IN ROMANIA[1]

Rezumarea primului mesaj :

IDEI CARE UCID

La iniţiativa preşedintelui României, în octombrie 2003 s-a instituit o prestigioasă comisie internaţională pentru a studia problemele legate de Holocaustul din România. Lucrările s-au desfăşurat sub preşedinţia onorifică a lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Cercetările au fost definitivate, concluziile au fost stabilite, eforturile depuse au fost subliniate cu recunoştinţă în alocuţiunile rostite de doi preşedinţi succesivi (Ion Iliescu şi Traian Băsescu). Statul român a comandat Editurii Polirom publicarea impresionantei lucrări. De aici încolo însă, un văl gros de tăcere se aşterne în presă peste această carte incendiară, încît nu mai ştii ce să crezi: lumea n-a citit-o, sau optează doar pentru aşteptarea prudentă?

Pe undeva, liniştea generalizată de azi – întreruptă ici şi colo de invectivele antisemiţilor – e justificată. Căci Raportul final al Comisiei Wiesel ne propune o abordare extrem de complexă, pe linia studierii mentalităţilor, a biografiei intelectualităţii române reprezentative, a istoriei evenimenţiale, cu numeroasele sale detalii tragice, a consemnării unor mărturii directe, de la “firul ierbii”, a unor acute dezbateri morale şi existenţiale asupra trecutului şi prezentului nostru, din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Numeroasele ipoteze lansate de unii studioşi pe cont propriu în ultimii zeci de ani şi combătute de alţi cercetători, legate de implicarea României în masacrul extins asupra evreilor, sînt astăzi pentru prima dată însumate şi asumate oficial, într-un document cu pondere istorică, politică, diplomatică şi (poate) economică.

Absolut impresionantă e mai ales organizarea logică, minuţioasă, temeinică, a materialului prezentat. Faptele sînt urmărite nu doar în momentul istoric al tragicei lor desfăşurări, ci luîndu-se în considerare întregul proces al cauzalităţii, de-a lungul deceniilor. Cum se poate ca oameni paşnici, blînzi şi inofensivi să se năpustească într-o bună zi asupra vecinilor sau concetăţenilor, să-i lovească, să-i jefuiască şi să-i ucidă? Răspunsul la o asemenea întrebare elementară ar trebui să conţină mai multe trepte de explicitare. Una din ele aşază la temelii complicitatea intelectualităţii reprezentative. Nume de frunte ale intelighenţiei româneşti, directori de conştiinţă ai poporului dezorientat şi-au pus în repetate rînduri puterea influenţei în slujba urii. Atunci cînd un om fascinant, inteligent, prestigios sau carismatic îţi repetă insistent că evreul de lîngă tine aparţine unei subcategorii umane care nu merită respect, riscul de a se face crezut e foarte mare. În loc să ne tot întrebăm “cum a fost cu putinţă?”, ar trebui să recitim intervenţiile publice ale numeroşilor intelectuali ai vremii. De la ideile care ucid şi pînă la crima efectivă era doar un singur pas – care a fost făcut cu frenezie.

- Ion Brătianu, om politic de frunte, refuză în 1866 acordarea de drepturi cetăţeneşti pentru evrei, în conformitate cu tratatele internaţionale, şi îi cataloghează ca fiind plaga socială a României: “Numai măsuri administrative puternice ne pot scăpa de această pacoste şi îi pot împiedica pe proletarii străini să ne invadeze ţara”.

- Cezar Bolliac, revoluţionar de la 1848, se plînge de parazitismul evreilor: “Este înspăimîntător, domnilor, să vezi extinderea de zi cu zi a acestei congregaţii funeste, dar mai înspăimîntător este că gîndeşti că nicăieri ea n-a prins rădăcini atît de adînci ca la noi”.

- Mihail Kogălniceanu, om de stat prestigios, intensifică în 1869 procesul de eliminare a evreilor din satele româneşti, lipsindu-i de mijloacele de existenţă: “Veţi vedea că Moldova e secată, suptă de cîrciumarii şi accizarii evrei; veţi vedea cum în Moldova un evreu intră în sat sărac lipit şi peste 2-3 ani iese cu capital mare, veţi vedea lipitorile satelor din Moldova”. Interpelat de guvernele democratice occidentale, politicianul român se prevalează orgolios de dreptul neamestecului în treburile interne: “Iată limbagiul ce l-am ţinut străinilor, am zis că noi nu recunoaştem puterilor străine dreptul să se amestece în afacerile noastre administrative din întru [din interior]".

- Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate de talie enciclopedică, justifică în 1866 ura pe care evreii ar atrage-o asupra lor prin trei elemente: “tendinţa de a cîştiga fără muncă, lipsa simţului demnităţii şi ura contra tuturor popoarelor”.

- Vasile Conta, filosof recunoscut, afirmă în 1879 că intenţia evreilor este de a-i alunga pe români din România pentru a-şi stabili un stat pur evreiesc şi declară în Parlament: “Dacă nu luptăm contra elementului evreiesc, murim ca naţiune”.

- Vasile Alecsandri, poet român de frunte, atrage atenţia în 1879 asupra fanatismului religios al evreilor şi asupra caracterului ocult al acţiunii lor: “Patria lor este Talmudul! Puterea lor este fără de măsură, căci alte două puteri constituie temelia şi sprijinul său: francmasoneria religioasă şi aurul”.

- Ioan Slavici, prozator clasic ardelean, în lucrarea sa Chestiunea ovreilor din România (1878), îi caracterizează pe aceştia ca fiind o “boală” şi propune soluţia radicală, prefigurînd în mod surprinzător Holocaustul: “Ne rămîne doar ca, la un semn, să închidem graniţele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre pînă la cel din urmă ca să nu mai rămînă nici sămînţă din ei”.

- A.D. Xenopol, istoric reputat, declară în 1902 că numai evreii botezaţi ar trebui să primească cetăţenia română, iar cei care nu s-au convertit încă ar trebui alungaţi din ţară.

- Nicolae Iorga, strălucită personalitate a istoriografiei româneşti, intelectual enciclopedic şi figură emblematică a politicii naţionale, îndeamnă în 1937 la izolarea evreilor în societate şi la mobilizarea generală împotriva elementului alogen: evreii “lucrează ca să aibă pentru ei, ca naţie năvălitoare, cît mai mult. Pînă şi în profesiunile libere, pînă şi în învăţămînt, în ştiinţă, în literatură, ca avocaţi, ca medici, ca arhitecţi, ca profesori, tot mai mulţi, cu filologii, cu ziariştii, cu poeţii, cu criticile lor, ei ne dau pur şi simplu afară din ţara noastră… Ei ne sugrumă bisericile, ne înlocuiesc moralitatea prin opiul ziaristic şi literar cu care ne incită. (…) Noi să ne organizăm pentru războiul conştiinţei şi al muncii. Să ne strîngem împreună unde mai sîntem. Şi să pornim la recîştigarea prin truda de fiecare zi şi prin perfecta bună înţelegere, prin ruperea de raporturi cu aceia care vreau să ne înlocuiască, şi să ne recucerim cele ce le-am pierdut. / Ei între ei, pentru ei, cum au vrut. Noi între noi, aşa să vrem!”.

- Octavian Goga, poet al unităţii naţionale (dar şi politician veros), înainte de a promova legile antisemite ce confiscau cetăţenia română şi drepturile civile cîtorva zeci de mii de evrei, se răfuia în 1935 cu mentalitatea şi moralitatea etniei minoritare: “Oameni care n-au loturi în cimitirele româneşti cred că pot să îndrume sufletul, impulsul material al gîndirii noastre, îşi închipuie că orice manifestare morală a noastră e patrimoniul lor, se ating de aceasta cu mîinile lor murdare, fac din rotativele lor pur şi simplu un mijloc de dărăpănare morală a societăţii româneşti”.

Iar apoi, cînd cuvintele şi-au atins ţinta, au venit faptele: Holocaustul din România. Au pierit de moarte violentă între 280.000 şi 380.000 de fiinţe umane.

http://193.226.7.140/~leonardo/n09/Laszlo1.htm

Mini-monografie Sighetu Marmatiei

Urmele vii ale unei comunitati masacrate



Cel ce viziteaza Sighetu Marmatiei trebuie sa evite
sa-si dea frâu liber imaginatiei. Doare prea tare sa revezi cu ochii
mintii viata normala, asezata, a evreilor ce au trait secole de-a
rândul "pe un picior de plai, pe o gura de rai", izolata, asa cum si
numele i-o spune. "Insula", ascunsa printre munti, închide în sine o
tragedie pe care azi cei mai multi o trateaza ca simplu fapt istoric.
"Asa au fost acele timpuri!" - auzi exclamându-se adesea. Si totusi,
vremurile nu reprezinta o scuza! Surprinzator, poate, pentru cei ce
afirma ca nu existau tarani evrei, membrii comunitatii iudaice din
aceasta zona erau, deopotriva, simpli lucratori ai pamântului,
negustori, mari proprietari, dar si profesori, medici si practicanti ai
altor profesii pe care evreii le-au îmbratisat mereu. Locul, devenit
cunoscut în întreaga lume prin opera unui laureat al Premiului Nobel,
Elie Wiesel, sta iremediabil sub semnul a ceea ce s-a întâmplat în urma
cu 59 de ani.

Scurt istoric


Despre existenta comunitatii evreiesti din
Maramures se poate vorbi înca din secolul al XIII-lea. Mai târziu, în
anul 1691 este consemnata prescrierea evreilor stabiliti în Comitatul
Maramures, dovada a prezentei lor în numar mare pe aceste meleaguri. În
1709 este atestata prezenta evreilor în Borsa. Conscriptia urbariala
din anul 1728 cuprinde noua evrei, dintre care sase în stânga si trei
în dreapta Tisei. În aceasta perioada, evreii nu aveau dreptul la
proprietate. Pentru sederea lor plateau nobilului proprietar de pamânt
taxele de toleranta. În anul 1773, evreii din Sighet au cerut
Împaratului Iosif al II-lea permisiunea de a-si zidi o sinagoga si au
obtinut aceasta aprobare în anul 1780. Documentele vremii consemneaza
pentru anul 1787 existenta în zona a 1.214 barbati, iar în anul 1904
erau deja 2.448 evrei de sex masculin si 682 femei maritate. În anul
1905, erau în total 4.976 de suflete.

Evreii nu s-au stabilit într-o singura
localitate, ci s-au statornicit atât în mediul urban, cât si în cel
rural, gasindu-i în numar mare în toate satele Maramuresului, dar si la
orase. În perioada interbelica, la un moment dat erau populatie
majoritara. În 1919, în Sighetu Marmatiei, convietuiau 14.000 de evrei.
Cei de la oras erau comercianti si mestesugari. Cei de la sate, pe
lânga faptul ca au devenit singurii comercianti, au îmbratisat si
ocupatiile autohtonilor români, adica au devenit evrei tarani cu
gospodarie mixta de tip agro-pastoral. În marea lor majoritate, evreii
din Maramures au venit din Rusia tarista, unde periodic erau supusi
pogromurilor. Strabateau teritoriile Galitiei si Bucovinei pâna în
Maramures, unde au fost acceptati. Ultima mare Migrare s-a produs în
timpul primului Razboi Mondial, când au fugit de frica rusilor.
Recensamântul din anul 1930 consemneaza în Maramuresul din stânga Tisei
34.053 evrei. Dupa primul Razboi Mondial, schimbarile profunde din
spatiul european au determinat în statul român nou configurat conditii
prielnice de dezvoltare pe toate planurile. Democratia instaurata în
România dupa 1918 a oferit o alta perspectiva de viata comunitatilor.
(Din Catalogul "Casa Memoriala Elie Wiesel, Muzeul Culturii Evreiesti
din Maramures", coordonator dr. Mihai Dâncus)
*


http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_20.html

Mostenirea lasata de comunitatea evreiasca din Romania in pericol

Romania, o tara marcata de numeroasele rivalitati vecine Romania este o tara tanara, independenta incepand cu 1877, care are insa o istorie bogata si complexa. De fapt, situarea sa geografica – "la portile Orientului", dupa cum scria Raymond Poincarré – a impiedicat poporul roman sa aiba un stat unificat timp de secole. Acest popor este considerat de majoritatea istoricilor romani ca avand o origine daco-romana (vechii locuitori ai Daciei s-au amestecat cu colonistii romani). Tara este formata din trei teritorii istorice principale – Muntenia, Moldova si Transilvania – care au fost multa vreme ravnite si chiar ocupate de marile imperii care vizau europa. Romanii si bizantinii in Antichitate, apoi imperiile otoman, austro-ungar si rus s-au folosit de teritoriile populate de romani pentru a-si urmari strategiile expansioniste. Primele doua regiuni (Muntenia si Moldova) s-au unit in 1859 si au format Romania, sub influenta Frantei, mai precis, a lui Napoleon III. Celelalte doua (Transilvania si Basarabia) li s-au alaturat in 1918, formand "Romania Mare". Basarabia a fost insa pierduta la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Romania are in prezent cinci vecini: Bulgaria (la sud), Serbia (la sud-vest), Ungaria (la nord-vest), Ucraina (la nord si la nord-est) si Republica Moldova (la est, in mare parte romanofona). Diferitele ocupatii au fost legate de razboaiele teritoriale purtate intre marile imperii. In cazul invaziilor otomane, de exemplu, Romania reprezenta, dupa Bulgaria, a doua tara ce trebuia traversata pentru a lupta cu Imperiul Austro-ungar. Apropierea de Imperiul Rus si deschiderea la Marea Neagra si spre Polonia faceau din Romania un loc strategic de prima mana. Aceste miscari au influentat puternic tara si cultura, iar limba este cea mai importanta dovada a acestui lucru: de origine latina, ea a integrat si un anumit numar de cuvinte slave, turce sau ruse, datorita evenimentelor evocate mai sus. Arhitectura este si ea o marturie remarcabila a trecutului Romaniei. Astfel, se pot intalni orase medievale "nemtesti", ca Sibiu si Sighisoara, in care au trait colonistii germani, orase "austriece", ca Timisoara (care a fost multa vreme numita "mica Viena"), sau orase "unguresti", cum ar fi Cluj-Napoca. Cultura si modul de viata poseda si ele acest caracter multietnic, insa aici e mai dificil de evaluat ponderea distincta a fiecareia dintre influentele straine. Se poate observa ca anumite regiuni au fost populate uneori in proportie de peste 40% de populatii neromanesti. Este cazul Transilvaniei, regiune care a ramas multa vreme sub tutela Ungariei si care este revendicata ca atare. Si religia crestina (in mare majoritate ortodoxa), dominanta in Romania, a jucat un rol important in orientarea culturala pe care a luat-o tara. Desigur, identitatea unei natiuni este intotdeauna rezultatul factorilor istorici. Totusi, specificitatea Romaniei este data, dupa exemplul Poloniei, de amplasarea sa deosebit de strategica. Daca vrem sa avem un bilant recent al "trecerilor" pe care le-a cunoscut Romania, trebuie sa privim ultimul recensamant, din 2002. Potrivit acestuia, 89,5 procente din populatia actuala sunt romani "originari din Romania". Cele 10,5 procente de straini (legislatia face diferenta intre romanii etnici si straini, care sunt considerati ca atare) sunt alcatuite in majoritate din tigani, germani, unguri, tatari si... din 9.000 de evrei. Acest ultim numar ne poate face sa credem ca, in Romania, comunitatea evreiasca a fost intotdeauna redusa. In realitate insa, el reprezita tot ce a mai ramas din una dintre cele mai mari comunitati evreiesti din Europa secolului al XIX-lea si pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Era a treia ca numar de membri, dupa cea din Polonia si cea din Rusia. Situatia actuala a comunitatii este atat rezultatul Holocaustului (care a decimat mai mult de 40% dintre membrii ei), cat si rezultatul emigrarii masive provocate de tirania comunista, care vedea in aceasta comunitate un inamic. Regimul dictatorial, favorabil la inceput minoritatilor (care vedeau in el un mijloc de supravietuire), a virat rapid catre un nationalism exacerbat. Populatia evreiasca a tarii (redusa astazi la o proportie simbolica), religioasa prin traditie si inzestrata cu un puternic simt al apartenentei culturale, a lasat in urma sa o insemnata mostenire. Acest patrimoniu istoric a fost construit in decursul secolelor de prezenta evreiasca pe teritoriile romanesti si poarta amprenta acestor teritorii. Evreii in Romania Obiecte si morminte descoperite de arheologi atesta o prezenta evreiasca incepand cu sec. I al erei crestine. Ei au venit in aceste locuri in urma trupelor romane care ocupasera Dacia. A fost o prezenta temporara si se pare ca nu a avut nici un impact asupra tarii. Populatia evreiasca a Romaniei, asa cum se prezenta la sfarsitul Primului Razboi Mondial, era un amestec de imigranti veniti din Europa de Vest (Germania, Boemia, Ungaria), de Nord (Polonia), si, mai tarziu, de Sud (Imperiul Otoman). Romania a inceput sa fie populata de evrei in sec. al XIV-lea. Primii evrei, sositi in jurul anului 1367, fugeau din Ungaria, de unde fusesera expulzati. S-au raspandit in Muntenia, unde au ramas pana au fost persecutati si/sau asasinati, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In sec. al XVI-lea, sefarzi (evrei de origine spaniola sau, mai larg, din tarile Africii de Nord) care locuisera in Imperiul Otoman pana atunci, s-au stabilit si in Muntenia si Moldova. Erau negustori trimisi de sultani pentru a face comert sau care se stabileau la curtile domnesti pe parcursul calatoriei lor pe ruta comerciala de ducea in Polonia si Lituania. In aceasta epoca, se intalnesc comunitati importante in orase ca Iasi, Suceava sau Siret. De altfel, existau numerosi evrei diplomati sau medici. Ei erau atasati la curtile domnesti si asigurau mentinerea relatiilor cu teritoriile vecine. In 1867, Romania numara cca. 130.000. In fine, o populatie insemnata de evrei maghiarizati a fost integrata Romaniei in urma anexarii Transilvaniei, teritoriu recuperat la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Astfel, populatia evreiasca depaseste, la inceputul sec. al XX-lea, 800.000 de suflete. Timp de sase secole, au existat doua comunitati evreiesti in Romania: askenazii, veniti din Europa, si sefarzii, veniti din Turcia. Ambele comunitati au stiut sa-si pastreze specificul (de exemplu, maniera de oficiere a serviciului religios, obiectele rituale sau arhitectura sinagogilor).

http://romanianjewish.org/ro/index_galerie_Timisoara_01_01.html

Contributia scriitorilor evrei la literatura romana
"In cultura romana, evreii au fost element novator, de
dechidere europeana"

Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor a gazduit de curand o
lansare de carte, din seria Caietelor Culturale ale "Vietii
romanesti" - "Contributia scriitorilor evrei din Romania
la cultura romaneasca". Am remarcat prezenta liderilor
F.C.E.R., acad. Nicolae Cajal, av. Iulian Sorin, a liderilor ei de
opinie, deputatul Dorel Dorian, Zigu Ornea, Dumitru Hancu.
"In cultura romana, a afirmat Nicolae Breban, evreii au fost
elementul novator, de deschidere europeana", iar in anii
totalitarismului, au fost "primii disidenti, uimiti de
brutalitatea si cinismul acestei dogme". "Am preluat
raspunderea boierimii romane si am cerut scuze, in numele
acesteia, evreimii noastre pentru ce i s-a intamplat intre anii
'40-'44", a rememorat acad. Constantin Balaceanu Stolnici.
"Personal, am fost crescut in respect fata de iudaism";
"foarte mult din gandirea noastra teologica isi are radacini
in iudaism"; "poporul evreu este un exemplu de coagulare
a unei natiuni raspandite pe tot globul, care a suferit
extraordinar de mult si care a ramas unita prin
spiritualitate". Cartea aceasta este inca o expresie de
asumare a apartenentei noastre etnice ca "parte a intregului
de spiritualitate a umanitatii", o incercare de a spulbera
prejudecati, a sustinut prof. dr. Ion Ianosi. Acest volum se
constituie intr-un nou demers de "risipire a negurilor"
privind contributia evreilor la dezvoltarea culturii romanesti.
(Prezentam, in continuare, cateva extrase din volum).

In nr. 2 al Caietelor "Viata Romaneasca" semneaza:
* acad. NICOLAE CAJAL * CAIUS TRAIAN DRAGOMIR * HENRI ZALIS *
acad. C. BALACEANU STOLNICI * ALEXANDRU SAFRAN * FRANCISCA
BALTACEANU * VICTOR NEUMANN * NEAGU DJUVARA * ION IANOSI * ANDREI
OISTEANU* RADU F. ALEXANDRU * RAZVAN VONCU * ILEANA VULPESCU *
ALEXANDRA POIENARU * Acad. FLORIN CONSTANTINIU * PETER SHRAGER *
GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN * Interviu cu poetul ANDREI CODRESCU
(S.U.A.) * D.R. POPESCU * BARBU CIOCULESCU * IULIA DELEANU * M.
COLOSENCO * VIRGIL NEMOIANU * PAUL CERNAT * ANDREI CORBEA * RADU
COSASU * STEFAN AUG. DOINAS * S. DAMIAN * HORIA ARAMA * ARNOLD
HELMAN * GEORGE VOICU * acad. prof. dr. ALEXANDRU BOBOC *
CONSTANTIN ABALUTA * STEFAN IURES * EVELIN FONEA * MAGDA CARNECI *
DUMITRU MICU * VALENTIN F. MIHAESCU * STEFAN CAZIMIR * MIRCEA
ANGHELESCU * MARIAN MINCU * DUMITRU SOLOMON * HORIA GANE *
ANTOANETA RALIAN * ALEXANDRU SEVER * GABRIEL DIMISIANU * DUMITRU
HINCU * AUREL STORIN * HORIA ARAMA * IANCU FISCHER * DAN
GRIGORESCU * GRIGORE CONSTANTINESCU * OTTO STARCK * VICTOR
BARLADEANU * acad. ALEXANDRU BALACI * DOREL DORIAN

Acad. NICOLAE CAJAL
Argument

* [...] Consider volumul, prin logica sa interioara, negresit
recuperator. Se cuvenea facut evreilor acest dar, insa, poate si
mai mult romanilor insisi, data fiind contributia noastra la
edificarea Romaniei moderne, la propasirea spiritualitatii
nationale [...].
* Nu voi obosi sa repet: gasesc demersul pretios si terapeutic El
apare astazi extrem de necesar. Ar trebui sa devina un program de
lucru permanent in favoarea real-semitismului. Experienta istoriei
a dovedit ca identitatea evreului e strans legata de adevarata
iubire pentru tara in care a trait a patra comunitate europeana,
dupa cea din Rusia, Polonia si Germania [...].
Nu stiu de este aceasta carte deplin completa. Eu unul ii gasesc
meritul de a ne fi oferit imaginea emblematica despre evreitatea
romaneasca, una construita pe temelia trecutului viu in noi, dar,
mai ales, cu privirea indreptata catre posteritate. Impreuna, se
incarca de semnificatii pe masura.

