a jucat un rol important, numai ca in acest caz
unul negativ. in sud, sovieticii nu au reusit sa intuiasca care erau
sectoarele de atac germane. Acest fapt i-a obligat sa-si imprastie
fortele de aparare mult mai mult. De exemplu, trei din patru armate ale
Frontului Voronej aveau 10 tunuri/km de front, ceea ce contrasta cu
distributia corespunzatoare a Frontului Central, care avea o densitate
de doua ori mai mare in sectoarele active. in plus, Frontul Voronej a
hotarat sa-si distribuie mult mai uniform efectivele, zona tactica
avand mai putini oameni, iar cea din spatele frontului mai multe trupe
de rezerva, comparativ cu Frontul Central. De asemenea, Frontul Voronej
era mai putin puternic pe ansamblu decat Frontul Central, dar trebuia
sa faca fata unor forte germane mult mai puternice.
Fortele germane au
progresat neincetat impotriva aparatorilor sovietici, dar, ca si in
nord, latimea frontului de atac si adancimea de penetrare au avut
tendinta sa scada continuu pe durata intregului atac. Tendinta nu a
fost atat de abrupta ca in nord insa. Daca la inceput germanii au
atacat pe un frontul lat de 30 km pe 5 iulie, acesta a scazut la 20 km
dupa doua zile si la doar 15 km pe 9 iulie. Adancimea de penetrare a
scazut de la 9 km in prima zi a atacului la 5 km pe 8 iulie si la 2-3
km in zilele urmatoare, pana cand atacul a fost anulat.
In timpul luptelor,
unitatile germane au fost constranse de sovietici sa atace pe fronturi
din ce in ce mai restranse. Unitatile de parasutisti de Garda rezistau
cu succes pe flancurile atacului german. Germanii nu au reusit sa
introduca in lupta multe unitati pe frontul atacului lor foarte ingust
si nici nu au avut puterea combatanta sa patrunda foarte adanc in
frontul sovietic. in timp ce Corpurile aflate in atac inaintau, ele au
continuat de asemenea sa lupte pentru a-si proteja flancurile
amenintate in continuu de defensiva sovietica.
In timp ce pe flancul
nordic luptele incetasera pe 10 iulie, pe flancul sudic situatia era
inca nedecisa, chiar si dupa 12 iulie. Fortele germane, istovite si cu
efectivele imputinate, au reusit sa sparga primele doua inele defensive
si credeau in mod gresit ca sunt pe puctul de a sparge si ultima
centura de aparare a inamicului. De fapt, mai existau inca cel putin
cinci zone defensive in fata lor, desi trebuie recunoscut ca acestea nu
erau tot atat de puternice ca primele. La randul lor, si aparatorii
sovietici erau slabiti, iar o buna parte a rezervelor lor fusesera deja
trimise pe front. Totusi, rezervele Armatei Rosii care asteptau sa
intre in lupta erau mai numeroase decat unitatile germane disponibile
pentru sprijinirea atacului.

Kursk si Stalingrad, episoade-cheie in infrangerea ofensivei germane pe frontul de est


Alaturi de esecul de la
Stalingrad, episodul "Kursk" este un alt moment decisiv in soarta celui
de-al Doilea Razboi Mondial. Operatiunea Citadela, cunoscuta si sub
denumirea de "Unternehmen Zitadelle" in limba germana, a fost
catalogata drept cea mai mare batalie de blindate din istorie si
totodata ultima actiune de tip blitzkrieg ("razboi fulger"- n.red) a
Germaniei naziste in timpul celei de a doua conflagratii mondiale.
Actiunea a fost gandita de ofiterii de rand inalt ai Wehrmacht
(denumirea armatei germane intre anii 1935-1945 - n.red) ca o lovitura
decisiva data trupelor sovietice, fapt ce le-ar fi permis nemtilor o
contraofensiva de proportii. Beneficiind de cele
mai bune informatii asupra intentiilor lui Hitler, sovieticii au
proiectat, realizat si disimulat cu grija mai multe inele de lucrari
defensive si campuri minate si au concentrat si camuflat cu grija
numeroase rezerve cu scopul declansarii unui contraatac strategic.
Zidul sovietic organizat de catre maresalul Jukov s-a dovedit de
netrecut de Panzerele germane cu toate ca nemtii beneficiau de armament
mult mai modern la acea ora. Curand, rusii au trecut la contraatac,
declansand operatiunile Kutuzov si Polkovodet, ce au marcat cedarea
totala a initiativei, de catre trupele germane.
Atacurile sovietice ce
au urmat eliminarii fortelor germane de la Kursk au dus la eliberarea
Oriloului si Belgorodului pe 5 august si a Kievului pe 23 august,
impingandu-i pe germani pe un front larg, primul succes sovietic de
amploare din timpul unei ofensive de vara. Dupa ce redutabilele unitati
de blindate germane au fost incercuite si nimicite la Kursk, cu uriase
pierderi materiale (circa1500 de tancuri) si umane (sute de mii de
morti) sovietici au putut inainta, fapt ce le-a conferit un avantaj
serios pentru victoria finala. Compania de la Kursk ce a durat
aproximativ 50 de zile (desfasurata intre 5 iulie si 23 august 1943
-n.red) a constituit unul dintre momentele-cheie ale celui de al doilea
razboi mondial.

http://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-12&id=9291

Operatiunea Uranus

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=6779

Batalia de la Stalingrad a marcat o cotitura in desfasurarea celui
de-al doilea razboi mondial in ansamblul sau si a avut o influenta
enorma asupra situatiei de pe celelalte teatre de razboi. Pentru
Germania, catastrofa suferita pe Volga a constituit o infrangere
politica si militara care a subminat credinta masei principale a
soldatilor germani in posibilitatea obtinerii victoriei in cel de-al
doilea razboi mondial.

