Ierusalim

Rezumarea primului mesaj :

IERUSALIMUL IN POLITICA ISRAELIANA: PACE PENTRU PACE?
UNUL DIN principalele puncte inca de rezolvat in conflictul israelo-palestinian este problema Ierusalimului. De ce e considerata mai importanta decat altele precum cea a apei, sau a frontierei definitive? Pentru Israel, din 1980, Ierusalimul este capitala “eterna si indivizibila” a statului evreu si a poporului evreu.
Proiectul “Marelui Ierusalim” a pornit prin confiscarea pamanturilor oraselor si satelor care nu au fost niciodata considerate parte a orasului, precum Beit Hanina, Sur Bahir, Beit Safafa, Ar Ram (care se aflau in interiorul districtului Ierusalim pana in 1967), si chiar al oraselor din alte districte, precum cazul special al Beit Jala si Beit Sahour, precum si al capitalei districtului lor, Bethlehem.

http://ro.altermedia.info/orientul-mijlociu/ierusalimul-in-politica-israeliana-pace-pentru-pace_2739.html

Zapada la Ierusalim
Ierusalimul a fost acoperit de un strat gros de zapada, miercuri, obligand autoritatile sa recurga la inchiderea scolilor si a magazinelor.

Israelienii accepta sa faca Ierusalimul pe din doua cu palestinienii

Premierul Ehud Olmert a recunoscut cu jumatate de gura o inevitabila impartire a Ierusalimului.

Orasul sfint este disputat atit de israelieni, cit si de palestinieni

Premierul israelian Ehud Olmert a atras atentia ca s-ar putea ca tara sa sa nu aiba de ales si sa fie obligata sa accepte impartirea orasului sfint Ierusalim in cadrul unui eventual acord de pace cu palestinienii, noteaza Rompres. "Atunci cind vorbeste despre viitor, lumea prietena cu Israelul... care sprijina cu adevarat Israelul, vorbeste in termenii granitelor din '67, vorbeste despre impartirea Ierusalimului", a declarat premierul israelian intr-un interviu acordat cotidianului Jerusalem Post, precizind ca tara sa va pastra in orice caz cea mai intinsa colonie evreiasca din Cisiordania, Maale Adumim, in cadrul oricarui acord de pace.

Viitorul orasului Ierusalim este una dintre problemele cele mai importante pe care atit israelienii, cit si palestinienii au fost de acord sa le abordeze la reluarea negocierilor de pace cu ocazia conferintei de la Annapolis (Maryland), ce a avut loc in luna noiembrie a anului trecut.

Israelul a ocupat Ierusalimul de est (locuit de arabi) in razboiul din 1967 si l-a anexat (desi acest act nu este recunoscut pe plan international), considerind Ierusalimul capitala "sa eterna si indivizibila". La rindul lor, palestinienii vor ca Ierusalimul sa fie capitala statului pe care spera sa-l poata forma din Cisiordania si Fisia Gaza.

Knessetul adoptă un proiect de lege controversat
http://www.gandul.info/lumea/knessetul-adopta-proiect-lege-controversat.html?3929;1038386

Ierusalimul in sarbatoare

Orasul Pacii este si Centrul Lumii
Intre 26 septembrie 2007 si 4 octombrie 2007 s-a tinut in Ierusalim "Sarbatoarea Corturilor". Impreuna cu sarbatoarea Passah (Pastele) si Sarbatoarea Saptamanilor (Rusaliile) constituie asa numitele sarbatori biblice pe care Domnul i-a poruncit sa le tina poporului lui Israel, aceasta in Vechiul Testament (Ex 23, Lev.23 , Deut.16). Pe drept se poate spune ca aceste sarbatori nu sunt numai sarbatori iudaice ci si sarbatori ale Domnului.
Sarbatoarea Corturilor simbolizeaza triumful Imparatiei lui Dumnezeu, imparatie in care prezenta, slava si maretia lui Dumnezeu vor acoperi pamantul cum acopera apa fundul marii. Aceasta sarbatoare aminteste iudeilor ca supravietuirea lor in pustiu timp de 40 de ani se datoreaza lui Dumnezeu. Cortul reprezinta simbolic locul de ocrotire dumnezeiasca, un loc de bucurie in Domnul. Felul cum este zidit, ramurile, frunzele si florile de palmier, de salcie, de lamaie si mirt, care sunt folosite in acest sens au o importanta duhovniceasca deosebita. Pentru iudei ele inseamna cainta, pocainta, dorinta dupa Dumnezeu si
slu-jirea Lui din toata inima; pe de alta parte ele simbolizeaza unitatea nationala a Israelului cu toate felurile de oameni inclusi in natiune. Din 1980 se sarbatoreste in stil crestin, an de an, datorita contributiei aduse de crestini la aceasta festivitate.


Ambasada Crestina din Ierusalim este institutia care organizeaza toata festivitatea timp de 7 zile, de dimineata pana seara. Programul se compune din predici, slujbe de vindecare, seminarii cu teme biblice, rugaciune, muzica de lauda si inchinare, dansuri si Marsul Ierusalimului. Numarul crestinilor care participa si care ajuta la realizarea programului festiv a crescut an de an ajungand la 6000 in 2006. Guvernul si presa il considera unul din cele mai importante evenimente turistice ale anului.
Razboiul cu Libanul sau atentatele cu sinucigasi nu au putut opri aceasta festivitate, acest lucru dovedeste si solidaritatea crestinilor cu poporul Israel si ne arata in mod practic ca "Israelul nu este singur". Firesc, participantii la aceasta festivitate ajuta statul Israel si din punct de vedere financiar.
Premierul Israelului Ehud Olmert si primarul Ierusalimului au participat la aceasta sarbatoare si si-au dat seama ca adevaratii prieteni ai Israelului sunt crestini. Delegatii de crestini din toate colturile globului au invins teama de atentate, dificultatile privind obtinerea vizelor (cei din China, Africa) privind costurile calatoriei si ale stationarii in Ierusalim. Acestea au fost inlocuite cu bucuria de a sluji alaturi de izraeliti lui Dumnezeu, lui Isus, persoana centrala careia i s-au adus multumire, slava, inchinare prin tot programul care s-a desfasurat acolo.Se implineste ce spune Zaharia 14:16 prorocul "....ca toate natiunile pamantului se vor sui in Sion si vor sarbatori in Ierusalim Sarbatoarea Corturilor...."
Pentru ca este ceva deosebit in Israel si Ierusalim, au fost solicitate 40 de statii de TV, 60 statii de radio, 270 de agentii de presa, peste 50 grupe de fotografiat si camere de luat vederi, mai mult de 700 de corespondenti din 45 de tari care transmit stiri si imagini in 180 de tari.
Cum a fost posibil ca statul Israel dupa o perioada foarte lunga de exil sa fie refacut total si sa ofere o atmosfera de bucurie, de prietenie si pace tuturor natiunilor?
Cum a fost posibil ca Ierusalimul care in decursul timpului a fost distrus si ars de 17 ori sa se prezinte astazi ca un oras care infloreste si se dezvolta continuu din toate punctele de vedere depasind capitale care n-au trait atacurile si amenintarile cu care s-au confruntat si se confrunta inca Ierusalimul?
Cum a fost posibil ca tara Israel dintr-o mlastina si un pustiu, asa cum a ajuns dupa exil, sa atraga privirea si interesul intregii lumi si sa trezeasca invidie in toate tarile inconjuratoare?

