Morgenstern/Istodor[V=]

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/maia-morgenstern-se-imparte-intre-familie-si-scena-astazi-am-rezolvat-trei-probleme-la-aritmetica-208245.html

http://www.adevarul.ro/cultura/Isadora_si_Esenin_danseaza_0_640736249.html

http://www.click.ro/vedete/romanesti/maia-probleme-banca_0_1325267527.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Maia-Morgenstern-imparte-scena-fiul-sau-374813.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/video-maia-morgenstern-in-ipostaze-incendiare-actrita-si-a-aratat-senzualitatea-si-erotismul-intr-un-film-care-cuprinde-scene-uluitoare-de-sex-201891.html

http://www.adevarul.ro/cultura/Maia_Morgenstern-Maitreyi_la_60_de_ani_0_616738629.html

Maia Morgenstern şi Mircea Rusu, în ...

Ce citesti?


Ciobit. Interviuri cu Maia Morgenstern

Maia Morgenstern si Gyuri Pascu aduc la Iasi "O noapte furtunoasa" in comunism

Maia Morgenstern în “Aiax”, la Teatrul Naţional Radiofonic

http://cronicaromana.com/2011/10/02/maia-morgenstern-in-%e2%80%9caiax%e2%80%9d-la-teatrul-national-radiofonic/

Audiţia cu public a spectacolului Aiax de Hristos Ziatas, în interpretarea Maiei Morgenstern, este un eveniment de excepţie în cadrul proiectului “Ne auzim la Majestic”, astăzi de la ora 11.00, la hotelul Ramada Majestic din Bucureşti. Regia artistică a spectacolului este semnată de Vasile Manta. Premiera radiofo­nică va fi difuzată joi 6 octombrie, la ora 19.00, la Radio România Cultural.
În premieră absolută la Teatrul Naţional Radio­fonic, în adaptarea radiofonică a lui Costin Tuchilă, “Aiax” de Hristos Ziatas este un monolog dramatic care porneşte de la o idee a lui Eugene O’Neill din piesa scurtă “Înaintea gustării de dimineaţă” (textul scriitorului grec fiind dedicat lui O’Neill). Tema cuplului, condiţia artistului în societate, lumea teatrului cu atmosfera ei specifică sunt dezvoltate în acest monolog foarte bine construit, cu tensiuni teatrale expresive, în care personajul feminin parcurge o întreagă suită de stări sufleteşti, adesea contradictorii, până la deznodământul tragic.
Într-un apartament în care răzbate muzica zgomotoasă a vecinilor, Femeia, actriţă ajunsă la maturitate, încearcă să-şi convingă partenerul, un cunoscut scriitor, să iasă din tăcerea în care se scufundase. Încercarea de dialog eşuează şi asistăm la o pasionantă rememorare a unor momente din adolescenţă, a primelor succese artistice, dar şi a primelor eşe­curi, a anilor de tinereţe cu frământările lor într-o lume în care invidia, răutatea, indiferenţa lasă urme adânci.
Actriţă excepţională, de rară intelectualitate, cu disponibilităţi în toate registrele dramatice, Maia Morgenstern face în această piesă un rol memorabil, găsind mereu tensiunile necesare, schimbările de ritm, ton, culoare a vocii, care să ţină trează atenţia ascultătorului şi rezolvând expresiv din punct de vedere radiofonic planurile de joc, efectele de distanţare şi apropiere, trecerile rapide de la o stare la alta, de la o ipostază dramatică la alta.
Născut în 1937, în satul Halara din Grecia (regiunea Kastoria), refugiat în România în timpul războiului civil din Grecia, Hristos Ziatas a urmat Facultatea de Filologie din Bucureşti, printre colegii săi numărându-se C. Stănescu, Gabriel Dimisianu, Darie Novăceanu, Ion Andreiţă. A lucrat ca biblio­graf la Biblioteca Naţională din Bucureşti, cola­borând în acea perioadă la ziarul grecesc din Ro­mânia, “Nea zoi” (“Viaţă nouă”). În 1975 s-a stabilit în Canada, la Toronto. Este autorul mai multor cărţi de poezii în ediţii bilingve (engleză şi greacă). La Editura Odisseus din Atena, Hristos Ziatas a publicat “Treizeci şi cinci de poezii absurde de dragoste” (1980) şi o Antologie modernă de poezii pentru copii. A tradus poeme de Puşkin, Eminescu, Vasko Popa. În limba română i-au fost traduse volumele “Sub pleoapele cucuvaei” (Editura Albatros 1974, trad. Darie Novăceanu) şi “Ochiul celălalt – treizeci şi cinci de poeme” (Oscar Print 2007, trad. Ion Andreiţă).