Inceputa in august 1942, batalia de la Stalingrad s-a dat pentru
cucerirea acestui important centru industrial si nod de comunicatie
intre Rusia si Caucaz. Pierderile de o parte si de alta au fost
inspaimantatoare. Inaintarea trupelor germane conduse de generalul
Paulus s-a facut cu 200 m pe zi, dar fiecare pas inainte al germanilor
a declansat un contraatac al sovieticilor. Paulus conducea un corp de
armate format din peste un milion de oameni, 675 de tancuri si tunuri
de asalt, peste 10.000 de tunuri si aruncatoare de mine. In total, era
vorba de 35 de divizii de infanterie, 4 divizii motorizate, 5 de
tancuri, 4 de cavalerie si alte 3 brigazi de cavalerie. Hitler a trimis
fara incetare fortelor din Caucaz intariri pentru armata lui Paulus,
dar, cu toata superioritatea numerica, germanii nu au reusit sa incline
balanta victoriei in favoarea lor. Aviatia germana a distrus tot
orasul, insa tocmai aceasta distrugere i-a mai salvat o data pe
sovietici; ruinele de pe strazi au impiedicat inaintarea tancurilor. In
momentul in care, la 8 noiembrie 1942, Hitler anunta o mare victorie
germana la Stalingrad, sovieticii au primit un ajutor care avea sa-i
favorizeze enorm: iarna si-a intrat in drepturi. Dupa luptele de uzura
din vara si toamna, sovieticii beneficiau la inceputul iernii de
superioritate in tehnica si armament de lupta, indeosebi in ceea ce
priveste artileria. „Clestele” sovietic Succesele obtinute de trupele
sovietice in perioada de aparare a cailor de acces spre Stalingrad si
pierderile enorme provocate inamicului au creat premisele declansarii
unei puternice contraofensive, care sa duca la incercuirea si nimicirea
gruparii de forte inamice aflate in zona orasului de pe Volga si in
marele cot al Donului. Manevra de incercuire preconizata de
Comandamentul suprem sovietic era indicata si de configuratia
frontului, care la 18 noiembrie 1942 se prezenta sub forma unui mare
arc de cerc tangent pe fluviul Volga, in zona Stalingradului. Inca din
luna octombrie, Comandamentul suprem sovietic incepuse sa concentreze
in zona Stalingrad importante forte si armament in vederea declansarii
contraofensivei. Conceptia desfasurarii acesteia consta in executarea
la flancurile armatei germane a doua puternice lovituri, una pe la nord
si a doua pe la sud de Stalingrad, realizarea jonctiunii trupelor
sovietice care executau contraofensiva, incercuirea si nimicirea
gruparii inamice. Pregatirile s-au facut in cel mai desavarsit secret,
lasandu-se impresia (lucru confirmat mai tarziu de generalii germani
luati prizonieri la Stalingrad) ca in acea zona trupele sovietice nu
pregateau actiuni ofensive de mare amploare. In dimineata zilei de 19
noiembrie 1942, la orele 8.50, dupa o puternica pregatire de artilerie
executata timp de o ora si douazeci de minute cu 3.500 de guri de foc,
a inceput contraofensiva sovietica de la Stalingrad. Sovieticii au
profitat si de ceata care acoperise stepa. Dupa patru zile de lupte
grele, sovieticii au reusit sa realizeze clestele ce avea sa
incercuiasca grupul de armate germane. Esecul lui Mainstein Hitler a
incercat sa ascunda poporului german catastrofa care lua proportii in
zona Stalingradului. La randul sau, Goebbels a incercat sa le ridice
moralul celor incercuiti la Stalingrad, vorbind despre crearea unor
arme noi deosebit de eficiente (un tanc aruncator de flacari,
mitraliere electrice cu o cadenta de tragere de 3.000 de cartuse pe
minut etc). Cererile insistente ale comandamentului Armatei a 6-a
germane ca trupele sale sa fie scoase din incercuire au fost respinse
de Hitler, care a hotarat sa le despresoare cu orice pret printr-o
actiune executata din exterior. Intre 1 si 12 decembrie, in ciuda
asigurarilor date de Göering, aviatia germana nu a reusit sa parasuteze
zilnic armatei germane inconjurate la Stalingrad decat 97 de tone de
alimente si de munitii, din cele 500 de tone de care germanii ar fi
avut nevoie. Sovieticii s-au multumit sa asigure blocarea pungii.
Hitler a luat hotararea de a-i da sarcina maresalului von Manstein sa-l
scoata pe Paulus din incercuire, dar corpul de armate condus de von
Manstein (13 divizii) nu dispunea de mijloacele necesare unui
contraatac eficace. Actiunea lui von Manstein a fost declansata la 12
decembrie. Dupa 11 zile, ea a fost oprita de sovietici, in momentul in
care trupele lui Paulus se aflau la doar 48 de km departare. Manstein
nu a mai ajuns niciodata la Paulus. La 16 decembrie, cand oamenii lui
Paulus sufereau de foame si frig, la minus 30 de grade Celsius, Jukov a
declansat o contraofensiva in directia Armatei a 8-a italiene, la nord
de Stalingrad. In timp ce Hitler se incapatana sa duca in continuare o
batalie fara sanse de victorie, Stalin a tras invataminte din
desfasurarea de pana atunci a razboiului. Jukov a fost cel care l-a
convins pe Stalin sa atace inamicul numai in punctele sale vulnerabile,
Armata Rosie urmand sa distruga fortele inamice sistematic. Armata
germana a suferit o grea infrangere strategica la Stalingrad nu numai
din cauza incapatanarii lui Hitler, dar si pentru ca Jodl, Keitel,
Zeitzler si Mainstein au aprobat ideea lui Hitler privind apararea de
pe Volga. Intre timp, germanii asteptau sfarsitul iernii. Mentinerea pe
pozitii a armatei lui Paulus trebuia sa permita, in primavara,
restabilirea frontului. Germanii nu au tinut insa seama de doi factori
esentiali: simtul strategic al conducatorilor Armatei Rosii si
imposibilitatea ca Luftwaffe sa asigure in mod corespunzator podul
aerian. Sfarsitul mitului invincibilitatii germane Iarna a inceput in
scurta vreme sa-si spuna cuvantul. Trupele lui Paulus, afectate din
punct de vedere moral, slabite din punct de vedere fizic, pierd teren
zilnic. La 8 ianuarie 1943, inainte de a lansa un nou contraatac,
sovieticii le-au oferit germanilor o capitulare care sa nu-i
dezonoreze, dar Paulus a refuzat. La 10 ianuarie, 7.000 de tunuri ale
artileriei sovietice au zdrobit pozitiile inamicului, inainte de atacul
final. La 22 ianuarie, dupa ce a pierdut si ultimul aerodrom, Paulus
i-a cerut lui Hitler aprobarea sa capituleze. Raspunsul lui Hitler a
fost unul dur: „Este interzis sa va predati. Armata a 6-a va apara
pozitiile pana la ultimul om si pana la ultimul cartus; prin rezistenta
sa eroica, va aduce o contributie de neuitat la salvarea lumii
occidentale.” Dupa doua zile, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de
maresal. In fine, la 31 ianuarie, Paulus a fost luat prizonier.
Proaspatul maresal german a fost „invitat” la un pranz la statul-major
sovietic. Paulus a cerut votca, a umplut paharele colaboratorilor sai
apropiati, dupa care a propus un toast: „Pentru cei care ne-au invins,
pentru Armata Rosie si sefii sai.” In momentul in care a aflat de
capitularea lui Paulus, Hitler a facut o criza de nervi in prezenta lui
Zeitzler. Infrangerea germanilor la Stalingrad a avut urmari
incalculabile in Germania, in tarile Axei si in lumea intreaga.
Zeitzler a reusit, in sfarsit, sa-i smulga lui Hitler ordinul de
retragere pentru Grupul A, care se aventurase in Caucaz. Pe Don, Armata
a 2-a ungara a suferit o infrangere dezastruoasa, pierzand 140.000 de
oameni. Armatele sovietice au inaintat peste 300 km in sase saptamani
si au cucerit Kursk si Harkov. Dupa infrangerea de pe Volga, Germania a
intrat intr-o perioada de profunda criza. Pentru a completa pierderile
suferite la Stalingrad, guvernul nazist a fost silit sa promulge la 7
februarie 1943 (la numai cinci zile dupa lichidarea completa a grupului
de armate incercuit la Stalingrad) legea mobilizarii generale a
populatiei. Goebbels scria in revista Das Reich: „Germania va putea sa
reziste la atacurile rusilor numai in cazul cand va reusi sa mobilizeze
ultimele sale resurse”, dar colosul sovietic nu mai putea fi oprit.
Batalia de la Stalingrad a avut o importanta enorma – practica,
psihologica si simbolica – pentru evolutia ulterioara a razboiului,
pentru ca a reprezentat prima infrangere strategica a germanilor si
sfarsitul inaintarii germane.

Retragere cu executii Armata Rosie a strapuns frontul detinut de
romani, care erau dotati cu un material antitanc insuficient si
perimat. In seara zilei de 19 noiembrie 1942, Corpul 5 de armata roman
a fost incercuit si capturat. La 24 noiembrie, Corpul 6 de armata a
avut si el aceeasi soarta. Pentru a impiedica retragerea trupelor
romane de la Stalingrad si a le forta sa continue lupta, Comandamentul
german a constituit cordoane formate din unitati speciale de politie
militara. Numerosi militari romani au fost dezarmati cu aceasta ocazie,
iar cei care n-au vrut sa se supuna ordinelor si masurilor luate de
germani au fost executati.

Pierderile fortelor Axei „Batalia Stalingradului a lasat practic
Germania singura in fata Uniunii Sovietice. Trupele de elita ale
Italiei au ramas pe campul de lupta de la Stalingrad, Romania a pierdut
doua treimi din armata sa, iar Ungaria, in dezastrul de pe Don, a
inregistrat pierderi foarte mari”, afirma Jacques de Launay. In cadrul
fortelor Axei, s-a instaurat discordia. Numai in ultimele douazeci de
zile de lupte, respectiv in timpul actiunilor desfasurate in vederea
lichidarii gruparii germane incercuite, trupele sovietice au scos din
lupta 2.000 de avioane de vanatoare, au capturat 5.762 de tunuri, 1.666
de tancuri, 261 de masini blindate, 80.438 de autocamioane si au luat
91.000 de prizonieri, dintre care 2.500 de ofiteri si 24 de generali.
Germanii au lasat pe campul de lupta 147.000 de morti in aceste ultime
zile, dar totalul pierderilor provocate de sovietici la Stalingrad
fortelor Axei s-a ridicat la cifra de 1.500.000 de oameni (morti,
raniti si prizonieri).