STEFAN IURES
Despre minutiosul inventar al fericirii poetului F.M. (FLORIN
MUGUR)

[...] La 57 de ani impliniti de doua zile, cand se duce, greoi, sa
vada la fata locului de ce fulgerul schiteaza in graba silueta
unui fir de iarba, Florin Mugur, poet de seama al limbii romane,
are biletul suferintei integral achitat; afara e iarna; anul, de
la Facerea Lumii, este 5751.

1. Cate vieti traim fiecare? Nu stiu. Cateva. / In toate vietile
mele se face liniste.
2. Numai de haos mi-e frica. / Nici de regi. Nici de fantomele
lor. / Numai de haos mi-e frica.
3. Plecat pe golul jumatatii celeilalte / ca un zidar peste etaje
care nu-s, / innebunit de teama prabusirii, / ma constru-iesc,
uitat acolo sus. [...] Si indaratnic si strain / si juma-tate, /
las linistit sa cada-n gol / vietile mele vechi, ratate - / si
pentru cea din urma dintre vieti / ma implinesc onest, cu
greutate.
4. Prea multa delicatete indobitoceste. [...]
14. A scris cu spaima Biblia, a scris-o / print dupa print, lege
cu lege, / miel cu miel. / Da cu picioru-n carte. Ea nu tresare,
neagra / sta amenintatoare langa el. [...]
16. Cuvintele / sunt mai usoare ca aerul, sunt pline / de-un
spatiu luminos si fraged. Trece / prin mijlocul cuvintelor un gol
/ clar ca o albie de rau secata.
18. Te rabd, inraire.
20. Frig: cineva mi se iscaleste pe inima cu un turture.
21. Tremurul trupului sau desprinzandu-se lenes de trup / un trup,
inca unul, imagini de vechi cinema in deriva / o mie de trupuri,
de pulsuri, de lungi tensiuni / plecand cu luminile-n larguri, mie
de vieti - / ce lume se poate cladi cand incepi sa-ntelegi / sfios
arta vechiului tremur, ce lume!
26. Frumusete, minutul acesta l-am trait de parc-ai exista.
32. Traiesc atat de incet / incat nici nu pot fi vazut [...] -
Intre o bataie / a inimii si cealalta e-o vale. / Minutul meu are
o mie de secunde. // Incet. Lipit cu spatele de zid. / Poti trage
daca vrei - / glontele vechi / ma va atinge rosu de rugina.

http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_03_01.html

Un carturar evreo-Roman

UN CĂRTURAR EVREO-ROMÂN:
SHLOMO DAVID


Ion CRISTOFOR




Una din marile personalitãti
ale iudaismului românesc rãmîne, fãrã îndoialã,
Shlomo David, cãrturar caracterizat de Evelin Fonea ca fiind deopotrivã
un „om al cuvîntului si actiunii”. Personalitate complexã, octogenarul
din Tara Sfîntã s-a afirmat, ca poet si cercetãtor, mai
ales în limba ebraicã, pe care o cunoaste încã
din perioada tineretii petrecute în nordul unei Moldove patriarhale.
Desi e un spirit pozitivist, un excelent organizator, autorul volumului de
acrostihuri intitulat Tinerii iubesc pare a fi, înainte de toate, un
nostalgic si un sentimental, o inimã generoasã, avînd
cultul valorilor autentice, al prieteniei si sacrificiului pentru comunitatea
din care s-a ivit. Om cu picioarele pe pãmînt, dar si cu fibrã
de poet autentic, Shlomo David e un erudit ce si-a rafinat sensibilitatea
la scoala marilor poeti si gînditori evrei, trãind sub farmecul
liricii lui Iehuda Halevi, al filozofiei lui Salomon ibn Gabirol, neoplatonicul
ce va exercita o mare influentã asupra scolasticii medievale a Occidentului,
ca autor al dialogului Fons vitae.
Aceste resorturi intime îl vor îndemna pe Shlomo David
sã alcãtuiascã o monografie dedicatã lui Sara
si Haim Ianculovici, prieteni si tovarãsi de idei, vajnici sustinãtori
ai sionismului. De altfel Shlomo David e, de peste un sfert de veac, sufletul
fundatiei culturale ce poartã numele celor doi sionisti, fundatie
ce acordã, în fiecare an, un prestigios premiu scriitorilor
evrei originari din România. La Haifa, acelasi neobosit Shlomo David
e animatorul unei tribune culturale, „ªaharith ªabat”, la care
cãrturari si oameni de seamã ai vietii stiintifice sau politice
din Israel sînt invitati periodic sã tinã conferinte,
sã participe la diverse actiuni cultural-educative. În acelasi
oras, tot domnia sa a fundat un centru cultural ce poartã numele cunoscutului
poet si traducãtor A. Clain. De personalitatea lui Shlomo David, pasionat
de cercetarea Cabalei si a secretelor alfabetului ebraic, se leagã
si elaborarea volumului intitulat Relatii umane si de muncã în
Tora, un studiu ce constituie o excelentã introducere în problematica
moralei iudaice, a gîndirii ce a dat lumii o filozofie intens preocupatã
de raporturile dintre credintã si ratiune, dintre intelect si suflet,
dintre Divinitate si univers.
În calitate de presedinte al Organizatiei Israelienilor Originari
din Orasul si Judetul Dorohoi, a luat initiativa creãrii unei pãduri
a neuitãrii, un veritabil zid verde al amintirii, format din circa
10.000 de arbori plantati în muntii Ierusalimului, în imediata
apropiere a orasului sfînt al crestinãtãtii. Acest spatiu
e menit sã perpetueze memoria celor ucisi în Holocaust. „În
tot ce face îsi dau mîna visul, poezia, credinta”, sublinia aceeasi
Evelin Fonea. Cu adevãrat, numai un visãtor ca Shlomo David
putea sã se înhame la editarea unui masive cãrti precum
Generatii de iudaism si sionism: Dorohoi, Sãveni, Mihãileni,
Darabani, Herta, Rãdãuti-Prut, apãrutã la Editura
Papyrus de la Tel Aviv, ce va rãmîne opera fundamentalã
a vietii sale. Monumentala lucrare numãrã cinci volume bilingve,
apãrute în românã si ebraicã. Fiecare volum
însumeazã în jur de 700 de pagini format A4. Tipãritã
în conditii exceptionale, masiva lucrare adunã în paginile
ei numeroase mãrturii, documente, fragmente de prozã si poezii,
scrisori, facsimile, fotografii mai vechi sau mai noi. Toate aceste documente
se constituie într-o impresionantã reconstituire a trecutului
si prezentului comunitãtii evreiesti originare din Dorohoi si din
micile orase din apropiere (Sãveni, Mihãileni, Darabani, Herta,
Rãdãuti-Prut). Cele cinci volume sînt o panoramã
a vietii evreiesti din nordul Moldovei, surprinsã în toate aspectele
comunitare si publice, cu luminile si umbrele ei.
Pentru cititorul neavizat, istoria comunitãtii evreiesti din aceastã
parte a tãrii rãmîne deocamdatã putin cunoscutã.
Situat la întretãierea unor drumuri comerciale ce legau Polonia,
Bucovina si Moldova, Dorohoiul apare în documentele vremii abia pe
la 1407, printre boierii tîrgului fiind mentionat si un anume Mihail
Dorohoianu. O altã stire din acea epocã se referã la
un act emis de domnitorul Alexandru cel Bun, ce acorda anumite privilegii
comerciale negustorilor din Lemberg. Desi istoricul D. Onciul considera cã
acelasi Alexandru cel Bun ar fi dat o învoire specialã evreilor
pentru a se aseza în Moldova, se pare cã pînã în
secolul al XIV-lea prezenta negustorilor evrei e sporadicã în
regiune. În urma amintitei conventii comerciale cu Lvovul, comunitatea
evreiascã va creste simtitor de la începutul secolului al XV-lea.
În perioada 1568-1778, Dorohoiul a fost resedinta vorniciei si a Tãrii
de Sus, devenind un puternic centru economic si comercial. La 1674, Dorohoiul
avea 177 de case, dar numãrul evreilor e, conform unui recensãmînt,
de doar 21 de suflete. Documentele adunate în paginile acestei cãrti
demonstreazã cã evreii vor deveni mai numerosi abia în
veacurile urmãtoare. La 1882, dintr-o populatie de 10.000 de locuitori,
4000 erau evrei. Tot în acel an, se va desfãsura la Focsani
„un prim congres sionist din lume”, formîndu-se, în diferite
localitãti, comitete evreiesti ce militau intens pentru emigrarea
în Eretz Israel. Buna convietuire cu populatia majoritarã avea
sã cunoascã sporadic si sincope dramatice. Rãscoala
din 1907 are ca rezultat si devastarea unor tîrgusoare evreiesti. În
perioada de dupã Marea Unire de la 1918, pe fondul crizei economice,
se vor amplifica manifestãrile antisemite. Nedreapta cedare a Basarabiei,
Bucovinei si a tinutului Hertei va fi urmatã de episoadele tragice
ale deportãrilor în Transnistria, de excesele rasiale din perioada
rãzboiului.
Contrar opiniei unor exaltati ce reduc prezenta iudaicã la practicarea
comertului cu nasturi si rachiu, evreii se manifestã la noi în
numeroase sectoare, contribuind din plin la dezvoltarea României moderne.
La Sãveni, de pildã, recensãmîntul din 1838 înregistra
54 de familii evreiesti, totalizînd 270 de suflete. În tîrg
activau 23 de negustori si mestesugari evrei. În 1883, la Darabani
lucrau peste 100 de mestesugari evrei (croitori, cizmari, stoleri, mãcelari,
harabagii, hamali), dar se consemneazã si prezenta unor familii de
evrei a cãror ocupatie era agricultura. În Herta, înfiintatã
la 1672 printr-un hrisov al lui Gheorghe Duca, majoritatea locuitorilor erau
evrei originari din Polonia. Erau meseriasi (rotari, cizmari, croitori),
dar si negustori. O situatie similarã se regãseste si la Rãdãuti-Prut.
Un studiu al lui Avram Rozen sublinia cã la începutul secolului
al XX-lea în judetul Dorohoi, din cele 45 de meserii practicate, românii
predominau în opt meserii, iar evreii în 32 de meserii. Pe bunã
dreptate, Alexandru Macedonski constatã în articolul Evreii
ca meseriasi, publicat în sãptãmînalul „Biruinta”
din 1909, cã „îndemînarea lor, gustul lor, temeinicia
muncii lor, le asigurã /…/ un loc de onoare aproape în toate
meseriile”. „Cum rãmîne deci – întreabã poetul
– cu legenda cã evreul nu este decît cãmãtar,
zaraf, bancher, vînzãtor de mãruntisuri si altele ?”

Evreii din judetul Dorohoi n-au dat tãrii doar meseriasi si negustori,
ci si numeroase personalitãti medicale si stiintifice, poeti, prozatori,
traducãtori, ziaristi, afirmati în limba românã,
idis sau ebraicã. Dintr-un studiu al lui Manes Leib, Evrei dorohoieni
în lumea literelor, publicat în volumul patru al masivei lucrãri
coordonate de Shlomo David, retinem cîteva nume. Dintre acestia, ªtefan
Antim (1879-1944) s-a afirmat ca avocat, sociolog si publicist în paginile
a diverse publicatii de prestigiu. Iosif Andronic (1897-1991), ziarist si
scriitor, se impune ca fidel colaborator al revistelor „Flacãra” si
„Viata româneascã”. Nãscut la Mihãileni în
1897, Leon Bertis e un talent precoce, primul sãu poem dramatic fiind
scris la 19 ani. În 1942, „ca reactie la curãtatul zãpezii”,
va compune piesa Estera, pe care încearcã sã o prezinte
la Teatrul Baraseum. Piesa nu va reusi sã treacã de cenzura
binevoitoare a lui Liviu Rebreanu, „care, scuzîndu-se cã nu-i
poate da aprobarea, l-a lãmurit cã i-ar face un mare rãu”.
Nãscut la Dorohoi într-un mediu umil, Ion Cãlugãru
(1902-1956) descrie în prozele sale viata tîrgurilor evreiesti
într-un limbaj de mare pitoresc. Idov Cohen, prozator nãscut
la Mihãileni în 1909, se va impune în trei limbi, în
românã, idis si ebraicã. Ca militant sionist din fragedã
tinerete, va deveni o figurã foarte popularã în rîndurile
maselor evreiesti, ajungînd mai tîrziu deputat în Knessetul
israelian si cetãtean de onoare al orasului Tel Aviv. Eruditul Carol
Drimer, dispãrut în „trenul mortii” în iunie 1941, s-a
remarcat ca traducãtor, lingvist si comparatist. Nãscut în
1893, la Iasi, si-a petrecut copilãria la Herta în 1898, B.
Fundoianu, fervent lector al Torei, va cînta în versuri de o
modernitate acutã privelistile tinutului natal. Stabilit la Paris
în 1923, Benjamin Fondane va lãsa în limba francezã
o importantã operã poeticã si filozoficã marcatã
de existentialism, sfîrsindu-si viata în crematoriile de la Auschwitz.
Iacob Groper, nãscut la Mihãileni, este unul din cei mai importanti
poeti de limbã idis. Pe bunã dreptate, reputatul Marius Mircu
considerã cã „Aparitia lui Iacob Groper a fost un fenomen pentru
evreii din România, pentru cultura idis mondialã”, fiind „cea
mai legendarã figurã evreiascã a României” dupã
Baal ªem Tov. La Askelon, în Israel, o stradã din cartierul
Shimshon îi poartã numele. Tot la Mihãileni, ca descendent
al unei ilustre familii de rabini, s-a ivit Iacob Maghid. Din acelasi perimetru
geografic descinde Ronetti Roman, autorul faimoasei drame Manasse, prieten
al lui Eminescu si Caragiale. Reporter la ziarul „Opinia” din Iasi, Maur
Sãveanu debuteazã cu un volum de nuvele în 1932. Scriitorul
originar din Sãveni va fi în Israel secretar de redactie la
ziarul de limbã românã „Viata Noastrã” si va funda
revista „Facla”. Nu e deloc întîmplãtor cã în
acest mediu patriarhal, evocat cu atîta farmec în Privelistile
lui B. Fundoianu, un alt scriitor nãscut aici, Sasa Panã, va
tipãri, vreme de un an, nonconformista revistã „unu”. Era un
prilej pentru Sasa Panã de a se întîlni aici cu Moldov,
un alt dorohoian ce ilustreazã avangardismul românesc, autor
al unor schite în care umorul se învecineazã cu tragicul.
Desigur, e imposibil sã redai toatã bogãtia de informatii
si amãnunte pe care aceste pretioase volume, puse sub genericul Generatii
de iudaism si sionism, o contin. Voluminoasele tomuri au o structurã
eclecticã, în care rememorãrile sentimentale se învecineazã
adeseori cu articole stiintifice de cea mai aleasã tinutã.
Fotografii de familie atinse de patina vremii stau în imediata apropiere
a unor documente din care rãzbate freamãtul vietii evreiesti
necontrafãcute, uneori tragice, alteori luminoase. Scrisoarea unui
dorohoian ce-si cautã rudele risipite prin lumea largã e o
patã de culoare lîngã nesfîrsite liste cu mortii
dispãruti în lagãrele din Transnistria sau lîngã
sirul de nume ale evreilor care au sîngerat, ca soldati sau ofiteri,
pentru apãrarea hotarelor României.
Dimensiunea neobisnuitã a acestor cinci volume dã lucrãrii
caracter de epopee ce surprinde emotionant succesiunea mai multor de generatii
apartinînd unei importante comunitãti minoritare din tara noastrã.
Eruditul cãrturar evreo-român Shlomo David, coordonatorul si
sufletul ce animã paginile acestei monografii unice în cultura
noastrã, a depus o muncã uriasã, ridicînd un monument
menit sã pãstreze în eternitate memoria si meandrele
existentei unei colectivitãti cu un destin adeseori tragic.








http://convorbiri-literare.dntis.ro/CRISTOFORmai4.html

Centenarul si reinaugurarea Templului din Brasov
24-26 august 2001 - Centenarul si reinaugurarea Templului din Brasov

Interviu cu ing. Tiberiu Roth, presedintele Comunitatii Evreilor din Brasov


A mai ramas putin timp pana cand Templul din Brasov va implini o suta
de ani. E mult? E putin? Pentru istorie este o clipa. Dar, pentru
atatea generatii de evrei brasoveni care, intre zidurile lui, au plans
cu lacrimi de durere sau de bucurie, si­au gasit alinare in ruga si,
mai ales, au trait sentimentul ca nu sunt singuri, momentul acesta se
cuvine cinstit intr­un mod aparte. "Sunt doi ani de cand ma framanta
proiectul restaurarii sinagogii noastre", lasa intredeschisa poarta
destainuirilor ing. Tiberiu Roth,
presedintele comunitatii evreilor brasoveni. "Un proiect nascut din
necesitate. Cupola Templului a suferit serioase deteriorari in timp.
Pentru ca ideea sa devina scop general, simteam ca trebuie sa focalizez
energiile intregii comunitati, mai ales, ale tinerilor".
De altfel, despre acest proiect de restaurare am aflat inca
de la sfarsitul anului trecut. Participam la "examenul de absolvire"
sustinut de "finalistii" Seminarului "Buncher Communitary Leadership",
printre care se numara si brasoveanul Doru Gombos, care ni l­a
prezentat. Tot atunci s­a vorbit si de organizarea unui festival al
tineretului evreu din toata tara, in incinta Templului.
Prima etapa era, atunci, in plina desfasurare. Era firesc ca ideea sa
fie preluata si popularizata de Doru Gombos, consilierul nostru in
probleme de tineret.
Presupun ca urmatoarea etapa a fost, evident, mult mai dificila: obtinerea de fonduri.
Banii au venit destul de greu, intr-adevar. Am facut apel la
membrii comunitatii noastre, la israelieni originari din acest oras,
apeluri care n-au ramas fara raspuns. Un important ajutor financiar am
primit din partea fostului ambasador al S.U.A. in Romania, Alfred
Moses. Si­a dat obolul pianistul Radu Lupu, fiu al Brasovului. Au
inteles sa ne ajute domnul Cantor, fiul unui fost presedinte al
comunitatii brasovene stabilit in Israel; domnul Loebel, stranepotul,
traind in Statele Unite, al primului presedinte care a slujit obstea
evreilor brasoveni intre anii 1821­-1870. Numele tuturor vor fi
inscrise pe placa de marmora de la intrarea Templului, unde figureaza
si numele primilor donatori de acum un veac. Trebuie sa va spun ca
eforturile noastre de renovare a Templului au prilejuit dovezi de reala
interetnicitate, de veritabil ecumenism.
De exemplu?
Primaria din Brasov va finanta iluminarea interioara a
Templului, sistemul de iluminare fiind bransat la cel public. Biserica
Evanghelica, care a restaurat Biserica Neagra, ne­a oferit schelele in
mod gratuit. E vorba, in cazul cupolei Templului, de o lucrare la mare
inaltime, iar construirea schelelor ar fi costat o gramada de bani. Care este stadiul prezent al lucrarilor?
Suntem pe ultima suta de metri care este, intotdeauna, cea mai
grea. Si, pentru ca ne apropiem de finalizare, trebuie sa multumesc
constructorilor care au muncit zi si noapte pentru a ajunge aici:
domnului Bratuc, domnului Pernea... Au pus nu numai multa pricepere,
dar si mult suflet in concretizarea acestui proiect. Inteleg ca, sub raport comunitar, actiunea aceasta a fost si un test al conlucrarii intre generatii.
Cat se poate de adevarat. Ma gandesc la abnegatia secretarului
nostru, Stefan Guth, a contabilului Mihai Maimon, a responsabilului
Restaurantului ritual, Martin Rudich, la devotamentul consilierilor
pentru tineret si, respectiv, pentru cult si cultura iudaica, Doru
Gombos, Rudy Katz, si, desigur, la ravna echipei brasovene a O.T.E.R. -
Luis Feder, Adina si Sorina Gantz, Kovacs Adi si Cristina si a multor
altora. N-as vrea sa fac omisiuni. Ce obstacole ati intampinat si care au fost solutiile?
La un moment dat, am fost in pericol sa ramanem fara surse
financiare. Datorita implicarii personale a doctorului Zvi Feine,
directorul Programului "Joint" pentru Romania, am primit ajutor din
partea "Joint"-ului din New York. A survenit sprijinul esential al
ambasadorului Alfred Moses. Conducerea Federatiei - acad. Nicolae
Cajal, av. Iulian Sorin, Alex Sivan - ne-a acordat un ajutor moral si
material semnificativ, avand in vedere ca Federatia a contribuit si la
cheltuielile pentru organizarea festivalului.
Cine vor fi participantii?
Contam pe circa 200 de tineri evrei din toata tara. Vor concerta
corurile din Sighetul Marmatiei, Oradea, Timisoara, Braila, Iasi,
Bucuresti, Ploiesti, Bacau, Cluj. Fireste - si Brasov. Am invitat
conducerea F.C.E.R, lideri comunitari din provincie, autoritati locale,
reprezentanti ai clerului, ai organizatiilor de minoritati nationale,
personalitati ale vietii publice, socio-culturale din Brasov, originari
din urbea noastra stabiliti in Israel sau in diverse tari ale lumii.
Timp de trei zile, intre 24-26 august a.c., vom fi gazda a 6-700 de
oaspeti din Romania si de peste hotare. Cum veti reusi, din punct de vedere logistic, sa faceti fata situatiei?
Pentru ca n-avem spatiu suficient de cazare, prof. dr. Sergiu
Chiriatescu, rectorul Universitatii "Transilvania", ne-a acordat un
ajutor substantial in aceasta privinta. Directorul Fabricii de bere
"Aurora", Ion Mihaita, ne-a pus la dispozitie un cort foarte frumos, cu
banci si scaune, unde tinerii vor servi masa. Cortul va fi instalat in
curtea Templului.
Care este starea generala de spirit - a dvs. si a evreilor brasoveni - la ora actuala?
Bucuria de a fi reusit sa transformam un vis in realitate.
Emotiile inerente. Sentimentul reconfortant ca avem un tineret activ,
entuziast, talentat. Ca ne putem afirma in viata culturala a tarii.
(Iulia Deleanu)