Maia Morgenstern, „O femeie singură” – premieră

Maia Morgenstern are un copil cu preşedintele Radiodifuziunii române

Exclusiv | Bunicul Maiei Morgenstern a fost ucis în lagărul de la Auschwitz

E născută în zodia Taur, dar pare o leoaică în vara adâncă a vieţii. Dăruită cu un destin aparte şi cu gesturi atipice, pe care şi le-a asumat cu atitudinea limpede a omului care acceptă ceea ce vede în “oglinda” interioară. Reperele vieţii ei sunt năucitoare: un bunic i-a fost ucis la Auschwitz, a interpretat-o pe Fecioara Maria în “Patimile lui Hristos”, are trei copii, s-a măritat prima oară la 21 de ani, dar trăieşte fascinată, de zece ani, cea de-a doua căsnicie, lângă un om de care încă “îi e sete”. Se spune că în noaptea naşterii ei s-a văzut o cometă. “Nu ştiu asta. Dar ştiu că sunt Maia Morgenstern”.



Când o vezi, simţi nevoia de a-i spune “Doamnă”. După o vreme totuşi, parcă i-ai spune, simplu, “Maia”. O recunoşti imediat după voce, cu mult înainte de a-i vedea ochii de culoarea măslinelor coapte, luminaţi de energia vitală din fiinţa Maia Morgenstern. O masă, o cafea, un suc, o poveste. Dar nu una oarecare. 1 mai 1962. Venea pe lume, la Spitalul Filantropia, primul şi unicul copil al soţilor Usher şi Sara Morgenstern.

Părinţii au făcut matematică


“După 10 ani de la căsătorie, aveau, în sfârşit, fiica visată”, spune actriţa. Plonjăm în destinul plin de furtuni al familiei. Tatăl, Usher, s-a născut în 1919, în Reni, oraşul din colţul sudic al fostei Basarabii Mari, când teritoriul ţinutului Ismail ţinea de România, nu de Ucraina, ca acum. “Bunicul Aaron, tatăl lui, era director de bancă şi un om extrem de religios. De fapt, de acolo i s-a tras şi deportarea la Auschwitz, în timpul războiului, unde a şi murit. Nu a conceput să nu mai meargă la sinagogă, de unde l-au şi luat. Tata şi bunica Estera au fost trimişi într-un lagăr de muncă, dar în Basarabia. Au scăpat cu viaţă. După război au mai stat câţiva ani într-un lagăr stalinist. Tata a ajuns apoi la Bucureşti, unde s-a înscris la Facultatea de Matematică. Acolo a şi cunoscut-o pe mama”, povesteşte Maia, cu un surâs nostalgic.

Despre ceilalţi bunici, din partea mamei, Idel şi Aneta Rapapor, îmi spune de exerciţiile de ascundere în podul casei din Dorohoi, pe care le făceau în acele vremuri urgisite de ură şi crime. “Asemenea lucruri nu trebuie uitate, dar nici reamintite cu văicăreală”, îşi încordează brusc privirea şi vocea.