Un NKVD-ist iscusit, cu nevasta ruda cu Ana Pauker
Foarte curand isi face aparitia delegatul lui Beria, generalul NKVD
Vasili Zarubin, seful unei masive echipe de anchetatori. Prizonierii
(”cetateni sovietici”!) il gasesc curtenitor, chiar distins. Vorbeste
fluent germana si franceza si se descurca bine in engleza. A adus o
biblioteca de 500 de volume in rusa, franceza, engleza, germana la care
prizonierii au acces. In 1941, Zarubin va fi numit seful rezidentei
NKVD la Washington, insarcinat cu aflarea secretelor atomice ale
americanilor. Personaj foarte interesant, ca si sotia lui, Elisabeta
Zambina, despre care celebrul sef al ultrasecretei sectii de “misiuni
speciale” a NKVD, Pavel Sudoplatov, scrie: “Elisabeta a jucat un rol
primordial in manipularea lui Oppenheimer, pe care l-a transformat in
sursa de informatii. (…) Subtire, cu ochi negri, avea frumusetea
clasica de tip semit care-i atrage pe barbati. Era unul dintre agentii
nostri recrutori cei mai eficienti. Isi facuse propria retea
clandestina de refugiati evrei polonezi (in SUA, n.n.) si o recrutase
pe una din secretarele lui Szilard care ii furniza informatii de ordin
tehnic. In general, avea aerul unei europence in pas cu moda, iesita
din marea burghezie, dar avea si arta de a-si modifica infatisarea ca
un cameleon. Venea dintr-o familie de revolutionari inruditi cu Ana
Pauker, fondatoarea Partidului Comunist Roman. Fratele mai mare al
Elisabetei comandase sectia militara terorista a partidului roman.
Evadase de doua ori inainte de a fi adus in fata unei curti martiale
dar, finalmente, in 1922, fusese ucis intr-un schimb de focuri” –
“Missions speciales, Ed. Du Seuil, Paris, 1994, pag. 241. Notatii
interesante pentru istoricii PCR… Inainte de Zarubin, Elisabeta fusese
maritata cu Iacob Blumkin, asasin al contelui Mirbach, ambasadorul
Germaniei la Moscova in 1918. “In 1930, Elisabeta si sotul sau au fost
trimisi clandestin in Turcia, unde Blumkin trebuia sa vanda vechi
manuscrise ebraice de mare pret, provenind de la Biblioteca Centrala de
la Moscova. Banii rezultati trebuiau sa finanteze operatiuni
clandestine in Turcia si Orientul Mijlociu, dar Blumkin ii daduse o
parte din fonduri lui Trotki, exilat atunci in Turcia. Elisabeta si-a
denuntat sotul, intr-un acces de indignare” (pag. 241). Pe scurt, ca si
o celebra ruda de-a ei, Elisabeta si-a tradat sotul, impuscat la
ordinul lui Stalin! La Kozielsk, echipa NKVD dirijata de Zarubin
interogheaza zi si noapte. Scopul: “evaluarea gradului de antisovietism
al prizonierilor”, conform ordinului secret 0054, privindu-i pe
“dusmanii URSS”. Potrivit acestui document, “absolut toti ofiterii,
indiferent de grad, activi sau rezervisti, absolut toti sunt dusmani ai
Republicii Sovietice”.
Troika Bastakov-Kobulov-Merkulov
si “masura suprema”
Timp de cateva luni, Kremlinul nu a stiut ce decizie sa ia impotriva
prizonierilor din cele trei lagare. O parte ar fi trebuit sa fie
condamnati pentru “combaterea miscarii muncitoresti internationale”
(!), cf. art. 58-13 din Codul Penal Sovietic, la pedepse cu lagarul si
deportarea. In aceasta situatie s-ar fi putut incadra (fortand nota,
ceea ce nu era o problema pentru Kremlin, traitor in minciuna si fals
ca pestele in apa) politistii si gardienii. Ezitarile au durat pana la
5 martie 1940, cand Beria a propus “masura radicala”, iar Politburoul
Partidului Bolsevic (de fapt Stalin si cativa apropiati lui) a
aprobat-o fara rezerve. Pedeapsa suprema a fost luata “impotriva
tuturor prizonierilor de la Kozielsk, Starobiesk si a altor circa
11.000 polonezi internati in puscariile din partea occidentala a
Ucrainei si Bielorusiei. Verdictul a fost dat de un “Tribunal Special”,
“troika”, alcatuit din Ivan Bastakov, Basto Kobulev si Merkulov.
Propunerea lui Beria a fost aprobata prin semnaturile personale ale lui
Stalin, Vorosilov, Molotov si Mikoian. Grefierul a notat ca, absenti in
ziua aceea, Kalinin si Korganovici erau favorabili” (propunerii – n.n.)
(”Le livre noir du communisme” – pag. 403). Istoria a pastrat, asadar,
numele acelor mari criminali responsabili de genocidul din padurile din
zona Smolensk, fapturi ale iadului pentru care viata umana avea tot
atata valoare cat pentru Lenin si Dzerjinski – adica zero. Mai bine sa
piara o mie de nevinovati decat sa scape un dusman (real sau imaginar,
nu conteaza). “Principiul” fusese aplicat cu succes de inaintasii lor,
hanii mongoli Ginghis, Ogodai, Tamerlan, pentru care piramide de 30.000
de capete si raderea oraselor de pe fata pamantului erau simple
exercitii curente. (Hani de ale caror imperii, ca si de Imperiul
Sovietic, s-a ales, totusi, praful…) Asadar, in aceasta consta
“deferirea catre justitie conform Codului Penal Sovietic din acea
vreme” de care se prevaleaza Procuratura rusa actuala refuzandu-le
martirilor polonezi statutul de victime ale terorii staliniste! Si
Soljenitan, si romanul Aurelian Gulan, erou al Gulagului, cu ani de
lagar la Vorkuta – in preajma caruia am avut onoarea de a sta la Jilava
si la Gherla – vorbesc in scrierile lor despre un fapt curent pentru
“justitia” marelui criminal: dimineata, la usa celulei venea un
nacealnic cu o lista – numele condamnatilor, osanditi in lipsa, de o
troika pe care n-o vazusera si care nu-i vazuse -, o citea apoi ordona:
“Na rastreli!”, “La impuscare!” Asa s-au petrecut atrocitatile de la
Katyn – si nu numai, cum vom vedea. De la Kozielsk a scapat un singur
om, profesorul Stanislaw Swianiewicz: “La cativa pasi de glontul in
ceafa, a datorat viata unui mesaj sosit de la Moscova. Inculpat de
spionaj si, intrucat risca pedeapsa cu moartea, trebuia sa fie separat
de ceilalti, ca sa i se faca proces. Incredibila absurditate, logica
admirabila a sistemului politist sovietic” (A. Decaux, op. cit. p. 19).
Toti ceilalti au fost imbarcati, pe grupuri, in camioane, dusi la gara
Kozielsk, transferati in vagoane blindate, zavorate, transportati pana
la gara Gnezdovo, imbarcati, cate treizeci, intr-un autocar cu
geamurile vopsite, dusi in padure, cu mainile legate la spate. Toti vor
fi impuscati in ceafa.
Doar Bunul Dumnezeu stie numarul martirilor
In aprilie 1943, cativa rusi ii informeaza pe militarii germani ca
niste muncitori au dat intamplator, sapand intr-un musuroi ciudat,
peste corpul unui ofiter polonez. Nemtii descopera nu cateva morminte,
ci imense gropi comune, specialitatea NKVD. Culmea, sunt gasite si
cadavrele unor rusi. Explicatia: in apropiere se afla, inainte de
razboi, o casa de odihna a “caschetelor albastre”. Evident ca
propaganda lui Goebbels a difuzat, pe toate canalele, stirea despre
“monstruoasa crima sovietica” exact in momentul cand nemtii se
pregateau de asaltul final asupra ghettoului din Varsovia! Rusii au
raspuns dur la “josnicele inventii” lansate de propagatorii
“monstruoaselor calomnii”, recte “canaliile germano-fasciste”.
Trecusera trei ani de la infioratoarea hecatomba in care pierise elita
armatei poloneze. Cati au fost asasinati? In 1959, Alexandr Selepin,
seful KGB, i-a cerut lui Hrusciov permisiunea de a distruge toate
documentele privind masacrul, ceea ce il face pe Sudoplatov sa creada
ca o parte din dosarul Katyn a disparut pe veci (”Missions…”, pag.
344). Dar in 1992 a fost gasita scrisoarea lui Beria, cu propunerea de
a fi ucisi 33.368 (treizeci si trei de mii trei sute saizeci si opt) de
“dusmani jurati ai puterii sovietice, plini de ura impotriva sistemului
sovietic”. Sudaplatov afirma ca au fost executati, la Katyn si in alte
lagare, in 1940, 21.857 ofiteri polonezi. Paczkowski (in “Le livre
noir…”, pag. 404) afirma ca la Katyn au fost lichidati 4404 prizonieri,
toti de la Kozielsk; cei din lagarul Starobielsk (3896 persoane) au
fost ucisi in beciurile NKVD de la Horkov, iar cei de la Ostaszkow
(6287) – la Kalinin (astazi Tver). In total 14.587. Numarul exact a
celor ucisi sau care au pierit in deportare in Marele Nord sau in
Kazahstan nu va fi insa cunoscut niciodata. Ca si in cazul
bucovinenilor si basarabenilor. Documentele ultrasecrete privind
Katynul au iesit la iveala nu din dorinta sincera de a rupe cu trecutul
a conducatorilor de la Kremlin, nu din vreun sentiment de cainta
adanca, asa ceva nu este posibil la comunisti. Publicarea unora a fost
rezultatul luptei politice dure dintre Eltan si Gorbaciov: “Eltan a
folosit publicarea acelor documente ca sa dovedeasca faptul ca
Gorbaciov le cunostea existenta inca din 1989, dar a tacut”, afirma
Sudoplatov. Oricum, adevarul despre monstruosul masacru de la Katyn,
despre tragedia elitei poloneze a iesit la lumina, chiar daca dupa o
jumatate de veac. La fel ca valoarea “argumentelor” Procuraturii Ruse.