http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_18.html

100 de ani de la inaugurarea Templului Mare
din Tg. Mures

Scurt istoric 1900-2000: 100 de ani de la inaugurarea Templului Mare din Tg. Mures Construit in anii 1899-1900 (arhitect: evreul Iakob Gartner, din Viena), Templul Mare este, prin infatisarea sa exterioara, dar, in special, interioara, unul dintre cele mai frumoase lacasuri de cult din tara, prezentat si in albumul "Sinagogi din Romania" (Editura "Hasefer", 1996). Capacitatea sa este de 552 de locuri, dintre care 314 la parter. In incinta, la intrare, se afla o placa memoriala dedicata martirilor evrei ce au pierit in lagarele de la Auschwitz, Dachau, Bergen Belsen. In anii 1970, 1972 si 1985, s-au executat, la initiativa Sef Rabinului dr. Moses Rosen, lucrari de reparatie, iar in ultimii trei ani, cu sprijinul "Joint", s-au refacut fundatia, zugravelile interioare si exterioare si s-au consolidat zidurile. Desi numarul evreilor din oras este foarte restrans, valoarea istorica si artistica a acestei constructii este de mare pret pentru tezaurul civilizatiei din tara noastra si a civilizatiei iudaice in lume. Martiriul evreilor din Ardealul de Nord Parterul sinagogii este ocupat in intregime. Au venit la reinaugurare circa 300 de persoane: membri ai comunitatii locale, dar si din alte orase ale tarii, reprezentanti ai cultelor din Tg. Mures (ortodox, catolic, reformat, adventist), ai mass media, precum si oaspeti din Israel. Din partea "Joint", au participat domnii George Rich si Zvi Feine; din partea Asociatiei "Targu Mures Trust", din Glasgow, dl David Bishop. Din partea conducerii F.C.E.R., au fost prezenti domnii av. Iulian Sorin, secretar general, ing. Osy Lazar, presedintele C.E.B., dl Alex Sivan, director general.Dupa ceremonia infatisarii Sulurilor Sfinte ale Torei si a serviciului religios celebrat de Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary (care a intonat Seieheianu), dl Bernath Sauber, presedintele comunitatii, a multumit celor veniti la sarbatoarea comunitatii, ca si donatorilor din America, Anglia, Israel, Germania, Italia si celor din Tg. Mures, care au contribuit la realizarea lucrarilor de restaurare. Profesorul Michael Spielmann, director al Muzeului de Istorie "Teleki", a facut un scurt istoric al comunitatii din Tg. Mures, care are o vechime de circa 400 de ani. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, erau aici aproximativ 200 de evrei, iar in secolul al XIX-lea participarea acestora la viata economica si politica a orasului este foarte activa, in special dupa promulgarea "Legii emanciparii", din 28 iulie 1849. In 1860, se inalta prima sinagoga, apoi a doua - in 1873 (astazi, ea nu mai exista). Comunitatea dispunea de un camin pentru batrani, de o baie rituala, o bucatarie pentru saraci, o casa de cultura, iar populatia evreiasca era ocupata cu cele mai diverse meserii. La începutul secolului XX, se dezvolta miscarea sionista sustinuta si de presa evreiasca ("Hasomer", "Noah"). Din 1940 începe calvarul evreilor, care, in 1942-1944, au fost deportati si ucisi in proportie de peste 85% (5 943 de victime la 7 000-7 500 de evrei, din oras si din comunele învecinate). In amintirea acestor victime, dl Ladislau Grun a aprins lumanarile Menorei, iar Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kovary au rostit rugaciuni de pomenire a evreilor ucisi de horthysti, dar si a romanilor si ungurilor care au incercat sa salveze evrei din mainile ucigasilor. "Am Israel Hai!" ("Poporul lui Israel traieste!") - isi încheie Rabinul Glanz predica. Prefectul judetului Mures, dl dr. Dorin Florea, a salutat cu bucurie evenimentul la care a fost prezent. "Tot ceea ce s-a facut in ultimii ani si ceea ce facem in prezent se inscrie intr-un proces de revenire la normalitate. Este de dorit ca legislatia sa repare cat mai curand vechile nedreptati pe care le-au suferit evreii si alte etnii. Ne bucuram ca in judetul nostru revin evrei din Israel, care au locuit candva aici si doresc sa faca afaceri cu noi.Totodata, pastram vie amintirea celor disparuti in tragicele evenimente ale ultimului razboi". Primarul orasului Tg. Mures, dl Fodor Imre, spunea: "La Revolutia din 1989, care a început la Timisoara, alaturi de romani si unguri, au fost si evrei. Am ascultat predicile regretatului Sef Rabin dr. Moses Rosen, cand venea la Tg. Mures, asa cum il admir si pe Prim Rabinul Ernest Neumann, din Timisoara. Am fost bucuros cand, nu de mult, am oficiat casatoria civila a unui cetatean din Israel cu o concetateana a noastra din Tg. Mures. Va spun tuturor: Salom Alehem!".Apoi, Corul "Talmud Tora", format din 30 de persoane, sosit din Cluj si condus de profesoara Halmos Katalin, a interpretat, in acompaniament de vioara si orga electronica, o minunata suita de cantece evreiesti traditionale. (Boris Marian Mehr) Reculegere la Sarmas, pe Dealul Plangerii In dupa-amiaza zilei de 4 mai a.c., membrii conducerii F.C.E.R., reprezentantii "Joint", domnii George Rich si Zvi Feine, ca si membrii corului "Talmud Tora" din Cluj-Napoca, au vizitat Cimitirul Victimelor Pogromului de la Sarmas, pentru a le aduce un pios omagiu întru neuitare.Rabinul Eliezer Glanz si cantorul Tibor Kövary au rostit "Kadis"-ul si au oficiat o slujba religioasa, dupa care, dl dr. Nicolae Kallos, presedintele Comunitatii Evrei-lor din Cluj, a rememorat cutremuratoarele împrejurari in care s-a faptuit una din cumplitele crime ale Shoah-ului: "Desigur - a spus domnia sa -, 126 de victime reprezinta o mica parte din ceea ce a însemnat Holocaustul, dar atunci cand razboiul se apropia de sfarsit, un detasament de jandarmi horthysti, condusi de locotenentul Lanz si incitati de un farmacist din localitate, profita de ruperea frontului romanesc ce depasise zona si închid 126 de localnici evrei din Sarmas (unul, al 127-lea, a scapat), in ziua de 5 septembrie 1944, ii batjocoresc timp de 10 zile într-un mod bestial si ii ucid chiar de Anul Nou («Ros Hasana»), in noaptea de 15-16 septembrie. La insistentele Sef Rabinului Alexandru Safran si ale lui Matatias Carp, in 1946, cadavrele au fost exhumate si s-a ridicat o placa memoriala, înconjurata de mormintele celor ucisi pe un deal invecinat. (Monumentul a fost realizat cu sprijinul 'Joint', fiind vizitat si de Elie Wiesel; atunci au participat toti satenii din Sarmas - n. red.). Dintre cele 126 de victime, 50 erau femei, restul - copii si barbati. La expertiza medicala s-a constatat ca o treime au fost impuscati, o treime au murit in urma batailor, iar copiii au fost ingropati de vii. Majoritatea placilor de pe morminte nici nu au nume; este indicat doar sexul celor ucisi, nefiind posibila identificarea nominala". Dupa cele relatate de dr. Kallos, am coborat "Dealul Plangerii" (denumirea acelui loc) cu lacrimi in ochi. Ce folos ca locotenentul si farmacistul, principalii vinovati de masacru, au fost judecati si executati? Victimele lor nu au putut veni ca martori.Inainte de a parasi cimitirul din Sarmas, corul a interpretat, spontan, Hatikva (Speranta), imnul Statului Israel.

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_05.html

Roman - patru secole de convietuire

Cerul albastru al amintirilor si stelele vechiului Stetl ...astazi, mai sunt 60 Evreii s-au stabilit la Roman - socotit unul dintre primele cinci orase ale Moldovei, ca marime, loc de trecere si de desfacere a produselor din tarile limitrofe - Inca din secolul al XVI-lea, fapt Inscris si In Pincasul Societatii "Sacra" si In documentele aflate In custodia Societatii "Iuliu Barasch". Iacob Psantir, In Cronica evreilor din Tarile Romane (Iasi, 1871) aminteste de prezenta multor pietre funerare care atesta deopotriva existenta evreilor pe aceste teritorii, precum si despre ocupatiile Imbratisate de evrei. In Incercarea sa monografica, Comunitatea evreiasca din Roman, Israel Laivandman ("Hasmonaea", 1935) afirma ca: "Abia pe la 1700 se poate vorbi de Inceputul organizarii Comunitatii evreilor din targul Romanului". O data cu aparitia Statutului "Comunitatii Cultului Israelit din Romania" (tiparit In Tipografia "Leon Friedman"), se subliniaza Indatoririle enoriasilor de a Intretine spitalul, de a sustine o scoala primara de baieti si fete, oferindu-le ajutoare, hrana, lemne si de a Intretine imobilele etc. In Pincasul din 1810, se aminteste si de ajutorarea cu bani, fara dobanda, "a meseriasilor In nevoie" etc. Documentele atesta ca evreii au reusit sa se Incadreze In viata economica si social-culturala. Constantin Mavrocordat relateaza despre o disputa Intre doi negustori, iar Mihai Racovita Voda - In Hrisovul din anul 1709, publicat de Episcopul Melchisedec In Cronica Romanului - sublinia existenta, dupa 1700, a negustorilor evrei: "...ori crestini, ori armeni, ori jidovi" sunt prezenti In targuri; si, nu numai atat, uniti In bresle, meseriasii aveau sa joace un rol important. Meseriile (cizmari, croitori, lemnari, brutari, birjari, tamplari, tipografi, zugravi, dogari etc.) le practicau "cu pricepere", In special meseriasii bijutieri si argintari. Maiestria mestesugarilor evrei a fost apreciata de istorici, printre care N. Iorga si G. Zane. Constantin Negruzzi semnala, la randu-i, Intr-un articol aparut In "Alianta Romaneasca" (1837), ca la Roman esti Intampinat de "un lant de dughene de evrei". O perioada deosebita In viata comunitatii evreiesti de aici este circumscrisa In acele momente In care primar al Romanului (la 1865) a fost tatal doamnei Viorica Agarici - presedinta filialei locale a Crucii Rosii, care a dat, In 1941, asistenta medicala, hrana si Imbracaminte supravietuitorilor din "Trenul Mortii". Marius Mircu Ii va Inchina pagini Inaltatoare In Ce s-a Intamplat cu evreii In si din Romania (vol. II). Primarul a intervenit "In mod oficial, pentru ca evreii din Roman sa Intemeieze un Templu si o scoala moderna...", fapte Inscrise In presa evreiasca, care, la randul ei, a cunoscut o Inflorire remarcabila. Se dezvolta ideea emigrarii si a colonizarii Tarii Sfinte, organizarea de societati sioniste si Infiintarea presei sioniste. Date ample despre Roman ne-au fost puse la dispozitie de istoricul si cercetatorul Pincu Pascal, din Piatra Neamt, care are In pregatire o monografie, si caruia Ii multumim si pe aceasta cale. De un real ajutor ne-au fost si datele oferite, cu generozitate, de scriitorul Haralamb Zinca si de catre actualul presedinte al Comunitatii Evreilor din Roman, dl prof. Iancu Wexler. * In 1859-1860, erau 3 288 de evrei; In 1899 - 4 019, In 1930 - 5 925. O situatie statistica, dupa un documentar inserat In volumul Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie reda "Activitatea Cultului Mozaic din Intreaga tara, de la 1918 pana la 1943". Astfel, "Oficiul judetean Roman": In 1940 - 5.689 de suflete, 18 sinagogi si 2 rabini, 2 cimitire; In 1941 - 6.485 de suflete, 18 sinagogi si 2 rabini, 2 cimitire; In 1942, erau In functie 18 sinagogi cu 2 rabini (Isacsohn Salomon si Frenkel Mendel), 5 hahami, 2 cantori, 16 oficianti. Populatia Romanului era de circa 7.000 de suflete (erau cuprinsi si evreii evacuati din comunele din Imprejurimi: Bozieni, Bara, Demienesti, Bacesti); In 1943 - 6.470 suflete, 18 sinagogi si 2 rabini, 2 cimitire. Actualmente, In Roman, sunt 30 de familii - respectiv, 60 de evrei. Sinagogi, Rabini Se mentioneaza ca, Inca In secolul al XV-lea, "la Roman exista o sinagoga denumita «Sinagoga de lemn»... situata pe locul unde se afla astazi Sinagoga centrala" (dupa Manes Leib). Refacuta In 1703, a cazut prada flacarilor In 1830. O Meghila In limba ebraica (1572) aminteste aceasta sinagoga, precum si numeroase legende legate de existenta ei. Se mai mentioneaza ca "Sinagoga de lemn" a fost vizitata de fiul lui Stefan cel Mare - Bogdan Voda cel Orb, care a donat bani sinagogii, din care s-a cumparat o Tora, numita "Tora lui Bogdan Voievod" (din cronica lui Iosef Kaufman). Si tot legendele Inscriu faptul ca Alexandru cel Bun "a cerut evreilor din Roman sa se roage lui Dumnezeu sa izbandeasca asupra dusmanilor... Victorios, domnitorul i-a scutit de dari timp de trei ani pe evreii din Roman" (6 secole de convietuire. Din istoria comunitatilor evreiesti din Romania). Treptat, s-a organizat Sfatul Meseriasilor (unul dintre presedinti a fost Iosif Zilberman, tatal scriitorului Haralamb Zinca; participant la Razboiul pentru Re-Intregire; a fost Incetatenit). Vechi Pinkasuri atesta existenta acestei sinagogi, dar si asociatiile (Poale Tedek), care au contribuit la Inaltarea unor case de rugaciune. In 1880, "In Intreg districtul Romanului erau 22 de lacasuri de rugaciune". S-au construit, dupa 1825: Sinagoga "Beit Rison Bethhamidras"; pe locul sinagogii de lemn, arsa, s-a ridicat sinagoga de azi (1837); "Rabi Leiwi" (1856); "Bait Hadas" - "Moske" (1860); "Sinagoga Cizmarilor" (1870); "Alt-Neu Beth Hamidras" (1876); "Michel Leizerovici" (1878); Sinagoga "Rintzler" (1880), "una dintre putinele sinagogi centenare, construite din lemn, care au rezistat pana In zilele noastre"; "Sinagoga Lipscanilor"; "Zalmina"; "Bais Seim"; "Bais Iaacov"; "Kalman Leizer"; "Branisteanu"; Sinagoga "Croitorilor" ("Poale Tedek", construita In 1898). Actualmente, functioneaza "Sinagoga Leibziger", unde oficiaza Herman Strul Ioina (vineri si sambata). Invatamant religios • Intre 1870-1880, au existat circa "20 hedarim... o Talmud Tora... condusa de Adolf Gross". • Rabini, cantori: Iehuda Leib (m. 1747); Zvy Hirs; Rab Ithak ben Iehuda Leib; Froim Iosif Galant; David Beer; Solomon Isacsohn; Iacov Beris; Iancu Beres; Hascal Stam (cantor); Segal Copel; Menahem Mendel; Rubin Lipa; Herman Strul Ioina s.a. • Epitropi: Leiba (staroste, 1790); Lupu Davidovici (1870-1880); Isaac Avram; Oisie Vigder; Iosef Weiss (1904); Iohan Zisu (1906-1907); Moise Stein; av. Avram Cremer (presedinte In 1926 si In 1936); Aba Avraham; Itic Sin Marcu; Marcu Margulius; M. Stein. Scoli, profesori "Despre scoala din Roman se vorbea pretutindeni cu toata admiratia" (Avram Suchar). Din 1865, primarul Incuraja si sprijinea dezvoltarea Invatamantului modern evreiesc: "Sa formati un plan pentru construirea unei sinagogi de Inchinaciune si o scoala pentru Invatamant..." - 1817 - se Intemeiaza primul asezamant scolar al Comunitatii Evreilor din Roman - Talmud Tora (institutor de limba ebraica - Mozes Schwartz) - In 1836, erau 10 melamezi ? Dupa 1850, se creeaza scoli moderne, iar cea de la Roman (aprobata In 1866) a fost socotita "una dintre cele mai vechi din tara" - In 1866, pentru construirea unei scoli moderne si a unei sinagogi au militat un numar de fruntasi evrei, ajutati si de primarul de atunci al Romanului - 1868 - "Scoala Israelita Romana" (cu 60 elevi), fiind apreciata de V. Gh. Mortun: "Fapta dvs. si staruinta ce ati depus In Indeplinirea sarcinii ce v-ati luat, merita toata lauda oamenilor de bine..." - 1893-1933 - Este Infiintata "Scoala primara Israelito-Romana" ("sub patronajul Comunitatii Israelite si sustinuta din fondurile acestei Comunitati"; directori In timp: N. Bellu, I. Goldenthal, Naum Paraschiv, Suchard Rivenzon s.a.), "o scoala primara superioara" - 1928 - S-a Infiintat gradinita de copii "Gan Ieladim" (institutoare: Tony Avram si Rasela Rivensohn, Lola Rotenberg) - Intre 1942-1944, au functionat: "Scoala de baieti" (directori Camille Beer si av. Meir Iosub) si "Scoala de fete" (directoare Fanny Horovitz); "Liceul teoretic mixt" (fost gimnaziu, director Zicman Feider) - In 1940 - scolile numarau 582 elevi si 27 cadre didactice; In 1941 - 627 elevi si 42 cadre didactice, iar In 1943 - 659 elevi, 44 cadre didactice (dupa Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie). • Profesori: Alfred Ravici; Zeilig Sor; Defrin Israel; M. Schwartz; Cardas; Moise Steinholtz; Samuel Lamm; Moise Landmann; Vulcu Cucu; S. Feier; Itic Orenstein; A. S. Rappaport (profesor si publicist, a predat si limba ebraica); M. Stein; Matias Rabiner; M. Valter; Elias Feldstein; Bella Yohan; I. Suchard Rivenzohn; Iosef Neulicht (director al scolii din 1909-1916); Avram Sucher (pedagog, cu o vasta cultura iudaica) s.a. • Ziare sioniste: - 1890 - "Hatofe"; "Hai Israel" - 1894 - apare saptamanalul In idis "Der Volks Dolmedscher" - 1900 - "Emigrantii Romanului"; "Strigat de disperare"; "Apelul femeilor evreice din Roman"; "Humantas" (In acest an au plecat spre Tara Sfanta 29 de pedestri, tineri sionisti) - 1904 - "Haor", In limba ebraica; "Der gragar" - 1920 - "Solidaritatea" (organ independent pentru apararea intereselor evreiesti) - 1922 - "Ierusalim" (publicatie sionista); "Buletinul Comisiei Centrale Sioniste din Romania". • Ziaristi: F. Brunea-Fox; Moscovici Bercu; Somer Nathan; A. V. Nerson; Michel Solomon s.a. • Tipografi: Leon Friedman; Isidor Grinberg; M. Abramovici; Rivensohn Calman; L. Beram (tatal a avut tipografie si o legatorie de carti. "Libraria Beram" a fost cea mai mare din Roman) s.a. • Biblioteci: "Ronetti-Roman"; "Or Zion"; "Makaby". • Muzicieni, compozitori: Richard Stein, Gina Saraga-Solomon, M. Kirilevici, Haim Herscu - violonist, fost membru al Fanfarei Militare din Roman s.a.