A copilărit în cartierul Buzeşti


Strada Occidentului, cartierul Buzeşti, aproape de Piaţa Matache, un apartament încălzit cu lemne, de la etajul 2 al unei case. Acolo a fost “acasă” pentru Maia Morgestern, în copilărie şi adolescenţă. Crescută fără televizor până la 18 ani, dar în cultul cărţilor şi al demnităţii. Dependentă aproape ombilical de mama ei, pe care a iubit- o aproape cu disperare. “Îmi doream chiar să fie şi bolnavă, doar să stea mai mult cu mine. Trebuia să închidă ferestrele casei când mă puneam eu pe plâns, copil fiind, ascultând «Măicuţa mea», a lui Dan Spătaru. S-ar fi auzit până la colţ bocetele mele”. După ce tatăl a fost dat afară, în anii ’60, de la Facultatea de Matematică, unde ajunsese profesor, mama, unul dintre pionierii informaticii în România, a ţinut toată casa, toată familia. “Tata, care trăieşte, are 92 de ani, nici măcar nu are pensie. Nu s-a mai angajat. Dacă mă întrebi acum ce meserie a avut, aş spune că aceea de «înţelept cu normă întreagă ». A gândit, a scris. E unul dintre cei mai necruţători «spuitori de verde-n faţă». E vegetarian şi practicant de yoga, de jumătate de secol, când nici nu se ştia la noi de aşa ceva”. Şi, o vreme, i-a oferit meditaţii particulare de logică matematică însuşi viitorului mare filosof Constantin Noica. Mama, Sara, a murit acum doi ani şi e singurul moment în care vocea Maiei tremură câteva clipe.

«Am vrut să fiu taxatoare»


Continuă apoi, surâzând, odiseea altor timpuri. “Am vrut să fiu taxatoare, din adâncul sufletului. Apoi, balerină. Sigur, şi acum mi-aş dori. Cum repet pentru o piesă despre marea balerină Isadora Duncan, pun «Lacul Lebedelor » la CD, şi zboară elefănţeii prin casă”. Deja aproape râde. Deşi imediat îşi aminteşte de “balaurul” copilăriei ei: “Când eram întrebată dacă sunt şi eu la fel de bună la matematică, aşa cum e mama, cădeau pereţii pe mine”.

Maia a fost crescută în cultul sincerităţii cu propriul sine. “Nu te îmbeţi cu apă rece, dar, fireşte, nu ajungi să-ţi devii nici propriul duşman”. Învaţă în continuare, iar şi iar. Puţini ştiu, dar e studentă la Filologie, Secţia de Studii Iudaice şi Limba Greacă, din cadrul Universităţii Bucureşti. “Mă chinuiesc să trec anul II”, se autoironizează ea, chiar dacă motivul acelei “chinuieli” e doar lipsa timpului. Îi consideră maeştri personali în arta dramatică pe Charlie Chaplin, pe Meryl Streep şi pe George Constantin şi admiră modelul Maicii Tereza. “Pentru forţa credinţei, nu neapărat cea religioasă, ci pentru puterea de a crede cu adevărat în ceva”.

Va împlini 10 ani de căsnicie, cu cel de-al doilea soţ






Şi-a asumat fiecare iubire, după cum şi-a asumat şi rolul real de mamă a trei copii, cu trei bărbaţi diferiţi: Tudor Aaron (27 de ani), deja actor la Teatrul Evreiesc de Stat, din prima căsnicie, cu actorul Claudiu Istodor, Eva Cabiria (12 ani), din relaţia cu fostul actor timişorean Andras Istvan Demeter, actualul preşedinte al Radioului Naţional, şi Ana Isadora (7 ani), cu actualul soţ, medicul neurochirurg Dumitru Băltăţeanu. Cu cel din urmă s-a cunoscut în februarie 2001 la Marsilia, unde Maia juca într-o piesă de teatru, iar Doru, cum îi spune ea, se afla printre spectatori. 12 februarie 2001. Până la sfârşitul anului, făceau nunta. Pe 27 decembrie, mai precis. Maia n-a ezitat să se îmbrace din nou mireasă şi, astfel, să-şi conducă şi maşina până la primărie. Ştie că e şi o mamă, dar şi o soţie “imposibilă”. Că în viaţa oricărui cuplu mai sunt certuri, disensiuni mari sau mici. Dar e fascinată de oamenii pasionaţi de vocaţia lor. Aşa cum e soţul ei, aşa cum e ea însăşi. “Sunt sedusă de el, mi-e sete de el, iar respectul pentru vocaţia celuilalt este esenţială”.

Făcea mămăligă, când a aflat că Mel Gibson o vrea
în rolul Fecioarei Maria din «Patimile lui Hristos»


Vrând-nevrând, a devenit actriţa din România cu cea mai mare vizibilitate la Hollywood, prin rolul Mariei, mama lui Iisus, dintr-unul din cele mai controversate filme din istorie: “Patimile lui Hristos” (2004), regizat de faimosul Mel Gibson.

