Ierusalim

Rezumarea primului mesaj :

IERUSALIMUL IN POLITICA ISRAELIANA: PACE PENTRU PACE?
UNUL DIN principalele puncte inca de rezolvat in conflictul israelo-palestinian este problema Ierusalimului. De ce e considerata mai importanta decat altele precum cea a apei, sau a frontierei definitive? Pentru Israel, din 1980, Ierusalimul este capitala “eterna si indivizibila” a statului evreu si a poporului evreu.
Proiectul “Marelui Ierusalim” a pornit prin confiscarea pamanturilor oraselor si satelor care nu au fost niciodata considerate parte a orasului, precum Beit Hanina, Sur Bahir, Beit Safafa, Ar Ram (care se aflau in interiorul districtului Ierusalim pana in 1967), si chiar al oraselor din alte districte, precum cazul special al Beit Jala si Beit Sahour, precum si al capitalei districtului lor, Bethlehem.

http://ro.altermedia.info/orientul-mijlociu/ierusalimul-in-politica-israeliana-pace-pentru-pace_2739.html

Proza: David Shahar. Spre Muntele Maslinilor (Partea a I-a)
Mama a murit şi‑am îngropat‑o pe Muntele Măslinilor după ce s‑au semnat acordurile de pace la Oslo. Locul de veci în cimitirul din munte, lângă mormântul lui soră‑mea moartă tânără, îl cumpărase cu vreo cincizeci de ani înainte să moară, încă în vremea Mandatului englez, când ea însăşi era încă femeie frumoasă. Cu inima frântă am alergat la birourile Societăţii Sacra ca să pun înmormântarea la cale. N‑aveam la mână chitanţa şi dovada proprietăţii asupra locului de veci, nici n‑aveam vreo speranţă să le găsesc în grămada de hârtii împrăştiate ici‑colo în sertarele comodei din odăiţa ei. Ba nici chiar mama, dac‑ar fi fost în viaţă, n‑ar fi putut găsi ceva printre actele mucegăite, căci de obicei putea să găsească orice, afară de hârtia de care avea nevoie în momentul acela. Dar tocmai în birourile Societăţii Sacra am avut parte de o surpriză plăcută. Deşi trecuseră cincizeci de ani cu întorsăturile lor şi războaiele lor şi răsturnările lor şi sfârşitul Mandatului şi întemeierea Statului, un funcţionar cu tichie împletită a găsit dovada trebuincioasă în câteva clipe, în calculatorul lui. După înmormântare, în praful dintre stânci şi lespezi de veci, am vrut să mă cobor de pe munte la Poarta Gunoaielor unde‑i staţia autobuzului numărul unu care mă ia înapoi în oraş, dar mergând spre Getsemani, cu paşii grăbiţi, m‑a luat valul închipuirilor de amintiri din copilărie, prima oară că urcasem din valea Iosafat spre Muntele Măslinilor, copil mic ţinând‑o bine de mână pe mama temătoare căreia tare frică‑i era să nu mă împiedic şi să nu mă lovesc şi să nu cad în vreo groapă dintre stânci şi lespezi. Amintirile m‑au luat în altă direcţie, şi am pornit‑o spre răsărit în direcţia satului de la sud de şoseaua cea veche spre Ierihon unde se terminase acea primă plimbare cu o sărbătoare care atunci mă bucurase atât.

=====
Proza: David Shahar. Spre Muntele Maslinilor (Partea a II-a)
=====
Proza: David Shahar. Spre Muntele Maslinilor (Partea a III-a)

Bethleem – Pestera Nasterii lui Hristos
“In aceasta pestera nelocuita, S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, ca sa impace pe oameni cu Dumnezeu! In aceasta pestera, alaturi de vitele cele necuvantatoare, S-a smerit Hristos Cuvantul, ca sa ne scoata pe noi, pacatosii, din starea cea dobitoceasca in care ne aflam. Aici s-a vazut fata catre fata, Dumnezeu cu omul, cerul cu pamantul, Hristos cu Adam, Pruncul cu Fecioara, Stapanul cu robul. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins focul de materie si nu s-a mistuit. Aici s-a atins Dumnezeu de om si l-a indumnezeit. Aici S-a odihnit Iisus Pruncul in bratele Fecioarei Maria si prin ea toate bratele mamelor le-a sfintit si neascultarea Evei a vindecat-o. Cerul a dat steaua, pamantul a oferit pestera. Dumnezeu a dat pe Fiul, omul a dat pe Fecioara; templul a dat pe batranul Iosif, vitele au oferit ieslea cu paie, iudeii au dat pe pastorii oilor, luna a picurat lumina, noaptea a invaluit in necuprins taina Intruparii. Si asa s-a savarsit taina impacarii omului cu Dumnezeu prin impreuna lucrarea celor ceresti cu cele pamantesti, prin negraita smerenie si topire in dumnezeiasca Dragoste! Uimiti de aceasta desertare a dumnezeirii pe pamant, de aceasta divina impacare, ingerii s-au coborat printre oameni si de bucurie au inceput a canta si au invatat si pe oameni sa cante maririle lui Dumnezeu. Ca unde este impacare, acolo este mantuire, acolo este bucurie si cantare. Si asa s-a nascut Biserica si slujbele, si colindele. Asa s-au invatat oamenii de la ingeri sa se roage, sa cante si sa slaveasca pe Dumnezeu. Din acest ceas, ingerii canta cu noi, plang pentru noi, se roaga pentru noi si impreuna cu noi ne invata a canta, a ne ruga, a iubi si a plange. Ne invata taina mantuirii si a bucuriei dumnezeiesti!
Slava Tie, Mantuitorule, pentru dumnezeiasca Nasterea Ta! Slava Tie, pentru Fecioara Maria si pentru batranul Iosif; pentru ingerii care ne-au invatat a canta, pentru pastorii care ne-au deprins a Te cauta, pentru magii care ne-au invatat sa-Ti aducem daruri! Slava Tie, pentru steaua cerului si pestera a pamantului! Pentru toate, slava Tie! Calauziti de steaua sfintei credinte venim de departe, din tara Carpatilor, sa ne inchinam Tie, Mantuitorule, in Pestera Bethleemului. Te-am intalnit in Nazaretul Galileii, ascultand de Iosif si Maria. Te-am intalnit la Iordan, cerand botezul de la Ioan. Te-am intalnit pe Muntele Taborului imbracat in vesmant de lumina. Apoi Te-am intalnit la Cina cea de Taina si pe Muntele Sion, invatand pe ucenici tainele mantuirii. Am mers dupa Tine, noaptea, in Gradina Ghetsimani, si am invatat de la Tine, Mantuitorul nostru, a ne ruga si a ne smeri, a rabda si a suferi, a ierta si a ne jertfi pentru numele Tau. Te-am vazut prins de oameni, judecat, condamnat si rastignit pe Golgota si ingropat sub pamant. Dar Te-am vazut si inviat, imbracat in lumina, si inaltat cu slava la ceruri, ca un Dumnezeu si Mantuitor. Acum, calauziti de aceeasi stea, am venit si in Pestera din Bethleem, sa Te vedem Prunc mic, infasat, culcat in iesle. Venim sa ne inchinam Tie si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Venim sa Te slavim impreuna cu ingerii din cer, sa-Ti cantam de bucurie impreuna cu pastorii si sa-ti aducem daruri impreuna cu magii de la rasarit. Primeste-ne si pe noi, Iisus, Pastorule cel Bun, Cel ce Te-ai facut Prunc pentru noi. Primeste-ne sa intram cu credinta in pestera, sa cadem in fata ieslei, sa ne inchinam smereniei Tale, sa laudam pe Fecioara Maria, sa cinstim pe dreptul Iosif, sa marim pe inteleptii magi, sa vedem pe pastori, sa ascultam cantarea ingerilor. Invata-ne a canta cu bucurie si a Te lauda din dragoste, a Te marturisi cu ravna si a ne ruga cu credinta, a astepta mila Ta cu rabdare si a ne smeri cu pace in suflet. Primeste-ne sa ne marturisim Tie, Fiule al lui Dumnezeu, si sa-Ti multumim din inimi pentru toate cate ne-ai dat noua. Suntem fiii Bisericii Tale si am venit sa ne inchinam la Pestera Bethleemului, in numele fratilor si parintilor nostri, in numele neamului nostru milenar.”
Dupa ce savarsim rugaciunea, ne apropiem de locul cel mai sfant din Pestera, unde a fost ieslea cu Pruncul Iisus, care se afla in partea de rasarit. O stea de aur fixata in pardoseala de marmura rosie ne indica locul Nasterii Domnului. Ne plecam cu fruntea la pamant, ne atingem de acest loc dumnezeiesc, sarutam si ne retragem alaturi in liniste. Pestera Nasterii este o incapere naturala in stanca, foarte modesta, lunga de 7 metri si lata de 3 metri. Are forma aproape dreptunghiulara si este asezata exact sub altarul bisericii facuta de Sfanta Elena in anul 326. Pe jos este pardosita cu marmura, peretii sunt captusiti cu mici panouri de carton, iar bolta cilindrica este cea originala, legata de fier din cauza bisericii care apasa deasupra. Doua scari laterale duc in cele doua abside ale bisericii mari. Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se afla exact la rasaritul pesterii si formeaza altarul propriu-zis unde slujesc zilnic ortodocsii. Pe steaua de aur sunt scrise in limba latina cuvintele: “Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (“Aici a nascut Fecioara Maria pe Iisus Hristos”). Vizavi de altar, spre sud-est, se afla un mic altar deservit de catolici, unde Fecioara Maria a alaptat pe Iisus Pruncul. Alaturi se afla inca un mic altar, numit “Altarul Magilor”. Aici cei trei magi si-au deschis vistieriile lor si au adus lui Hristos aur, tamaie si smirna.
In Sfanta Pestera se face Liturghie in fiecare dimineata, intre orele 5,30-7,00 de catre un preot ortodox. Dupa ortodocsi slujesc zilnic armenii si catolicii. In sarbatori se face Sfanta Liturghie in Pestera intre orele 7,00-8,30, cand iau parte numerosi credinciosi din Bethleem si pelerini straini. Iar in biserica mare a Nasterii Domnului ce se inalta deasupra, se face Sfanta Liturghie numai in Duminici si sarbatori, intre orele 8-11, de catre un preot cu diacon; mai rar se slujeste cu arhiereu. Aprindem in Pestera lumanari de ceara aduse din tara, spre pomenirea noastra si a bunilor nostri crestini. Apoi cantam troparul Nasterii lui Hristos si colindul romanesc “Steaua sus rasare” si incheiem cu condacul Nasterii Domnului.
(Arhimandrit Ioanichie Balan, “Pelerinaj la mormantul Domnului”)
http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=2789&cat_load=CULTURE&archive=yes