Raspunsul este amplu: in primul rand Dumnezeu a ales acest popor ca sa fie al lui (Deut.7:6) si din vesnicie l-a strigat in existenta. Alegerea este suverana pentru ca Dumnezeu este suveran.
In al doilea rand prin lupta continua pe care o duce Israelul din 1948,14 mai, data cand a fost proclamat ca stat independent.
In al treilea rand solidarizarea crestinilor cu natiunea Israel a contribuit considerabil la dezvoltarea acesteia.
In al patrulea rand se poate recunoaste mana Domnului peste acest popor cu care El a facut legamant in Vechiul Testament.
Dumnezeu a dat numele Israel, Dumnezeu a ales Ierusalimul unde sa locuiasca numele Lui (2 Cr.6:6) Pot bate toba toate natiunile contra Israelului si a Ierusalimului dar nu vor putea schimba nimic. Ierusalimul este inima statului Israel, este inima poporului evreu care locuieste in Israel si in Diaspora.
In iunie 2007 a sarbatorit Ierusalimul 40 de ani de la reunirea Ierusalimului de vest cu cel din est; partea de est s-a aflat pana in 1967 sub dominatie iordaniana. In razboiul cu Iordania din 1967 a reusit Israelul sa elibereze partea de est si sa faca reunirea orasului. Trebuie vazut si in acest razboi de 6 zile interventia directa a lui Dumnezeu. Niciodata in istoria lui n-a fost Ierusalimul capitala altui stat. Astazi si in viitor Ierusalimul se afla in punctul central din lume. Dumnezeu nu a gresit cand a ales Israelul si Ierusalimul si cand le-a asezat in mijlocul lumii si inconjurat de tarile arabe.
Ierusalimul in existenta lui de 3000 de ani cunoaste o istorie cu minuni, cu prosperitate, cu biruinta, apoi decadere, infrangere, varsare de sange, durere.
David este primul imparat care cucereste Ierusalimul, aduce chivotul aici, ceea ce reprezinta prezenta lui Dumnezeu, a tinut poporul in relatie cu Dumnezeu, de aceea a cunoscut statul Israel atunci cea mai mare prosperitate. Dumnezeu doreste ca in toate natiunile sa fie conducatori ca David care atrag natiunile spre EL. Dupa David, Solomon construieste templul ca loc de slujit si ca loc de intalnire a poporului cu Dumnezeu. Prezenta lui Dumnezeu in Ierusalim, l-a deosebit de celelalte capitale. Atunci cand poporul Israel s-a impotrivit planurilor lui Dumnezeu, cum se vede in Vechiul Testament, atunci atat Ierusalimul cat si statul Israel au cunoscut perioade de timp intunecate, dureroase.
Seria de cuceriri a Ierusalimului (Israelului) o incep haldeii, apoi romanii, bizantinii, musulmanii, cruciadele europene care fac un adevarat masacru in viata iudeilor si musulmanilor; din nou se impun aici musulmanii, apoi otomanii si in final englezii din 1917 pana in 1948.
Deci aproape 2000 de ani poporul evreu n-a mai locuit in tara lui, cu toate acestea Dumnezeu nu a uitat ce a promis. In Israel a inceput El planul de mantuire al omenirii. In perioada cea mai intunecata duhovniceste a trimis Dumnezeu pe Fiul lui, Isus Cristos sa implineasca ce era vestit deja in Vechiul Testament. In Ierusalim, nu in Haga, nu in Paris, a facut Isus jertfa suprema, a triumfat peste moarte, pacat si peste diavol si peste toate puterile lui demonice. In Ierusalim a fost fondata prima adunare mesianica (nascuta din nou) si tot aici a turnat Dumnezeu Duhul Sfant care i-a imputernicit pe cei 12 apostoli sa vorbeasca cu curaj din Cuvantul lui Dumnezeu, in Ierusalim, Iudeea, Samaria si pana la marginile pamantului, deci din Ierusalim a iesit Cuvantul – Biblia in toata lumea, asa cum spun prorocii Isaia 2:3 si Mica 4:2, deci Ierusalimul este o binecuvantare pentru natiuni.
Cum poate vedea diavolul aceste biruinte si sa stea pasiv ? El cauta febril oameni, familii, institutii, foruri, natiuni prin care sa se impotriveasca lui Dumnezeu. Actioneaza cu putere prin natiunile arabe si prin minoritatea palestiniana impotriva Israelului, deoarece din Israel provine Mantuitorul lumii, si in Israel a inceput Isus planul de mantuire a lumii. Sub influenta forurilor internationale, Israelul i-a cedat acesteia o parte din teritoriu pentru a dobandi pacea. Dar timp de doi ani nu s-a produs altceva in Gaza decat armament.
Gaza a fost transformata intr-un teritoriu de unde s-au declansat atacuri impotriva Israelului. Forurile internationale semnaleaza acest fapt mai mult sau mai putin. Crestinii ar trebui sa arate acest adevar. Noi ne rugam ca Dumnezeu sa-i elibereze pe oameni de ura, agresivitate, fanatism si teroare, si sa lase binecuvantarea Sa dumnezeiasca peste toate popoarele.
Israelul nu vrea razboi, desi din cauza terorismului a trebuit sa duca cinci razboaie si din cauza atentatelor cu sinucigasi a inaltat un zid de separare intre izraeliti si palestinieni.
Biblia spune in Genesa 12:3 ca cine binecuvanteaza Israelul va fi binecuvantat, Noul Ierusalim asteptat de credinciosi va fi orasul prezentei dumnezeiesti. Prezenta lui Dumnezeu va face Ierusalimul o cetate a pacii (Fapte 21:1-5). Noi ne rugam pentru pacea in Ierusalim, in Israel asa cum scrie in Ps.122.