Katyn – o rana sangeranda

Sub titlul “Masacrul de la Katyn lasa rece Moscova”, “Romania libera” a
publicat, la 7 martie, o nota cu urmatorul cuprins: “Procuratura
militara a Rusiei a refuzat sa declare miile de ofiteri polonezi
impuscati la Katyn, in anul 1940, de catre bolsevici, drept victime ale
represiunilor politice staliniste. Procuratura rusa si-a intemeiat
refuzul pe faptul ca polonezii ucisi la Katyn fusesera anterior
deferiti justitiei conform Codului Penal al URSS din acea vreme. In
primavara anului 1940, politia politica a lui Stalin a masacrat la
Katyn peste 4000 de ofiteri polonezi care fusesera luati prizonieri de
Armata Rosie, in cursul invadarii Poloniei. Ei au fost aruncati intr-o
groapa comuna, descoperita in 1943 de armata germana”. “Motivatia”, de
un cinism fara margini, dovedeste ca, sub actuala spoiala de
democratie, tarele stalinismului nu au disparut la Kremlin. Caci este
greu de crezut ca Procuratura rusa si-ar fi permis sa adopte vreo
pozitie fata de “Dosarul Katyn” fara viza celor mai inalte autoritati
ale statului. In cele ce urmeaza, vom dezvalui adevarul despre ceea ce
a insemnat in realitate “deferirea” elitei armatei poloneze catre
justitie, “conform Codului Penal al URSS” de la vremea aceea. Precizam
ca hecatomba de la Katyn este o consecinta a pactului
Ribbentrop-Molotov, una dintre multele urmari infioratoare pentru
popoarele Europei, pe care le-a generat intelegerea dintre cei doi
monstri, Stalin si Hitler. Este vorba de “Protocolul aditional secret”
la Tratatul de neagresiune intre Germania si Uniunea Sovietica, semnat
la Kremlin la 23 august 1939, act care, in privinta Poloniei, stipula
urmatoarele: “In caz de transformari teritoriale si politice in
regiunile apartinand statului polonez, sferele de influenta ale
Germaniei si URSS vor fi delimitate aproximativ urmand linia raurilor
Va-rew, Vistula si San. Chestiunea de a sti daca este de dorit, in
interesul celor doua parti, sa se mentina statul polonez independent,
precum si cea a frontierelor unui asemenea stat nu vor fi definitiv
rezolvate decat de cursul viitoarelor evenimente. (…) Prezentul
protocol este considerat de catre cele doua parti ca fiind strict
confidential” (cf. lucrarii “Le Pacte Molotov-Ribbentrop et ses
consequences pour la Bassarabie”, Kichinev, Universitas, 1991, pag. .
Expresia “sfere de influenta” este, desigur, un eufemism pentru
“cotropire”. E lesne de inteles de ce Kremlinul a evitat cu strasnicie
darea in vileag a adaosului secret, ca si asumarea raspunderii: cele
doua “parti” au actionat ca doi banditi care sar in spinarea victimei,
facandu-i de petrecanie.