Poarta Mugrabi (Mugrabi Gate) , de George Gross
Jerusalem este al III-lea oraş Sfînt al musulmanilor, după Mecca şi Medina. Poarta Mugrabi este principala intrare turistică în perimetrul Al-Haram al-Qudsi al-Sharif (the Noble Sanctuary) cum este cunoscut în lumea Arabă şi Musulmană, sau Har ha-Bayit (the Temple Mount) cum este cunoscut în lumea Evreiească şi Creştină.
Între esplanada Zidului Plîngerii [Wester (Wailing) Wall; Ha-Cotel] şi esplanada the Noble Sanctuary este o diferenţă de nivel de cca 10.00 metri. Zidul Plîngerii (Zidul de west al Marelui Templu distrus de către Romani în 70 A.D. – în timpul domniei lui Vespasian) este zidul de sprijin al esplanadei the Noble Sanctuary.
În urma cutremurului de pământ din primăvara lui 2004, o parte din drumul de acces (construit de cîteva secole) s-a surpat parţial. Autorităţile israeliene în consens cu Wakf (Consiliul Musulman ce administrează the Noble Sanctuary) şi cu Autorităţile iordaniene, au construit un drum provizoriu de acces între cele două esplanade. Între timp s-a proiectat şi avizat de către toate forurile competente – atît israeliene cît şi iordaniene, inclusiv Wakf, proiectul de restaurare şi modificare al vechiului drum, drum aflat în afara incintei the Noble Sanctuary.
Noul proiect, astăzi în construcţie se execută pe teritoriu arheologic, deci implicit se fac şi excavaţii arheologice, excavaţii aprobate atît de de forurile israeliene cît şi de cele iordaneze. Statutul arheologic al zonei Mugrabi este de interes pentru toate comunităţile evrei, creştini, musulmani (comunităţile fiind enumerate istoric).
Este cazul să menţionăm că toate lucrările de întreţinere şi restaurare în the Noble Sanctuary, Zidul de Est al Old Jerusalem, Lucrările din Grajdurile lui Solomon aflate în perimetrul the Noble Sanctuary s-au executat sub supravegherea arheologilor iordanieni.
Nici un moment autorităţile israeliene nu au permis manifestaţii extremiste din partea sectelor evreieşti; acelaşi lucru se întîmplă astăzi faţă de extremişti musulmani, care nici măcar nu cunosc şi nici nu vor să cunoască realitatea.


http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=4493

Nouă fotografi orbi îşi expun lucrările la Ierusalim



Dacă aţi ajunge în faţa obiectivului lui Riki Fritsch şi el ar apăsa pe buton pentru a declanşa, aţi închide ochii pentru că vă deranjează lumina flash-ului. Însă ea nu ar avea aceeaşi reacţie, căci nu poate vedea.

Fritsch este unul dintre cei nouă fotografi nevăzători ale cărui fotografii sunt expuse la Academia de Artă şi Design de la Universitatea din Ierusalim. "Când oamenii văd fotografiile, sunt mândri de mine", a declarat Fritsch, în vârstă de 50 de ani.

Organizatorii au declarat că unul dintre scopurile expoziţiei a fost de a le arăta oamenilor ce înseamnă să fii orb.
http://www.realitatea.net/41713_Noua-fotografi-orbi-isi-expun-lucrarile-la-Ierusalim-.html