Ierusalim: descoperirea unui tunel cu importanţă biblică

Întâlnirile de la Ierusalim
Din 1993 încoace, Leon Volovici şi Costel Safirman organizează "întâlnirile de la Ierusalim". Serile de încântare spirituală adună numeroşi participanţi educaţi în cultura şi spiritualitatea românească, a cărei modernitate a fost la rându-i generos modelată de scriitori şi artişti evrei. Consecinţă a exodului vreilor din România, fenomenul cultural a dobândit tradiţie şi specificitate.


Ca ultimă lectură de documentare mă pregătisem înaintea călătoriei cu cartea lui Saul Below, "Până la Ierusalim şi înapoi". Însemnările publicate în 1976 de romancierul laureat al Premiului Nobel surprind şi prin detaliile ce particularizează "socialul" acestei mari capitale a lumii. Ca-ntr-o vacanţă, Below o însoţise pe Alexandra, soţia ce-o avea pe-atunci, invitată să ţină prelegeri de matematică la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

"Amănunte" înregistrate de celebrul însoţitor al matematicienei – originară din România şi fiică a doctoriţei Florica Bagdasar, fost ministru al Sănătăţii în guvernul lui Petru Groza – am regăsit din chiar partea de zbor a voiajului: "ciudăţeniile" vestimentare şi alimentare ale evreilor hassidici poruncite în urmă cu patru milenii de Moise, ritualul rugăciunii Minha practicat de un grup de tradiţionalişti pe un culoar al aeroportului "Ben Gurion", controalele amănunţite la care eşti supus la orice intrare în spaţiu aglomerat, omniprezenţa soldaţilor înarmaţi, amestecul de rase, figuri şi fizionomii umane adunate în coeziunea credinţei şi dezbinate în nesfârşite războaie de puterea profeţilor ei.

Ca român călător în "cetatea eternă" a Ierusalimului, nimic nu m-a uimit însă mai tare ca adunarea unui grup de circa două sute de oameni, veniţi în urma unei simple invitaţii din toate părţile Israelului pentru a convorbi româneşte despre cultura română. "Evreii români" – foştii "români evrei" în patria de origine – pe care i-am văzut într-una din "întâlnirile de la Ierusalim" sunt, în fapt, oameni deosebiţi şi rari, în personalitatea cărora, formată în matricea culturii româneşti, componenta spirituală are putere de dependenţă.


PUBLIC ŞI PROTAGONIŞTI. În ziua anunţată, am plecat dis-de-dimineaţă din Haifa către Ierusalim. Asistasem la convorbirile telefonice "pregătitoare" purtate de soţii Horodi, gazdele mele. Reieşea din ele că a doua zi se vor revedea cu prieteni din Tel Aviv, Nesher, Beer Sheva, Hadera ori Zihron Yaakov.
Mirel Horodi este unul dintre inginerii electroenergeticieni căruia i se datorează punerea în aplicare a programului de electrificare a României. După emigrarea din 1970, a lucrat ca proiectant-şef al Societăţii de Electricitate a Israelului şi şef de proiect pentru centrale termoelectrice la Haifa. Produs strălucit al şcolii româneşti de inginerie, e (precum majoritatea "specialiştilor de modă veche") un avizat cunoscător şi susţinător al culturii umaniste. Fiii soţilor Horodi au continuat filiera pozitivistă a profesiei paterne, dar au crescut în obişnuinţa evenimentelor şi întâlnirilor culturale prilejuite de pasiunea artistică a mamei, pictoriţa Liana Saxone-Horodi. Născuţi în Israel, amândoi băieţii familiei Horodi vorbesc româneşte fără cusur. Iar cărţile, albumele de artă şi casetele româneşti din încăperea apartamentului părintesc cu rol de atelier de pictură şi bibliotecă sunt chiar mai numeroase decât achiziţiile din Israel.

Este o situaţie tipică, după cum mi s-a explicat ulterior de cunoştinţele nou făcute în călătorie. Evreii români, emigraţi cu două-trei decenii înaintea căderii comunismului, au venit în Israel ca profesionişti de marcă (printre altele şi cu intenţia unei mai bune realizări profesionale). Aveau totodată în deprinderile şi uzanţele stilului de viaţă frecventarea expoziţiilor, muzeelor şi cenaclurile, lectura şi concertele fiind "marcă" a intelectualului vremii. Unii erau personalităţi cunoscute ale vieţii culturale româneşti, alţii au început să publice însă cărţi şi articole în limba română după stabilirea în Israel.

Această generaţie de "evrei români" din Israel alcătuiesc publicul şi protagoniştii fenomenului cultural numit "întâlnirile de la Ierusalim". Li se alătură oaspeţi din ţară ori din alte părţi ale lumii, în trecere prin miraculosul centru al spiritualităţii evreieşti, creştine şi musulmane.


ANIMATORII. În biblioteca marii Cinemateci a Ierusalimului e locul întâlnirii. Directoarea Centrului de Film din Ierusalim, de care aparţine instituţia-gazdă, e doamna Lia van Leer, originară din Bălţi-Basarabia. Şeful unui departament de cercetare şi documentare al Cinematecii este criticul şi istoricul de film Costel Safirman, emigrat din România în 1987, unul dintre animatorii întâlnirilor. "Ideea lor s-a născut în 1993, într-un cartier numit Gilo, în sudul Ierusalimului, îmi spune domnul Safirman. Acolo am vorbit cu Leon Volovici, un cărturar de bună tradiţie ieşeană, cu vocaţie de animator de cultură".

Leon Volovici, "omul cu ideea", este conferenţiar şi cercetător principal la Institutul de Iudaism Contemporan şi totodată director de studii la Centrul Internaţional de Studiere a Antisemitismului de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Profesor invitat la vechile universităţi din Bucureşti, Cluj şi bineînţeles la Iaşi, locul de unde a plecat în 1984. Despre începuturile "întâlnirilor" aminteşte: "Iniţial le-am spus «cercul cultural din Ierusalim», ideea aceasta a cercurilor fiind frecventă aici, într-o ţară de emigraţie cu oameni veniţi din toată lumea, la vârste diferite, cu limbaj şi formaţie culturală diverse. Aceşti oameni tind să-şi păstreze identitatea culturală din ţara de origine; de altfel, nici n-au cum deveni israelieni peste noapte. Cei din România tindem să refacem un spaţiu românesc şi simultan să găsim porţi spre cultura unde am intrat, stabilind contacte şi punţi de legătură. Am văzut curând că această iniţiativă răspunde multora cu aspiraţii similare".