“Făceam mămăligă, când am primit telefonul prin care mi se spunea că domnul Gibson mă vrea în acel rol”, zâmbeşte Maia. Dar, paradoxal, succesul, dar şi controversa din jurul producţiei au îndepărtat-o de Hollywood. “Tabăra evreiască” n-a acceptat ideea că o evreică a întruchipat-o pe Fecioara Maria - de parcă, vorba lui Petre Ţuţea, “Iisus s-ar fi născut la Fălticeni” -, iar “tabăra creştină” n-a fost de acord cu faptul că, evreică fiind, nu putea vedea în acel personaj mai mult decât “un rol ca oricare altul, fiind vorba de durerea oricărei mame care îşi vede fiul schingiuit şi omorât”. Toate astea au duru- t-o, pentru că n-aveau legătură cu prestaţia ei actoricească. “Ce-au spus părinţii despre rol?”. “Mama avea felul ei de a critica un lucru, dar adăuga imediat: «Ai fost perfectă!». Tata a zis doar atât: «Scurt! Prea scurt!»”. “Filmul, prea scurt?”, întreb nedumerit, gândindu-mă la cele peste două ore ale peliculei. “E, nu. Rolul! Prea scurt, fără întindere”, mă luminează actriţa, privind complice în jos.

Filmează «Domnişoara Christina», după romanul lui Mircea Eliade


În afară de piesele mai vechi, “Livada de vişini” şi “Burghezul gentilom”, de la Teatrul Naţional, Maia Morgenstern repetă, tot aici, pentru piesa “Vizita Bătrânei Doamne”, în regia lui Alexander Morfov. La Teatrul Odeon, pregăteşte rolul Isadorei Duncan, din “Când Isadora dansa”, regia Răzvan Mazilu, iar la Teatrul Metropolis încântă deja publicul în noua producţie “Love Stories”, regizată de Claudiu Goga. Tot aici, mărturiseşte că maestrul Radu Beligan i-a propus un proiect “absolut uluitor”, dar ale cărui amănunte le ţine încă secrete. De asemenea, filmează pentru o producţie românească, “Domnişoara Christina”, după romanul cu acelaşi nume al lui Mircea Eliade.

Peste un milion de oameni au fost omorâţi la Auschwitz


Auschwitz este numele unui complex de lagăre de concentrare şi exterminare a evreilor, cunoscut şi sub numele de Auschwitz- Birkenau, creat în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, de Germania nazistă. Era situat pe teritoriul Poloniei, în sud, la 60 de kilometri de Cracovia şi a funcţionat între anii 1940-1945. În mod oficial, se estimează că aici au fost omorâte, mai ales prin gazare, 1,1 milioane de persoane, majoritatea evrei adunaţi din toate statele ocupate de hitlerişti, dar şi ţigani şi prizonieri ruşi de război.

Maia Morgenstern în premieră la Festivalul „Undercloud“

Maia Morgenstern susţine primul film de artă 3D din lume

Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1UovN7pvT
EVZ.ro

Luceafărul de dimineaţă
Maia Morgenstern s-a născut în 1962 la Bucureşti, într-o familie
evreiască. Ea a studiat la Academia de Teatru şi Film între 1981 şi
1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, până în
1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti,
după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Naţional „Ion Luca
Caragiale“. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola
Lola, din îngerul albastru sau Kathleen Hogan în Park Your Car în
Harvard Yard. Maia Morgenstern este cunoscută publicului român mai ales
pentru rolurile din filmele Balanţa, Cel mai iubit dintre pă- mânteni
şi Patimile lui Hristos. Numele ei, Morgenstern, înseamnă în germană
„Luceafă rul de dimineaţă“, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe
care l-a jucat în filmul „Patimile lui Hristos“.