Reparaţiile zidului de lângă moscheea Al-Aqsa stârnesc mânia musulmanilor
O nouă sursă de tensiuni a apărut în Israel, după ce autorităţile israeliene au dispus începerea lucrărilor de reparaţie la zidul de piatră care susţine movila pe care se află unul dintre cele mai sfinte locuri ale musulmanilor. Arhitecţii spun că zidul este pe cale să se prăbuşească şi are nevoie de ample lucrări de susţinere, dar palestinienii sunt suspicioşi şi consideră că evreii nu au dreptul să „sape" la temelia lăcaşului sfânt al islamului. Totuşi, drumul care este construit în jurul Muntelui Templului are porţiuni prăbuşite, care s-ar putea extinde.
Palestinienii se simt provocaţi
Un conflict similar a mai existat în anul 1996, când israelienii au început lucrările la un tunel care ar fi trebuit să treacă pe sub moscheea Al-Aqsa. În violenţele iscate din cauza acestei iniţiative au murit 80 de persoane, iar săpăturile au fost abandonate. În anul 2000, Ariel Sharon, care atunci era membru al opoziţiei, a făcut o vizită la moschee, iar gestul lui a stârnit imediat o revoltă palestiniană, pentru că aceştia au considerat că locurile sfinte au fost „spurcate". Noile reparaţii, deşi privite din afara conflictului par absolut nevinovate, pentru palestinieni sunt o provocare. Ei spun că israelienii încearcă să găsească un motiv pentru a săpa sub moschee, unde se crede că ar fi existat o cameră secretă, de unde templierii ar fi scos comoara din Templul lui Solomon. Un tunel ar putea verifica această teorie, pentru că partea subterană a templului nu a fost niciodată dărâmată, musulmanii construind deasupra vechiului lăcaş de cult evreu
Poliţia îi va proteja pe constructori
Poliţia israeliană, însărcinată cu paza lucrărilor, a interzis accesul persoanelor nemusulmane şi al palestinienilor sub 45 de ani, chiar dacă reparaţiile se vor desfăşura mai ales în Ierusalimul de Est, unde locuiesc arabii. Un cleric musulman i-a chemat, ieri, pe credincioşii musulmani să înconjoare moscheea în semn de protest. Premierul Ismail Haniya, liderul guvernului Hamas, a chemat palestinienii să oprească lupta fratricidă (între Fatah şi Hamas) ca să se poată apăra de „agresiunea israeliană". Dar israelienii au argumente de necontestat. În anul 2004, o parte din camerele subterane de sub moschee s-au prăbuşit, iar drumul de deasupra stă să se transforme într-o grămadă de moloz. Regele Abdullah al Iordaniei a avertizat însă că orice atac asupra „locurilor sfinte ale islamului" va fi considerat declaraţie de război.

Muzeul Israelului din Ierusalim restituie 400 de opere de arta
Ziarul Gandul | 03 februarie 2007
Muzeul Israelului din Ierusalim va fi nevoit sa restituie mostenitorilor victimelor genocidului nazist circa 400 de opere de arta, informeaza cotidianul "Haaretz", citat de Rompres. Potrivit ziarului, o lege stipuleaza ca operele de arta apartinand victimelor Holocaustului trebuie restituite mostenitorilor lor si, in acest sens, a fost creata o organizatie guvernamentala pentru a-i gasi. In lipsa unor mostenitori care sa le poata primi, operele de arta vor fi scoase la licitatie, iar banii obtinuti din vanzarea lor vor fi varsati institutiilor consacrate Holocaustului. Cateva dintre cele 400 de opere de arta sunt considerate importante, in special un tablou de Egon Schiele, precum si o serie de panze de Sisley, Max Liebermann si Moritz Oppenheim.
Lucrarile au fost furate de nazisti din intrega Europa si descoperite de armata americana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Muzeul Israelului le-a primit in anul 1965, dar nu i-a cautat niciodata pe eventualii mostenitori.

Premiul Ierusalim, acordat polonezului Leszek Kolakowski .Premiul Ierusalim 2007, acordat pentru contributii aduse pentru libertatea individului in societate, va fi decernat pe 18 februarie scriitorului si filosofului polonez Leszek Kolakowski. Juriul a acordat aceasta distinctie, in valoare de 10 mii de dolari, pentru "curajul, umanismul, profunzimea filosofica si cercetarile impresionante" care emana din opera acestuia. Premiul Ierusalim a fost pana acum decernat unor nume precum Bertrand Russel, Susan Sontag, Arthur Miller, Milan Kundera, Simone de Beauvoir, Jorge Luis Borges sau Mario Vargas Llosa.
Nascut la Random, Kolakowski este doctor al Universitatii din Varsovia, traieste actualmente la Londra si preda la prestigioase universitati din Statele Unite si Canada. Kolakowski, considerat un mentor al miscarilor anticomuniste din Polonia - filosoful Solidaritatii -, a primit in 2003 si premiul Kluge pentru realizari in stiintele umane, acrodat de Biblioteca Congresului din SUA, in valoare de un milion de dolari.

"Leaganul crestinatatii" fara crestini

Exod din Bethleem .Bethleem, "orasul in care Biblia plaseaza locul nasterii lui Iisus, ramane fara pelerini si fara crestini", se arata intr-un articol publicat ieri de cotidianul spaniol "ABC". Cauzele sunt confruntarile dintre palestinieni si israelieni, care au culminat in aceasta vara cu razboiul impotriva Hezbollah si campania din Gaza, dar si presiunile islamistilor impotriva vecinilor lor crestini, desconsiderati ca "necredinciosi".

"Craciunul vine la Bethleem, si in acest an, in aceleasi circumstante, de moarte si frustrare". Cu aceste cuvinte sumbre a descris situatia Patriarhul latin al Ierusalimului, Michel Sabbah. Violentele i-au alungat pe pelerini. Daca numarul lor ajungea in anii buni, in aceasta perioada, pana la 50.000, anul acesta abia daca sunt asteptati 5.000, relata corespondentul BBC din regiune. Intifada, care a inceput cu mai putin de trei luni inaintea Marelui Jubileu al crestinatatii din anul 2000, a fost inceputul declinului.
Numarul crestinilor localnici scade continuu. Ei reprezentau intr-un timp 90 la suta din populatia orasului, iar in urma cu o generatie inca erau 80 la suta. Acum insa, potrivit datelor Comitetului Crestin International, crestinii mai reprezinta doar 12, cel mult 15 la suta din populatie. Pentru aceasta, sustine analistul american Joseph Farah, nu poate fi blamat doar zidul de securitate ridicat de israelieni. De ce nu a provocat acesta si un exod proportional al musulmanilor? - se intreaba Farah. Atat el, cat si "ABC" dau raspunsul: crestinii sunt supusi unei presiuni crescande din partea islamistilor, care ii discrimneaza ca pe o minoritate pagana si ii acuza ca nu participa la lupta impotriva israelienilor (desi, nu de putine ori, crestinii si locurile lor sfinte sunt plasati dinadins in centrul confruntarilor, un exemplu fiind ocuparea Bisericii Nativitatii din Bethleem de luptatori palestinieni).
Situatia este dificila mai ales pentru femeile crestine, care sunt expuse (si supuse) umilintelor, pentru ca nu poarta valul musulman si se imbraca in haine occidentale. O alta problema este disproportia dintre femei si barbati in randul crestinilor, inregistrandu-se trei femei la un barbat. Mentalitatea palestiniana este clara: "casatorie sau mormant", femeile necasatorite sau vaduve neavand niciun drept, ceea ce le obliga pe multe femei crestine sa ia in casatorie musulmani.
Somajul in Bethleem a ajuns la 60 la suta, absenta pelerinilor si a turistilor eliminand cea mai importanta sursa de venituri pentru oras. Biserica incearca sa-i ajute pe crestinii nevoiti sa emigreze prin proiecte de constructii de locuinte, dar astfel se raspunde doar uneia dintre numeroasele nevoi ale din ce in ce mai micii comunitati crestine. Astfel, arata "ABC", s-a ajuns ca mai multi crestini originari din Bethleem sa traiasca in Brazilia sau Chile decat in orasul sfant in care s-au nascut.