Din 1993 încoace, întâlnirile se petrec lunar sau la două luni o dată. Pentru că nu există un buget al unei "instituţii virtuale" precum aceasta, ele depind, în principal, de întâmplări fericite. Scriitori sau oameni de cultură care-şi anunţă trecerea prin Ierusalim – fie în calitate de invitaţi ai unor instituţii din Israel, fie în delegaţii ori ca vizitatori ai "locurilor sfinte" – oferă prilejul de întâlniri. O întâlnire literară importantă i-a avut ca invitaţi pe scriitorii Augustin Buzura şi Aharon Appelfeld, originar din Bucovina, aflaţi, simultan, în vizită la Ierusalim. "În trecere" prin Ierusalim fuseseră şi Nina Cassian, Liviu Ciulei, Matei Călinescu, Victor Rebengiuc. Pe când era senator, Ştefan Augustin Doinaş a venit invitat de Ministerul de Externe al Israelului iar Mircea Daneliuc ca participant la un festival internaţional de fim. Ion Ianoşi, Ana Blandiana, Ion Caramitru călătoriseră cu sprijinul Institutului Cultural Român.


"VALUL LUI CEAUŞESCU". Istoric literar respectat în comunitatea cercetătorilor Academiei Române de care aparţinea Institutul de Filologie "Alexandru Philippide" din Iaşi, când a emigrat, Leon Volovici avea 45 de ani. "Ca mulţi alţii, spune el, n-aş fi ajuns aici dacă în ultimii 30-40 de ani, România ar fi fost o ţară normală. După cum zicea, de altfel, alt scriitor – "pe mine m-a adus Ceauşescu", adică fugise de Ceauşescu.

Până la un punct, motivele imigranţilor din Polonia, România ori Ungaria sunt diferite, până la altul, asemănătoare. Din România veniseră după război mulţi tineri cu puternică motivaţie sionistă. A fost apoi un mare exod al celor care părăseau România nedorind un regim comunist. "E un stereotip, aşadar, acela că evreii au adus comunismul, de vreme ce exodul lor a fost răspunsul la politica antisionistă, opinează Leon Volovici. Cei care au rămas, au profitat de oportunitatea regimului, a ascensiunii pe scară socială şi politică. Sunt cazuri notorii de anchetatori şi demnitari dar puţin sau deloc semnificative procentual. Traumatizaţii de situaţia politică reprezintă un val al exodului cu profiluri şi motivări diferite. În anii ’70-’80 a fost «valul lui Ceauşescu». Rabinul Mozes Rosen povesteşte cazuri de români care s-au dus noaptea şi au mutat rămăşiţele strămoşilor în morminte evreieşti, iar după aceea s-au adresat federaţiei cu «dovada» că sunt evrei pentru a li se aproba emigrarea."


"DOCUMENTUL ARTISTIC". S-a creat astfel un public şi o atmosferă, spun "animatorii" întâlnirilor. Dialogul se concentrează însă întotdeauna asupra "documentului cultural" şi creatorului său. Nu e deloc uşor, uneori invitaţii fiind ceea ce se numeşte, fără exagerare, savanţi. Cazul lui Moshe Idel, academician în Israel, născut în România, acum o celebritate mondială în mistica iudaică. Delectări sunt întâlnirile cu maeştri ai teatrului. "Marea actriţă a teatrului evreiesc e Lia Konig, emigrată în anii ’60 din România împreună cu soţul ei, regizorul Zvi Stolper; actorii Moscu Alcalay, Constantin Anatol, Nicu Nitai sunt prietenii noştri" – e introducerea lui Costel Safirman pentru "saga" teatrului evreiesc cu rădăcini în România.

"Ceea ce ne leagă structural pe Costel Safirman şi pe mine – zice Leon Volovici – e absenţa vanităţii excesive. Totdeauna oaspetele e pus în valoare." Sunt întâlniri unde se prezintă filme, cărţi, recitaluri de muzică, dans, poezie. Întâlnirile sunt înregistrate şi transcrise, fiind publicate două volume până acum. Din 1998 se decernează Premiul "Sebastian Costin" (subvenţionat de văduva poetului) printre laureaţii căruia sunt Lucian Raicu, Alexandru Sever, Iordan Chimet.
"Misterul care nu se aflĂ În chimie". Eleganta sală, înzestrată cu toate dotările pentru proiecţii, audiţii şi eventuale evoluţii artistice "în direct", s-a umplut curând "până la refuz". Invitatul acelei întâlniri era regizorul Radu Gabrea (emigrat în Germania în "anii Ceauşescu"), cunoscut cinefililor români datorită lungmetrajelor "Prea mic pentru un război atât de mare" şi "Dincolo de nisipuri". Darul său pentru "întâlnirea de la Ierusalim" erau două documentare.

În vizionarea celui dintâi, sala s-a însufleţit de duioasă bucurie privindu-l şi ascultându-l pe actorul Arie Leibish-Laish interpretându-şi propriile compoziţii muzicale pe versurile baladelor scrise de Itzik Manger, poet de limbă idiş, născut la Cernăuţi. Din mijlocul publicului au mulţumit pentru aplauze şi regizorul şi actorul. Sub umbra unui nor de nostalgie a trecut apoi comunitatea compactă unde, ca fiecare dintre cei prezenţi, şi eu respiram, gândeam şi simţeam cu intensitatea cuvintelor şi imaginilor de pe ecran: "Rumenie-Rumenie" – amintiri despre meleagurile natale ale unor imigranţi americani, vorbitori de idiş.
Târziu în noapte, oamenii pleacă spre casă pe autostrăzile largi şi iluminate ale Israelului. Cum se întâmplă cu orice pierdut în mulţime, îmi transmiseseră "starea". "Descriind" într-o astfel de "întâlnire la Ierusalim" inefabilul ei, un scriitor mare precum Aharon Appelfeld folosea repetitiv cuvântul "mister": "misterul universului, misterul evreiesc, misterul vieţii în general, misterul care nu se află în chimie".