Un evreu în ţara de foc
Iuliu Popper s-a născut în 1857, într-o familie de intelectuali evrei
din Bucureşti, originari din Polonia. Tatăl său, Naftalí C. Popper, era
un intelectual care cunoştea mai multe limbi străine şi, printre
altele, a înfiinţat prima şcoală israelită din Bucureşti, cu o programă
avansată pentru acea epocă. Tânărul Popper a studiat la colegiul
tatălui său, dar din motive birocratice, nu este acceptat la
Universitatea Politehnică din Bucureşti. La 17 ani pleacă în Franţa
pentru a studia ingineria. A studiat la Universitatea Politehnică din
Paris, la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, pe care a absolvit-o ca
inginer de mine. După absolvirea universităţii ajunge, în căutarea unei
slujbe, la Constantinopol. Călătoreşte prin toată lumea, ajunge în
Alaska, New Orleans, Mexic, Canada, Argentina, Brazilia etc. în Cuba
realizează un proiect de sistematizare a oraşului şi portului Havana.
În anul 1885, tânărul bucureştean se afla în Brazilia când află despre
descoperirea de aur în Argentina. Fără să ezite, tânărul în vârstă de
28 de ani pleacă în ţinutul îndepărtat şi misterios al Ţării de Foc în
prim-planul celei mai interesante etape din istoria exploatării aurului
din Argentina.

La începutul anului 1886, Compania Anonimă „El Dorado“ îl trimite pe
Popper pentru a inspecta exploatările lor miniere de la Cabo Vírgenes.
Popper ajunge la concluzia că exploatarea auriferă ar fi mai productivă
în Ţara de Foc decât la Santa Cruz. El începe imediat să strângă
personal şi materiale pentru organizarea unei explorări ştiinţifice în
Ţara de Foc.

În urma sa, Popper a lăsat ceva deosebit, multe din denumirile
geografice din Ţara de Foc sunt româneşti. Inginerul român a dat
reliefului sud-american nume din ţara sa de origine. Astfel au fost
botezate unele elemente ale reliefului din Ţara de Foc cum ar fi: râul
Ureche, Munţii Lahovary, Manu şi Rosetti. Numele de scriitor a Reginei
Elisabeta I - Carmen Sylva a fost atribuită uni munte. Alţi munţi se
numesc Punta Sinaia. Şi astăzi, Popper este considerat de argentinieni
ca fiind de origine română, foarte rar pomenindu-se de faptul că
familia sa era de religie mozaică.

Popper a murit în condiţii suspecte în 1893 şi se odihneşte pentru veci în cimitirul La Recoleta din Buenos Aires.

Drept între popoare
Avocatul român, Theodor Criveanu, a fost onorat postum cu titlul de
„Drept între popoare“. Evenimentul a avut loc în urmă cu o lună la
memorialul Yad Vashem din Ierusalim. Recompensa este acordată unor
nonevrei în numele poporului evreu în semn de recunoaştere a
eforturilor de a salva de la moarte membri ai comunităţii lor.Conform
site-ului www.yadvashem.org, ceremonia a avut loc la memorialul Yad
Vashem din Ierusalim, în limbile engleză şi ebraică, în prezenţa lui
Willie Criveanu, fiul lui Theodor, a reprezentanţilor din partea
ambasadei României în Israel şi a unor supravieţuitori ale căror
familii au fost ajutate de avocatul Theodor Criveanu în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. Theodor Criveanu a fost un avocat din
Braşov şi a fost ofiţer în rezervă. Avocatul braşovean a fost
însărcinat cu concentrarea evreilor din Cernăuţi într-un gheto.
Criveanu trebuia să ofere autorităţilor o listă cu evrei necesari
pentru economia oraşului. Criveanu, împotriva ordinelor şi cu riscul de
a-şi pierde viaţa, a oferit mult mai multe permise de muncă decât era
necesar, salvând astfel mai mulţi evrei de la deportarea în
Transnistria. Criveanu a murit în 1988.