3.000 de poliţişti au păzit 2.000 de participanţi la "Gay Pride"
Păzite de 3.000 de poliţişti, 2.000 de persoane s-au strâns, ieri, pentru a participa la "Parada Gay", desfăşurată pe un stadion din Ierusalim, după ce, în ajun, manifestarea propriu-zisă fusese contramandată din cauza marilor proteste iscate de desfăşurarea ei într-o piaţă din oraşul sfânt.
Poliţia israeliană a fost plasată în stare de alertă maximă ieri, atmosfera fiind deosebit de tensionată îndeosebi la Ierusalim, unde s-au combinat riscurile desfăşurării paradei homosexualilor, ale tradiţionalei rugăciuni de vineri a musulmanilor şi ameninţărilor de răzbunare ale grupărilor palestiniene după masacrul de la Beit Hanun din Fâşia Gaza. Ca urmare, circa 3.000 de poliţişti au asigurat protecţia adunării homosexualilor care s-a desfăşurat ieri, dar nu într-o piaţă din "oraşul sfânt", ci pe stadionul Guivat Ram din campusul universităţii ebraice, aflat chiar în centrul Ierusalimului.
Anularea paradei n-a fost de natură să elimine riscurile unor confruntări între homosexuali şi persoanele care n-au fost de acord ca o asemenea manifestare să aibă loc în "oraşul sfânt". De fapt, "Gay Pride" a fost anulată întrucât securitatea totală a manifestării n-a putut fi asigurată din cauza temerilor justificate de atentate palestiniene în semn de represalii după bombardamentele israeliene de la Beit Hanun, când au fost ucişi 18 palestinieni, toţi civili (femei şi copii). Decizia a fost bine primită de liderii evreilor ultra-religioşi, care au cerut colegilor lor să pună capăt oricărei manifestaţii împotriva homosexualilor. De peste o săptămână, aceştia, care reprezintă şapte la sută din populaţia israeliană, se aflau în luptă deschisă împotriva "Gay Pride". În trecut, ea fusese amânată de două ori: după retragerea israeliană din Gaza (toamna lui 2005) şi din cauza războiului din Liban, din vară. Totuşi, Curtea Supremă israeliană a autorizat desfăşurarea ei la 10 noiembrie.

* 8 iulie 1099 - cucerirea Ierusalimului de catre cruciati


Razboiul sfânt pentru Mormântul Domnului
Cruciadele, cele mai mari operatiuni militare pe care le-a intreprins vreodata Occidentul medieval, au marcat un moment semnificativ al istoriei civilizatiei. Pâna in secolul al XIX-lea, cruciadele au fost analizate exclusiv sub aspectul lor religios, cu toate ca au avut cauze si efecte de natura diferita: economice, sociale, politice si demografice. Ideea centrala a ramas aceea a eliberarii Sfântului Mormânt de sub ocupatia musulmana. ”Razboiul sfânt” n-a fost o tema specifica lumii islamice.
In anul 1071, turcii seldgiucizi au atacat Siria si Imperiul bizantin. Dupa catastrofala infrângere a armatelor bizantine de la Manzikert, musulmanii au ajuns in apropierea Bosforului. Provinciile bizantine din Anatolia si din nordul Siriei au trecut in stapânirea turcilor seldgiucizi. Mii de crestini au fost luati in robie, alte mii au fost masacrate si numeroase biserici au fost profanate sau distruse. Pelerinii si refugiatii au amplificat pericolul reprezentat de Semiluna.

Apelurile papalitatii
Erau suficiente motive pentru ca papa Grigore al VII-lea sa faca apel la principii crestini, exprimându-si intentia de a organiza o expeditie pentru eliberarea Ierusalimului, a crestinilor din Orient si pentru salvarea Imperiului bizantin. In 1074 si 1075, papa le-a scris contesei Matilda a Toscanei, ducilor de Lorena, de Savoia si de Burgundia, contilor de Toulouse si de Proventa, precum si altor nobili de mai mica importanta, cerându-le sprijinul militar.
Papa anunta ca vrea sa se aseze in fruntea armatei cruciate in aceasta operatiune militara pusa ”in slujba Sfântului Petru”, promitând ca pazitorul portilor raiului ii va recompensa cu privilegii vesnice pe toti cei care vor participa la cruciada. Cu toate ca Grigore al VII-lea afirma ca a reusit sa adune o armata de 50.000 de cavaleri, expeditia nu a mai avut loc, in principal din cauza relatiilor tensionate dintre papalitate si imperiu.
In 1095, la Conciliul de la Clermont papa Urban al II-lea a lansat apelul ca episcopii si abatii sa predice cruciada in toate mediile si clasele sociale. ”Celui care numai din evlavie, si nu pentru a câstiga faima ori bani, va lua calea Ierusalimului pentru a elibera Biserica lui Dumnezeu, sa-i fie socotita calatoria penitenta”, se afirma in Canonul al IX-lea al Conciliului de la Clermont.

Ierusalim: tinta finala
Din nou, intentia papalitatii era limpede: organizarea unei expeditii armate cu dublul scop de a-i ajuta pe crestini si a recuceri teritoriile aflate sub dominatie musulmana, dar si eliberarea Ierusalimului si a mormântului lui Hristos, locuri aflate in mâinile islamicilor din anul 638. ”Este vorba despre o operatiune militara de recucerire, menita sa sprijine cu armele crestinii din Orient si sa reia in posesie Ierusalimul, tinta finala a expeditiei care, tocmai de aceea, este asimilata unui pelerinaj si procura aceleasi binefaceri daca este intreprinsa din evlavie, iar nu din interes personal”, sustine Jean Flori, intr-un studiu dedicat Ierusalimului si cruciadelor.
Exista istorici care tind sa minimalizeze locul Ierusalimului in ideea de cruciada, sustinând ca toti cronicarii si-au scris cronicile dupa cucerirea Cetatii Sfinte, ceea ce le-a influentat puternic conceptia despre cruciada. Cruciada este vazuta, in aceasta viziune, ca fiind o operatiune de ajutorare a Imperiului bizantin, pentru recucerirea teritoriilor pierdute de curând, si nu o operatiune destinata sa elibereze Palestina sau Ierusalimul.
Cu toate acestea, este greu de acceptat ideea ca Urban al II-lea nu a indicat Ierusalimul ca tinta finala a expeditiei, din moment ce discursul sau amintea de devastarile si profanarile survenite in regiunile dintre Ierusalim si Constantinopol: biserici darâmate, altare pângarite si crestini masacrati sau supusi la tot felul de brutalitati. Papa amintea chiar de faptul ca musulmanii ar fi distrus Mormântul Domnului. In plus, doar Ierusalimul putea fi, dupa recucerire, capitala acestui pamânt sfânt, pentru ca el reprezenta trecerea de la vremurile prezente la imparatia lui Dumnezeu ce va sa vie. Ca urmare, scopurile cruciatilor trebuiau sa fie acelea de eliberare a Ierusalimului, de refacere a Sfântului Mormânt si de pedepsire a sarazinilor.
Cruciada saracilor
Prima cruciada a inceput in 1096, prin asa-numita ”cruciada a saracilor”, condusa de Petru Pustnicul si Walther cel Sarac. In drumul lor spre Ierusalim, cele doua armate, de fapt doua multimi anarhice, eterogene si vesnic infometate, au jefuit numeroase orase si sate. Alte trei ”armate”, conduse de Volkmar, Gottschalk si cavalerul brigand Emich von Leisingen si-au inaugurat cruciada masacrând populatia evreiasca din Praga, Mainz, Köln, Trier, Speyer si Worms. Cele trei bande au fost decimate de trupele regale ale Ungariei.
Din toate aceste cohorte de ”cruciati”, cam vreo 25.000 au ajuns in Imperiul bizantin, unde si-au continuat jafurile, chiar dupa ce guvernatorul le-a asigurat hrana. Imparatul Alexios Comnenul s-a grabit sa-i treaca pe malul asiatic al Bosforului. Fara sa astepte sosirea armatelor cavalerilor, acestia au luat cu asalt Niceea. Musulmanii au macelarit cea mai mare parte a acestei asa-zise armate crestine.