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_03.html

Comunitatea evreilor ploiesteni

Comunitatea evreilor ploiesteni Comunitatea evreilor ploiesteni este una dintre numeroasele comunitati - esantion pentru mutatiile de mentalitate, consecinta a amplificarii, a diversificarii unor compartimente consacrate, a aparitiei unor structuri noi impuse in constiinta generala a ultimilor ani. Intalnirile, discutiile cu cativa dintre oamenii apropiati de comunitate dau masura acestor metamorfoze, incurajatoare pentru perspectivele sale la nivelul global al vietii evreiesti din Romania. Ele se constituie, laolalta, intr-un atac impotriva inertiei de gandire, a prejudecatii "locurilor unde nu s-a intamplat nimic". Preocuparile interlocutorilor mei reprezinta, cred, tot atatea modalitati de deschidere spre modernitate, spre conlucrare intre generatii, pentru ca, impreuna, sa descopere cele mai bune modalitati de surmontare a greutatilor din prezentul imediat. Drumul spre comunitate ­ drumul spre regasirea de sine Sapte ani de neincetata evaluare si decizii luate in fata oricarei probleme noi. Este rezumatul nerostit, dar omniprezent, in consistenta a tot ce ma inconjoara la sediul comunitatii evreilor ploiesteni. Sapte ani care fac parte din insasi fiinta presedintelui ei, Gilu luftariu. Sapte ani fara de care fiinta lui ar arata altfel. - Cand ati facut primul drum la comunitate? - Eram elev la Scoala evreiasca de baieti "Luca Moise". Profesorul nostru de religie, Rabinul Mendel Safran, varul doctorului Alexandru Safran, stia sa se apropie sufleteste de noi, asa cum numai cineva inzestrat cu har pedagogic o poate face. Veneam impreuna cu el la sinagoga in fiecare Sabat. -Si pe urma? -Tin minte ziua in care am devenit Bar Mitva. De la amvonul sinagogii pe care o vedeti in fata am multumit melamedului Simon, parintilor si bunicilor care mi-au dat educatie evreiasca. N-am uitat drumul spre comunitate nici cand imi faceam studiile la Bucuresti. Mergeam la Sinagoga din Mamulari, unde oficia Rabinul Margulius. Exista la interlocutorul meu un simt al responsabilitatii, sentimentul ca n-are voie sa-i dezamageasca pe cei care i-au acordat incredere. Ce inseamna o saptamana din viata de presedinte de comunitate a lui Gilu luftariu? Inseamna o serie intreaga de lucruri. De exemplu, sa prevada problemele si sa previna neajunsurile care s-ar putea ivi in viata asistatilor, pe care-i viziteaza acasa, in incasarea chiriilor de la cei care ocupa imobile comunitare, in intretinerea Ior. Ca adept al profilaxiei sociale se gaseste pe aceeasi lungime de unda cu doctorita comunitatii, Elena Cati Badescu, care realizeaza profilaxia medicala, conferentiind pe teme de sezon la Clubul Femeilor. Clubul functioneaza in fiecare marti; cu aniversari, recenzii de carte, popularizare a valorilor traditiei iudaice. Comunitatea din Ploiesti are grija de putinii evrei cati traiesc si de cei ce isi dorm somnul de veci la cimitirul din Targoviste, de mormintele din cimitirul evreiesc din Sinaia. - Framantari? - Sanatatea asistatilor despre care ma informez stand de vorba saptamanal cu oamenii care le acorda ajutor gospodaresc. Buna intretinere a cimitirelor. Faptul ca, in momentul de fata, nu sunt posibilitati materiale pentru refacerea monumentelor funerare deteriorate de vreme. Reinnoirea sinagogii. Stiu, insa, ca pentru asta este nevoie de multi bani care, deocamdata, nu exista. Gilu luftariu are un respect profund pentru ceea ce se constituie ca alteritate in lumea noastra de azi, multipolara si multiculturala, un respect ce izvoraste din intelegerea valorilor pozitive exisfente in alte culturi. Si acesf fluid de comunicare se face simtit intr-un fapt, aparent, de detaliu, dar de puternica relevanta. In fata Muzeului de Istorie ne intalnim cu primarul Emil Calota. Primarul se opreste, da mana cu presedintele comunitatii, cu fiecare dintre noi. Se bucura ca muzeul va gazdui in aceeasi dupa-amiaza simpozionul dedicat unei pagini din istoria invatamantului evreiesc din Ploiesti, parte din istoria municipiului. Este preocupat de organizarea celei de-a 111-a editii a Festivalului de pian "Lory Wallfisch" la care solicita colaborarea presedintelui de comunitate. Tonul discutiei cu reprezentantul concetatenilor sai evrei vadeste mai mult decat amabilitate, consideratie; vadeste prietenie. 4 argumente pentru optimism Raspunderea pentru ziua de maine Tonifianta este la Henriette Alsec (Pusi, cum ii spun apropiatii) rapiditatea cu care stie sa combine disonantele vietii in asemenea maniera incat sa sune bine. Poate - mostenire de la tatal ei, cunoscutul actor Zephi Alsec, care-i este intr-un fel, o carte de vizita. Imi rasfira, inainte de toate, fotografii din filme cu el, alaturi de Dina Cocea, Fory Eterle, Toma Caragiu, Gina Patrichi, ]on Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Stela Popescu... Putini stiu ca Zephi Alsec, de la a carui moarte s-au implinit zece ani, a fost unul dintre fondatorii Teatrului Municipal din Ploiesti, ca a jucat in spectacolul sau inaugural, ca i-a iubit intr-un fel anume pe Caragiale, Sebastian, Musatescu. Se pare ca exuberanta, sensibilitatea, modul comunicativ de a fi ale inzestratului actor s-au perpetuat in fiinta Henriettei, responsabila Clubului Generatiei de Mijloc. Bunicul ei, medicul Poldi Emanuel, a fost presedinte al comunitatii intre 1948-1950. lar nepoata se bucura "sa reinnoade firul" familial in viata obstii. S-a intors "cu bateriile incarcate" de la Seminarul Buncher de Leadership de la Busteni si este incurajata de selectionarea pentru etapele superioare. Crede in viitorul comunitatii ploiestene. Perspectiva legata, in primul rand, de existenta tinerilor, capitol la care face o paranteza tandra: imi vorbeste despre fiul ei, student la Facultatea de Stiinte Politice din Bucuresti. In al doilea rand, de nevoia de continuitate evidenta la generatia careia ii apartine. In alt treilea rand, de sentimentul dezghetoizarii: interesul presei locale pentru viata evreiasca, "usile deschise" la conducerea orasului. Combaterea indiferentei "Suntem prea putini ca sa ne dam la o parte", isi sintetizeaza motivatia de a se fi inscris la Club ing. Adrian Paraschivescu, in prezent conducatorul unui birou de selectie, instruire de resurse umane, consultatii de marketing si in familia Paraschivescu oameni din generatii diferite vaslesc in aceeasi directie, reconfirmand ca nu varsta, ci preocuparile sunt precumpanitoare in dialogul dintre generatii. Mama lui Adrian, Sonia Paraschivescu, o femeie plina de tact, amabilitate, discretie, este, de multi ani, contabila a comunitatii. Cu putin timp inainte de a sta de vorba cu Adrian, mi-o recomanda pe nepoata ei, Andra, o tanara, de asemenea, interesata de iudaism. Adrian a participat la marea demonstratie din 29 mai 2002, de la Bruxelles, impotriva antisemitismului, terorismului, de solidaritate cu Israelul. "M-am simtit bine - spune - ca am putut arata reprezentantilor iudaismului european ca evreimea romana are generatie de mijloc, are tineret". "A fi noi insine, a f impreuna cu Celalalt" "Noi n-am apucat sa avem o conceptie foarte clara despre etnicitate" - opineaza juristul Marian Moscovici. "Clubul este modalitatea noastra de a incerca sa ne-o facem". Marian este fiul unui alt fost presedinte al comunitatii, in perioada de interimat survenita dupa plecarea inginerului Nilu Aronovici. "Nu putem vorbi de un dialog intercultural fara sa intelegem ca avem dreptul de a fi noi insine si dreptul de a fi impreuna cu Celalalt. Cred ca ne aflam intr-un asemenea moment propice". Interesul pentru iudaism "Desi anul 1948 a insemnat sfarsitul invatamantului evreiesc in Romania, educatia iudaica nu a incetat in comunitatea noastra". Fraza apartine economistului Max Kurzberg, israelian originar din Romania, in prezent, investitor la Ploiesti. Max a fost de acord sa devina membru al comunitatii, sa se inscrie la Clubul Generatiei de Mijloc. Anul trecut a sustinut un ciclu de conferinte pe teme iudaice, foarte apreciate de public. In martie, anul acesta, va conferentia din nou. Tema - "Cine suntem noi, evreii" -, invitatie la cunoastere, in care spiritul realsemitismului este evident, i-a fost inspirata de prezenta la sarbatorile iudaice a multor reprezentanti ai populatiei majoritare. Este raspunsul lui la acest interes. Muzica este a tuturor oamenilor Despre initiatorul si organizatorul unui cor care ilustreaza muzical versetul biblic "Ce bine si frumos este cand fratii stau impreuna" - Corul Liceului de Arta din Ploiesti - , aveam sa aflu, mai intai, de la un alt ploiestean, ing. Nilu Aronovici, presedintele D.A.S.M., fost presedinte al acestei comunitati. M-am bucurat nu o data sa ascult acest cor interpretand cu remarcabil profesionalism, cantece evreiesti, chiar de la amvonul sinagogii ploiestene. De data aceasta, prilejul de a cunoaste cateva repere din biografia creatorului sau mi-l ofera chiar reputatul instrumentist prof. lancu Munteanu Groisman. Parintii lui au fost deportati si au pierit in Transnistria pe cand avea doar cativa ani. A crescui la Orfelinatul pentru copii evrei, din lasi. Vocatia; descoperita de copil, i-a indrumat pasii spre Scoala de muzica, apoi - spre Conservator. A cantat la Filarmonica din lasi sub bagheta lui Ion Baciu. A intrat, prin concurs, la Filarmonica din Ploiesti. Si-a intemeiat o familie. A fost, in paralel, timp de 35 de ani, profesor la Liceul de Arta din oras. S-a apropiat de comunitate din 1970, timp in care destui intelectuali evrei o ocoleau, profesorul Groisman fiind unul dintre cei ce aveau ce pierde prin asemenea gest, daca tinem cont de turneele in strainatate, in Vest, mai ales, pe care le facea cu orchestra. Este mandru de performantele acestui cor care, "intr-un an spune -, a castigat reputatie internationala. Copiii au cantat de doua ori in Parlamentul din Strasbourg, avand incluse in program cantece evreiesti. Un C.D. cu repertoriul corului, realizat in colaborare cu Ambasada Statului Israel la Bucuresti, a fost expus la Pavilionul Romaniei de la Salonul International de Carte - Geneva, editia 2002". Infiintarea corului s-a bucurat si de sprijinul Primariei. De altfel, corul a participat la un spectacol interetnic organizat, nu demult, sub egida acesteia, la Teatrul Municipal din Ploiesti. Dar profesorul Groisman nu este numai parintele spiritual al corului. A infiintat si o formatie de cornisti pe care am admirat-o in Hanukiada din acest an. Pregateste - pentru Purimul care bate la usa - un cvartet de coarde compus din unii dintre fostii sai elevi, in prezent studenti la Conservatorul din Bucuresti. Are "in santier" doua manuale de muzica. Crede ca viitorul pe termen lung al comunitatii este legat de stiinta de a actiona in asa fel incat "intelectuali romani apropiati obstii noastre sa fie interesati de ceea ce facem noi".

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_14.html

Realitatea noastra de Oradea

Prolog la o viitoare monografie



Cupola vechii sinagogi de rit neolog, dominand
peisajul strabatut prin centru de apele Crisului Repede, a fost
refacuta prin stradania F.C.E.R., cu sprijinul "Joint", iar in curtea,
unde se afla si sediul actual al comunitatii, se inalta o sinagoga de
rit ortodox si un lacas unde se oficiaza zilnic serviciul religios de
dimineata si de seara. Restaurantul ritual, condus cu harnicie de
Ludovic Schwartz, ofera zilnic o masa din cele mai gustoase, pentru
care bucatarul merita toate laudele. Dintr-o comunitate care numara in
anul 1930 aproape 20 000 de suflete, adica un sfert din totalul
populatiei oradene, astazi traiesc in intregul judet Bihor ceva mai
mult de 500 (majoritatea, desigur, in Oradea), a caror existenta
constituie preocuparea permanenta a conducerii comunitatii - ing. Felix
Kopelman, presedinte, Lazar Freund, secretar,Korodi Stefan, contabil
sef, Vilan Edith, responsabila cu asistenta sociala, dr. Korodi Ana,
sef cabinet medical, Egyed Edith, asistenta medicala -, iar viata
religioasa este intretinuta prin eforturile sames-ului Carol Segal,
Gerson Schwartz (oficiant) s.a. Consilier cultural si fost presedinte
al comunitatii, pana in 1993, este dr. Kovary Peter, tatal cunoscutului
nostru cantor din Bucuresti (plecat recent in Canada), Tibi Kovary.
Decanul de varsta al comunitatii este Ritter Francisc, de 92 de ani,
care mai vine si astazi la slujbele religioase. In cadrul comunitatii
mai traiesc - dintre miile de deportati sub regimul fascist maghiar -
20 de supravietuitori ai Auschwitz-ului, iar una dintre membrele
comunitatii mi-a povestit cum a fost salvata de la deportare de vecinii
ei, catolici, oameni de omenie in vremuri de neomenie.
Despre regretatul dr. Stefan Zicher, medic si scriitor de talent, vom
mai vorbi cu alta ocazie.

Corul "Hakeshet" a implinit 30 de ani



Cum spunea si dr. Peter Kovary, cei care cantau cu
30 de ani in urma in Corul Talmud Tora al Comunitatii Evreilor din
Oradea sunt acum parintii celor care canta astazi, dar si parintii
canta alaturi de odraslele lor. Inspirat este numele acestui cor,
deoarece repertoriul variat - de la muzica hasidica la cea moderna,
israeliana - ni se infatiseaza in culori vii, care ne dau speranta unei
perenitati meritate. Violonistul Gavril Adalbert, contrabasistul Boros
Peter si dinamicul acordeonist si conducator al formatiei, Gheorghe
Vilan, sustin, cu vibratia instrumentelor lor, vocile tinerilor si
tinerelor Kovary Tomisi Kati, Brighitta Filip, Lavinia lancu, Andreea
Mandel, Spitzer Brighitta si Paul, Toth Eva si Ildiko, Berger Ana,
Gavril si Tiberiu s.a. - in total, peste 30 de membri.
In ziua de 10 mai, ei au sustinut un frumos
program, incheiat cu Hava Naghila, la Casa de Cultura a municipiului
Oradea, in prezenta membrilor comunitatii, a primarului orasului, Filip
Petru, a decanului Facultatii de Medicina, prof. dr. Lazar Aurel, a
reprezentantilor altor culte, iar acad. Nicolae Cajal, presedintele
F.C.E.R.,a transmis un mesaj de felicitare prin intermediul dlui ing.
A. Kupferberg. Cu ocazia concertului, au fost lansate un CD si o caseta
video. Existenta corului se datoreaza entuziasmului membrilor
comunitatii evreilor, dar si sprijinului acordat de "Joint" si de
F.C.E.R. Fosti membri ai formatiei au plecat in alte zari ale lumii,
dar nici corul... nu a stat pe loc, el fiind adeseori invitat la
festivaluri in tara si in Slovacia, Ungaria. In 1996 a primit un premiu
din partea Agentiei Evreiesti din Israel. Festivitatea, la care au
participat peste 100 de invitati, a fost inregistrata de postul PRO TV
si de fotoreporteri ai presei locale.

Personalitati din prima jumatate a secolului XX

- Gazetari si scriitori: Emod Tamas, Benamy Sandor, Feher Dezso, Pasztor Bertalan (prieten si sustinator al cunoscutului poet maghiar Ady Endre), Katona Beta (a scris despre deportarile din Oradea, in 1944), Pasztor Miklos (in timpul interdictiilor rasiale a publicat sub numele scriitorului maghiar Horvath Imre), Erdelyi Agnes (ucisa la Auschwitz, sora poetului Radnoti Miklos, executat de horthy-isti), Berkes Jozsef (ucis in Holocaust), Markovits Erno (corespondent al Agentiei "Rador"), Frigyes Marcel (refugiat din Germania, executat de horthy-isti), Wasserstrom Sandor (fondator de publicatii, fruntas politic al evreilor oradeni), Leitner Zoltan si Goldstein Mose (redactori ai seriei de carti "Biblioteca Renasterii Evreiesti"). - Artisti plastici: Leon Alex (Lowinger Sandor, prieten cu Marc Chagall), Kara (Kron) Mihaly (sculptor al casei regale romane a executat la Oradea statuile lui Ferdinand I din Piata Unirii, a reginei Maria din fata teatrului si bustul lui Carol al II-lea). - Arhitecti, constructori: Busch David, Rimanoczy Kalman, Vago Laszlo, Vago Jozsef (a proiectat si Palatul Ligii Natiunilor din Geneva, Primaria din Montevideo). - Sionisti: Fuchs Salamon (presedintele Uniunii "Hevrat Isuv Israel", a fost rabin militar in primul razboi mondial, a redactat revista "Jovendo" - "Viitorul"); Altmann Samuel (reprezentantul miscarii "Mizrahi", cu sediul la Londra); Weisz Odon Lipot; of Lukacs Leitner Zoltan (redactori ai publicatiei "Unserer Volk" - "Poporul nostru"). Organizatii sioniste active in Oradea: "Teire", "Teirot Mizrahi Aviva Barissia", "Brit Trumpeldor" (dupa numele cunoscutului lider din Palestina), "Hasomer Hatair", "Hanoar Hationi". - Medici: Adorjan Emil; Deutsch Elemer; Denes Ignac (medic sef al Spitalului de boli contagioase); Waldmann Bela (seful sectiei oftalmologie a Spitalului orasenesc); Sebestyen Arthur (medic sef al sanatoriuIui "Sf. losif"). - Dascali, profesori: Biro Mark; Fuchs Salomon; Klein Gyula; Leichtmann Izsak, Weisz Jakab; Pasztor Magda; Reich Gizella; Popper Szidonia; Kohn Szeren s.a. - Avocati: dr. Ney Pal (prodecan al Baroului de avocati) - s-a adresat, in 1943, guvernului de la Budapesta cu un memoriu impotriva legilor rasiale. - "Joint" a infiintat, in 1926, "Mica banca de credit", condusa de Weisz Kalman si Bleyer Adolf. Cinci secole de convietuire ( Extrase din volumul "Evreii din Oradea" de Tereza Mozes ) • Oradea era cunoscuta, in cronicile si legendele primelor secole ale erei noastre, sub numele de Varadinum, iar abia in secolul al XVI-lea au aparut numele de Oradea Mare si de Bihar Varad, italienii numind orasul Varadino, iar germanii Gross-Wardein • In documentele de arhiva se intalnesc nume de evrei: losa de Varad (1489), aurarul (aurifex) Horvath, zis "evreul" (Sido dictus), in 1515 • Medicul Sassa Abraham din Constantinopol intervenea, in 1627, pe langa principele Gabriel Bethlen in favoarea evreilor din zona • Medicul David Rebir a venit la Oradea in 1629, sa-I ingrijeasca pe principele Bethlen cel tanar, iar in 1646 un alt medic, Leo (Arieh Yehuda), venea din Turcia la solicitarea Principelui Gheorghe Rakoczi • In secolul al XIX-lea, evreii din famili a Mihelff au ocupat functii in administratia orasului (jude, primar, consilier) • In anii revolutiei de la 1848-1849, s-au facut cunoscuti medicul Grosz Fridrik (vestit in Europa) si comerciantul Brull Samu, care au militat pentru drepturile cetatenesti ale evreilor [...]. Diosy Marton, evreu din Oradea a fost secretarul lui Kossuth Lajos si prieten cu poetul Petofi Sandor, iar dr. Grosz-Csatary Lajos I-a insotit pe generalul Bem • Rabini mai cunoscuti: Naftali Zvi Lipcovitz (m. 1773); Joseph Rosenfeld (1809-1839); dr. David Josef Wahrman (o somitate in iudaism, cunoscator al limbilor latina si germana); Jicchak Aron Landesberg (1853 - 1878), cunoscut de Adolphe Cremieux; Mose Harsch Fuchs (1882 - 1911); Kecskemeti Lipot, Kunstadt Ignatz, Jisrael Hager (hasid din Vijnita); iar dupa 1944, I. Weisz, A. Pollak, Gavril Schwartz (1962) • Prima comunitate organizata s-a inregistrat in 1861 (presedinte dr. Pollak Herman) • Poetul Ady Endre a spus: "Evreii din Oradea au inaltat orasul din starea sa provinciala" • Intre cele doua razboaie, la Oradea, a functionat una dintre cele cinci Loji "B'nai B'rith" din Transilvania. *** Calvarul evreilor a inceput la 19 martie 1944, cand Ungaria a fost efectiv ocupata de Germania hitlerista, Adolf Eichmann organizandu-si direct activitatea de exterminare a evreilor cu ajutorul lui Hain Peter, ,seful Politiei politice ungare [ ...]. Mobilizarile in detasamente de munca si apoi deportarile masive au dus la exterminarea a 90% din populatia evreiasca a Bihorului [ ...]. La 3 iunie 1944, cand a avut loc ultimul transport, Oradea a devenit "judenfrei" (fara evrei). Eva Heynemann, o fetita de varsta Annei Franck, a tinut un jurnal in 1944, pana la deportarea ei din Oradea la Auschwitz, unde a fost ucisa. Jurnalul constituie un document pentru istorici. Ea scria: "Micul meu jurnal, tu esti cel mai fericit, caci tu nu simti, nu poti sti ce nenorocire s-a abatut asupra noastra". Nu trebuie uitati diplomatii romani care au salvat vietile unor evrei bihoreni in 1944 (Vespasian Pella, ambasador la Berna, Mihai Marina, consul la Oradea, av. Justin Filip, dr. Th. Roxin). O vizita la familia Mozes Tereza Mozes Nascuta la 6 noiembrie 1919, la Simleul Sihvaniei, a fost internata, in anii ocupatiei horthyiste, in lagarele de la Auschwitz, Riga, Kaisserwald, Stutthof si Gutau. Dupa eliberare, a obtinut licenta in istoria artei, etnografie si in limba franceza la Universitatea din Cluj, apoi doctoratul la Institutul de Istorie a Artei din Bucuresti. O perioada indelungata a fost colaboratoare a Muzeului Tarii Crisurilor. A elaborat peste 100 de studii si monografii in domeniul etnologiei, publicate in tara si strainatate. Este membra a Uniunii Artistilor Plastici (sectia critica de arta) din anul 1960, si membru corespondent la "Socielas Ethnographica Hungarica ". A fost premiata de Fundatia "Atheneum" si de Fundatia Culturala "Ethnos ", in 1994. Cu ocazia scurtei sederi la Oradea, am tinut sa o vizitez pe cunoscuta autoare a cartilor "Decalog insangerat" (Ed. "ARA") si Evreii din Oradea (Ed. "Hasefer", 1997), om de cultura, de frunte al obstii noastre, doamna Mozes Tereza, cu care am avut o interesanta discutie, la care a participat si sotul, un cunoscut medic oradean, dr. Mozes Carol. Cu acest prilej, am putut sa cunosc - desigur, partial -insemnata contributie la etnografia romaneasca a doamnei Mozes Tereza, studii despre Tara Crisurilor aparute in publicatii ale Academiei Romane si in strainatate. Despre biografia sotilor Mozes se poate scrie o carte, suferintele prin care au trecut in anii 1940-1944, pierderea celor mai apropiate rude, supravietuirea lor miraculoasa dupa trecerea prin etapele deportarii, lagare, detentii in conditii inumane. Dr. Mozes Carol specialist in patologia infectioasa, om in varsta de 84 de ani -coleg de facultate la Cluj, cu presedintele F.C.E.R., acad. Nicolae Cajal, autor al unor carti fundamentale in domeniul tehnicii ingrijirii bolnavilor; i-a avut profesori pe Papilian, Grigore Benetato, luliu Hatieganu, loan Goia, loan Dragoi, a fost prieten cu dr. Edmund Lutvak, decanul Facultatii de Medicina din lerusalim si medic de frunte al Spitalului Hadasa. Legende si realitati oradene • O legenda spune ca regele Decebal ar fi beneficiat de sprijinul unei unitati militare formate din evrei ai tribului Dan, stabiliti la acea vreme in zona Bihorului • La Muzeul Israelit din Budapesta exista o piatra funerara adusa din Bihor, care este inscriptionata cu numele unui negustor - lehuda, din timpul stapanirii romane • Regele maghiar Ladislau (1083-1095) a emis un edict de limitare a unor drepturi pentru evreii bihoreni • La nunta regelui Matei Corvin, in suita se afla si o formatie de cavalerie alcatuita din evrei bihoreni (spune legenda) • In anul 1578, evreii au fost izgoniti din Oradea, iar pe locul unei vechi sinagogi s-a construit o biserica romano-catolica • In anul 1720, au fost chemati in oras zece negustori evrei pentru a revigora comertul • In anul 1800, vechiul cimitir a fost stramutat prin extinderea orasului • Inca din 1731, exista in Oradea o Societate Sacra ("Chevra Kadisa") care se ocupa cu inmormantarile religioase. Evreii locuiau in cartierul Subcetate • Primul Spital evreiesc a fost infiintat in 1746 • Primul restaurant ritual, unde masa se servea gratuit saracilor, a fost inaugurat in 1895 • Primul Azil de batrani s-a infiintat in 1924. In prima jumatate a sec. al XX-lea au functionat comitetul femeilor evreice, cu scopuri filantropice, orfelinatul israelit pentru fete, caminul de ucenici, orfelinatul pentru baieti, caminul de batrani • Evolutia demografica a evreilor: in 1785 - 209 suflete; in 1890 - 10 115 end (26,2%); in 1930 - 19 838 (24%) • In lunile mai-iunie 1944, au fost deportati din Oradea si din asezarile rurale, limitrofe, 33 000 de evrei, alte mii de evrei fiind trimisi in detasamente de munca in Ungaria, Ucraina si Slovacia • Lacasuri de cult: 1772, 1803, 1851(existenta azi) - de rit ortodox; 1868, 1878 (existenta azi) - de rit neolog.