Polonia – “natiune-dusman” pentru Stalin et Co.
Polonia a fost impartita de trei ori intre 1772-1795, Imperiul Tarist
inhatand de fiecare data “partea leului” (cf. sectiunii “Pologne – la
“nation-ennemi”" de Andrzej Paczkowski, in masivul volum “Le livre noir
du communisme – Crimes, terreur, repression”, ed. Robert Laffont, Paris
1997, p. 397). In 1920, Lenin a asmutit Armata Rosie asupra Varsoviei.
Fara succes. “Stalin, care prin indisciplina contribuie foarte tare la
esecul Armatei Rosii, nu a uitat niciodata nici acest afront, nici pe
cei care l-au criticat cu acel prilej: Trotki, seful Armatei Rosii, si
pe maresalul Tuhacevski, aflat in fruntea trupelor. De atunci, este mai
lesne de inteles suspiciunea conducatorilor sovietici – si indeosebi a
lui Stalin – fata de Polonia, de polonezi si de toti cei care
contribuisera la recucerirea independentei: nobilimea, armata si
biserica” (id. pag. 398). In timpul Marii Terori, in randurile
polonezilor traitori pe teritoriul URSS, cetateni sovietici, au fost
operate masive arestari. A fost deportata populatia unor sate intregi.
Actiunea a fost coordonata dupa un plan precis (singura planificare
respectata scrupulos de sovietici nu a privit industria si agricultura,
ci domeniul executiilor si deportarilor in masa).
Conform directivelor lui Stalin, cuprinse in “Ordinul de operatiune al
NKVD nr. 00485″ din 11.08.1937, semnat de Nikolai Ejov, comisarul
poporului la Afacerile Interne, comisar general al Securitatii de Stat,
ordinul privea doar minoritatea poloneza si-i impartea pe arestati in
doua categorii: cei care trebuiau impuscati si cei care aveau sa fie
trimisi in lagare. “Represiunea s-a indreptat si impotriva
conducatorilor de partid (46 membri si 24 supleanti din Comitetul
Central au fost executati), si contra “simplilor cetateni”, muncitori,
dar mai ales tarani. Dupa un raport al NKVD din 10.07.1938, numarul
detinutilor de origine poloneza era de 134.519 persoane. (…) Se
estimeaza ca 40-50% din acestia au fost impuscati (intre 50-67.000
victime). Supravietuitorii au fost bagati in lagare sau deportati in
Kazahstan” (id. pag. 400). Aceste atrocitati au fost comise in timp de
pace fata de o minoritate nationala de pe teritoriul URSS. Izbucnirea
razboiului si sfasierea Poloniei intre Germania hitlerista si Uniunea
Sovietica aveau sa produca un numar mult mai mare de victime printre
care se numara impuscatii de la Katyn.
O cetatenie pe care nimeni n-a dorit-o
Iata sinistrul calendar al evenimentelor: 17 septembrie 1939 – Armata
Rosie invadeaza Polonia pentru “a elibera” teritoriile botezate ad-hoc
“Bielorusia de Vest” si “Ucraina de Vest” de sub “ocupatia fascista
poloneza”; 29 noiembrie 1939 – Prezidiul Sovietului Suprem declara
intreaga populatie a teritoriilor incorporate “cetateni sovietici”;
imediat sunt trimise trupe masive ale NKVD in zona cotropita; incepe
trierea celor circa 250.000 de prizonieri de razboi (dintre care
aproximativ 10.000 de ofiteri), conform ordinului secret nr.
0308/19.09.39 emis de Lavrenti Beria prin care fusesera infiintate
Directia Prizonierilor de Razboi (GUVP-NKVD) si lagare speciale.
Printre acestea, doua pentru ofiteri, la Starobielsk si Kozielsk, si
unul la Ostaszkow pentru graniceri, politisti si gardieni de
penitenciare. In total, au fost inchisi in lagare 8376 ofiteri si 6192
politisti si asimilati acestora (deci 14.568 persoane recenzate la
sfarsitul lunii februarie 1940). Asadar, sa recapitulam: la 29
noiembrie polonezii din zona invadata devin, din oficiu, cetateni ai
URSS, dobandind “o calitate pe care nu o cerusera”, printre ei
aflandu-se logic si militarii luati prizonieri. Acesti “cetateni” sunt
bagati in lagare de prizonieri! Ne aflam, fara indoiala, in fata unui
caz unic in istorie!
Grozavia are insa si o fata aproape necunoscuta: nemtii au invadat
Polonia la 1 septembrie, in circumstantele cunoscute (inscenarea de la
Gleiwitz urmata de atac), ca invadatori; rusii intra dupa doua
saptamani ca eliberatori! Sunt primiti ca atare, dar polonezii sunt
imediat fortati sa-si piarda iluziile, dupa ce au vazut cum li s-a
raspuns la gestul de a le oferi “eliberatorilor” paine si fructe:
“Generalul polonez Olszyna-Wieczynski, comandantul districtului militar
Grodno, le-a ordonat trupelor sale sa faciliteze inaintarea Armatei
Rosii. S-a dus el insusi in intampinarea unei unitati sovietice.
Rezultatul: “A fost smuls din masina, impins in fata unei porti de
hambar si impuscat.” (…) La 22 septembrie, la Brest-Litovsk, armatele
celor doi invingatori defileaza in fata generalilor Guderian si
Krivosein care, cot la cot, arboreaza acelasi zambet. Apoi isi ia
fiecare prizonierii. Cei cazuti in mainile sovietice – 230.000 – vor
pastra toata viata amintirea drumului parcurs, trista ca moartea:
“Ne-au pus sa facem marsuri fortate de treizeci de kilometri, fara
oprire si fara apa. Cei mai slabi primeau o lovitura cu patul pustii
care-i dobora. Daca nu se puteau ridica, erau strapunsi cu baioneta”",
relateaza istoricul francez Alain Decaux (”C’etait le XX-e siecle. La
guerre absolue”, ed. Perrin, Paris, 1996, pag. 14). In convoaiele de
captivi nu sunt numai militari: sunt imbranciti spre Rusia si
functionari, industriasi, preoti, mosieri, jandarmi si – nimeni nu stie
pe ce criterii considerati astfel – “spioni si agenti de informatii”,
cei care nu au reusit sa se salveze trecand in Romania, tara care, spre
cinstea ei, le-a acordat o generoasa ospitalitate. La Kozielsk si
Starobielsk vor fi dusi numai ofiteri, activi si rezervisti. Generalul
W. Anders a stabilit (in volumul “Katyn”, aparut in 1949 in Franta,
citat de Alain Decaux) ca la “Kozielsk au fost inchisi 4 generali, un
contraamiral, circa 100 colonei, 300 maiori, 1000 capitani, 2500
locotenenti si sublocotenenti si mai mult de 500 aspiranti. Mai bine de
jumatate sunt ofiteri de rezerva: 21 de profesori universitari, peste
300 de medici, cateva sute de magistrati si avocati, sute de profesori
de liceu, multi ziaristi, scriitori…”. Catolici, protestanti,
ortodocsi, evrei – la ora 9 seara cineva ordona sa se faca liniste si,
intr-o tacere absoluta, fiecare se roaga in legea lui timp de cateva
minute. Este respectata cea mai veche traditie a armatei poloneze:
rugaciunea de seara in comun. Nimeni nu stie ce se va intampla cu ei.
http://cezarsalahor.wordpress.com/2008/02/24/katyn-o-rana-sangeranda/

După 70 de ani – şi tot atîtea probleme – egala apetenţă pentru crimă a tiraniilor ideologice –

Pe 23 august 1939, prin cei doi miniştri de Externe ai lor –
Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop –, cei doi tirani
ideologici ai acelui moment – I.V. Stalin şi Adolf Hitler, stabileau o
înţelegere de împărţire a Europei de Est. Cîteva săptămîni mai tîrziu,
Wehrmacht-ul intrase în Polonia dinspre Vest, iar Armata Roşie trecea
graniţele aceluiaşi stat, dinspre Est. Pactul funcţiona; la adăpostul
său, începea Al Doilea Război Mondial. Dar crimele, ca atare,
începuseră mai demult.


E delicat, pentru că toţi au dreptate


Totuşi, complicitatea celor doi tirani ascundea un dezechilibru:
oricît ar părea de bizar, Stalin era mai sincer decît Hitler în acest
troc – în sensul că liderul de la Kremlin era mult mai convins decît
Führer-ul că acest pact e menit să dureze. Ca în orice poveste de love
& hate între tirani, şi relaţia dintre Stalin şi Hitler are gradul
ei de insondabil şi de patologic. Cei doi se admirau reciproc, se
detestau între ei şi se temeau unul de altul. Iar complicităţile şi
temerile lor au afectat o jumătate de Europă. Despre cîteva dintre
consecinţele acestor teribile rivalităţi şi similitudini vorbeşte
textul lui Timothy Snyder (din pp. 10-11) – şi despre istoria şi
memoria ce pleacă de acolo.

Eseul lui Snyder mi se pare impecabil, prin logica şi prin
argumentaţia lui. Este cu atît mai binevenit cu cît această dezbatere
comparativă – despre ceea ce generic numim Holocaust şi Gulag – se află
în impas, de cel puţin un deceniu, pradă unor incompatibilităţi
interpretative (sau unor umori ale autorilor!) ce încă durează. Mai cu
seamă după căderea Zidului Berlinului, după Cartea neagră a
comunismului a lui Stéphane Courtois et al. şi toate reacţiile pro sau
contra ce au urmat, sensibilitatea subiectului, în loc să scadă, a
sporit. Ideea înrudirii de fond a nazismului (şi/sau fascismului) şi
stalinismului (şi/sau comunismului) şi-a cîştigat adepţi, dar şi
adversari, iar polemica se duce adesea în termeni radicali: ori unul,
ori altul. Condamnarea mai ales a fascismului irită mai cu seamă
intelectualitatea liberală şi de dreapta din ţările Europei Estice, cea
care ştie că libertatea, în ţările din Est, a fost victima
stalinismului (ceea ce este real). Condamnarea împreună a fascismului
şi comunismului irită intelectualitatea de stînga din Europa
Occidentală, în numele acelor principii nobile şi umaniste care – spune
ea – ţin de comunismul teoretic, şi nu de practica politică a lui
Stalin (ceea ce e corect). Evident, şi unii, şi alţii au dreptate şi
cred că tocmai această ubicuitate a raţionamentului justificator a
făcut ca dezbaterea să alunece des în afara ştiinţelor sociale, spre
pasiunea şi partizanatul politic al zilelor noastre.

Cu atît mai potrivit mi se pare textul lui Snyder: el arată că
istoria Holocaustului şi cea a crimelor stalinismului nu se exclud, ci
se întrepătrund. Nu e un truc de eseist, ci e consecinţa directă a
faptului că, în urmă cu 70 de ani, două totalitarisme înrudite aveau,
separat, propriul lor plan de extindere a influenţei în ceea ce fiecare
dintre ele considera a fi spaţiul său vital predispus cuceririi.

Telegrama de amor şi omor politic


În decembrie 1939, Stalin găsea răgaz pentru un gest amabil faţă de
un prieten de dată recentă: el îi trimitea o telegramă lui von
Ribbentrop, asigurîndu-l că-şi reaminteşte cu plăcere întîlnirea lor
din august acel an, de „istoricele ore de la Kremlin în care s-a
conturat un punct de cotitură în relaţiile dintre cele două măreţe
popoare, punînd bazele unei durabile prietenii între noi“. „Măreţele
popoare“ erau germanii şi sovieticii; peste un an şi jumătate, ei vor
lupta cu cerbicie unul împotriva celuilalt, tocmai pentru că acea
„prietenie“ de moment şi pactul ce decursese din ea nu avuseseră în ele
nimic durabil, de la bun început.