Cruciada cavalerilor
A doua parte a cruciadei, având ca destinatie Ierusalimul, a demarat in momentul in care, raspunzând apelului Papei Urban al II-lea, s-au format patru armate feudale, bine organizate si echipate, conduse de conti si duci de mare prestigiu. Nici una nu avea in fruntea sa un rege, pentru simplul motiv ca la data când papa predicase cruciada, imparatul Heinrich al IV-lea al Germaniei si regii Filip I al Frantei si Wilhelm al II-lea al Angliei erau excomunicati de Biserica.
Armatele cruciate au pornit in toamna anului 1096 si dupa ce au urmat drumuri diferite, s-au intâlnit in 1097 la Constantinopol. Imparatul Alexios Comnenul nu avea incredere in baronii occidentali, temându-se de un atac al acestora impotriva orasului. Bizantinul intelegea sa-i trateze ca pe niste mercenari, fara a fi dispus sa le dea ajutor militar, doar daruri, titluri, alimente si solda trupei, si cerându-le in schimb juramântul de fidelitate cuvenit unui suveran. Cruciatii urmau sa-i cedeze toate tinuturile, orasele si cetatile pe care le vor cuceri de la turci si sa le detina doar sub forme de feude imperiale, intrucât apartinusera inainte Imperiului.
Conducatorii cruciati, cu exceptia contelui de Toulouse si a lui Tancred, au depus juramântul vasalic si au fost transportati de flota bizantina in Asia Mica. Primul oras asediat si cucerit a fost Niceea, cruciatii predându-l autoritatii bizantine. Cavalerii crestinatatii si-au continuat drumul spre sud, inaintând in conditii foarte grele, prin stepa, desert, tinuturi devastate de incendii si cu fântânile otravite de turcii aflati in retragere. Pe o caldura torida, cruciatii au reusit sa cucereasca bazele militare ale turcilor din tinuturile Muntilor Taurus.
Antiohia a fost cucerita dupa un asediu de opt luni. Bohemond, cel mai viteaz cruciat, dar si cel mai egoist si mai interesat dintre acestia, a pastrat orasul ca domeniu personal, fara a continua drumul spre Ierusalim. Baudoin de Boulogne, deviind de la traseul stabilit, a cucerit Edessa, intemeind un stat propriu, care a durat o jumatate de secol. Diversiunea celor doi a pus sub semnul intrebarii obiectivul principal al cruciatilor. Doar puterea de convingere a legatului papal a facut ca armata cruciata sa-si continue drumul spre Ierusalim.

Cucerirea Ierusalimului
Ajunsi sub zidurile Ierusalimului, inainte ca musulmanii care stapâneau orasul sa trimita o puternica armata de aparare, cruciatii au inceput asediul care a tinut o luna. Ierusalimul a fost luat cu asalt dupa câteva procesiuni liturgice asemanatoare celor de la cucerirea Ierihonului de catre evreii din Biblie. In timpul asediului, Petru Pustnicul, ca altadata Moise cu ocazia luptei lui Iosua impotriva amalecitilor, a fost insarcinat cu organizarea rugaciunilor si a liturghiilor de imbunare a clerului grec si latin, menite sa câstige sprijinul Cerului. Populatia care s-a predat a fost crutata, restul masacrata, iar evreii au fost adunati intr-o sinagoga in care au fost arsi de vii. Jafurile si omorurile au durat vreme de doua saptamâni.
”Cruciatii strabateau strazile, cu spada sau pumnalul in mâna, omorând orice locuitor pe care-l intâlneau, fara sa crute nici femeile, nici copiii. Spectacolul unui asemenea numar de cadavre era insuportabil; dar masacratorii erau si mai hidosi la infatisare decât victimele lor: din talpi pâna in crestet erau acoperiti de sânge. In incinta insasi a templului erau peste 10.000 de cadavre; cifra la care trebuiau adaugate cadavrele care zaceau pe strazile orasului”, scria marele istoric al primei cruciade, Giullaume, arhiepiscop de Tir.
Acelasi cronicar sustine ca ”... dupa ce au asigurat paza orasului, baronii s-au despartit si s-au dus la locuintele lor. S-au spalat si si-au pus vesminte curate. Apoi au pornit, desculti, intr-un concert de plânsete si de gemete, prin toate locurile orasului pe care le strabatuse Hristos, sarutând urmele talpilor lui...”
”Masacrarea locuitorilor din Ierusalim, evrei si musulmani deopotriva, chiar daca nu a fost generala, cum s-a crezut, nu imbraca in mai mica masura formele unui devotament prin interdictie, imitând si el razboaiele sfinte in numele lui Dumnezeu din timpurile biblice. Cronicarii le inregistreaza fara jena, justificându-le prin faptul ca ele reprezinta pedeapsa pentru nelegiuirile morale si religioase comise de musulmani fata de crestini si de Locurile Sfinte”, afirma Jean Flori.
Asimilarea cruciadei cu razboaiele din Vechiul Testament impotriva popoarelor idolatre, care ocupau Tara Sfânta promisa poporului lui Dumnezeu, este confirmata si de consemnarea de catre cronicarii participanti la cruciada a existentei unui idol al lui Mohamed in Templu, afirmatie fara nici o legatura cu realitatea.

Victoria crestinilor
Vestea eliberarii Sfântului Mormânt a declansat, in Occident, entuziasmul religios al maselor si dorinta de glorie si de cuceriri a feudalilor. Urban al II-lea murise cu doua saptamâni inainte, fara sa se poata bucura de marele succes al cruciadei pe care o propovaduise.
Dupa o saptamâna, baronii s-au reunit sa-l aleaga pe cel care urma sa devina regele Ierusalimului. A fost ales Godefroy de Bouillon, dar acesta n-a acceptat decât titlul de protector al Sfântului Mormânt. ”Domnia” lui a durat un an, pâna la moartea sa, timp in care a respins un contraatac violent al musulmanilor fatimizi din Egipt, in urma bataliei de la Askelon. Victoria crestinilor a fost totala; Ierusalimul a ramas in mâinile cruciatilor. In acelasi timp, a extins granitele regatului spre est, intemeind principatul Galileei. La cinci ani dupa moartea lui Godefroy, fratele acestuia, Baudoin, a fost incoronat ca primul rege al Ierusalimului. In urmatoarele secole, Ierusalimul a fost recucerit de mai multe ori de musulmani si crestini. Astazi, Ierusalimul este considerat oras sfânt de cele trei mari religii monoteiste ale lumii: iudaismul, crestinismul si islamul.

Un cruciat mai ciudat
Emich din Flonheim se credea sau se pretindea a fi trimis de Dumnezeu pentru a deveni regele zilelor de apoi; potrivit profetiilor lui Pseudo-Metodiu, el trebuia sa uneasca sub autoritatea sa grecii si latinii, sa-i converteasca pe evrei si sa adune astfel in spatele sau ”tot Israelul”, evreii si pagânii convertiti, pentru a merge la Ierusalim, unde i-ar fi inapoiat lui Hristos coroana, inainte de a participa impreuna cu el la marea batalie finala impotriva fortelor raului.
Patrunsi de aceste idei, Emich si emulii sai au terorizat comunitatile evreiesti de pe Mosela, de pe Rin, Nekar si Dunare, botezându-i cu forta pe copiii evrei, punând adultii sa aleaga intre botez si moarte, dezamagiti si socati vazând ca prefera sa moara, ucigându-se intre ei intr-un holocaust voluntar, decât sa-si renege credinta.
Dupa cucerirea Ierusalimului, cei mai multi dintre comandanti, considerând ca misiunea lor s-a incheiat, au continuat sa actioneze pe cont propriu. Altii s-au intors acasa, poate dezamagiti de faptul ca Dumnezeu nu a facut sa coboare din ceruri, o data cu Hristos, Ierusalimul ceresc pe care-l asteptau. Viata obisnuita continua sa se desfasoare in acelasi ritm pe acest pamânt al suferintelor.
Raymond de Toulouse si-a consolidat comitatul de Tripoli, devenind un aliat de nadejde al Imperiului bizantin. O vreme, a ramas chiar la Constantinopol. Bohemond a intrat in conflict cu imparatul bizantin, si a reusit sa mareasca teritoriul principatului Antiohiei. Intr-o lupta cu turcii a fost capturat si a ramas prizonier 16 ani, timp in care principatul a fost organizat de nepotul sau, Tancred. Baudoin I, un excelent soldat si om politic, si-a organizat regatul intr-un stat puternic care a polarizat in jurul sau statele cruciatilor, constituind un ansamblu de state-tampon intre musulmanii din Egipt si cei din Asia Mica.