Prima cronică al lui Eminescu
Puţine dintre etităţile etnice din România au propriul teatru. Evreii
se pot mândri cu aces lucru, mai ales dacă avem în vedere că Teatrul
Evreiesc funcţionează de mai bine de 125 de ani neîntrerupt şi a fost
prima instituţie de acest gen din lume. Documentele atestă faptul că,
la 19 august 1876, la Iaşi, în vestita grădină de vară „Pomul verde“,
artistul şi scriitorul Avram Goldfaden a pus bazele primului teatru
evreiesc profesionist din lume, prezentând un spectacol cu propria sa
trupă. Demn de remarcat e faptul că prima cronică la aceste
reprezentaţii purta semnătura poetului Mihai Eminescu, care aprecia ca
excelent jocul actorilor. După o serie de reprezentaţ ii, Goldfaden şi
trupa lui pleacă la Bucureşti, jucând şi în oraşele prin care treceau.
Succesul înregistrat l-a stimulat pe Goldfaden să creeze noi şi noi
lucrări dramatice. Din 1876 şi până în prezent, Teatrul Evreiesc şi-a
desfăşurat activitatea neîntrerupt. În anul 1948, Teatrul Evreiesc din
Bucureşti a devenit instituţie de stat. De atunci, a prezentat peste
200 de premiere, aducând în faţa publicului un repertoriu bogat,
oferind posibilităţi de afirmare unor actori de seamă. Sevilla Pastor,
Dina König şi Mauriciu Sekler, apoi Samuel Fischler, Mano Rippel şi
Seidy Glück, iar în zilele noastre, Leonie Waldman-Eliad, Rudy
Rosenfeld, Maia Morgenstern, Roxana Guttman au ilustrat bogatele lor
resurse interpretative în dramă, comedie, ca şi în spectacole muzicale,
deoarece, prin tradiţie, actorul evreu joacă, dansează şi cântă. Pe
scena teatrului au fost oferite publicului numeroase creaţii ale
clasicilor literaturii idiş, ale unor dramaturgi evrei de seamă.
Dramaturgia română şi cea universală au fost, de asemenea, bogat
reprezentate în repertoriu. În ultimele decenii, Teatrul Evreiesc din
Bucureşti a efectuat o serie de turnee în SUA, Canada, Israel,
Germania, Austria, Rusia, Elveţia, luând parte şi la o serie de
manifestări internaţionale. În 1991, teatrul a prezentat spectacole la
Viena şi la Festivalul Internaţional de la Krems din Austria, în 1992 a
întreprins turnee în Israel, Germania şi Rusia, iar în 1993 a repurtat
un frumos succes la Festivalul Internaţional de la Nitra, din Slovacia.
În 1994, a înregistrat unul dintre cele mai lungi turnee din istoria
Teatrului Evreiesc din Bucureşti.

În aproape 40 de zile, actorii evrei au evoluat, cu succes, pe 25 de
scene din diverse zone ale Germaniei, precum şi în Elveţia. Un aspect
aparte al activităţii Teatrului Evreiesc de Stat îl constituie
organizarea unor ample manifestări internaţionale. În 1991 şi în 1996,
a organizat şi a participat la primele două ediţii ale Festivalului
Internaţional al Teatrului de Limba Idiş desfăşurat la Bucureşti. În
prezent, teatrul este în toiul pregătirilor pentru cea de-a treia
ediţie a festivalului, care se va desfăşura, anul acesta, între 29
octombrie şi 4 noiembrie, şi va reuni în capitala României participanţi
de pe toate continentele.

http://www.interesulpublic.ro/print.php?id=862

Eugen Istodor, jurnalist: „Am descoperit sufletul Lipscaniului“

Maia Morgenstern: „Nimeni nu deţine adevărul absolut!“

Maia Morgenstern, într-un film francez la Cannes
După ce chiar de ziua ei a primit o stea pe Hall of Fame din Bucureşti, în Piaţa ...

Maia Morgenstern, prima actriţă cu o stea pe Walk of Fame din Bucureşti
http://www.click.ro/vedete/romanesti/Maia-Morgenstern-Walk-Fame-Bucuresti_0_1161483946.html
Maia Morgenstern este prima actriţă care va primi o stea pe Walk of Fame din Bucureşti, evenimentul urmând să aibă loc pe 1 mai.



Născută în Bucureşti, în 1962, una dintre cele mai celebre actriţe din România, Maia Morgenstern a studiat la Academia de Teatru şi Film între 1981 şi 1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, până în 1988. A apărut apoi pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Naţional Bucureşti.

Înaintea actriţei Maia Morgenstern au mai primit această distincţie Florin Piersic, în ianuarie, Victor Rebengiuc, în februarie, Radu Beligan, în martie, şi Amza Pellea (postum), în aprilie.