Complicitatea consfinţită pe hîrtie acum 70 de ani reprezintă una
dintre cele mai penibile şi criminale pagini din istoria comunismului
de tip sovietic. Nimic din retorica unei „lumi mai drepte şi mai bune“
– precum cea promisă de Lenin & Stalin – nu justifica alianţa cu
Reich-ul, chiar dacă, vreme de decenii, istoricii URSS au încercat s-o
explice prin încăpăţînarea Angliei & Franţei de a nu ceda
avansurilor lui Stalin. Această „teză defensivă“ a istoriografiei
sovietice – adică: URSS s-a aliat cu Germania pentru că trebuia să se
alieze cu cineva, alţii nu au vrut, veneau vremuri tulburi etc. – este
doar o parte din adevăr. Cealaltă parte este ceea ce Snyder numeşte
„politica uciderii în masă“: politică pe care Stalin o experimentase
deja, cu rezultate spectaculoase, pe seama propriilor concetăţeni.
Adevărul e că Stalin nu a avut nevoie de Hitler pentru a se simţi
ameninţat: el începuse, din primii ani ’30, teribila înfometare
premeditată a Ucrainei, cu un scop care încă şi astăzi produce migrene
politico-istorice. Atunci, în 1932-’33, liderul de la Kremlin ar fi
confiscat grîul Ucrainei pentru a lovi încăpăţînata categorie a
kulacilor (echivalentul chiaburilor de la noi) – spune azi
istoriografia rusă, sprijinită de discursul oficial impus, din 2007, de
ex-preşedintele Vladimir Putin. Altă interpretare: Stalin urmărea, de
fapt, lichidarea ucrainenilor ca etnie – aceasta e azi teza susţinută
oficial la Kiev (sub numele holodomor) şi îmbrăţişată de preşedintele
Iuşcenko. Inutil de precizat că actuala polemică ruso-ucraineană,
amintită de Snyder (şi despre care am mai scris în Dilema veche) are
mai mult de-a face cu inamiciţia (geo)politică dintre Putin şi Iuşcenko
şi mai puţin cu istoria reală a regimului stalinist.

O primă similitudine, deci: cele două totalitarisme ale secolului
XX au avut, o vreme, apetenţă pentru aceleaşi victime. Înainte de a
deveni victima potenţială a lui Hitler (vezi tratamentul inuman
rezervat prizonierilor sovietici în lagărele germane), cetăţeanul
generic sovietic fusese oricum victima propriului său regim. Drept care
e de apreciat analiza pe care Snyder o face acestui perimetru (Belarus,
Ucraina, Polonia, Lituania, Letonia) care a avut neşansa istorică de a
fi afectat succesiv de stalinism şi de nazism, între începutul anilor
’30 şi mijlocul anilor ’40. Cu o precizare: dacă Polonia măcar era un
stat terţ, de reţinut că celelalte erau republici componente ale URSS.
Scăpate (e un fel de-a spune) de prigoana lui Stalin, ele au intrat pe
mîna lui Hitler. Ca apoi, scăpate de Hitler, să reintre în „grija“ lui
Stalin. Cumplit destin!

Înfometarea, ca mijloc de presiune asupra unei comunităţi, a surîs
în egală măsură – se pare – celor doi tirani. Aşa cum Stalin a
înfometat Ucraina în 1932-’33, la fel a făcut cu România, imediat după
război (1945-’46), ajutat de o secetă reală şi de inconştienţa şi
incompetenţa unui regim pe care el îl adusese la putere. La fel, Hitler
a înfometat Leningradul cu speranţa că astfel îl va îngenunchea şi tot
el avea şi un plan după Blitzkrieg de înfometare a URSS prin care urma
să „scape“ rapid de cîteva zeci de milioane de slavi. Şi, aşa cum
Holocaustul şi asediul Leningradului ne arată ce ar fi urmat să facă
Hitler cu toţi evreii şi (foarte probabil) slavii din aria lui de
stăpînire – dacă ar fi avut ocazia, tot aşa înfometarea ucrainenilor,
uciderea polonezilor la Katyn, deportarea balticilor, a moldovenilor, a
georgienilor sau „complotul bluzelor albe“ evreieşti etc. ne arată de
ce era în stare Stalin şi ce ar fi putut urma dacă el ar fi fost – să
zicem – doar cu cinci ani mai tînăr.

Neşansa de a fi victimă în Estul Europei


Un alt punct real – din păcate – al demonstraţiei lui Snyder
priveşte disproporţia, în domeniul mai larg al istoriei Holocaustului,
dintre ceea ce ştim de la şi despre evreii din Vestul şi cei din Estul
Europei. Dar, oare, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre victimele
estice ale comunismului, fie ele evrei sau nu? De la căderea Imperiului
Bizantin, se pare că Istoria Europei se scrie mai cu seamă în Vest, de
către occidentali. Iată un subiect de reflecţie.

Stalin nu a dorit să facă din evreii sovietici subiecţi ai
Holocaustului, din cel puţin două motive. Primul, pentru că accentul
victimizării trebuia să cadă pe ruşi, şi nu pe vreuna dintre celelalte
etnii ale imperiului sovietic. Snyder explică: „imperialismul
suferinţei“ sau „monopolul martirajului“ legitima acţiunile de
rusificare de după război; altfel spus, cine reclamă victimele reclamă
implicit teritoriile ce au dat acele victime. Iar evreii sovietici
nu-şi prea aveau locul în acest peisaj. Celălalt motiv: Stalin a avut
doza sa de antisemitism şi probabil că doar cîţiva ani i-au mai lipsit
pentru a deveni unul dintre marii iudeohtoni (ucigători de evrei) ai
Istoriei. Începuse ceva, în primii ani ’50 (presupusul „complot“ al
medicilor evrei etc.), dar n-a avut timp să-şi ducă la capăt
intenţiile. Nu-i un paradox, ci doar o altă similitudine: aşa cum, la
mijlocul anilor ’20, Hitler ajungea la concluzia că sursa relelor din
Germania se află în această etnie, două decenii mai tîrziu Stalin părea
pregătit să reia prigonirea evreilor sovietici de acolo de unde
ilustrul său complice & adversar o lăsase. Nu contează că o bună
parte dintre primii bolşevici fuseseră evrei. Stalin nu-i mai dorea,
aşa cum nu-i mai dorea în genere pe camarazii săi din prima generaţie a
mişcării – vezi Marea Teroare stalinistă de la mijlocul anilor ’30,
egal îndreptată împotriva kulacilor, a bazei partidului (pentru
intimidare) şi a elitei acestuia (pentru curăţirea de contracandidaţi
potenţiali).

E loc pentru amîndouă


Aşadar, rescrierea acestui capitol din istoria est-europeană a
Holocaustului ne poate conduce, printr-un subtil mecanism al
similitudinilor dintre totalitarisme, la înţelegerea mai nuanţată şi
mai apropiată de esenţă a crimelor comunismului. Holocaustul şi Gulagul
nu se exclud, ci se completează. Nu trebuie intrat într-o absurdă
competiţie a cifrelor, ci în analiza egalei apetenţe pentru crimă a
tiranilor ideologici. Pentru că, în final, concluzia se impune:
teoreticienii şi practicienii Auschwitz-ului şi Katyn-ului, înainte şi
în afară de a se război ei înşişi, au împărţit acelaşi adversar –
normalitatea însăşi, aşa inextricabil umană, cîrtitoare pe multe voci,
imperfectă ideologic şi neuniformă etnic, precum este ea.


http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=288&cmd=articol&id=11272

Blestemul Ribbentrop-Molotov

de 2 tone perfect plasate pe obiectivul vizat (locaţie care fusese pusă
la dispoziţie şi mareşalului Antonescu în timpul bombardamentelor
americane, dar pe care acesta nu o folosise, din cauza faptului că în
timpul acestor atacuri efectua inspecţia diferitelor sectoare aflate
sub asediu aerian).