Un "mister" al comuniunii întreţinut de patru milenii în orice parte a pământului unde s-ar afla un grup de evrei prin coeziunea iniţială a întâlnirilor rugăciunii. "Aceasta i-a ţinut uniţi pe evrei mii de ani!" – exclama şi Below, celebrând în Ierusalim experienţa spiritualităţii evreieşti.


"Sindromul Ierusalimului"

"Evreii glumesc: «Dacă suni la Dumnezeu din Ierusalim, nu trebuie să faci prefix pentru că e o conversaţie locală»", spune Leon Volovici încercând să explice atmosfera specială ce se simte la întâlnirile organizate. Prin ferestrele încăperii unde ne aflăm se vede "oraşul vechi" cu Poarta Jaffa şi Turnul lui David. Amurgul durează aici puţin, lumina se stinge cât ţi se pare că vezi cum ziua alunecă într-o parte a orizontului, ca să facă loc nopţii ce vine. "Pentru orice pelerin –fie evreu ce atinge «zidul plângerii», fie creştin care urcă «Via Dolorosa» – Ierusalimul produce un şoc spiritual. Ca la Judecata de Apoi, oaspeţii Ierusalimului mărturisesc lucruri pe care nu le-ar face într-un alt loc", explică gazdele fenomenul numit "sindromul Ierusalimului."




Cercuri culturale

Asocierea culturală a etnicilor români are şi alte forme de manifestare în Israel. La Tel Aviv există Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, condusă de poetul Şaul Carmel, cu circa 60 de membri, cărţile multora fiind publicate în România la diverse edituri. Apar două cotidiene în limba română – "Ultima oră" şi "Viaţa noastră" – şi revista lunară "Minimum", condusă de cunoscutul dramaturg Alexandru Mirodan. Binecunoscuţi sunt membrii cercului cultural din Haifa, oraş unde se spune că "unul din patru localnici e român". Printre ei, Şmuel Rainiş, Liana Saxone-Horodi, Biti Caragiale, Madeleine Davidson, Francisca Stoleru au reputaţia de excelenţi animatori în spirit românesc.




"Aura unui sfâşietor amurg"

În cronica făcută celor două volume rezultate din transcrierea multora dintre "întâlnirile de la Ierusalim", criticul literar Mircea Iorgulescu, jurnalist la RFI, aprecia că dialogurile cu scriitori români evrei au şi semnificaţia unor "ultime mărturii" ce "poartă aura unui sfâşietor amurg". Aceasta e consecinţa diminuării comunităţii evreieşti din România, care – după datele oferite de Leon Volovici –, de la aproximativ 400.000 evrei câţi erau după război, a scăzut la 8.000-9.000 în zilele noastre, majoritatea vârstnici şi foarte vârstnici. "Nici o altă comunitate din România, diferită de cea majoritară nu a contribuit atât de mult şi atât de profund la modelarea culturii şi literaturii române moderne cum a făcut-o comunitatea evreiască, nici o altă comunitate nu a dat culturii şi literaturii române atâtea figuri de seamă", estimează rolul ei, în plan cultural, Mircea Iorgulescu.

Drumul spre pace in Orientul Mijlociu trece prin Ierusalim

Raspandirea crestinismului a intampinat inca de la inceput, asa cum am vazut, numeroase piedici, in primul rand datorate mediului iudaic in care a aparut. Cauzele prigoanelor iudeilor ne sunt deja cunoscute si intre acestea se numara indepartarea crestinilor de sinagoga, in diaspora, despartirea lor de iudeii angajati in razboiul impotriva romanilor, agitatia iudaizantilor, toate acestea facand sa creasca foarte mult ura lor fata de crestini. La multe suferinte au fost expusi crestini precum apostolul Pavel si din partea paganilor, cauzele impotrivirilor acestora fiind legate in buna masura de interesul material al unora dintre ei, care traiau speculand superstitia poporului, prin fabricarea de obiecte de cult si idoli, vraji, ghicit etc. Autoritatea romana insa nu s-a angajat dintru inceput in reprimarea crestinilor, ba mai mult, de multe ori i-a aparat: de exemplu, nu a dat curs cererii iudeilor contra acestora, la Corint, sau l-a salvat pe apostolul Pavel din mainile lor la Filipi, la Efes sau la Ierusalim. Totusi, persecutiile care au urmat mai tariu din partea romanilor au fost mult mai grele, de lunga durata, si au pus de multe ori Biserica in grea cumpana. Cum s-a ajuns insa la aceasta situatie? Trebuie reamintit, in primul rand, faptul ca Biserica primara a beneficiat din legatura sa cu iudaismul intr-un aspect foarte important. Pentru cateva decade dupa anul 70, Biserica a continuat sa se bucure de statutul legal pe care iudeii si-l castigasera cu greu. In mod normal, in lumea mediteraneeana a acelor timpuri, natiunile cucerite de Roma erau fortate sa adapteze religiile lor locale religiei romane; ei trebuiau sa recunoasca zeii Romei alaturi de ai lor. De aceea, monoteismul iudeilor a fost o continua sursa de framantari incepand cu secolul I a.Hr., cind Roma a cucerit Iudeea. Roma a recunoscut iudaismul ca o religie legala, in ciuda refuzului iudeilor de a recunoaste zeii romani. Acest statut de religia licita a protejat biserica crestina prin asocierea ei cu iudaismul, chiar daca distrugerea Ierusalimului a condus de fapt la separarea completa a celor doua religii. Roma a asigurat conditii pasnice pentru calatoria si raspandirea noilor idei crestine, dar imperiul n-a stat linistit atunci cand in locul Cezarului, cel care era propovaduit Domn era numai Iisus Hristos. Persecutia romana a inceput sub Nero, Domitian si Marcus Aurelius, inainte ca sa fie extinsa sistematic de catre imparatii Decius si Valerian (mijlocul sec.III) si Diocletian (inceputul sec.IV). Credinta crestina era socotita astfel ca o apostazie de la religia stramoseasca, nelegiuire, chiar ateism. Necunoasterea invataturilor crestine, in special cele despre intruparea Domnului, invierea mortilor, sfanta impartasanie, ducea la acuzatii grave care faceau din crestinism un cult secret si periculos, caracterizat prin practice magice si fermecatorii. De asemenea, datorita stransei legaturi dintre stat, viata publica si religie, combaterea politeismului si a idolatriei de catre crestini erau private ca atitudini dusmanoase fata de stat si fata de societate. In conceptia pagana, statul era protejat si ajutat de zei, carora li se datora puterea si gloria Imperiului Roman si, de aceea, nenorocirile care se abateau asupra lor nu puteau fi decat rezultatul jignirilor aduse de crestini zeilor, prin necredinta lor. Nu in ultimul rand, calomniile absurde lansate impotriva lor, despre pretinsa imoralitate a cultului (crestinii erau acuzati ca-si ucid copiii la cultul lor si ca se hranesc cu sangele si carnea lor, ca se dedau la desfrauri si orgii in cadrul meselor comune (agape), sau faptul ca, la inceput, crestinii erau recrutati mai ales din clasele modeste si dispretuite ale societatii, faceau sa creasca ura paganilor impotriva lor, fiind socotiti periculosi, vulgari, subversivi, tradatori; crestinismul, o religie odioasa (odium generic humani, cf. Tacit), o superstitie rea (genus superstitiosum ac maleficum, cf. Pliniu). Terenul pentru aproape 250 de ani de prigoane crancene si sangeroase era astfel pregatit.