Armatele cruciate
Prima armata cruciata, cea lotharingiana, recrutata in Lorena, Brabant si regiunea renana, a fost condusa de ducele Godefroy de Bouillon, insotit de fratele sau, Baudoin de Boulogne, primul viitor rege al Ierusalimului. A doua, sub conducerea ducelui Normandiei, Robert Courteheuse (fiul lui Wilhelm Cuceritorul) insuma contingente din nordul Frantei. A treia, formata din cavaleri provensali, care mai luptasera si in Spania contra musulmanilor, era condusa de Raymond de Saint-Giles, conte de Toulouse. In fine, cea de a patra oaste cruciata o formau cavalerii normanzi din nordul Italiei, in fruntea carora se afla contele Bohemond de Taranto, fiul faimosului Robert Guiscard, avându-l alaturi pe nepotul sau, Tancred. Normanzilor nu le era necunoscut Imperiul bizantin, deoarece il invadasera deja de doua ori.

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=901

VA FI RECONSTRUIT TEMPLUL DIN IERUSALIM? (I)
=====================================
VA FI RECONSTRUIT TEMPLUL DIN IERUSALIM ? (II)

Scandal UE-Israel pentru Ierusalim
http://www.ziua.ro/display.php?id=189467&data=2005-11-30

Ierusalim - "Orasul pacii"
Cadran politic | Idei contemporane | Ierusalim - "Orasul pacii"

ISRAELUL, ACUZAT CA VREA SA „FURE“ IERUSALIMUL DE EST DE LA PALESTINIENI
Un memorandum confidential al Ministerului Afacerilor Externe britanic acuza Israelul ca intentioneaza sa-si anexeze rapid Ierusalimul de Est, pentru a evita ca acesta sa devina capitala unui viitor stat palestinian, a informat, vineri, cotidianul britanic „The Guardian“. Documentul a fost prezentat ministrilor afacerilor externe ai tarilor membre ale UE, dar nici o decizie nu a fost luata deocamdata. „Activitatile israeliene la Ierusalim violeaza in acelasi timp obligatiile pe care si le-a asumat in cadrul Foii de parcurs, cat si cele din cadrul legislatiei internationale“, afirma memorandumul, precizand ca orasul urmeaza sa fie anexat statului evreu prin extinderea coloniza rii. Bariera de securitate pe care o construieste Israelul are drept scop exproprierea terenurilor arabe in interiorul si in jurul vechiului oras. „Aceasta anexare de facto a pamanturilor arabe este ireversibila. Cand bariera va fi ridicata, Israelul va controla toate caile de acces spre Ierusalimul de Est, care va fi izolat de Bethleem si Ramallah, precum si de Cisiordania“, continua documentul citat de cotidian. „The Guardian“ adauga ca sefii diplomatiei europene au amanat discutarea acestei probleme pana luna viitoare la presiunea exercitata de Italia, considerata de Israel drept aliatul cel mai sigur dintre cei 25 de membri ai UE.
http://www.atac-online.ro/archive/2005/noiembrie/26/6.php

Fictiune - Victime in Ierusalim
http://www.jurnalul.ro/articol_60944/fictiune___victime_in_ierusalim.html

Mintea araba
http://www.ziua.ro/display.php?id=205054&data=2006-08-09

Intre Teheran si Ierusalim
http://www.ziua.ro/display.php?id=205051&data=2006-08-09

VA FI RECONSTRUIT TEMPLUL DIN IERUSALIM?
http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/va-fi-reconstruit-templul-din-ierusalim_4340.html

Cainii – noii colegi ai politistilor din Ierusalim
Politistii din Ierusalim au noi colegi in echipele de teren. Incepand din 22 august, ei patruleaza alaturi de caini antrenati sa detecteze imediat substantele explozibile. Cainii sunt dusi in primul rand in mijloacele de transport in comun, in statiile aglomerate, mai ales la orele de varf cand extremistii islamisti pot ataca. Animalele au fost dresate timp de cinci luni, iar primele zece echipe formate din cate un agent si doi caini si-au inceput deja activitatea. Ei fac parte din serviciul de securitate al Ministerului Transporturilor.
Autoritatile israeliene au mai studiat si posibilitatea de a folosi porci pentru detectarea bombelor, fiind cunoscute abilitatile olfactive ale acestor porcilor. In urma cu cateva luni, fusese propusa ideea ca in autobuzele din oras sa fie amplasati saci cu grasime de porc, mizand pe faptul ca islamistii nu se ating de carnea de porc, deoarece si-ar pierde dreptul de a ajunge in Paradis.
(A. Z.)

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=1910&cat_load=NEWS&archive=yes

SINDROMUL IERUSALIM
Un lucru straniu se petrece cu unii turisti care viziteaza Orasul Sfant. Se numeste Sindromul Ierusalim. Si este, pe cat de misterios, pe atat de unic. Misterios, pentru ca nici astazi, nimeni nu stie exact ce anume declanseaza aceste reactii tulburatoare

200 de turisti/an sunt spitalizati
În apropierea Pastelui - ca si a Craciunului -, clinicile de psihiatrie din Ierusalim, politia, soferii de taxi si ghizii se pregatesc pentru avalansa de turisti. Cu unii sunt obisnuiti: procesiuni monotone de “reîncarnari” ale lui Iisus Hristos, care retraiesc, pe Via Dolorosa, ultimii Lui pasi înainte de crucificare. Alta categorie este însa asteptata la Spitalul de psihiatrie Kfar Shaul. Sunt cei care sufera de sindromul Ierusalim: acum sunt normali, iar peste un minut se cred Fecioara Maria, Iisus sau Ioan Botezatorul. Intoxicati de atmosfera spirituala care impregneaza orasul, iau cu asalt locurile sfinte în cautarea unei experiente supranaturale, pe care chiar cred ca o traiesc.
Manifestarile acestui sindrom au fost descrise clinic pentru prima data în 1930, de dr. Heinz Herman, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne în Israel. Halucinatii, idei obsesive, psihoze, delir religios, toate aceste simptome alcatuiesc un sindrom specific, care erupe spontan si intens în atmosfera mistica a Orasului Sfant. Dr. Yair Bar El este cel care i-a dat numele de Sindromul Ierusalim si care a continuat studiile profesorului Herman, la spitalul Kfar Shaul. Primul contact al dr. Bar El cu acest sindrom a avut loc în 1987. O tanara argentinianca se vantura în pielea goala pe langa Zidul Plangerii, spunandu-si “regina noptii” si pretinzand ca are puterea de a “a da rod deserturilor”. Astazi, între 50 si 200 de turisti pe an au nevoie de spitalizare pentru probleme psihice, numarul lor crescand în zilele de Paste si de Craciun.
În timp ce multi dintre ei sufera, cu adevarat, de unele boli mentale, altii nu traiesc aceasta experienta decat în Ierusalim.