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_17.html

75 de ani de la inaugurarea Sinagogii din Gheorghieni

Mesajul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania Sub semnul reafirmatei convietuiri interetnice si interreligioase Comitetul Director al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania adreseaza, cu prilejul implinirii a 75 de ani de la inaugurarea acestei sinagogi, cele mai calde felicitari Obstii evreilor din Gheorghieni. Apreciem, in mod deosebit, eforturile depuse de comunitate si de conducerea ei harnica si inspirata in mentinerea acestui sfant locas care ne aminteste de trecutul acestei comunitati ce numara, inainte de Holocaust, aproape 1000 membri, iar dumneavoastra, localnicilor evrei, de bunici, parinti si altii a caror amintire va este atat de draga. Va dorim ani multi de sanatate, prosperitate si o buna convietuire cu toti cetatenii din Gheorghieni. Comitetul Director al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania Sa veghem ca sinagoga sa reziste peste timp Comunitatea evreilor din zona Gheorghienilor avea, in anul 1940, aproape 1000 de membri. Toti acestia, in perioada Holocaustului, au fost deportati in lagarele de exterminare de catre autoritatile fasciste care au ocupat Ardealul de Nord. Au fost omorati 896 de evrei: barbati, femei si copii. Doar 92 de evrei au supravietuit Holocaustului.In prezent, comunitatea are doar 26 membri. Consideram potrivit sa rememoram aceste cifre reale si foarte dureroase, in aceste momente tensionate, cand reprezentanti ai unor organizatii neoextremiste incearca sa acrediteze, in fata generatiilor tinere, nascute dupa 1945, ideea ca nu a existat nici un Holocaust. Initiativa domnului Geller Geza, responsabilul obstii evreilor din Gheorghieni de a repara sinagoga, la 75 de ani de la inaugurare, este demna de toata lauda. Frumusetea acestei sinagogi, care a bucurat ochii si inimile inaintasilor, care ne bucura si pe noi, trebuie si merita sa existe peste timp si spre bucuria urmasilor nostri. Multumiri trebuie adresate tuturor celor care au sprijinit aceasta initiativa si care au participat la sarbatorirea sinagogii, o adevarata celebrare iudaica. (R.E.) Interviu cu ing. PAUL SCHWARTZ: O menora din partea fostilor concitadini aflati in Israel Holocaustul, la care autoritatile horthyste si szalasiste au participat prin deportari masive in lagarele mortii, a redus populatia evreiasca din zona orasului (inclusiv satele vecine) de la o mie de suflete la nici o suta. Astazi, comunitatea este extrem de restransa ca numar (sub 30 de membri dintre care unii in casatorii mixte). In aceste conditii -la initiativa presedintelui comunitatii, ing. Geller Geza, si cu sprijinul activ al unor evrei din Israel, originari din Gheorghieni (Margareta Stein, Bernard Herskovitz, familiile Berliner, Szegal, Kahan, Karplez, Blutner, Svartz, Morgenstern, Gluzer, Grubner, Gantz, Tabak, Tauber, Perl s.a), care au contribuit direct la strangerea fondurilor, initiativa sustinuta de F.C.E.R. si de "Joint", ca si de autoritatile locale, s-a reusit ca Sinagoga sa fie reparata. Pentru a afla cum s-a desfasurat acest emotionant eveniment, ne-am adresat domnului consilier ing. Paul Schwartz, participant din partea F.C.E.R. Au fost in Sinagoga peste 200 de persoane, nu pot spune cu precizie, dar incaperea era arhiplina. Pe langa enoriasi, oaspeti din Tg. Mures, Brasov, din Israel; au fost reprezentanti ai tuturor cultelor din oras: romano-catolici, ortodocsi, greco-catolici, catolici de rit armean,reformati, unitarieni. Din partea autoritatii locale, a participat domnul subprefect Dezsi Zoltan. Dnii Gideon Bruchmaier si Iancu Izidor au tinut o slujba religioasa dedicata acestui eveniment. Dl ing. Geller Geza, presedintele comunitatii a salutat participantii si a subliniat importanta acestei sarbatori pentru viata spirituala a evreilor, ca si a tuturor concitadinilor din Gheorghieni si din zona. Au vorbit oaspeti din Tg.Mures, profesorul Ladislau Grun, supravietuitor al Holocaustului, cunoscut pentru lectiile pe care le tine pe aceasta tema in diverse scoli din orasele ardelene, Alexandru Ausch, secretarul Comunitatii Evreilor din Tg.Mures, apoi oaspeti din Israel, dna Margareta Stein si Bernard Herskovitz (Bar Zvi Dov). Ei au adus si un dar simbolic, o menora din partea fostilor concitadini, aflati in tara sfanta. Ma voi opri la cuvintele dnei Margareta Stein: " M-am gandit ca mortii nostri nu au morminte, dar cred ca sufletele lor au venit astazi la aceasta Sinagoga si tot ele ne-au determinat sa luam initiativa de a sarbatori acesti 75 de ani ai existentei ei ". Dna Margareta Stein este in varsta de 82 de ani (pe care nu-i arata, caci pare cu multi ani mai tanara), iar, copil fiind, a fost martora la inaugurarea Sinagogii. Din partea reprezentantilor cultelor au rostit rugaciuni preotul romano-catolic Pall Sandor (in limba ebraica, dupa care a cantat imnul sionist si al statului Israel, Hativka) si studentul in teologie (reformat) Osz Elod. Corul Comunitatilor Evreilor din Brasov, insotit de consilierul Gombos Teodor (care canta in cor) a prezentat un program de cantece in limba idis si ebraica, program ce a insufletit asistenta. Au fost apoi vizionate lucrarile, expuse in sala sinagogii mici, ale artistului plastic Karanczi Sandor, profesor, pensionar de confesiune romano-catolic, care a fost martor la deportarea evreilor din Gheorghieni. El isi aminteste ca dintr-o familie de evrei, vecina cu familia sa, care a fost deportata, s-a intors in 1945,numai un copil bolnav, cu handicap, ceilalti (parintii si opt frati) fiind ucisi. Dupa razboi, artistul a vizitat muzeul lagarului de la Auschwitz, de unde a adus o piesa de lemn si sarma ghimpata, din care a executat o lucrare in amintirea celor asasinati si care, alaturi de alte lucrari grafice (inspirate din cutremuratoarele fotografii de la Auschwitz), face parte dintr-o expozitie itineranta ce a fost deja prezentata in peste 200 de sali, in diverse orase din tara si strainatate. In viitor vrem sa organizam un club al tinerilor, eventual dotat din fonduri locale, cu computere, iar apoi vom mai vedea. Doresc sa evidentiez tineretea relativa a presedintelui acestei comunitati, Geller Geza, nascut in 1956, inginer cu specializare in informatica, un om apreciat in intreprinederea mecanica unde este sef de serviciu, care sustine intreaga activitate a comunitatii. Ne-am inspirat de la «Yad Vashem» Varstnici, tineri, studenti, elevi, copii in straie de sarbatoare... Cate lacrimi si emotii la cei aflati in Sinagoga... Pereti intregi sunt placati cu numele celor disparuti..." Ne-am inspirat de la «Yad Vashem» " (G. Bruchmaier) Breviar: Evreii din Gheorghieni Primul evreu cunoscut in oras - comerciantul de cherestea Zenezip (1825). Evreii vin din Rusia, Polonia, prin Maramures, in cursul secolului al XIX. Limba ebraica este studiata de copiii evrei, in paralel cu idisul. Presedintele comunitatii, Halasz Adolf initiaza, dupa primul razboi, constructia sinagogii (alti fondatori: Balasz, Kiss, Diamanstein, Grunberg, Gottlieb s.a.). Se acorda ajutoare saracilor, somajul nu este cunoscut in oras(1920-1940). Evreii nu-i vor uita pe concitadinii lor care i-au ajutat in anii Holocaustului, Lazar Denes, Ferenczi Tamas, Pall Sandor (preot), familia Bende, Bartis, Karacsony s.a. Timp de 50 de ani, comunitatea a fost condusa, cu intelepciune si harnicie, de Friedman Arthur. In 1960, Sinagoga a fost renovata, iar in 1991, a fost declarata monument istoric, ca si cimitirul evreiesc (din secolul al XIX-lea). ( Conf. datelor oferite de dl. ing. Geller Geza, presedintele comunitatii)

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_01.html

Evreii din Galati - sute de mari valori

File de neuitare Si de aceasta data - sumar si selectiv, mai ales din lipsa de spatiu -, ne apropiem de o alta comunitate, Galati, care era considerata "o a patra marime din Romania..., [cu] o comunitate bine organizata" (Liviu Rotman). Aceasta mini-monografie a orasului Galati - "principala poarta fluviala a Romaniei", important port la Dunare, unde au poposit evrei din cele mai vechi timpuri - nu are, ca si celelalte mini-monografii cuprinse In paginile revistei noastre, un caracter exhaustiv. Retrospectiv, documente vechi, izvoare arhivistice valorifica si confirma aportul populatiei evreiesti, care s-a interferat In viata locala, desfasurand, pe multiple planuri, o activitate sustinuta socio-economica si culturala (pe care, In linii mari, am punctat-o), contribuind, astfel, la dezvoltarea si modernizarea meseriilor, Invatamantului, culturii. Dintr-o referire a doi clerici scotieni, care au vizitat Tarile Romane In secolul al XIX-lea, spicuim Indeletnicirile timpului: "fiecare evreu din Galati Isi avea meseria lui, nici unul nu ducea lipsa de ocupatie". Pietre tombale vechi, partial distruse, documente Ingalbenite de timp, atesta vechimea populatiei evreiesti. Dupa anul 1800, pietre sepulcrale, cu Inscrisul avand si caracter profesional, vor Imbogati datele istorice, atat cu referiri legate de structura ocupationala, cat si de preocuparile culturale privind ridicarea de scoli, gradinite, organizarea societatilor de cult si cultura, inscriptiile de pe mormintele unor personalitati ilustrand contributia lor. Comunitatea evreiasca galateana este, Insa, atestata documentar In 1846, prin acel Hrisov Domnesc, dat de domnul Mihail Grigore Sturdza, prin care s-a aprobat si "ruga [evreilor] de lesnire a Spitalului ce au socotit a Infiinta acolo". O noua perioada moderna plaseaza acum Galatiul si aportul evreilor, fii ai Galatiului, In centrul atentiei. Scolile secundare, avand programa analitica "dupa modelul scolilor de stat", cu ore de studiere a limbii si culturii ebraice, au contribuit direct la dezvoltarea acestei comunitati. Iuliu Barasch (1815-1863), vizitand orasul, avea sa faca - In Itinerar In Cracovia, Galitia, Bucovina, Moldova si Muntenia In 1841-1842 - unele aprecieri privind numarul evreilor - "comunitatea israelitilor este foarte numeroasa". Este interesant ca istoricul s-a referit si la amenintarile acelor "greci fanatici", care, "din pizma comerciala..., sub masca fanatismului religios", constituiau o primejdie pentru evreii stabiliti aici. Si totusi, evreii - afirma acest carturar, cu vederi largi - au fost sustinuti "de ocarmuirea cea justa". Moses Schwarzfeld (1857-1943), istoric si publicist, aminteste studiile si colectiile de documente publicate de I. B. Brociner, fondator al "Societatii Israelitilor Romani", cu scopul de a-i uni pe evreii romani, de a favoriza interesele cele mai Inalte ale lor, pentru a ridica si dezvolta caracterul intelectual si moral al rasei noastre... de caritate, onoare si patriotism..." (Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie). Sinagogi In anul 1941, In orasul Galati erau 20 de sinagogi. Documentele vremii consemneaza existenta, si pe aceste meleaguri, a mestesugarilor, organizati In bresle si societati profesionale, Inca din secolul al XV-lea. Catagrafia indica numele mestesugarilor care au contribuit la ridicarea unor sinagogi si de numele carora, a meseriilor lor, aveau sa se lege denumirile acelor case de rugaciune, sinagogi - create cu ajutorul donatiilor lor. Breslele Isi aveau statutele lor, fondurile lor, lacasurile lor. Paralel cu Sinagoga Mare - mentionata In 1780 -, refacuta In 1813, au existat: Sinagoga croitorilor, a fierarilor, a hamalilor, a birjarilor, si chiar o mare Sinagoga a meseriasilor (inaugurata In 1896), lacase frecventate, In majoritate, de meseriasi. In aceste centre spirituale ale evreilor au pastorit personalitati rabinice proeminente: Jacob Margulies; I. M. Zalman; Der Barmdiker; Gottesmann; Schapira s.a. Cimitire Studierea unor documente atesta ca primul cimitir din Galati - cel mai vechi - dateaza din 1590-1595. In 1629, se Infiinteaza al doilea cimitir. Inscriptiile funerare dupa 1800 constituie, la randul lor, vechi marturii privind ocupatiile evreilor, functiile si rolul jucat In evolutia comunitatii. In 1805, a luat nastere si Societatea Sacra "Hevra Kedosa", care se Ingrijea de Inmormantarea decedatilor evrei. Presedinti Presedinti si epitropi, de-a lungul timpului, care au condus destinele comunitatii: Marcu Thal; Iosef Flachs; I.B. Brociner (istoric, autor al lucrarii Chestiunea Israelitilor Romani); Solomon Schwartz; I. Leibovici; Max Rauch; dr. S. Feldman; Pincus Herman; B. Gottesmann; dr. I. Bizamcer; Misu Herscovici; Barbu Boiangiu; Leon Iacobsohn; Faust Alfred s. a. Componenta activului comunitatii, astazi: Avram Vacs - presedinte; H. Groper - secretar; J. Sincar - consilier; ing. Violeta Blumer; Salo Solomon - presedinte Templu; Mircea Goldenberg; Sorin Blumer; I. Goldenberg; Elisabeta Aberman; Iulius Weiss; Adriana Goldenberg. Societati, asociatii Amintim doar unele Cercuri, Societati si Asociatii care au contribuit la dezvoltarea vietii comunitare si la integrarea comunitatii galatene In viata socio-economica si culturala locala: 1826 - Breasla croitorilor evrei; 1868 - Societatea Doamnelor Israelite; 1871 - Societatea Caritas; 1875 - Societatea Meseriasilor Israeliti; 1879 - Societatea "Maimonides" (pentru ajutorarea membrilor In caz de boala); 1893 - "Junimea" (Societatea functionarilor din port); 1895 - Asociatia zugravilor si vopsitorilor; 1897 - Societatea Culturala "Max Nordau" (cu o bogata biblioteca); 1898 - Societatea "Fraterna" (a croitorilor); 1898-1899 - Societatea "Nedivas-Nusim" ("ospatarie populara pentru familiile nevoiase"; a functionat pana In 1907); 1900 - ia nastere Asociatia generala pentru ajutorul reciproc al corpului didactic din scolile israelito-romane, pentru caz de boala si batranete (presedinte de onoare - dr. S. Feldman); 1903 - Societatea "Progresul"; 1906 - Societatea "Baron de Hirsch"; 1909 - Societatea "Baron de Rotschild"; 1916 - Loja "B'nei B'rith" etc. Nume de dainuire "Evreii din Galati - sute de mari valori" nu este o exagerare. Regretam faptul ca spatiul nu ne permite - nici de aceasta data - sa acordam fiecarei personalitati o mica tableta. Amintim doar cateva nume care au contribuit la crearea prestigiului comunitatii galatene, cerandu-ne scuze pentru inevitabilele omisiuni: - PROFESORI: Piorkovski; M. Pinsker; Sylvia Schnierer; Cecilia Herscovici; I. Augenstreich; Corneliu Kahana; A. Brociner; M. Davidoglu; Brad Segal (activitate didactica, de cercetare, scriitor) s.a. - MUZICIENI: Ury Schmidt; Ruth Monthe; S. Blanck (cantor); Ghitla Mendel-Schapira (l-a acompaniat la pian pe Enescu) s.a. - PICTORI: Gh. Lazar; Lola Schmierer-Roth s.a. - MEDICI: Adolf Bleichman (chirurg); Iancu Feldstein (doctor ginecolog la Spitalul Coltea); Sofia Tuchner (stomatolog); Idel David (chirurg); Hellman (chirurg); R. Tenenbaum; Fischer; Pedro Braunstein si altii. - SCRIITORI, REGIZORI, CRITICI: Iona Atlas; I. G. Aurescu-Goldenberg; Isaac Schonberg; Teodor Caranfil (critic de film); Conrad Bercovici; Israel Wechsler (romancier, traducator); Camillio Baciu (istoric, prozator, dramaturg); Solomon Weinberg (lingvist); Adrian Lupu s.a. - AVOCATI: I. Faibis; I. Klein; Samuel Mendelsohn-Mocanu; procurorul Abeles; Marco Barasch (In 1930, Impreuna cu Gr. Trancu-Iasi, a fondat "Asociatia Romana pentru progresul social"); A. Zalman-Galati; M. I. Alterescu; Donat Ornstein s.a. Si, nu In ultimul rand... - INGINERI, INDUSTRIASI si BANCHERI: Lupu Braunstein; C. Konzelman; Max Fischer; Osias Ausschnitt; Max Ausschnitt ("care a renuntat la Intreaga... avere In folosul statului roman"); I. Marcus; M. Weisbuch s.a. Leagan al miscarii sioniste "Galatiul a fost si un leagan al miscarii sioniste din Romania. La un moment dat, era chiar cel mai puternic centru sionist" (Leon Volovici). Dupa 1800, aici s-a creat un Comitet de Inlesnire a emigrarii evreilor; au avut loc adunari ale Societatii "Chowewe Zion", unde s-a discutat achizitionarea de pamant In Palestina pentru emigranti; au avut loc conferinte sioniste si s-a alcatuit un Comitet Central Sionist din Romania - conducere unitara a sionismului; s-au Infiintat Societati si cercuri sioniste - "Iubirea fraterna", "B'nei B'rith", Cercul "Theodor Herzl" etc. S-au tinut Congrese Sioniste (1907), conferinte sioniste. De aici a plecat spre Palestina primul vas cu 228 de evrei. Presa sionista - In limbile romana si idis -, care cuprinde dari de seama privind miscarea sionista din tara ("Ahavat Zion", "Der Emigrant", "Steaua Sionului", "Menorah", "Magen David" etc.), va fi elogiata de Theodor Herzl. Amintim si un numar de ziare si reviste In limba romana si idis, dupa 1800, Inscriind evenimente socio-culturale, militand pentru apararea intereselor evreiesti: "Pamanteanul" (1897); "Desteptarea" (1927); "Infratirea"; "Veghetorul" etc.; publicatii pentru copii ("Haieled Haibri"), pentru tineret ("Cugetul Evreu", "Glas Evreiesc"); "Curentul Nou"; "Sulem" etc. Ziaristi Prezentam, selectiv, si cativa ziaristi de prestanta, care au Infiintat nu doar ziarele amintite, oameni de presa, care au Inscris pagini In apararea intereselor evreiesti, ale iudaismului si umanitatii: Marcu Brociner; I. H. Botosanu; User Ancel Paves; Sigismund Carmellin (a Infiintat "L'Écho Danubien"); Dov Beris Margulis, Lazar Phoebus, D. Alperin; Florin Dumitrache (Florin Z. Florin - redactor la "Realitatea Evreiasca", o prezenta profesionala activa) s.a. Invatamant "Viitorul unei natii este In mana corpului didactic" (Scarlat Albrecht). Ne vom opri doar asupra unor momente privind dez-voltarea scolilor, a Invata-mantului, In genere. Istoricii au fixat anul 1859 - "pe timpul parcalabului Cantacuzino" -, cand s-a Infiintat prima scoala a Comunitatii Israelite, cu patru clase primare. Ani mai speciali: 1894 - cand s-au format doua scoli de baieti si o scoala de fete; 1898 - cand se creeaza o Scoala secundara Comerciala a comunitatii din Galati; 1919 - cand ia fiinta "Liceul Comunitatii Evreilor", cu certificate recunoscute etc. In jurul lor s-au format Cercuri culturale si artistice, biblioteci, organizatii sportive si societati. Cercuri culturale si artistice, biblioteci • 1927 - Cercul si biblioteca "Shalom Alechem" • 1924 - Cercul cultural "Mizrachi" • Societatea Culturala "Ort" • 1923 - "Liga culturala evreiasca" • "Judische Kleinkunst Bühne" • Societatea muzicala "Harfa" • Biblioteca "Emuna" (animatori Haim si Sara Ianculovici) • Biblitoteca "Max Nordau" (bibliotecar - Zeilicovici) • ORGANIZATII SPORTIVE: - 1906 - Asociatia "Macabi"; - 1908 - Asociatiile "Speranta" si "Maghen David"; - 1910 - Asociatia "Bar Kohba"; - 1923 - Societatea de gimnastica "Haghibor" s.a.