Urmarile revoltei
Inabusirea revoltei evreilor a marcat sfarsitul statului Israel pana in timpurile moderne, cu toate ca sub imparatii Traian, pe la 116 si Adrian, intre 132-135, se produc noi revolte iudaice sangeroase, care sunt inabusite prin forta. Distrugerea Templului a determinat, de asemenea, o schimbare in inchinarea evreilor (desi aceasta schimbare incepuse o data ce evreii fusesera imprastiati in intreaga lume in urma cu sase sute de ani de catre babilonieni). Prima distrugere a Templului de catre babilonieni, in 586 B.C., i-a obligat pe evrei sa devina oameni ai Legii. Tristul sfarsit al Templului a inchis usa cultului mozaic orientat pe sacrificii sangeroase. Au adoptat, desigur, noi ritualuri in sinagoga si in casele lor familiale. Dar Sinedriul (Sanhedrinul) a fost dizolvat, iar centrul religiei iudaice a fost mutat in institutiile educationale ale Iaminei. Unde erau crestinii? In afara orasului. Multi au fost condusi in afara Ierusalimului prin deceniile de persecutie de mai inainte. Istoricul bisericesc Eusebiu de Caesarea a scris ca, atunci cind a inceput revolta, in 66 d.Hr., unii din evreii crestini ramasi au fugit la Pella, un oras pe raul Iordan. S-ar putea spune ca aceste evenimente au inclinat balanta implicarilor Bisericii catre neamuri. Misionari ca apostolul Pavel s-au ocupat de o biserica puternica si conservatoare, cu temelia in Ierusalim. Dar evreii crestini, neimplicati in revolta, au determinat o prapastie evidenta intre ei si iudeii conservatori. Inca inainte de caderea Ierusalimului si distrugerea Templului, in anul 70, dependenta crestinsmului de iudaism devenise istorie. In timp ce crestinismul, in primii sai ani, a functionat ca un apendice la iudaism, din anul 70 a trebuit sa-si defineasca propria albie. Aceasta miscare de independenta de iudaism a fost puternic accentuata de distrugerea de catre romani a Templului. Campaniile lui Vespasian, Titus, Hadrian, si alti generali romani impotriva Ierusalimului, n-au distrus biserica crestina. Mai degraba, au eliberat Biserica pentru ca destinul ei - de religie universala - sa poata face un pas inainte. Din perspectiva primilor crestini, decimarea romana a Ierusalimului parea o tragedie de nedescris. Oricum, nu poate fi negat faptul ca religia crestina s-a nascut in leaganul iudaismului. Asa cum scria istoricul W.H.C. Frend, se poate spune ca „intreg crestinismul in acest stadiu (perioada apostolica) a fost crestinism iudaic”. Marele punct de turnura reprezentat prin distrugerea Ierusalimului a fost sa impinga crestinismul in afara granitelor sale iudaice, sa-l trasforme dintr-o religie a unui context particular iudaic intr-o religie orientata spre semnificatia universala a castigarii granitelor lumii mediteraneene, si apoi a celor de dincolo de ele. Apostolii Petru si Pavel au fost cel mai probabil martirizati in Roma pe vremea imparatului Nero, in timpul cand armatele lui Titus si Vespasian inaintau spre Ierusalim. Cateva decade mai tirziu, capitala imperiala, Roma, a devenit locul care a inlocuit importanta Ierusalimului. Dezbaterile teologice au migrat rapid de la problemele sistemului moral iudaic la cele ale filozofiei eleniste sau la conceptele romane. Deja prin anul 70, sinagogile iudaice imprastiate de-a lungul tarmului mediteraneean erau cele care functionau ca principalele vehicule in raspandirea crestinismului. F.F. Bruce afirma: „decada care se termina cu anul 70 marcheaza incheierea perioadei cand crestinatatea putea fi gindita ca o simpla varietate a iudaismului… din anul 70 diferenta dintre crestinatatea iudaica si a iudaismului ortodox a fost decisiva… Cursul principal al crestinismului trebuia sa-si aiba albia sa independenta in lumea neamurilor”. Acum, insa, se ridicau noi intrebari. Cum putea Biserica sa se defineasca pe sine? Cum putea sa-si organizeze inchinarea sa? Cum putea sa-si gaseasca autoritatea sigura? Dar evanghelizarea? Cum putea sa se pazeasca de invataturile mincinoase? In alte cuvinte, odata ce cadrul dat al iudaismului a fost indepartat, ce alt cadru ii va lua locul? Trei secole dupa caderea Ierusalimului au dat raspunsul la aceste intrebari. Biserica s-a angajat sa-si gaseasca stabilitate si sa-si asigure cresterea in perioada imediat urmatoare perioadei apostolilor. Punctul de turnura al istoriei crestine de la Ierusalim din anul 70 a constat in provocarea Bisericii de a se defini in contextul mandatului dat de Hristos - acela de a face ucenici din toate neamurile.

Caderea Ierusalimului
http://www.cronicaromana.ro/bataliile-crestinismului-timpuriu-vicaderea-ierusalimului.html

Epoca apostolica este considerata incheiata odata cu caderea Ierusalimului si distrugerea Templului in urma razboiului iudaic (66-70). Este un eveniment religios si istoric important, pentru ca prin acesta iudeii au pasit intr-o noua faza a istoriei lor, la fel si crestinii.