Cine sunt victimele sindromului
Dr. Bar El, responsabil în cadrul Ministerului Sanatatii si fost director al spitalului Kfar Shaul, a studiat, între 1979 si 1993, 470 de turisti internati cu probleme temporare de dezechilibru mental - majoritatea evrei, restul crestini. Concluziile la care a ajuns sunt fascinante.
În primul rand, dr. Bar El a identificat trei categorii de pacienti cu sindromul Ierusalim. Prima o reprezinta persoanele cu antecedente psihice, care vin în Ierusalim cu idei fixe. Al doilea grup, si cel mai numeros, sunt pelerinii cu profunde convingeri religioase. Multi sunt usor instabili psihic si manati de imperativul de a face ceva istoric, care va declansa evenimente majore, cum ar fi Armageddon-ul, Venirea lui Mesia sau Învierea lui Hristos. “Avem însa si al treilea grup, cei cu adevaratul sindrom Ierusalim”, explica dr. Bar El. “Persoane complet sanatoase, fara niciun fel de probleme psihiatrice, neconsumatoare de droguri, care sosesc aici ca orice turist normal. Si, dintr-o data, se manifesta irational, psihotic, delirant.” Interesant este faptul ca nu numai turistii sunt afectati de sindromul Ierusalim - chiar si localnicii pot suferi tulburari temporare de comportament, în special în apropierea unei sarbatori.
Afirmatiile Dr. Bar El au fost contrazise de alti medici, Moshe Kalian si Eliezer Witztum, care sunt de parere ca toti turistii care au manifestat acest sindrom erau deja bolnavi mentali.

7 trepte ale suferintei
În plus, sustin ei, daca acest comportament este specific Ierusalimului sau nu este discutabil, deoarece manifestari similare au fost observate si în alte locuri de importanta istorica, cum ar fi Mecca sau Roma (vezi sindromul Stendhal).
În studiile sale legate de sindromul Ierusalim, dr. Bar El a identificat sapte trepte care conduc spre aceste manifestari. La sosirea în Ierusalim, turistii traiesc o stare de neliniste, urmata de dorinta de a fi singuri. Devin apoi obsedati de ideea purificarii, taindu-si parul si unghiile facand dus dupa dus, aruncandu-si hainele si îmbracandu-se numai în alb - de obicei, cu cearceafurile de la hotel. Dupa care, încep sa cante si sa se roage, înainte de a porni în pelerinaj spre unul dintre locurile sfinte ale orasului - în special, la Zidul Plangerii. Ajunsi acolo, tin discursuri, se cred reîncarnari ale personajelor biblice, pretinzand ca detin tot felul de puteri magice si secretul pacii mondiale. Unii ratacesc prin desert, altii stau ghemuiti langa Biserica Sfantului Mormant, asteptand nasterea pruncului Iisus.

Manifestari socante
O vanzatoare de 24 de ani din tara Galilor, sosita la Ierusalim, a început sa auda doua voci - una care îi spunea ca este Fecioara Maria, alta care insista ca este o tarfa. O secretara de 35 de ani din Anglia s-a dezbracat complet goala pe Muntele Templului, spunand politiei ca are nevoie de cineva care s-o fecundeze, pentru a putea da nastere unui al doilea Mesia. O alta tanara turista britanica a dat buzna într-un spital din Ierusalim, tipand ca pierde copilul Iisus. “Femeile tinere sunt cele mai vulnerabile”, ofteaza dr. Bar-El. “Numai recent am avut de-a face cu trei Fecioare Maria.” Barbatii se indentifica, în schimb, cu Mesia sau cu Ioan Botezatorul. Un profesor danez a fost prins de politia palestiniana îmbracat doar cu o piele de animal, fara acte, fara bani. Parea inofensiv, dar n-au stiut ce sa faca cu el. Într-unul din rarele momente, au cerut ajutor politiei israeliene. Acestia i-au lamurit imediat ca au de-a face cu un alt Ioan Botezarorul. Al saselea în acel an. Acest tip de comportament nu necesita spitalizare. De fapt, multe dintre victimele sindromului Ierusalim sunt inofensive, enervante pentru unii si amuzante pentru altii. Exista însa un procent cu grave tulburari, care ajung în saloanele spitalului Kfar Shaul. Aici li se administreaza tranchilizante si sunt tinuti pana îsi revin complet - de obicei, în cinci-sapte zile. “Se simt ca si cum s-ar trezi dupa o noapte de betie”, explica dr. Bar El. “Le este rusine si refuza sa vorbeasca despre experienta lor. Unii nu-si amintesc nimic, altii nu vor sa-si aminteasca. Dar recuperarea este completa.”

Incendierea moscheii antice El-Aqsa
Pentru politia orasului, sindromul Ierusalim nu reprezinta întotdeauna o experienta divina. În urma cu cativa ani, de Paste, un turist american a intrat sub vraja Orasului Sfant în timp ce vizita Biserica Sfantului Mormant. Un ghid care lucreaza în Biserica îsi aminteste bine momentul: “Avea în jur de 30 de ani si era cu prietena lui. Mergea linistit în cadrul grupului de turisti. Apoi, a început sa tipe “Salvati copiii lumii” si sa distruga tot ce întalnea în cale. A spart lampile, a aruncat cu pietre în Madonna, apoi a încercat sa darame crucea. Politia l-a luat imediat, dar nu l-a arestat.”
Un alt caz notoriu a fost cel al australianului Dennis Rohan, care a vizitat Ierusalimul în 1969. La o saptamana de la sosirea lui, a descoperit în camera de hotel un citat din Biblie, care spunea: “O persoana va fi chemata sa construiasca Templul. Ca recompensa, acel om va fi facut rege al Ierusalimului”. Imediat, a tras concluzia ca despre el este vorba. “Am crezut ca, daca eu sunt Cel Ales, trebuia sa demonstrez acest lucru distrugand moscheele”, a declarat el ulterior tribunalului. Asa ca, s-a apucat sa incendieze antica moschee El-Aqsa, din Israel. Incendiul s-a soldat cu grave implicatii internationale, înfuriind lumea musulmana, care l-a considerat un act de agresiune israeliana. Dupa doua zile de la incident, regele Arabiei Saudite a cerut tuturor musulmanilor sa declare Razboiul Sfant pentru eliberarea Ierusalimului. Apelul lui a fost sustinut de guvernul iordanian si de presedintele egiptean. O saptamana mai tarziu, Uniunea Sovietica declara oficial ca Israelul trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru incendiere, iar dupa o luna, la un summit islamic, 23 de lideri musulmani emiteau o declaratie comuna, prin care acuzau Israelul de atac premeditat. Rezultatul ? Rohan a fost judecat într-o cusca cu geam antiglont si internat într-un azil.