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_04.html

Scurta istorie a Comunitatii Evreilor din Craiova

Scurta istorie - de 400 de ani - a Comunitatii Evreilor din Craiova La ora aceasta Comunitatea Evreilor din Craiova este unitara din punct de vedere religios si cultural. Dar, cu secole in urma, sefarzii si askenazii din oras alcatuiau comunitati separate, cu sinagogi separate. Prima marturie despre existenta evreilor in Craiova o constituie un document de la 1650, caruia i se adauga o serie de acte ce consemneaza, dupa anul 1700, tranzactii cu terenuri, cumparate de Comunitate de la Manastirea Horezu. Existau in Craiova, la inceputul secolului XX, trei lacasuri de cult, iar pe la 1920, erau 215 "capi de familie sefarzi". Nu avem date exacte despre evolutia comunitatii de askenazi, "Evrei Leh", cum se denumeau ei insisi, probabil de la originea lor initiala, de emigranti din Polonia. (In 1900, aceasta grupare etnica se reorganizeaza si se denumeste "Comunitatea Israelito-Romana de Rit Occidental"). Templul Coral, construit in 1832 (refacut in 1887), exista si astazi. Cimitirul evreiesc din oras are o vechime de cel putin 200 de ani, intemeiat fiind de sefarzi. Din pacate, un incendiu, la finele secolului al XIX-lea, a distrus arhiva Comunitatii, iar la 1977, cutremurul a distrus Templul Sefard. O parte importanta a arhivei refacute in secolul scurs intre cele doua dezastre se afla acum la F.C.E.R. Inainte de 1940, erau circa 5000 de evrei in Craiova, apreciaza putinii supravietuitori ai acestei importante comunitati. Azi, mai sunt 88 de membri in Comunitate, dintre care 40 de evrei. Ceilalti membri au facut sau fac parte din casatorii mixte. (Doar trei cupluri mai sunt alcatuite din evrei). O lume care a ramas doar in amintiri In Craiova a existat, intre secolele XVII-XX, o comunitate numeroasa de evrei, o lume in care au existat si bogati si saraci, mai multi sarci, de fapt, iar cartierul "evreiesc" era situat langa cel tiganesc, sarac si el. Filantropia era, insa, o regula printre industriasii si comerciantii evrei si nu tinea cont de etnie. "Exista un magazin cu firma 'Englezul' al carui patron era Lazar Dunkelblum - isi aminteste dl Solomon Finkel (76 de ani). In fiecare an, in saptamana dinaintea Craciunului, patronul aducea la magazin toata scoala israelita (adica circa 15 elevi) si toata Scoala 'Deleanu', unde erau mai ales copii din 'tiganie' (circa 70-80 de elevi) si ii imbraca pe toti, din cap pana in picioare, cu haine, pantofi, lenjerie de corp. Exista, acum aproape 70 de ani, 'Moara lui Mendel', unde lucrau zeci de muncitori. Lungimea carelor care asteptau la rand era de cel putin de un kilometru. Avea utilaje aduse din Elvetia, iar moara se afla intr-o cladire cu sapte etaje. Mendel ajuta pe toata lumea. Nu exista om - evreu, roman, tigan - care sa vina la Moara cu un sac, o fata de perna, cerand un ajutor si care sa nu plece cu traista plina. Langa el, aproape, se afla brutaria nasului meu Mendelbaum, care era plasat chiar in cartierul tiganesc, si care omenea cu o paine pe orice nevoias care trecea pe la el". Evreii craioveni, care mai traiesc in oras, au varste la care isi mai pot aminti numai putin din anii copilariei, petrecuti in atmosfera vechii societati evreiesti. Peste ei au venit razboiul, deportarile si, apoi, regimul comunist, care, au perturbat serios viata comunitara. Totusi - isi aminteste Gerald Locusteanu - "chiar si in anii razboiului, viata comunitatii continua. Liceul israelit 'Lumina' a fost inchis in 1941. Dar Comunitatea de atunci a eliberat cateva sali din cladirea in care se afla sediul actual al Comunitatii, in curtea Templului, si aici am facut cele patru clase primare. In chiar camera aceasta, in care stam acum si in care se afla secretariatul Comunitatii, am facut clasa I. Dupa terminarea razboiului, am dat diferente pentru a intra la scolile de stat si toti am intrat cu note peste opt. Sala 'Lumina' era splendida. Nemtii au luat cladirea si au facut in ea 'Goebbels Haus'. (Nici pana azi, Comunitatea nu a primit cladirea 'Lumina' inapoi, desi exista un act semnat de fostul premier Radu Vasile, prin care ne era retrocedata). Imi amintesc ca, in 1943, o echipa artistica a Comunitatii, a pus in scena, intr-un unic spectacol, o revista, Pour Vous Madame!. Ea a fost montata la Cinematograful 'Apollo'. Este interesanta aceasta marturie fiindca arata ce forta de rezistenta in fata vicisitudinilor vremii manifestau evreii. Anul 1943 a fost un an in care o buna parte din barbatii evrei se aflau in deportare, in lagare din Moldova! Iar cei lasati acasa se aflau la munca obligatorie. Si totusi... In ceea ce priveste Scoala 'Lumina', documentele o atesta din 1865, la inceput ca o modesta scoala primara, ea evoluand, de-a lungul timpului, pana la nivelul unui liceu de inalta tinuta pedagogica. Profesorii erau si evrei si romani, iar dintre directori se distinge figura lui M. Staureanu (autor de dictionare in limba latina), care s-a aflat in aceasta functie timp de 50 de ani. O.T.E.R. - un inceput promitator Doctorand, cadru universitar asociat, inginerul Mircea Ardeleanu este, din octombrie 2000, coordonatorul filialei craiovene O.T.E.R. "Filiala noastra cuprinde 20 de tineri si, desi suntem putini, credem ca vom putea organiza o activitate diversa si interesanta pentru cei cu ce au venit alaturi de noi. Cu sprijinul Comunitatii, am primit o camera, un sediu al nostru in care am instalat calculatorul performant, nou primit, si, in curand, vom avea si un video, cu care vom putea organiza seri culturale, vizionari de filme etc. Avem in proiect o Masa rotunda cu tema 'Scriitori evrei din Romania', care va succeda celei ce a avut loc anul trecut, consacrata 'Scriitorilor evrei laureati ai Premiului Nobel'. Am initiat pentru membrii filialei noastre cursuri de limba ebraica, pe care le preda dl Andy Schwartz, de la Universitatea din Craiova. Am inceput sa stabilim legaturi, prin O.T.E.R., cu tinerii evrei din celelalte orase ale tarii si avem deja o colaborare buna cu organizatii de tineret romanesti, germane si italiene din Craiova". Cateva zeci de nume, din cele cateva mii De cine ne mai amintim? Cu sprijinul dlor dr. Ioan Sebastian Singer, Solomon Finkler, Mrtin Iosupovici am evocat cateva dintre personalitatile din ultimul secol. In primul rand, se detaseaza figura avocatului Iancu Zimel, cel care a fost, timp de 45 de ani, presedintele Comunitatii. Un nume care revine des in memoria celor de astazi este cel al familiei Eschenazy. O familie care a dat Craiovei si doi dintre cei mai importanti bancheri de la finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, dar si medici, avocati, intelectuali cu diverse profiluri. O mare familie de editori si tipografi a fost Samitca. Dr. I. S. Singer ne evoca numele strabunicului sau, imigrat din Boemia, medic la Manastirea Dudu, dupa 1850, chirurg pe front, la 1877; al tatalui sau, Sigmund Singer, medic primar la Casa Asigurarilor Sociale, in 1926; dr. Schobel, unul dintre primii radiologi ai Craiovei. Fiul lui Leon Eschenazy (personalitate marcanta a comunitatii) a facut Alia, ajungand medic-sef al marinei israeliene. Doctorii Swilinger, Safir, Erbach, fost director al Policlinicii C.F.R., dr. Sushman, dr. Schwoah, primul urolog din oras, dr. Galna, care a fost si cantor la Templul Coral, dr. Sternberg. Au fost multi farmacisti evrei, printre care Schreiber, Copolovici, Nadler. Un alt medic, Filip Eschenazy, stabilit in Israel, lucreaza, in prezent la prestigiosul Institut de Cercetari "Weizman". Trimis, la un moment dat, cu o misiune medicala in Coreea de Sud, a avut ocazia sa execute un "brit", o circumcizie, prima efectuata unui evreu in istoria Coreei de Sud. Printre marii comercianti, se numara fratii Mendel, care aveau un mare magazin, ce a functionat pana putin dupa 1948. E interesant de stiut ca si azi o parte a mobilierului magazinului "Bijuteria" din centrul Craiovei, ca si a magazinului de sticlarie din apropiere, provine din acest magazin al Mendelilor. Dintre meseriasi mai staruie in amintire tinichigiul Leibovici, care se specializase in acoperisuri si burlane, ca si numele cizmarului Schlesinger.Din lumea artistica, sunt cunoscuti regizorii tehnici de la Teatrul National, Max Akerman, plecat in Israel, si Paul Somer, acum in Germania, actorii Eichard Rang si Lucille Chevalier. O figura aparte este Leo Baimer, un pianist profesionist, care, in Israel, a acordat prioritate celeilalte specialitati pe care o avea, cea de inginer, si a devenit o personalitate internationala in robotica, fiind invitat sa tina cursuri in Canada si Franta. "AIUS" - continuator al traditiei editoriale si multietnice craiovene Infiintata in anul 1991, Editura "AIUS" a incercat sa se impuna, in peisajul cartii romanesti de dupa 1989, prin lucrarile pe care le-a publicat de-a lungul existentei sale. Promovand, in principal, valorile cultural-stiintifice locale (ale Craiovei si ale Olteniei), dar si nume de referinta ale culturii nationale si universale, nefiind structurata intr-o directie anume, editura, prin colectiile sale, ofera atat carte pentru copii si carte scolara, cat si lucrari de anvergura din domeniul stiintelor umaniste, medicale, sociale, tehnice, albume de arta. As mentiona lucrarea M. Blecher - Intamplari in irealitatea imediata. Inimi cicatrizate. Vizuina luminata, lansata chiar la sediul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Bucuresti. Aparitia acestei carti face parte din planul nostru editorial de a publica, sub titulatura "Noul Canon", o serie de romane experimentale care ilustreaza modernitatea la varf in perioada interbelica, potrivit nivelului conceptual european si care se constituie in argumente solide pentru o necesara schimbare de canon literar. Aceste scrieri atipice, excentrice, izolate, dar profund estetice, concureaza modalitatile literaturii psihologice ori realiste ale momentului. Vor fi astfel reeditate opere ale lui Mihail Sebastian, H. Bonciu, Felix Aderca, C. Fantaneru, Dan Petrsincu, V. V. Martinescu. Astfel, se afla sub tipar volumul scriitorului H. Bonciu, care cuprinde intr-o editie necenzurata, ingrijita de criticul Constantin M. Popa, doua romane: Bagaj si Pensiunea doamnei Pipersberg. Dintre aparitiile recente, semnalam monografia Viata lui Victor Papilian, de Titus Balasa, volumul de poezii Camasa de forta, de Aurelian Zisu, lucrarea 'Tezaur', cartea veche romaneasca 1557-1830 a cercetatorului Aurelia Florescu etc. Pe de alta parte, editura s-a constituit ca un polarizator al vietii cultural-multietnice din Craiova, dovada stand cartile aparute in editura despre dinastia editorilor si tipografilor Samitca, despre originea comunitatilor italiana, germana, greaca, revista "Excelsior" a Forumului Cultural Interetnic din Dolj. De altfel, in colaborare cu Biblioteca "Alexandru si Aristia Aman", in urma cu un an a fost elaborat un Dictionar al personalitatilor din judetul Dolj, in care apar, printre cele aproximativ 600 de nume, si nume ale celor ce au facut parte din obstea evreiasca, si acestea nu sunt putine deloc, ca o dovada a contributiei evreilor craioveni si de realsemitism ce a existat pe planurile oltene. Iata numai cateva nume care spun mult: F. Aderca, I. si Ralian Samitca, Filip Lazar, Eschenazy, D. Echewach, S. Singer, Lazar Saineanu. Intr-un asemenea context, Editura "Aius" contribuie si la aparitia unei noi reviste de cultura. In numai trei ani de aparitie, revista "Mozaicul" are deja un dosar depresa cu totul impresionant, ea fiind in scurt timp considerata o voce autorizata in peisajul publicisticii culturale romanesti. Nasterea revistei "Mozaicul" a fost insotita si de aparitia Colocviilor revistei "Mozicul", devenite, la randul lor, traditionale pentru viata spirituala romaneasca si ajunse la cea de-a treia editie. George Sorin Singer, directorul Editurii "Aius", Craiova

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_07.html

Realitatea noastra de Cluj

Realitatea noastra de Cluj Redactia noastra are alaturi de ea - începând cu acest numar - o sub-redactie, la Cluj-Napoca, condusa de dl Vasile Grunea. Clujul este un oras în care se afla una dintre cele mai importante comunitati evreiesti din România, nu numai sub aspect numeric, dar si ca forta intelectuala si organizatorica. Înfiintarea unei sub-redactii ne va permite sa publicam permanent articole scrise de corespondentul nostru, dar si pe cele care, prin el, ne vor fi transmise de membrii Comunitatii din Cluj-Napoca. Desigur, aceasta filiera nu este obligatorie, fiecare ne poate scrie independent, dar dl Vasile Grunea stie ceea ce ni s-a scris deja, stie care sunt punctele noastre speciale de interes, se afla în legatura permanenta cu noi, constituind, astfel, un canal de comunicare optima, pe care vi-l recomandam. Cele doua pagini pe care le publicam în acest numar nu îsi propun sa constituie o monografie a comunitatii, de genul celor consacrate de noi altor orase cu traditii culturale si economice evreiesti. Tocmai caracterul acesta, divers, al tematicii corespondentelor primite din Cluj-Napoca speram sa stimuleze dorinta de colaborare a membrilor comunitatii clujene. Ca într-o familie cu mai multi copii În ceea ce priveste Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca, mai multi factori contribuie la fizionomia ei specifica. Amintim, dintre acestia, existenta, în Clujul dinaintea Holocaustului, a tuturor curentelor din iudaismul european: askenazi si sefarzi, ortodocsi, neologi, hasidici etc.; urmarile Holocaustului din Ardealul de Nord; frecventa bilingvismului, afinitatile cu diverse culturi; specificul academic si cultural al municipiului etc. Ca într-o familie cu mai multi copii, fiecare având individualitatea lui, dar, totodata, fiind membru la fel de iubit si, la rândul lui, la fel de devotat al aceleiasi familii - si comunitatile si obstile noastre au individualitatea lor în cadrul familiei mai mari de care apartin. Am convingerea ca noua initiativa a revistei, de a oferi un spatiu destinat prezentarii periodice a unor comunitati, se va dovedi a fi deosebit de utila pentru o mai buna cunoastere reciproca, pentru un schimb necesar de informatii si de experienta între comunitatile si obstile noastre si, nu în ultimul rând, pentru conducerea Federatiei. Prof. dr. Nicolae Kallos, presedintele Comunitatii Evreiesti din Cluj-Napoca Patru secole de traditie iudaica Primele semne privind activitatea posibila a unor rabini în Transilvania provin de la sfârsitul secolului al XVI-lea. O decizie a rabinului Joel Serkes din Cracovia, în anul 1591, mentioneaza Beth-Din-ul din Alba Iulia, ceea ce ar putea presupune activitatea unui rabin aici. (Beth-Din este un tribunal religios care judeca dupa legea iudaica - Halaha). Abia în 1736 este atestat hahamul sefard Abraham Isaac Russo, cu functia de daian (judecator). Conform Pinkas-ului (denumirea registrului detinut de comunitate în care sunt notate procesele-verbale, regulamentele, listele nominale, nasteri, circumcizii, casatorii si decese) de la Alba Iulia, Abraham Isaac Russo nu a avut atributiile unui rabin. Pentru problemele halahice, el se consulta cu Beth-Din-ul din Belgrad. Se pare ca Pinkas-ul comunitar a fost inaugurat de catre el. Primul rabin autentificat a fost Josef Reiss Auerbach (1742-1750), de origine askenaz, dar obligat sa deserveasca ambele rituri. În memorandumul din 1743, adresat Guvernului de catre comunitatea din Alba Iulia, era specificat ca evreii din Principat au decis "sa angajeze un rabin" si sa plateasca 150 de florini renani pe an, din care o treime sa provina de la comunitatea din Alba Iulia. Faptul ca la jumatatea secolului al XVIII-lea, în fruntea evreilor se afla un rabin askenaz (din Polonia), denota o crestere numerica a askenazilor în detrimentul sefarzilor. Din Pinkas-ul comunitatii rezulta ca, desi sefarzii si askenazii erau grupati în jurul a doua sinagogi, ei erau cuprinsi, totusi, într-o singura comunitate, cu o singura conducere si un singur rabin. Promovarea rabinului de Alba Iulia ca Sef Rabin al Transilvaniei a fost necesara din cel putin doua motive: ca urmare a cresterii numarului de comunitati care si-au numit rabini proprii, pentru necesitatea de a asigura o asistenta religioasa buna, si pentru ca autoritatile si Episcopia Catolica urgentau crearea acestui sistem centralizat si în viata religioasa. Astfel, rabinul Shalom Zelig ben Shaul haCohen (1754-1757) a fost primul care a purtat titlul de "Rabin al tarii". Institutia Rabinatului din Transilvania a avut, înca de la începuturile sale, prerogative bine stabilite. Sef Rabinul era ales pentru un mandat de trei ani, iar din 1764, din timpul rabinului Beniamin Zeev Wolf, postul a devenit viager. Alegerea sa era facuta de o Adunare de votanti, din care faceau parte liderii comunitatii, în general barbatii casatoriti, platitori de taxe, si locuitori în Principat. Presedintele Adunarii era un delegat al Episcopiei Catolice (în Marele Principat al Transilvaniei, "protectia evreilor", odinioara prerogativa a principilor, sub stapânirea habsburgica, a trecut, în 1720, pe seama episcopilor romano-catolici de la Alba Iulia). Rezultatele alegerilor trebuiau sa fie aprobate de episcop printr-un decret. Acest decret nu era dat întotdeauna dupa alegeri, asa cum a fost, de exemplu, în 1778, la alegerea rabinului Mozes ben Samuel Levi Margolio, a carui confirmare a fost data de episcopul Ignacz Bathiyanyi abia în 1782. Decizia era apoi trimisa Guvernului transilvan. Acesta, printr-un decret final, garanta autoritatea Sef Rabinului asupra comunitatii din regiune si statutul sau vizavi de oficialii guvernamentali. Autoritatile oficiale si liderii comunitari nu au definit legal toate prerogativele Sef Rabinului, ceea ce a provocat multe probleme. În fapt, autoritatea sa emana din practica traditionala, la care s-au adaugat prerogative particulare si decizii circumstantiale ale episcopului si ale Guvernului. Cel mai important prerogativ al sau a fost jurisdictia asupra întregului Principat al Transilvaniei. Spre sfârsitul secolului al XVIII-lea apar deja tendinte de autonomie din partea unor comunitati (1764 - la Nazna si iunie 1799 - evreii din Pir), care anuntau problemele cu care Sef Rabinii din secolul al XIX-lea se vor confrunta. Exista, se pare, o regula ca Sef Rabinul sa-si viziteze, din când în când, enoriasii din Principat. Ca sefi comunitari, ei au facut eforturi pentru a impune o autentica viata evreiasca si pentru respectarea stricta a Halahei, în special la Alba Iulia (sediul permanent al Rabinatului). Existând un singur Sef Rabin pentru ambele rituri - sefard si askenaz -, acesta a cautat sa împace de fiecare data divergentele aparute între ei, asa cum a fost disputa din 1751-1754 dintre evreii "germani" (veniti din Moravia, Boemia si Ungaria) si evreii "italieni", sau în 1793, când comunitatea sefarda i-a excomunicat pe membrii sai care au participat la serviciul religios al askenazilor. Mai târziu ei s-au împacat si rabinul Mozes (Hatam) Sofer (1762-1839) din Bratislava a fost rugat sa decida asupra heremului (excomunicarii). Pâna în primele decenii ale secolului al XIX-lea, în Transilvania era în uz învatamântul religios traditional printre evrei, Sef Rabinului revenindu-i sarcina sa supervizeze educatia. Din anul 1765, s-au introdus matricole nou-nascutilor, casatoritilor si decedatilor. Aceasta a fost cu atât mai necesar, cu cât Sef Rabinul raspundea si de aplicarea normelor matrimoniale promulgate de stat. Dintre cei opt Sefi Rabini care au pastorit în Transilvania, Ezekiel ben Joseph Paneth (1783-1845) se detaseaza printr-o intensa activitate. S-a nascut în Bielitz, Silezia. În urma legii din 1736, fiind al doilea fiu al tatalui sau, i-a fost interzis sa se casatoreasca în tara. A plecat la Linsk (Polonia), unde si-a continuat studiile pâna în 1807, când a fost numit rabin la Ostrik (Galitia). În 1813, devine rabin de Tarçal (Ungaria). Dupa moartea rabinului Mendel, în 1823, comunitatea din Alba Iulia i-a cerut rabinului Moses (Hatam) Sofer sa recomande un succesor. Paneth a fost unul dintre cei trei candidati propusi de Sofer; el fiind ales, a servit pâna la moartea sa, în 1845. Paneth a lasat cam 18 volume în manuscris; numai una dintre lucrarile sale a fost publicata (postum): responsa Mareh Jehezkel u-She'arei Ziyyon (1875). Este primul volum de responsa a unui rabin din Transilvania. Paneth, de asemenea, a colectat fonduri pentru kolel-ul transilvanean din Eretz Israel. Unul dintre fiii sai, Menahem Mendel (decedat în 1884) a fondat dinastia hasidica de la Dej. Institutia Rabinatului din Transilvania a avut, în cei peste o suta de ani de existenta, o traiectorie descendenta. Daca la începuturile sale, existenta unei singure comunitati - cea de la Alba Iulia - a facut ca Sef Rabinul sa fie atât conducator religios, cât si reprezentant al evreilor în fata autoritatilor, cresterea demografica si, implicit, aparitia noilor comunitati legale a facut ca functiile sale sa devina anacronice în raport cu situatia existenta. Dezvoltarea comunitatilor a facut ca Sef Rabinul sa nu mai poata face fata situatiei din punct de vedere al enoriasilor. Pe lânga acestea, autoritatea sa în privinta numirii oficiantilor de cult lovea în tendintele de autonomie manifestate de aceste noi comunitati, înca de la începuturile existentei lor, vizavi de comunitatea centrala de la Alba Iulia si de Sef Rabin. Convietuirea dintre cele doua rituri - askenaz si sefard - în Transilvania a fost de bun augur (nu au existat mari conflicte interconfesionale). Scindarea confesionala care a urmat Congresului de la Budapesta (1868) si aparitia celor trei curente în iudaism - conservator, status quo si reformator - au contribuit, o data în plus, la aparitia caracterului formal al functiei de Sef Rabin. Progresul lumii moderne evreiesti în secolul al XIX-lea a dus la disparitia unei institutii de tip feudal impusa din afara comunitatii. "GLASNER MOSE se naste în Bratislava, în 1856, si moare la Ierusalim, în 19 octombrie 1924. Absolvent al Iesivei din Bratislava, al carei conducator era în vremea aceea Samuel Sofer, unchi dupa mama. La vârsta de 19 ani, a obtinut diploma de rabin si în 1878, a fost ales Prim Rabin al Comunitatii neologe din Cluj. A împlinit aceasta functie timp de 44 de ani. Dupa primul razboi mondial, în 1919, adera la Miscarea Sionista si ajunge unul dintre fruntasii Miscarii Sioniste religioase "Mizrahi". În 1922, a demisionat în favoarea fiului sau Akiba si a facut Alia. A tinut prelegeri talmudice la Institutul Pedagogic Ebraic. A scris mai multe tratate halahice". Dupa cum a afirmat acest rabin exceptional - "nu suntem doar o religie, nu putem renunta la a ne socoti un popor". La 30 ianuarie 1920, în timpul unei vizite la Dej, presa vremii relata: "Pe peronul garii, Prim Rabinul din Cluj a fost întâmpinat de o delegatie numeroasa a organizatiei locale sioniste. [Este evident ca cercurile hasidice din localitate nu au privit cu ochi buni vizita acestui rabin neolog si, totusi, sionist. În vremea aceea era o raritate]. Mose Glasner si-a început cuvântarea în ivrit, multumind pentru entuziasta primire si apoi a continuat în idis, spunând: "Ca rabin, ar trebui sa cuvânt în sinagoga, dar pentru ca unele cercuri, care continua sa traiasca în ignoranta, nu pot sa înteleaga vremurile istorice pe care le traim, m-au oprit de la acest lucru, cu fruntea ridicata declar ca, dupa traditia noastra, orice loc unde evreii se aduna în scopul unei cauze sfinte devine sinagoga"". Prezenta rabinului Mose Glasner si cuvântarea sa au contribuit la întarirea miscarii sioniste locale care, înca în 1919, a cerut si a obtinut aprobarea pentru organizarea unui curs de ivrit. Glasner a fost un rabin care, prin fapte si vorbe, a indicat generatiilor, timp de 44 de ani de rabinat la Cluj, calea de urmat pentru a fi si a ramâne evreu. (V.G.) (Traducere din Zsido Lexikon, Budapest, 1929, editat de Zsido Lexikon, p. 314) ANA-MARIA CALOIANU