Contextul istoric
In a doua jumatate a secolului I d.Hr., stapanirea romana in Palestina devenise deja mult prea apasatoare pentru poporul evreu. Guvernatorii trimisi de Roma, care erau schimbati destul de frecvent, dovedeau prea putina preocupare pentru nevoile iudeilor si mult mai mult interes pentru obtinerea de averi personale pe termen scurt, prin exploatarea pozitiei lor vremelnice. Spre exemplu, procuratorul Gessius Florus, care avea si un dispret special pentru evrei, a dispus, in anul 66, confiscarea vistieriei Templului, ca urmare a scaderii incasarilor din impozite. Cum rumoarea impotriva lui crestea, a trimis trupe in Ierusalim care au masacrat 3600 de cetateni. Aceasta actiune a declansat o reactie populara exploziva, care a insemnat prima faza a revoltei.

Inceputul marii miscari de eliberare
Revolta evreilor a inceput la Massada, o stanca uriasa ridicandu-se deasupra Marii Moarte, unde romanii construisera o fortareata realmente invincibila. Totusi, atrocitatile lui Florus au inspirat cativa zeloti curajosi sa atace Massada si, intr-un mod miraculos, ei chiar au obtinut victoria, macelarind acolo garnizoana romana. In Ierusalim, preoti si alti lideri iudei mai moderati s-au aratat solidari cu rasculatii si au incetat sa mai aduca ritualul mandatat jertfelor imperiale romane. In curand intreg Ierusalimul era in clocot, expulzand si ucigand trupele romane. Revolutia s-a extins in toata Iudeea, apoi in provincia Galileea. Cestius Gallus, guvernatorul roman al regiunii, a marsaluit din Siria cu 20.000 de soldati. A asediat Ierusalimul sase luni, si totusi a fost invins, lasand in urma 6.000 de soldati romani morti; sa nu mai vorbim de armele pe care aparatorii evrei le-au luat si le-au folosit. Apoi imparatul Nero a trimis, sub conducerea generalului Vespasian, patru legiuni pentru a disciplina colonia iudaica. Vespasian a inaintat precaut, asigurandu-si mai intai porturile mediteraneene, apoi inaintand incet dar sigur spre Ierusalim. Dar in vara anului 68, pe cand se afla in jurul Ierusalimului, Nero a murit, iar Vespasian era un posibil candidat pentru succesiunea la tronul imperial. Evenimentele din Roma se miscau incet, ceea ce-l motiveaza pe Vespasian sa paraseasca Iudeea. Doar temporar, deoarece il lasa in locul sau pe Titus, fiul sau. Legiunile romane au incercuit din nou Ierusalimul, iar in aprilie 70 a inceput o noua impresurare.

Inabusirea revoltei
De acum, Ierusalimul a fost izolat de restul natiunii, iar dezbinarile din oras au combatut strategiile de aparare. In timpul asediului, oamenii au inceput sa moara de foame si ciuma. Sotia marelui preot, care traia candva in lux, cauta firimiturile de pe strazi. Intre timp, in asaltul final, romanii au pus in actiune masini noi de razboi care sa arunce bolovani in zidurile orasului. Berbecii au atacat fortificatiile. Aparatorii evrei au luptat intreaga zi si au reusit sa rezideasca zidurile in timpul noptii. In cele din urma, romanii au daramat zidul exterior, apoi al doilea, si in final al treilea zid. Totusi, evreii au luptat retragandu-se catre Templu, ultima lor linie de aparare. Acesta a fost sfarsitul pentru vitejii aparatori evrei si pentru Templu. Istoricul de origine iudaica Josephus Flavius sustine ca Titus n-a vrut sa loveasca in Templu, dar soldatii erau atat de maniosi pe agerii lor adversari incat l-au ars. O autoritate romana de mai tarziu, Sulpicius Severus, a scris, bazandu-se pe o nota a istoricului Tacitus, o alta varianta. Acesta descria mania lui Titus ca fiind indreptata impotriva Templului. Motivul pentru distrugerea lui era „pentru ca religiile iudaica si crestina sa fie complet abolite; desi cele doua erau ostile, aveau radacina comuna; crestinii erau o ramura a iudaismului, iar daca tai radacina, ramurile vor pieri de la sine”. Iudeii au avut in razboi aproape un milion de morti si au fost luati vreo suta de mii de prizonieri, care in parte au fost vanduti ca sclavi, in parte au fost trimisi la mine sau la lupte de gladiatori. Ceata zelotilor care a luat Massada a pastrat-o timp de cel putin trei ani. Cand romanii si-au construit in sfarsit rampa lor de asediu si au invadat fortareata din munte, au gasit pe aparatorii ei morti; acestia s-au sinucis, nedorind sa fie captivi ai strainilor.

Blair râvneşte la o reşedinţă de lux în Ierusalim

Şefii Ligii Arabe, la Ierusalim

Războiul hotelurilor din Ierusalim

Blair va coordona o echipă de experţi cu sediul la Ierusalim

STIL. SUB SEMNUL EMOTIEI PURE, PELERINAJ ARTISTIC LA IERUSALIM

Muzeul de Arta a gazduit, spre sfarsitul saptamanii trecute, vernisajul expozitiei "Extremul Ierusalim" a artistei Aurelia Stoic Marginean.
Dupa cuvantul de intampinare al artistului plastic Bortha Arpad, director al muzeului, care a mentionat ca evenimentul se inscrie in seria manifestarilor prilejuite de implinirea a 200 de ani de prezenta evreiasca in Brasov. Despre lucrarile expuse a vorbit criticul de arta Irina Cajal Marin, mentionand ca acestea sunt adevarate "trimiteri spre alfabetul frumusetii". In modalitati diferite, acuarela, agrafica, ulei, crochiu, expozitia este o expresie a unei sinteze complexe, sub semnul emotiei pure. Prin pictura, Aurelia Stoic Marginean ne poarta spre taramul visului, din lumea reala, in lumea linistii. Pentru muzeograful Radu Popica, lucrarile sunt urmarea unui nevitabil pelerinaj artistic, dar nu un simplu jurnal de calatorie, ci un traseu spiritual si sufletesc profund, resimtit si in cromatica luminoasa, linistita, subtila. Prezent la eveniment, dl. Tiberiu Roth, presedinte al comunitatii evreiesti, a specificat ca Ierusalimul este "un reper incomparabil pentru lumea culturala si cultica, dar si orasul cu cea mai lunga viata activa din istorie."
La final, Aurelia Stoic Marginean a marturisit ca, pentru ea, contactul cu Ierusalimul a insemnat o modificare a paletei cromatice, pentru ca "am pictat lumina", spune artista. Luarile de cuvant au fost urmate de un scurt recital muzical, sustinut de artisti ai Operei.