Bombardamentele germane continuă şi în timpul nopţii de 24/25 august,
când grupuri izolate de avioane de bombardament şi aparate de
vânătoare, constituite din 2-3 aparate, atacă Capitala la intervale de
30-40 de minute. La bilanţul victimelor de peste zi se adaugă 38 morţi
(dintre care 5 copii) şi 57 răniţi. Au fost distruse 3 case, alte 19
fiind grav avariate. Au mai fost lovite în plin, producând distrugeri,
avarii şi incendii, Ministerul de Interne, Preşedinţia Consiliului de
Miniştrii, Ministerul Propagandei, Moara Herdan, Dispensarul
Asigurărilor Sociale etc.

În ediţiile de a doua zi cotidienele bucureştene au alocat spaţii ample
recentelor bombardamente, titrând cu litere de-o şchioapă: "Atacurile
teroriste ale aviaţiei germane asupra Capitalei. Cartiere întregi
distruse. Victime, victime şi iarăşi victime. Palatul Regal şi Atheneul
Român, lovite de bombele inamicilor", "Populaţia capitalei terorizată
de aviaţia hitleristă". Articolele relatau pe larg momentele de groază
trăite de populaţia Bucureştiului în ultimele ore: "Începând de ieri
dimineaţă, capitala a fost supusă celui mai groaznic bombardament de
teroare, executat de aviaţia germană. Zi şi noapte capitala a fost
bombardată în continuu.

Nimic nu a fost cruţat în Capitala acestei ţări care i-a primit şi
găzduit. Li s-a oferit mai mult decât visau. Drept recunoştinţă
germanii au deslănţuit asupra populaţiei capitalei cea mai cumplită
teroare, bombardând în continuu oraşul. N-au cruţat nimic, căci nimic
nu-i leagă de acest oraş şi de această ţară.

Palatul Regal a fost în repetate rânduri lovit de bombele inamicilor.
Aripa dreaptă este încă în flăcări…, Cişmigiul (…) a fost oribil
mutilat de bombele aruncate din avioanele germane…, Opera Română a fost
arsă…, Întreaga Stradă Regală era la un moment dat o mare în flăcări".

În timpul zilei de 25 august, formaţiunile aeriene germane au revenit
asupra Bucureştiului, lovindu-l în mai multe rânduri: 0730-0900,
1400-1530, 600-1730, obiectivele fiind: zona Băneasa, centrul
Capitalei, Chitila etc. Per total, în această zi asupra oraşului au
fost lansate – potrivit aprecierilor autorităţilor militare române –
280 bombe explozive şi 114 bombe incendiare. Rezultatul a fost şi de
această dată cutremurător: 48 persoane ucise şi 59 rănite, 232 case
distruse şi 72 avariate.

Mai dramatic este faptul că pe timpul acestor raiduri aeriene,
aviatorii germani observând o vie activitate în jurul şi la spitalul de
urgenţă Salvarea, au lansat proiectilele asupra acestuia de la mică
înălţime, în ciuda însemnelor de Cruce Roşie înscrise vizibil pe
acoperişul instituţiei. "În spital – avea să comenteze a doua zi ziarul
Timpul – se aflau mulţi răniţi, femei, copii, bărbaţi. Nici unul n-a
scăpat cu viaţă. De asemenea medicii şi infirmierele care se aflau la
posturi şi-au găsit moartea sub ruine".

Acest gen de acţiuni au avut darul să cristalizeze în conştiinţa
românilor noua situaţie în care se aflau, ajutându-i să se rupă de
sentimentele care-i legau până atunci de fostul camarad de arme.
Elocvente în acest sens sunt însemnările din acele zile ale generalului
aviator Ion Dobran (pe atunci tânăr locotenent în cadrul Grupului 9 Vt.
– unitate aviatică de elită aflată în acele momente în apărarea
Capitalei): "până seara [24 august – n.n.], Bucureştiul suportă şi un
bombardament de He 111 contra cărora nu intervenim. Ce stare de suflet!
Asta mă hotărăşte să mă bat împotriva nemţilor (…) Doar e casa mea în
joc…părinţii mei…oraşul meu…ce se va întâmpla mai târziu, vom vedea
[sb.n.]". Relatările din jurnalul său personal dezvăluie evoluţia
sufletească a tânărului aviator de la regretul intervenţiei contra
foştilor camarazi de arme, la dorinţa implicării totale împotriva unui
inamic cu nimic mai bun decât americanii sau britanicii care
bombardaseră oraşele româneşti în teribila primăvară-vară a anului
1944: "(…) două formaţii de He 111 bombardează Bucureştiul. Ridicăm [în
aer –n.n.] 8 avioane. Mă uit în jos…e jale…nori de praf şi fum se
ridică pe sute de metrii în zona Palatului Telefoanelor, a Ministerului
de Război şi a Operei Mici [25 august – n.n.]. Acum nu mai încape nici
o îndoială, voi trage fără milă şi…am tras [sb.n.]".

Temerile generalului Hans Friessner că "în cazul bombardării Capitalei
României nu se va mai împiedica deschiderea ostilităţilor împotriva
tuturor trupelor germane şi a instituţiilor de spate, spitalelor,
depozitelor de muniţii, materialelor etc" devenea realitate. Mai mult,
"consecinţele – continua fostul comandant al Grupului de armate
«Ucraina de Sud» - au fost catastrofale! Trupele române au primit
atunci ordinul regelui de a-i considera pe germani ca duşmani, de a
intra în luptă cu dânşii şi a-i dezarma. Acea parte a populaţiei
României care până atunci nu aprobase pasul funest al guvernului său şi
păstra faţă de noi o atitudine loială, şi-a schimbat acum atitudinea.
La 25 august, România a declarat război Germaniei! Astfel aliatul de
până atunci s-a transformat într-un nou inamic. Haosul îşi atinge
apogeul".

În felul acesta, România intra în luptă deschisă cu Germania, dar numai
ca răspuns la acţiunile agresive ale Wehrmachtului. Ca urmare a
nerealizării vreunui progres în acţiunea de răsturnare a noului guvern
şi de remediere a siuaţiei create într-un mod favorabil Germaniei,
conducerea nazistă a trimis la Bucureşti, ca înlocuitor al generalului
Alfred Gerstenberg, pe generalul Stahel, cel care se specializase la
Varşovia în reprimarea acţiunilor insurecţionale.

Acţiunile nou trimisului general nu au diferit cu nimic de cele ale
predecesorului său, atacurile aeriene germane continuând atât în timpul
nopţii de 25/26 august, cât şi în timpul zilei ce a urmat acesteia
(care a consemnat şi ultimul bombardament aerian german asupra
Capitalei).
Atacul din timpul nopţii a provocat distrugeri şi avarii mari în zona
gării Chitila-Triaj, Atelierelor C.F.R. Griviţa, Bucureştii Noi, pieţei
Chibrit, iar cel din timpul zilei a produs distrugeri în zona centrală
a Bucureştiului, unde se găseau majoritatea instituţiilor de stat şi
particulare, ucigând 7 locuitori şi rănind alţi 22, dărmând total 23 de
clădiri, parţial 35 etc. Edificiile mai importante lovite în repetare
(unele) Ministerul de Război, Palatul Telefoanelor, Palatul Regal,
Mercur, teatrele Naţional (distrus complet), Majestic şi Savoi,
Inspectoratul General al Jandarmeriei, hotelul Athénee Palace etc.

Cu toate acestea, atacul aerian din 26 august dezvăluia celor avizaţi
dificultăţile cu care se confrunta partea germană. Blocarea căilor de
comunicaţie spre Ploieşti, care însemna întreruperea alimentării cu
combustibil a avioanelor, dar mai ales atacul celor aproximativ 600 de
bombardiere americane decolate din sudul Italiei, asupra forţelor
germane din Pădurea Băneasa, diminuase în mod drastic capacitatea de
luptă a trupelor naziste din nordul Bucureştiului.

La acestea se adaugă şi acţiunile constante şi pline de îndrăzneală ale
aviaţiei de vânătoare române (grupurile 7 şi 9), care au contribuit la
apărarea aeriană a Capitalei, subţiind drastic rândurile formaţiunilor
inamice. De asemenea, trupele terestre conduse de c-dor av. Anton
Marin, care au acţionat în nordul Bucureştiului – zona aerodromurilor
Băneasa - Pipera – au avut o conduită exemplară, reuşind ca prin
acţiunile lor să stăvilească pornirile trupelor germane, decimându-le
efectivul. În felul acesta planurile germane de ocupare a oraşului şi
de impunere a unui guvern filo-german erau spulberate.