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_15.html

Obstea evreiasca buzoiana

Obstea evreiasca buzoiana Mai sunt tineri evrei buzoieni? Cristian Svart, de 24 ani, student la Facultatea de Medicina din Constanta; Madalina Clecner, de 26 de ani ziarista la cotidianul "Opinia", care la 13 august 1996, a dedicat o pagina "Kehilei" buzoiene, semnata de prof. Alex. Gaita. Responsabilul obstii este Dl. Paul Gartenberg, fost ofiter de cariera; ne-a cerut sa nu scriem nimic despre viata sa particulara (amintim totusi ca Pesahul din acest an coincide, din nefericire, cu "Jahrzeit"-ul pentru unul din copii sai) Pentru renovarea Templului , construit in 1906 si puternic afectat de cutremurul din 1977, s-au oferit sa contribuie sase donatori din Israel, originari din Buzau. Serviciul religios se oficiaza in cladirea sediului obstii, unde se afla Aron Kodes-ul executat candva de tatal cunoscutului scriitor si publicist buzoian Mico-May (Blumenfeld) Dl. ing.Isidor Sverner, pensionar in varsta de 64 de ani, este oficiantul obstii, el predand si limba ebraica unor neevrei din Buzau, care doresc sa lucreze in Israel. De Purim, fiecare famillie de evrei a daruit altei familii prajiturele pregatite acasa. Asistenta medicala este asigurata de Dr. Gabriela Iolanda Selaru, din Focsani, si de Dr. Claudia Fotache, din Bucuresti. Cand vorbesc despre ele, ochii veteranilor obstii de umezesc de recunostinta. Prin Buzau au trecut copii readusi din Transnistria, printre acestia aflandu-se si Blanca Sragher - viitoarea poeta scria la 12 ani : " De peste tot sunt alungat/ Cu blesteme si ura..." (Copilul de evreu). Dr. S. Succin s-a ingrijit de sanatatea micilor deportati. Familii de evrei au fost salvate si ajutate, in anii 1941-1944, de romani, ca familia Scanteie, capitanii Stroie si Ionescu, familia Stahu etc. In Buzau a revenit un fost locuitor al sau, israelianul Naftali Aron, ramas fara familie care-si petrece aici anii senectutii. Cel mai pasionat cititor al obstii, care cumpara toate catile aparute la Editura "Hasefer", este inginerul constructor Feri Bernstein, in varsta de 49 de ani. Evreii buzoieni cinstesc memoria avocatului roman care a intervenit, la 22 iunie 1941, la Prefectura, pentru a opri uciderea evreilor in beciul Sigurantei, prin inecare. Dintre cei 10 evrei buzoieni care au trecut prin calvarul transnistrean, mai traiesc patru: doi in Israel , unul in SUA, si unul in Buzau (Moscovici- Ceausu, de 86 de ani) Cei care insufletesc astazi viata obstii evreilor buzoieni - prin dragostea si pastrarea traditiei - sunt Paul Gartenberg, responsabilul obstii, si Aron Rubin Aronovici, amandoi pensionari, carora le datoram unele din datele prezentate aici. Clipe de istorie 1575 - 1593, Mircea Ciobanul adevereste prezenta unor locuitori evrei in comuna buzoiana Vernesti, la 1575; Mihai Viteazul da un "act-porunca" ce ne confirma ca, in 1593, evreii erau de mult stabiliti in acele locuri, iar loturi de pamant din Topliceni erau atestate ca proprietate a evreului Haim... 1794 Acum vreo trei sferturi de veac, pe o foaie dintr-o psaltire veche a schhitului Ciolanu, preotul Provian, directorul Seminarului Teologic al Episcopiei Buzaului, descoperea insemnarea unui calugar cum ca in 1974, "un vraci jidov din obstea jidovilor din targul Buzaului" l-a vindecat de boala grea de care suferea. 1832. De atunci dateaza cea mai veche piatra funerara pastrata in cimitirul vechi si cel mai vechi document aflat in arhiva comunitatii. 1938 - 1944. Niciodata n-au fost mai multi de 1800 (inainte de razboi), ajungand, dupa ravagiile prigoanelor, la 1100 (1946) Au intretinut in doua randuri cate un "snif de ahsara" (tabara agricola pentru viitori cetateni ai Tarii Sfinte) - inainte si dupa 1944. Au adapostit zeci de familii evreiesti evacuate din Ploiesti, alte zeci refugiate din Polonia invadata de nazisti, sute de copii orfani din Transnistria (unii au pierit apoi cu vasul "Mefkure"), sute de repatriati din acelasi teritoriu. Buzaul a fost desemnat, pe la 1871-1872, loc de judecare a procesului unui inscenat "omor ritual" din Moldova. Dr. A. Stern, venit sa incerce evitarea consecintelor unei farse judiciare, a fost agresat in cladirea Tribunalului. Dupa 1900 , cand gazeta antisemita "Alarma" a incitat la crima, suspendarea a fost determinata de o plangere a comunitatii. Miscarea sionista, locala nu s-a lasat intimidata de condamnarea unei parti a membrilor sai. Elita comunitara: Dintre conducatorii de referinta ai obstii se detaseaza printr-o neobisnuit de longeviva activitate Noe H.Glasman, presedinte timp de 33 de ani (1901-1934) - pomenit mult timp in slujbele bisericii Smeeni pentru binele facut taranilor cat timp alucrat in aceasta comuna - si Rabinul Simon Bercovici, care a pastorit obstea de-a lungul a 72 de ani! Pentru Templul Comunitatii, aceeasi mica obste a furnizat din randurile sale talente iesite din comun: sculptorul artizan Haim Sniter si dulgherul Blumenfeld, care au creat altarul daltuit in lemn si poleit cu aur. Scolii israelite din Buzau, Ministerul Invatamantului i-a dat, printre primele din tara, "dreptul de publicitate" pentru nivelul sau didactic. Acum sunt doar 45. Dar prezenta lor, insemnele creatiei lor sunt aici, in tara natala, ca si in Israel sau in alte parti ale lumii, in istoria trecuta, ca si in istoria vie a zilelor noastre. (Toate acestea le-a consemnat cu pricepere si vrednicie, fara ambitia de rigoare stiintifica a altor vremuri si a altor posibilitati Iulius Segal, intr-o lucrare succinta, dar documentata, care ne-a fost incredintata la inceputul lunii februarie a acestul an - 1999) Margareta Sterian Prezenta fascinanta, "cea mai de seama artista din ultimele decenii", s-a nascut la 16 martie 1897, in orasul Buzau. In anii de liceu, la Bucuresti, l-a avut profesor de limba romana pe Ioan Slavici. Face studii de arta la Paris. Participa la campania monografica de la Dragus, condusa de Prof. Dimitrie Gusti (1929). In acelasi an, este distinsa cu premiul Ministerului Artelor pentru pictura. Face calatorii de studii peste hotare. Participa la prima expozitie a gruparii "Arta noua", alaturi de Militia Patrascu, Marcel Iancu, M.H.Maxy si, de-a lungul anilor, la numeroase alte manifestari expozitionale. Concomitent publica volume de poezie si alcatuieste antologii in lirica universala. Inceteaza din viata la 9 septembrie 1992, dar pana in anul trecut inclusiv, opera sa face obiectul unor ample expozitii. "Interferentele dintre indeletnicirile mele nu ma preocupa: pictez sau scriu, scriu sau pictez atunci cand simt ca, din Necunoscut, un gand, o linie sau un licar de culoare cer sa existe prin mine..." Nu cunosc har care sa intreaca splendoarea Creatiunii si binecuvantarea Muncii" - (Margareta Sterian - 1987) Pictura ei este de fapt, expresia unei sinteze complexe. Universul straniu, concentrarea imagistica a prozei lui Mateiu Caragiale si transparenta culorii au permis unor comentatori sa compare aceasta opera cu pictura lui Chagall si a lui Daufy (...). In pictura Margaretei Sterian (...) ne intalnim (...) cu memoria unor lumi originare, pe care arta o pastreza intacta, aparata deoppotriva de candoarea autentica si de eruditia unui carturar sensibil. O lume a carei permanenta se cheama poezie" - Dan Grigorescu

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_16.html

Evreimea Barladeana - Avanpost Sionist

Presedinti ai Comunitatii

Sinagogi

Societati, ascociatii si locasuri de cult

Invatamant

Cultura, arta, sport

Peste 260 de ani de la prima atestare documentara a obstii

Evreimea Barladeana - Avanpost Sionist

I. Schechter

Virgil Duda (Leibovici Rubin)

Radu Nichita Rapaport

Lucian Raicu (Leibovici Bernard)

Mircea Gorun (Marcu Grunberg)

I.M.Stefan (Sragher Alexandru Sergiu)

Marcel Saragea

Iulia Deleanu

Profesii practicate cu competenta, pasiune, prestigiu

Academicieni si membri corespondenti ai Academiei
http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_13.html

Moinesti - un oras intrat in legenda

Un oras intrat in legenda

Date istorice legate de targul Moinesti...

Moinesti peste timp

Din Moinesti spre literatura si arta

Societati, presa, tipografii

Sinagogi

Cu ce se mai ocupau evreii moinesteni

Medici

Avram Arie Rosen

Dr. Moses Rosen

Abraham Clain

Alexandru Sever

Alphonse Sattinger

B. Elvin

Charles Gruber

Hary Kuller

Herscu Goldner

Jan Steiger

Rates Nestor

Solomon Sapira

Tristan Tzara

Presedinti ai comunitatii, secretari

Sa nu se uite ca la temelia Israelului..

Prin Moinesti spre Eretz Israel

Trei generatii

Acesti evrei de neuitat...

http://romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_11.html

Carte de neuitare a evreilor pietreni

Kiryat Sefer - Cetate a cartii, cetate a spiritului

Orice fiinta lauda pe Dumnezeu in limba ei...

O constiinta a lumii

Sinagogi - case de rugaciuni

Societati

Josef Kaufman

Mendel P. Mendel

Abraham Leib Zissu

Stefan Cazimir

Miriam Raducanu

Mayer A. I. Halevy

Marc Clarian

Un erudit in istoria dreptului: Jean Juster

Victor Brauner

H.St.Streitman

Harry Brauner

Aurel Giroveanu

Jan Tausinger

Sergiu Dan

Osias Kauffman Cosla

Leizer Mendl

Veteranul Aron Carpan

Dorel Dorian

Itio S. Siegler

Aurel Munte

Eugenia Soru

Adelina Siegler-Derevici

Martin Abraham

Valeriu Lazarov

Theophile Wechsler

Aurel Marculescu

Simon Sufrin

Dov Bernard Suffrin

Comitete, Presedinti

Spitale, Medici, Farmacisti

Eroi , Luptatori

Regasire de sine: Strumingerii Kaufman, Mates si, mai ales, incredibila Mimi…
http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_08.html

Falticenii prin timp si peste timp

Falticenii prin timp si peste timp

Sinagogi construite incepand cu 1795

Cateva nume de presedinti, pentru un viitor lexicon al iudaismului roman

Primele scoli evreiesti si acei "oameni minunati" - profesorii lor de elita

Cercuri, asociatii, societati culturale si o biblioteca devenita celebra

Organizatii sioniste intrate in istorie si incredibila ALIA spre Israel, pe jos, in 1900

Tipografii, ziare, publicatii sioniste si un remarcabil iubitor de carte

Mainile de aur ale unor meseriasi care au fost candva

Fapte de viata, fapte de istorie

Gaonul AVRAHAM (Arie) LEIB ROSEN...

MOSES ROSEN (1912-1994) - Sef Rabinul (z.l.) al evreimii din Romania, timp de 46 de ani

HAIM RIEMER

Prof. DAVID RIEMER

REUVEN RUBIN (Rubin Zeilicovici) - (1893-1989)

AVRAM FOCSANEANU

OTTO BACALU

IACOB BACALU

FRIMU VALERIU

LIVIU CALIN

ELIOT SOREL

ISRAEL IOSEF BENIAMIN al II-lea

NORMAN MANEA

PETER LOZNEANU

ELENA-ESTHER TACCIU

GUSTA MERINEANU

Extrase din volumul "Pagini din trecutul evreilor: FALTICENI"

Dincolo de literatura
http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_06.html

Braila - Obstea de azi

Obstea de azi

Rabini de neuitat

Evrei in presa braileana

Argument, individual si colectiv, pentru un viitor lexicon - Mihail Sebastian

Uri Benador

Oscar Lemnaru si umbra

Camil Baltazar

Perpessicius despre Semilian

Leon Feraru

Iubiti-va ca fratii...

Valori ale patrimoniului evreiesc la Braila

M.H.Maxy(1859-1968)

Eugen Schileru(1916-1968)

Ilarie Voronca

Nume uitate pe nedrept

1859 - M. V. Leventhal, primul presedinte al Comunitatii Israelite Braila

Cine-i va consemna integral?

Amintiri despre Charlie Cremer

Infailibila memorie a lui Silo Oberman
http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_12.html

"Dainuire prin piatra"


http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_01_05.html

Institutul Cultural al Templului Coral

Fise pentru mini-monografia: Contributii ale evreilor bucuresteni la cultura si civilizatie

Gândul care ar prezida reînfiintarea

Ratiunea academica a Institutului

O cale spre recunoasterea valorii si meritului

Liderii comunitari ai evreimii române si-au pus amprenta personalitatii lor - "accentuata" într-o directie sau alta - pe o anume devenire a obstii: Adolf Stern si Wilhelm Filderman au dat relief "trend-ului integrationist"; A.L. Zissu, Benvenisti s.a. - "trend-ului sionist-emigrationist"; lacob Niemirower, Al. Safran si, dupa 1948, Moses Rosen - "trend-ului cultual-evreiesc". Nicolae Cajal, înscris în sirul acestor mari personalitati ale obstii, se dovedeste convins ca nivelul nostru moral si uman, dar si raporturile noastre cu ambianta si cu vremea în care traim, se exprima în nivelul de culturalitate, în staruinta ce o punem pentru afirmarea si desavârsirea vietii comunitare. Caci, cine va voi peste ani sa cunoasca faptele evreimii de astazi si de aici va trebui sa se apropie, în mod realist, de opera culturala care s-a înfaptuit, de asezamintele socio-culturale pe care le-am perpetuat, dezvoltându-le chiar.

Dintotdeauna, succesul initiativei tuturor acestor lideri comunitari a depins de felul în care intelectualii si oamenii de bine ai obstii s-au angajat în concretizarea proiectelor: fie ca era vorba de asezaminte de sociabilitate si asistenta sau de cult si cultura. Dar acesti oameni nu lipsesc nici azi, când se considera necesar de a întregi dubla "troica" a asezamintelor cultural-iudaice existente (prima - revista "Realitatea Evreiasca", Editura "Hasefer", centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România; a doua - Muzeul, Arhiva, Casa de Cultura) si, în timp - de ce nu? - un nou for, neinstitutionalizat si fara "scheme de încadrare", menit sa reuneasca, ca într-o academie, forte intelectuale dornice sa-si confrunte opiniile si contributiile, într-un domeniu sau altul, cu ale celorlalti viitori membri - titulari, corespondenti sau onorifici - ai respectivului asezamânt, nou-vechi în lumea evreiasca. Caci avem în vedere ca respectiva "Academie" sa continue traditia valoroasa a unei prestigioase institutii comunitare din trecutul apropiat, numita Institutul de Cultura al Templului Coral (I.C.T.C.), ivit în 1936, când în România traiau aproape 800.000 de evrei, dispusi echilibrat pe o piramida a vârstelor. Pe când astazi, evreo-românimea locala numara sub 10.000 de persoane, vârsta a treia reprezentând 3/5, din care, ce-i drept, oameni cu calificari înalte reprezinta cea mai mare parte. Pusi în situatii interactive, capitalul lor de cunostinte, experiente si creativitate ar îndreptati aprecierea si prestigiul. Ca sa nu mai vorbim de puntea de legatura ce s-ar putea stabili cu "generatia de mijloc" si cea... tânara. Ar fi si un prilej binecuvântat de predare a stafetei!

Tot atâtea motive pentru a saluta initiativa reluarii activitatii I.C.T.C., dupa o întrerupere de 55 de ani - de "durata lunga", deci -, în care putini îsi mai reamintesc de frumusetea si rodnicia acestui asezamânt. Sa le reamintim, aici si acum, dar nu înainte de a pomeni ca, între anii 1995-1996, s-a mai încercat o asemenea revigorare, prin asa-numita Comisie de Cultura a F.C.E.R., care, însa - parte din slaba mobilizare facuta, parte din lipsa de interes a unora dintre "membrii fondatori" - a avut o existenta efemera. Sa ne rugam, în sarbatorile de toamna ce urmeaza, ca noul Institut sa nu aiba aceeasi soarta. Caci daca în prima jumatate a rastimpului scurs de la dezinhibarea minoritatilor, unii creatori mai cochetau, poate, cu "asimilismul globalist", în cea de-a doua jumatate a devenit tot mai evident ca nimic nu-l împiedica pe evreul de azi sa participe la globalizare ca membru al unei etnii, precum cea evreiasca, si nu "freischwebend", liber-plutitor în afara matcii sale.



În seara de 6 octombrie 1936, evreimea bucuresteana, prin elita sa culturala, inaugura, în sala de conferinte a Templului Coral, activitatea Institutului de Cultura al Templului Coral (I.C.T.C.), asezamântul de cel mai înalt prestigiu printre coreligionari - si nu numai. La inaugurare se arata ca: "Noul nostru asezamânt cultural cata sa cuprinda în deplina întelegere tot ce este cultura în tara în care ne-am nascut noi si parintii nostri. În acelasi timp, el cata sa fie tot mai atent la tot ce este creatie a inimii si inteligentei evreiesti de odinioara si de astazi" (din cuvântul inaugural al ctitorului acestui institut, M.S. Zentler). Iata, deci, de ce!