Profetii în sandale,înlocuiti de oamenii de afaceri
Cum se explica aceasta influenta a Ierusalimului asupra oamenilor ? Leagan al spiritualitatii, orasul este îmbibat de semnificatii si conflicte religioase, reprezentand locul de intersectie a trei mari religii: crestina, mozaica si musulmana. Aici se gaseste locul cel mai sfant pentru evrei, Zidul Plangerii; tot aici se gaseste al treilea mare loc sfant pentru musulmani, Domul Stancii, unde Mohammed s-a înaltat la ceruri; si, evident, Biserica Sfantului Mormant, altarul crestinatatii, construita pe locul crucificarii si înmormantarii lui Iisus.
“Victimele sindromului Ierusalim - argumenteaza dr. Bar-El - provin, în general, din familii religioase. În subconstient, si-au format o imagine ideala despre Ierusalim, Orasul Sfant. Iar cand se confrunta cu realitatea vietii moderne de azi, clacheaza. Poate ca este, într-adevar, socant pentru un credincios care soseste în Israelul modern sa vada, în loc de profeti în sandale si cu toiagul în mana, oameni de afaceri grabiti, vorbind la celulare.”
Victor Wadahakar, fosta oficialitate în politia din Ierusalim, are si el o teorie: “Un lucru e sigur. Daca vii la Ierusalim, te încearca niste sentimente religioase. Un loc atat de sfant ca acesta îi poate speria pe unii. Oamenii vin aici si se simt vinovati - nimeni nu a trecut prin viata fara sa faca ceva de care sa nu-i fie rusine, iar Ierusalimul scoate la iveala aceste pacate. Oamenii vor sa se caiasca si sa renasca.”
Sora Kathleen, o calugarita canadiana care traieste într-o comunitate crestina, nu crede ca sindromul Ierusalim este o forma de nebunie. “Acesta este un loc special”, afirma ea. “Biblia spune ca Dumnezeu a ales Ierusalimul. El si-a pus numele Lui aici, iar sangele lui Iisus de pe cruce a îmbibat pamantul acestui oras. Prezenta Lui este simtita aici. Este normal sa ai o experienta supranaturala. Multi nu înteleg pe deplin ce se întampla aici - tot ce stiu e ca ceva straniu se petrece cu ei. Cautand sa înteleaga si sa simta, fac si unele lucruri ciudate.”
Ca în cazul unei unei studente franceze, care nu mai iesise de doua zile din camera sa de hotel. Ca în cazul unei unei studente franceze, care nu mai iesise de doua zile din camera sa de hotel. Cand au intrat, fata statea goala pe jos, langa pat, nemiscata. Nu luase droguri, dar spunea ca “asteapta un semn divin”. Politia a încercat s-o ridice, dar studenta s-a împotrivit. Vorbea perfect normal. “Ce puteam sa facem ?”, declara Wadahakar. “Nu comisese nici o crima. Daca ea vroia sa stea pe jos, ce sa-i faci ?”
“Asemenea lucruri nu pot fi explicate”, continua Wadahakar. “E ceva cu orasul asta... Si i se poate întampla oricui.”

Ioana Barzeanu

Sindromul Ierusalim nu este singurul care afecteaza sute de turisti anual. Mai sunt si altele, ca de exemplu:
Sindromul nomazilor
Este vorba de o dezorientare temporara care afecteaza turistii în aeroporturi sau alte centre de tranzit. Izolati de orice lucru familiar, victimele acestui sindrom se detaseaza de mediul înconjurator si încep sa hoinareasca aiurea, fara a sti cine sunt si unde merg. Îsi revin imediat ce ajung acasa.
Sindromul Stendhal
I se mai spune si sindromul Florenta, deoarece apare de obicei la Florenta si pare a fi declansat de frumusetea orasului si de incredibilele opere de arta pe care le adaposteste. Victimele sindromului stau transfigurati în fata magnificelor statui, a uimitoarelor tablouri sau a lucrarilor arhitectectonice, trecand prin stari de ameteala, greata, transa. Îsi revin dupa cateva ore.

http://www.independent-al.ro/content/blogcategory/19/50/

Comemorare in padurea Dorohoiului din Ierusalim
Evreii originari din nordul Bucovinei au sadit in padurea Ierusalimului
o mica padurice in memoria evreilor din Dorohoi si imprejurimi (Saveni,
Mihaileni, Darabani, Radauti-Prut, Hertza) care au fost deportati sau
au cazut victime pogromului din urma cu 65 de ani. In fiecare an, la 30
iunie, ei se intalnesc in padurea Ierusalimului si ceremonia este
onorata de prezenta unor personalitati importante din viata politica si
cultural-sociala a tarii. Initiativa a avut-o, in urma cu cateva
decenii, Shlomo David, un supravietuitor al pogromului. El a strans
documente si marturii si a publicat pana acum un corpus impresionant de
sase volume, toate in limba romana si ebraica. Shlomo David e acum
batran, dar romaneasca sa e limpede.
"Totul a inceput pe 28 iunie 1940, imi spune el. O parte din trupele
romane in retragere, dupa ce sovieticii au furat romanilor Basarabia si
Bucovina, s-a oprit la Dorohoi. Evreii au inceput sa aiba necazuri, de
parca evreii erau vinovati de pierderea Basarabiei. La Hertza, un
orasel nu departe de Dorohoi, un ofiter rus il ucisese pe soldatul
evreu Iancu Solomon, cand acesta l-a aparat cu propriul sau trup pe
capitanul roman Boros. Trupul lui Solomon a fost adus la Dorohoi si la
1 iulie urma sa aiba loc inmormantarea. Onorurile militare trebuia sa
le dea o garda de onoare formata din 10 soldati evrei, un sergent roman
si ofiterul-adjutant evreu Emil Bercovici. Dupa inmormantare, un grup
de soldati romani ai Regimentului 3 graniceri i-a prins pe militarii
evrei, i-a dezbracat si i-a impuscat. S-a tras in plin si in multimea
care participa la inmormantare, si apoi macelul, la care au participat
si civili transformati in fiare, s-a extins si pe strazile evreiesti
ale orasului. Aproximativ 150 de evrei si-au pierdut viata.
Nenorocirile nu se incheiasera. Dupa ce Basarabia si Bucovina au fost
recucerite de armatele romane, aproape toti evreii din Dorohoi si
imprejurimi au fost deportati in Transnistria. Ne-am reintors la casele
noastre mult mai putini si apoi am plecat cu totii in Israel. Am scris
cartea ca sa nu se uite si tot pentru ca sa nu se uite am sadit pomii
in Padurea Ierusalimului, Padurea Dorohoi", sustine Shlomo, sufletul
intregii manifestari, care a cointeresat si Yad Vashem-ul, Muzeul
Holocaustului din Ierusalim, si institutiile statale israeliene care
patroneaza manifestarea si i-a invitat pe fostul prim-ministru Ehud
Barak, ambasadoarea Romaniei, dr. Mariana Valeria Stoica, deputata
Colette Avital, Zeev Schwartz, presedintele organizatiei evreilor
originari din Romania si pe rabinul Iosef Waserman sa ia cuvantul. Mali
Mesulam si I. Cazacu (originari din Mihaileni), Sergiu Leibovici (din
Saveni), Perl Dolfi si Moshe Balan (Din Dorohoi), Iuclea Zeev (din
Darabani), Fani Bar (din Hertza), si Shoshana Ben-Aharon (din Radauti
Prut) au aprins faclii; 12 copii au depus jerbe de flori, iar un cor
religios a intonat "El male rahamim", rugaciunea de neuitare.
http://www.ziua.net/display.php?id=179706&data=2005-07-01&ziua=e6052d5b0043d916cca019289aeffa69

IERUSALIMUL IN POLITICA ISRAELIANA: PACE PENTRU PACE?
UNUL DIN principalele puncte inca de rezolvat in conflictul israelo-palestinian este problema Ierusalimului. De ce e considerata mai importanta decat altele precum cea a apei, sau a frontierei definitive? Pentru Israel, din 1980, Ierusalimul este capitala “eterna si indivizibila” a statului evreu si a poporului evreu.
Proiectul “Marelui Ierusalim” a pornit prin confiscarea pamanturilor oraselor si satelor care nu au fost niciodata considerate parte a orasului, precum Beit Hanina, Sur Bahir, Beit Safafa, Ar Ram (care se aflau in interiorul districtului Ierusalim pana in 1967), si chiar al oraselor din alte districte, precum cazul special al Beit Jala si Beit Sahour, precum si al capitalei districtului lor, Bethlehem.

http://ro.altermedia.info/orientul-mijlociu/ierusalimul-in-politica-israeliana-pace-pentru-pace_2739.html