Razboi demografic la Ierusalim La 40 de ani dupa ce armata israeliana a cucerit partea orientala a Ierusalimului, in timpul Razboiului de sase zile din iunie 1967, Orasul Sfant este mai mult ca niciodata un teatru de lupta intre evrei si arabi, insa de aceasta data din punct de vedere demografic.

Ierusalim, la 40 de ani
Reuniunea săptămanală de ieri a Guvernului israelian s-a desfăşurat sub semnul aniversării a 40 de ani de la "reunificarea" oraşului Ierusalim, după cucerirea părţii orientale a acestuia în timpul războiului din iunie 1967. Cu această ocazie, premierul Ehud Olmert şi-a reunit cabinetul la centrul Menahem Begin, ridicat în memoria fostului prim-ministru de dreapta sub a cărui administraţie a fost votată de Parlamentul israelian, la 30 iulie 1980, "o lege fundamentală" care proclamă Ierusalimul "oraş reunificat şi capitală eternă a Israelului". Membrii echipei lui Olmert urmau să aprobe planurile de dezvoltare a capitalei, cu alocarea în acest scop a 1,4 miliarde de dolari. Prezent la şedinţă, primarul Ierusalimului, Uri Lupoliansky, a atras atenţia în legătură cu pericolul demografic, susceptibil de a ridica problema suveranităţii israliene asupra oraşului. Din totalul de 720.000 de locuitori, populaţia arabă a Ierusalimului, de 245.000 de oameni în prezent, s-a dublat, practic, în ultimul deceniu, potrivit unui studiu de specialitate.

Un Ierusalim doar al israelienilor Premierul israelian, Ehud Olmert, va depune toate eforturile pentru a obţine recunoaşterea de către comunitatea internaţională a Ierusalimului drept capitală a statului evreu. Declaraţia a venit în cursul unei festivităţi care a marcat cea de-a 40-a aniversare a anexării Ierusalimului de Est, ocupat de trupele israeliene în Războiul de Şase Zile, din 1967.

Vom păstra acest oraş sub suveranitatea noastră, unit şi acceptat astfel de către întreaga lume, a spus Olmert în discursul rostit lângă Zidul Plângerii, relicvă sacră a religiei iudaice. Într-o scrisoare deschisă adresată Knesset-ului, Parlamentul Unicameral israelian, Germania, care deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene, a refuzat invitaţia de a participa la ceremonie.

Atitudinea a fost calificată de primarul Ierusalimului drept una inacceptabilă. Uniunea Europeană nu recunoaşte suveranitatea Israelului asupra Ierusalimului de Est, în timp ce israelienii consideră Ierusalimul drept capitala eternă şi indivizibilă a statului evreu. Săptămâna trecută, guvernul israelian a anunţat construirea a 20.000 de noi cămine pentru evrei în Ierusalimul de Est, gest care a provocat reacţii vehemente din partea palestinienilor.

Arabii, care numesc Ierusalimul Al-Qods, consideră oraşul drept unul dintre locurile sacre ale Islamului, iar palestinienii doresc să-şi stabilească aici capitala viitorului lor stat independent.

Dispute imobiliare în Ierusalimul de est Autorităţile israeliene din Ierusalim intenţionează să construiască 20.000 de locuinţe pentru evrei în Ierusalimul de est, anunţă Reuters. Decizia a stârnit proteste în rândurile palestinienilor, care îi acuză pe evrei că încalcă acordul de pace.

Planurile israelienilor includ construcţia a trei enclave pe teritoriul arab anexat de Israel în urma războiului din 1967. Potrivit viceprimarului israelian al oraşului, este vorba de locuinţe pentru tinerii căsătoriţi.

Negociatorul şef palestinian, Saeb Erekat, a condamnat planul, despre care a spus că aruncă în aer eforturile de pace. Ierusalimul de Est este mărul discordiei între statul evreu şi autoritatea palestiniană. În vreme ce israelienii spun că întregul Ierusalim le aparţine de drept, palestinienii vor să facă din partea de est a oraşului capitala viitorului stat palestinian.

De Paste, la Ierusalim In urma cu putini ani ma aflam la Ierusalim, cu o bursa de studii, pentru definitivarea unei teze de doctorat despre importanta descoperirilor arheologice din Orientul Mijlociu pentru studiile biblice.

Restaurantul romanesc Avrum isi asteapta clientii in Tel-Aviv

Romanii care locuiesc in Tel-Aviv sau cei care vin sa viziteze acest oras si vor sa mamance romaneste pot face acest lucru la resaturantul Avrum. Acesta functioneaza de 70 de ani si se afla la adresa Strada Eilat nr. 7 Iafo- Tel Aviv, informeaza portalul romania-israel.com.
Intr-o ambianta placuta, cei care trec pragul localului pot sa deguste mititeii cei mai buni din tara, cele mai gustoase fripturi, ciorbe si salate, muraturi romanesti de casa, deserturi si bauturi fine, toate pregatite de Avrum si Marcelle. Totodata, restaurantul dispune de gratar pe carbuni si parcare nelimitata. Un alt punct de atractie il constituie in fiecare vineri seara, de la ora 20:30, momentele de muzica, dans si voie buna cu Mariana si Genu Cambos.
Rezervari de locuri pentru mese organizate si tot felul de festivitati familiale cu pana la 80 de persoane se pot face la telefon: 03-510.45.39. Restaurantul este deschis zilnic de la ora 12:00 si pana dupa miezul noptii.

„Noi intalniri la Ierusalim” – Volum lansat la Institutul Cultural Roman

Miercuri 4 aprilie, ora 17,00 la Institutul Cultural va avea loc lansarea cartii Noi intalniri la Ierusalim, aparute la Editura Institutului Cultural Roman.Volumul, coordonat de Costel Safirman si Leon Volovici, va fi prezentat de Ana Blandiana si Andrei Oisteanu.
Lucrarea cuprinde dialoguri pe tema identitatii evreilor din Romania si a contributiei lor culturale. Sunt redate pagini si momente din lunga istorie culturala si politica a comunitatii evreiesti din Romania. Miza volumului o constituie consolidarea puntilor spirituale intre cultura israeliana si cea romana, pentru a incuraja cunoasterea reciproca si a permite valorizarea unui patrimoniu multisecular.