Aşadar, la finele a trei zile de lupe crâncene, desfăşurate atât în
aer, cât şi la sol, Bucureştiul îşi recăpăta liniştea, atât de mult
dorită după numeroasele bombardamente începute în luna aprilie 1944 de
către aviaţia aliată americano-britanică. Cu toate că rănile adânci
aveau să se vindece cu timpul, cicatricele atacurilor aeriene germane
încă se mai păstrează şi în prezent (rănile încrustate pe faţada
dosnică a Palatului Regal stau încă mărturie a acelor vremuri).

http://www.aviatori.ro/v2/articole_details.php?id=17

Aviatia aliata bombardeaza ultimile rezerve de petrol ale lui
Hitler din Romania
-incetarea focului dintre romani si rusi se va face
la ora 4 dimineata la 24 august
-Bucurestiul este bombardat in mai multe randuri de germani si au loc
lupte de strada pana la 26 august
-la 30 august Armata Rosie intra in capitala si face prizonieri pe cei
6998 de germani din care 7 generalii
-la 31 august sovieticii incercuiesc si cuceresc tot campul petrolifer
din Valea Prahovei
-intre 5 si 18 septembrie , sovieticii inainteaza fara probleme si
preiau toate punctele nevralgice detinute de romani
-la 12 septembrie , la Moscova este semnat armistitiul dintre Romania si
Aliati
-trupele sovietice intra in Basarabia si in Bucovina de nord in timp ce
armatele romane intra in posesia Transilvaniei
-la 8 septembrie 1944 , Tolbuhin trece granita cu Bulgaria
-la 16 septembrie , Armata Rosie se instaleaza la Sofia iar armistitiul
oficial este semnat la 28 octombrie 1944
-450.000 de soldati bulgari vor participa alaturi de Armata Rosie la
batali finala impotriva Germaniei si vor ajunge pana la lacul Balaton si
pana la Klagenfurt
-la 2 septembrie sunt comunicate delegatiei finlandeze de la Moscova
doleantele sovieticilor : revenire la granitele din anul 1940 , cedarea
orasului Petsamo din Laponia si o despagubire de razboi de 300 de
milioane de dolari
-la 4 septembrie intervine incetarea focului iar Viborgul redevine
sovietic si la 19 septembrie este semnat armistitiul la Moscova
-considerandu-se tradati , in retragerea lor , germanii jefuiesc Laponia
si distrug instalatiile de mine de nikel
-la 15 octombrie , bulgarii cuceresc orasul Nis iar gherilele iugoslave
incearca sa-i opreasca retragerea generalului Lohr , comandantul
Grupului de armata E
-partzanii iugoslavi condusi de maresalul Tito si Armata Rosie
elibereaza simultan Belgradul iar generalul Lohr se refugiaza la
Sarajevo
-Armata Rosie isi fixeaza cartierul general la nord de lacul Balaton iar
pe frontul de est se asterne linistea de la 25 octombrie 1944 pana la 12
ianuarie 1945
-pierderile Iugoslaviei in cursul razboiului se ridica la 305.000 de
morti si 420.000 de raniti din randul armatei si 1.400.000 de victime
din randul populatiei
-la 3 octombrie , trupele engleze debarca in Grecia
-orasul Patras este ocupat la 4 octombrie , Corintul la 9 octombrie ,
Atena si Pireu la 14 octombrie si Salonicul la 1 noiembrie
-ELAS , Armata greaca de eliberare dominata de comunisti capituleaza la
12 februarie 1945 si Grecia ramane in sfera de influenta a occidentului
dupa alegerile dirijate de englezi de la 31 martie 1946
-la 11 octombrie , la o luna dupa ce trupele sovietice au trecut granita
cu Ungaria , Szegedul este cucerit iar Debrtinul este ocupat la 19
octombrie
-la sfarsitul lunii decembrie o treime din Ungaria este inca ocupata de
germani iar Budapesta devine centrul bataliei
-la 5 ianuarie 1945 Armata Rosie cucereste aeroporturile iar la 18
ianuarie Pesta este eliberata
-la 18 ianuarie trupele germane de la Szekesfehervar incearca sa faca
jonctiunea cu trupele incercuite de la Buda dar sunt opriti de sovietici
si de aviatie
-la 11 februarie generalul Pfefer-Wildenbruck , comandantul trupelor
incercuite incearca o strapungere cu cei 40.000 de oameni ai sai
-la 12 februarie la ora 5 dimineata tentativa esueaza si generalul
impreuna cu oamenii ramasi se predau
-la luptele pentru eliberarea Budapestei au participat alaturi de
trupele sovietice 3 divizii romanesti ale Corpului 7 armata din Armata
intaia romana comandata de generalul Nicolae Sova.In perioada 29
octombrie-26 decembrie 1944 la luptele pentru incercuirea trupelor
hitleriste de la Budapesta au participat si 14 divizii romanesti.In
total pentru eliberarea Ungariei armata romana a angajat 210.000 de
oameni care au eliberat 1237 de localitati din care 14 orase ,
pierderile situandu-se la 42.000 (morti , raniti , disparuti)
-la 6 martie , Hitler va ataca pentru ultima oara :Armata a-6-a (Balck)
si Armata a-6-a Panzer SS (Sepp Dietrich) trec la ofensiva cu scopul de
a recucerii Budapesta
-la 11 martie Armata Rosie trece la contraatac si blocheaza inaintarea
blindatelor
-impingand inamicul spre Dunare , Tolbuhin si Malinovski isi reiau
marsul triumfal
-Hitler trimite pentru apararea Vienei Divizia 25 Panzer si divizia de
granadieri Fuhrer
-Viena este eliberata la 13 aprilie 1945
-la 5 mai 1945 , armata lui Patton se afla la mai putin de 100 de km de
Praga iar Konev la 200 de km
-la 6 mai trupele lui Konev formate din 5 divizii de artilerie dotate cu
5680 de tunuri si acoperite de 2255 de avioane trec muntii si rup
frontul
-dupa lupte grele Armata Rosie elibereaza Praga la 9 mai
-la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei au participat 248.430 de
militari romani care au eliberat 1722 de localitati din care 31 de orase
iar pierderile s-au ridicat la 66.995
(morti , raniti , disparuti)

-in vest a fost deschis al doilea front prin marea debarcare din
Normandia (6 iunie 1944) , la Paris a triumfat insurectia fortelor
Rezistentei franceze iar armatele anglo-americane patrund pe teritoriul
Germaniei
-in primavara anului 1945 , Berlinul a fost incercuit de fortele aliate
si a fost cucerit de trupele sovietice la 2 mai 1945
-razboiul lua sfarsit in Europa la 9 mai , prin capitularea Germaniei

-la 6 iunie armada debarcarii cu 5339 de nave porneste in larg
-aceasta era impartita in doua grupuri : Task force est sub comanda
amiralului Vian transporta Armata a-2-a britanica a generalului Dempsey
acoperita de 2nd Tactical Air Force a generalului Cuningham si Task
force west sub comanda generalului Kirk care transporta Armata intaia
americana a generalului Bradley acoperita de Divizia a-9-a aeropurtata
condusa de generalul Brereton
-in seara zilei de 6 iunie in pofida marii dezlantuite , generalul
Montgomery seful Grupului de armata 21 dispune in Normandia de 200.000
de oameni
-dupa ce americanii lui Bradley au cucerit Cherbourgul , Montgomery il
insarcineaza pe Dempsey sa intensifice impreuna cu Armata a-2-a
britanica presiunea asupra orasului Caen
-la 7 iulie Montgomery ordona aviatiei strategice sa intervina in
apropiere de Caen iar dupa un bombardanent puternic intra in orasul
practic distrus si continua presiunea spre Falaise
-trupele lui Bradley si Patton izoleaza Bretania si deplasandu-se spre
est ataca trupele germane din Falaise
-germanii se retrag si lasa in urma lor 300.000 de oameni cu scopul de a
stanjeni aprovizionarea Aliatiilor.Germanii detin in continuare
porturile Sain-Malo , Brest , Saint-Nazaire , Lorient , La Palice , La
Rochelle si Royan
-in august 1943 la Quebec s-a vorbit pentru prima data de Operatiunea
Anvil menita sa debarce in sectorul Marsilia-Toulon , sa strabata Ronul
si sa faca jonctiunea cu armatele lui Eisenhower