La momentul 1936, evreimea tarii românesti era adânc implicata în toate bransele culturii nationale (stiinta, litere, arte s.a.) si îsi afirma, în acelasi timp, propria spiritualitate si traditie religioasa si seculara. Asezamintele care actionau în acest scop erau numeroase: evoc doar câteva, mai de durata: Societatea culturala "Saron", înfiintata înca din 1913, din initiativa lui M. Schwig; Asociatia titratilor "Unirea", înfiintata în 1909; Cercul cultural "Libertatea", datând din 1915; în sfârsit, Societatea "Cultura" sau diferitele "Universitati populare" [ale Uniunii Evreilor Români, Societatii Studentesti Sioniste, lojilor ("Noua fraternitate", "Lumina")], Asociatiei Sefarde s.a. Au existat în interbelic si foruri de organizare a cercetarilor de istorie a evreilor (Societatea "Sinai", Institutul de istorie evreo-româna). În jurul unitatilor de învatamânt (religios si laic) ca si al lacasurilor de cult, preocuparile culturale erau la ordinea zilei, iudaismul local excelând în cultivarea "simbiozei" cultual-culturale. Ceea ce n-a exclus si abaterile într-un sens sau altul, existând nu putini creatori evrei asimilisti, care ignorau iudaismul - si se complaceau doar în asezaminte ale gentililor - si oameni de cult care nu depaseau dogmatica religioasa si se aratau adeptii izolationismului. Originalitatea Institutului de Cultura al Templului Coral consta în dezideratul cultivarii stiintei, literelor si artei tocmai sub cupola si titulatura celui mai modern lacas de cult din tara: în jurul caruia mai fusesera initiate pâna atunci o seama de asezaminte seculare printre cele mai recente fiind si Biblioteca, Muzeul si Arhiva Istorica - cu publicatia lor [Buletinul Bibliotecii, Muzeului si Arhivei Istorice (B.B.M.A.) an I, nr. 1, ianuarie-februarie 1935], preconizându-se chiar imediat înfiintarea unei Academii Iudaice a Templului Coral, menita sa devina "o catedra de raspândire a gândului evreiesc, locul de mare ragaz pentru savârsirea operei de cercetare stiintifica atât a trecutului nostru în cuprinsul României cât si a adevarurilor universale ce constituie valoarea judaismului" (B.B.M.A., an II, nr. 1, p. 4). La 10 martie 1936, se si semneaza un act constitutiv al Asociatiei prietenilor B.M.A.T.C. cu statutele aferente transformarii acesteia în Academia Iudaica a Templului Coral. Ratiunea intitularii asezamântului "Academie", era motivata expres prin aceea ca pâna atunci si nici mai încolo - nici un evreu n-a intrat în Academia Româna în afara de Gaster, care nici el nu era decât onorific - si abia dupa ce, exilat fiind, a ajuns vestit în strainatate. Desi era tot mai evidenta tentatia intelectualitatii evreiesti de a-si fauri o proprie "Academie" - câta vreme personalitatilor ei cele mai proeminente li se refuza accesul în Academia Româna -, totusi în cele din urma titulatura acestei noi institutiuni prestigioase va deveni Institutul de Cultura al Templului Coral al carui Regulament în 9 puncte va prevedea: "«scopul» cultivarii si raspândirii stiintelor literelor si artelor cu deosebire a celor judaice si referitoare la iudaismul român" (punctul 1); publicarea în Buletinul Bibliotecii Muzeului si Arhivei Istorice (B.B.M.A.), a comunicarilor ce vor fi sustinute (pct. 2) de catre membri titulari, corespondenti si onorifici (pct. 5). Primii zece membri titulari, fondatori ai I.C.T.C. au fost: M.S. Zentler, dr. l. Blum, dr. I. Brucar, prof. J. Bick, dr. M.A. Halevy, dr. O. Kauffman-Cosla, ing. Max Marcus, dr. I. Niemirower, G. Silvian, A.L. Zissu (vezi B.B.M.A., an II, nr. 2, dec. 1936). Ulterior, vor fi succesiv cooptati, în diferitele reuniuni stiintifice dintre 1936-1940, înca 20 de membri titulari, iar între 1945-1948, dupa reluarea activitatii întrerupte între 1940-1945, alti 20.

Primul act public al I.C.T.C. dupa înfiintare, a fost alegerea Rabinului Moses Gaster ca membru de onoare. Dr. I. Niemirower, presedinte de onoare al Institutului, va documenta amplu, în cuvântarea omagiala rostita, uriasele merite ale "ilustrului rabin care a unit în viata sa stiinta si credinta, stiinta judaica cu cea universala...". Doctorul Gaster este o celebritate a stiintei române ca si a celei a lui Israel" (idem). Primirea în Institut, în aceeasi sedinta, a lui Horia Carp a fost elogiata de dr. M.A. Halevy, iar G. Silviu a rostit discursul de receptie a lui A. Toma, E. Furtuna, E. Relgis.

Rând pe rând vor mai fi primiti în Institut - pâna la 1940 si apoi între 1945-1948 - somitati ale intelectualitatii evreo-române, culminând cu Sef Rabinul dr. Al. Safran, în sedinta din 19 ianuarie 1945, si dr. W. Filderman, presedintele F.C.E.R. la 7 octombrie 1946. Din alocutiunea rostita de av. A. Schwefelberg, la includerea printre membrii titulari al acestui din urma recipiendar, reproducem: "E locul sa subliniem aci gândul bun care a prezidat la înfiintarea acestui «Institut». Creat în timpuri când evreii erau ostracizati în fapt si apoi si în drept, din viata culturala a tarii, el reprezinta un fel de Academie a Evreilor din România… Dar ratiunea permanenta a acestui «Institut» este, desigur, aceea, ca lucrarile membrilor sai sunt de interes specific evreiesc - ceea ce nu exclude deloc valoarea lor universala - specializare, care daca uneori reduce extensiunea acestor lucrari, îngaduie în unele cazuri o crestere în adâncime. S-a reprosat tuturor Academiilor ca au membri de valoare inegala si ca unele valori, ramase în afara lor, pot depasi pe altele aflate înauntru. Aceasta imperfectiune fireasca, mai ales la «generatia spontanee» a unei asemenea institutiuni, nu scade însemnatatea si utilitatea ei, dupa cum faptul ca Premiul «Nobel» nu e acordat tuturor celor care l-ar merita (si care poate nici nu concureaza), nu micsoreaza valoarea lui. Receptia dlui dr. Filderman în acest «Institut» este o recunoastere a valorii scrierilor D-sale…".

Parcurgerea, dupa atâtia ani, a discursurilor de receptie, ca si a raspunsurilor sau comunicarilor rostite cu aceste prilejuri, ne întareste regretul nereproducerii lor, alaturi de temele dezbatute în sedintele ordinare într-o antologie ad-hoc din care ar emana nu doar parfumul unei epoci, ci si nazuinta intelectualitatii evreo-române de a-si afirma specificul în sine, dar si pentru altii.

Dupa cum aratam în mai multe ocazii, intelectualii evrei au adoptat în societatea moderna atitudini diferite fata de iudaitatea lor: la extreme s-au aflat cei care au respins-o sau cei care s-au comportat fundamentalist-dogmatic fata de ea, respingând orice forma de aculturatie. Între extreme, însa, o întinsa plaja de atitudini pozitive. Cei grupati în jurul I.C.T.C. au dat o masura bine cumpanita a îmbinarii inovatiei cu traditia în iudaismul contemporan. Mai pot exista însa si azi creatori evrei care resping iudaismul, neîntelegând raporturile dintre traditie si inovatie. Dar nu trebuie uitat ca exista limite care închid real orizonturi, altele - aparente delimitari care lasa loc nesfârsitului. Iudaismul a reprezentat, alaturi de elenism si crestinism, un ferment al culturii europene, iar evreii si cultura lor specifica (aici, în sensul cel mai larg, etnologic) în contemporaneitate, un ferment pentru ceea ce azi este îndeobste numit... globalism, recte universalizarea valorilor individualitatii umane. (Hary Kuller)

http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_19.html

Comunitatea israelita din Botosani

Comunitatea israelita din Botosani dateaza din 1540.

O bibliografie ampla ne-a stat la indemana in vederea constituirii acestor pagini de istorie comunitara intru evidentierea - selectiva - a acelor date care marcheaza inceputurile stabilirii evreilor pe aceste meleaguri, care au fost leaganul lui M. Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Stefan Luchian, Octav Bancila si a altor varfuri ale culturii romanesti.

Documente prafuite, roase de vreme, despre istoria obstii evreiesti botosanene (socotita de dr. Iuliu Barasch, in studiul "Itinerar in Cracovia, Galitia, Bucovina, Moldova si Muntenia", "printre comunitatile mai mari si mai insemnate", alaturi de Iasi), care, astazi, numara, din pacate, doar 125 de evrei. De un real folos ne-a fost si Dictionarul Botosanenilor, de Ionel Bejenaru, neevreu, care a inscris un numar de personalitati ce fac cinste acestui oras si poate - cine stie - si relatarile noastre vor facilita aparitia unui nou volum, completat cu medalioane si evenimente botosanene. Dupa 1780, printul Alexandru Ipsilanti "acorda si comunitatii din Botosani privilegiul de a se putea considera cu statutul de corporatie autonoma" (Contributia evreilor din Romania la cultura si civilizatie). In 1793, domnul Moldovei Mihai Grigore Sutu permite "asezarea acestora".

Istoricul Artur Gorovei insera, in Monografia orasului Botosani, date despre evreii care au inceput sa vina pe meleagurile botosanene, inca din 1600. Daca la inceput faceau negot cu vite, in timp, gama de profesiuni s-a largit, indicand "un stadiu de dezvoltare economica avansata" (Liviu Rotman). In "Analele Academiei Romane", N. Iorga afirma ca aici - in tinuturile Moldovei - veneau evrei polonezi care faceau schimb, "oferind postavuri lesesti" pentru vite.

In 1893, aveau sa se tipareasca Statutele epitropiei comunitatii israelite din Botosani. Un document de valoare, care atesta vechimea evreilor pe aceste meleaguri, il constituie si acele pietre tombale inscriptionate 1540; dovada este lucrarea Archiva documentelor Comunitatii Israelite din Botosani, fondata in anul 1540, lucrare tiparita pe cheltuiala lui Iosef Freifeld.

Prin imigrari din Galitia, "prin sporire naturala", numarul evreilor avea sa creasca considerabil: in 1832, vietuiau aici circa 1477 evrei; in 1930 - circa 12 000 de evrei, astazi, mai sunt doar 125.

Aportul evreilor la viata social-culturala avea sa fie considerabil: 1810 - apar primele nume de efori; 1817 - inceputurile spitalului denumit "Hekdos"; 1821 - ia fiinta Spitalul evreiesc; 1866 - s-a construit localul Scolii de baieti; in 1859 - o delegatie (presedinte al comunitatii era Hers Sumer) avea sa-l intampine pe domnitorul Al. Ioan Cuza la intrarea in Botosani; 1890 - A. Wahrman, M. Abramovici, Segal si Spaier au fost alesi "membri corespondenti, cu drept de vot deliberativ, in Camera de Comert"; 1893 - au fost tiparite Statutele Epitropiei Comunitatii Israelite din Botosani; mai tarziu, comunitatea este recunoscuta ca "persoana morala si juridica" (presedinte dr. Emil Tauber); 1936 - dr. Emil Tauber initiaza construirea unei policlinici moderne, care-i poarta numele.

"Prin toate inlesnirile economice si spirituale acordate evreilor in secolele XVII-XVIII, atat in Moldova si Muntenia, cat si in Transilvania, Tarile Romane se inscriu pentru evrei, ca un adevarat refugiu intre Europa Rasariteana si Centrala, devenite mai putin primitoare" (Hary Kuller).

1832 - Integrarea a fost de necontrolat. Acum erau 558 familii de mestesugari, imbratisand meserii diverse: argintari, alamari, casapi, croitori, cusmari, sacagii. In exclusivitate, erau pitari, cusmari, sacagii, traistari etc.

Pe aceste meleaguri s-au nascut si s-au remarcat oameni de stiinta, artisti plastici, scriitori, raspanditori ai culturii, deschizatori de orizonturi si propasitori ai culturii evreiesti.

Societati; asociatii



1889 - Societatea "Ostasul" (ajutorarea rezervistilor, a familiilor evreilor concentrati);

1889 - Societatea de binefacere "Zwas", a meseriasilor (presedinte - Peretz Bernstein);

1892 - ia fiinta "Moldova", o sectie a "Asociatiei generale a israelitilor pamanteni";

1896 - Societatea "Or Hades" (fondator Leon Goldschlהger); "Or Tora";

1898 - ia fiinta o sectie sionista "Chowewe Sion" (creata din initiativa rabinului L. M. Landau). Se editeaza de catre aceasta sectie sionista brosura "Fr Zion", de Sssmann;

1890 - s-a tinut Congresul studentilor, evreii fiind exclusi.

Au loc manifestari antisemite, profanari de sinagogi. La Congresul Comunitatilor Israelite din tara, tinut la Focsani, in 1905, participa si o delegatie din Botosani. Ordinea de zi: invatamant, asistenta sociala, recunoasterea fiecarei comunitati ca persoana juridica, probleme de cult;

Se semnaleaza, in 1907, la Botosani - Societatea sionista "Basel Zion", cu 180 de membri (presedinte - dr. B. Wolberg);

1908 - pe langa comunitate, se infiinteaza Societatea "Tomchei Oreisu";

1914-1915 - apare Darea de seama privind "Ceainaria gratuita pentru saraci";

"Caritatea" (1909) patrona Spitalul Israelit; "Hevra Kedosa" - pentru scoli, alta pentru cimitir; "Lumina Vietii" ("Or Chaim"), pentru intretinerea azilului de batrani - devenita "persoana morala si juridica" -, apare, prin decizia Tribunalului Botosani, din 13 iunie 1925;

"Viitorul" - societate cooperativa de credit si economie;

Societatea pe actiuni Ripiceni - fabrica si rafinarie de zahar, spirt s.a. -, infiintata in 1921, isi desfasoara activitatea si aici;

Asociatia "Macabi", infiintata in 1919 - "avand ca scop educatia fizica a tineretului evreu" (T. Crudu) -, organizeaza diverse manifestari: conferinte, sezatori etc.

Sinagogi; cimitire



Sinagogi sunt doua, dar au fost peste 70 de case de rugaciune cu biblioteci.

In 1861, s-a instalat Aron Hakodes-ul la Sinagoga Templul din Targu Vechi, declarata monument de arhitectura, cu o vechime de peste 150 de ani.

Templul din Targul Nou - renovat dupa incendiul din 1887; inaugurat in 1889. Avram Iosef Schnitzer, maestru din Odessa, a lucrat la executarea Aron Hakodes-ului si la gravurile inspirate din Biblie. Hevra Kedosa - "fratia de inmormantare", Sacra, la Botosani - din 1740. "Catastifele Hevra Kedosa sunt un pretios izvor istoric si artistic". Aceasta "societate benevola de oameni de vaza" se ocupa de activitatea scolilor profesionale, apara interesele meseriasilor, ii ajuta pe bolnavi, contribuia la inmormantarea celor saraci etc.

Din secolul al XVIII-lea, gasim vechi pietre tombale cu inscriptii ebraice, bogate in motive florale si vegetale, incrustate sub influenta artei populare romanesti.

Efori, rabini



Ichil Hahamu (efor); Marcu Lipscanu; Lצb Mendel Landau - a luptat impotriva juramantului "More Judaico"; Fridman (m. 1933); Moisola; Arab Einah; Ezra Zukerman; Haim Taubes - ne-a lasat opere "pe terenul Halachei si Hagadei" (I. J. Niemirower); Iehuda Leib (cantor); Wahman Moderhai (cantor); A. Noel-Kohn - cantor (nascut la Frumusica, jud. Botosani, in 1884); a locuit la Botosani pana in 1920, cand a fost numit cantor la Bucuresti. In 1906, redacteaza revista "Ratacitorul evreu". Piesa sa, Razbunarea (1910), este reprezentata la Teatrul "Popovici" din Botosani. Lui ii datoram brosura "Der Hazan" (1940). A tiparit calendare romano-evreiesti.

Presedinti





1859 - Hers Sumer avea sa-l primeasca pe domnitorul Al. I. Cuza la intrarea in Botosani; 1871 - I. N. Kestenbaum, Lazar Goldhamer, Iacob Spanier, Osias Segall; Dupa primul razboi mondial, comunitatea se organizeaza: elaborarea unui statut pe baze democratice, s-a reorganizat sub denumirea "Eforia Comunitatii" ; 1937 - comunitatea e recunoscuta ca persoana morala si juridica; S-au dat subventii, ajutoare: Azil de batrani, Cantina "I. Swass", Talmud Tora, Cantina Scolara, Cerc Studentesc, Gradinita de copii etc.; Dr. Lazar Goldhamer; Dr. Emil Tauber; Actualmente - David Iosef; contabil ec. - Hermina Milstein.

Scoli; invatatori; melamezi; profesori





SCOLI: In 1861, se proiecteaza deschiderea unei scoli moderne ; In 1836, erau circa 37 de invatatori-melamezi ; 1866 - se deschide o scoala israelita romana de baieti. Hirsch Sommer a sprijinit construirea cladirii localului. Scoala este dirijata de ebraistul Hillel Kahane, enciclopedist, fizician, scriitor si institutor, director al scolii "Israelito-Romane", pe care a condus-o 30 de ani. Doctor in pedagogie la Viena, "face parte dintre cei care dadeau o directie scolii israelito-romane" (Liviu Rotman). I. Niemirower face o legatura intre Hillel al Misnei si acest institutor: "...el s-a straduit a perpetua spiritul judaismului". A fost redactor al publicatiei "Institutorul evreu", autorul volumului de istorie "Notiuni de istorie a israelitilor pentru uzul scolilor israelito-romane". Dupa moartea sa, scoala ii va purta numele. Redeschisa, in 1887, datorita ajutorului din partea "Alliance Israelite Universalle", cu o biblioteca scolara; 1893 - se infiinteaza o scoala primara publica de fete, "Or Hadas"; 1902 - o scoala de adulti pentru evrei, deschisa si "elevilor de orice religie" (s.n.); 1905 - doua scoli: una de baieti si una de fete; Datorita Societatii "Or Tora", in 1896, se infiinteaza o scoala pentru atragerea copiilor familiilor ortodoxe; A existat si "Institutul de domnisoare «Emma Neumann»".

INVATATORI, MELAMEZI, PROFESORI: Albrecht Scarlat - educator, director de scoala. Ia parte la luptele din timpul primului razboi mondial; moare, in 1916, "lovit de gloantele inamice"; I. M. Moscovici - pedagog erudit, director, a luat parte la razboiul pentru reintregirea neamului. Este decorat cu "Virtutea Militara cl.II". Moare in 1934 ; Iosef Sessman; Nathan Jager; Patty R. Leibovici; Emma Neumann; dr. Lehrer Saie; Lipa Haichis; Michael Baraz; Segalet Marcu; Sin Gavril Elias; Marcus Froim - profesor universitar ; Leon Rosenfeld, nascut la Botosani, 1899. Licentiat in drept, la Bucuresti. Activist sionist. A fost director la Scoala Israelita "Lumina", la "Scoala primara israelita romana" si profesor de limba romana. In 1930, se stabileste la Bucuresti; Iacob Haller - profesor de biologie (n. 1914 - m. 1996), o viata de om inchinata culturii. A fost deportat, in Transnistria, intre 1941-1943. Din 1948, s-a stabilit la Botosani; profesor la catedra de biologie a Liceului "A. T. Laurian"; colaboreaza, din 1972, la Universitatea Populara "Nicolae Iorga", unde, timp de 25 de ani, a indeplinit functia de rector ; Isaia Vardi - profesor si director la Liceul "Cultura", s-a nascut, in 1907. A editat un manual de ebraica si a conceput o "Istorie a comertului evreiesc" (in colaborare) si "Istoricul scolilor evreiesti in Tarile Romane". A avut o contributie activa la educarea sionista a tineretului.

Spitale; medici





SPITALE: 1817 - inceputurile "Hekodesch", unul dintre cele mai vechi spitale din Regat ; 1821 - se organizeaza Spitalul Evreiesc, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Callimachi si Grigore Sutu. In 1906, se redeschide, modernizat, datorita lui Avram Wechsler. In 1934 - reorganizat cu pavilioane de obstetrica si ginecologie. Are si o farmacie; 1936 - dr. Emil Tauber (1874-1960), presedinte al comunitatii (1932-1942), initiaza construirea unei policlinici moderne - accesibila intregii populatii. Un om al carui nume este sapat in istoria Comunitatii Israelite din Botosani

MEDICI: Schetz; Peterson; Moritz Kernbach; Lohman; Iurim; Clement Blumenfeld; Cohanescu; David Metzis; Rapapport; Iosif Politzer; Bortkievici; Lazar Goldhamer; Iacob Sternberg; Salzberger; Iosef Cohn; Francisc Isak; Solomon David (farmacist); I. Schaiovici; I. Lazarovici; Miron Sigalea (1866-1930); G. Graur, medic si publicist; I. Olivenbaum; Cohas, stabilit la Paris; Franz Isac (Isaak, 1827-1907), originar din Lemberg, pana in 1865, cand, stabilit la Botosani, conduce Spitalul orasenesc din localitate. A fost incetatenit in 1886. Avea sa-l ingrijeasca pe Eminescu; Cahana Solomon (1867-1943) - medic de plasa in judetul Botosani; Emil Max (1843-1894) - a publicat: Arta obstetricala s.a.; Herman Fischgold (1899-1983) - radiolog, plecat in Franta; Clement Blumenfeld - medic, ziarist, nascut la Botosani, in 1876. A absolvit Facultatea de Medicina la Iasi. Debuteaza in ziaristica la Iasi. Este amintit in Enciclopedia "Cugetarea" (L. Predescu); in Bibliografia Romaneasca Moderna (1831-1918) ; Andrei Bacalu (Adolf Bacal).


http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_10.html

Cartile dorohoiene, parte inseparabila a istoriei evreilor din Romania

Interviu cu Shlomo David,
presedinele Organizatiei Israelienilor Originari din Orasul si Judetul Dorohoi,
editorul ciclului de carti "Generatii de iudaism si sionism. DOROHOI. Saveni * Mihaileni *
Darabani * Hertz * Radauti - Prut

- Felicitari, in primul rand, pentru aparitia celui de-al cincelea volum din ciclul dedicat istoriei iudaismului din orasul si judetul Dorohoi. Felicitari si pentru Premiul Palty, acordat de familia Palty si ACMEOR, ca o recunoastere a "activitatii creatoare in folosul alialei romane". Cum ati ajuns la publicarea acestor volume...

- A fost un vis mai vechi al meu, sa public ceva onorabil care sa reflecte si sa eternizeze iudaismul dorohoian. Dar nu m-am gandit niciodata ca vor putea apare mai multe carti. Pe primul volum nici macar nu era indicat numarul 1. Prezentarea grafica, foarte ingrijita, i-a apartinut regretatului Nicu Palty, gazetar si editor experimentat, si sotiei sale, scriitoarea Sonia Palty, proprietarii Editurii Papyrus. Spre surpriza mea, dupa aparitia cartii am primit multe telefoane de la oameni care se plangeau ca nu s-a scris si despre familiile lor, care voiau sa corecteze sau sa completeze cele aparute in carte sau care sugerau teme pentru un al doilea volum. Cand spun dorohoieni ma referi si la cei originari din Saveni, Mihaileni, Darabani, Herta, Radauti - Prut. Cartea, bilingva (in romana si cu o versiune cu alte articole in ebraica) a fost bine primita si in ziarele de limba romana, de istorici; o delegatie a noastra a fost primita de presedintele statului, Haim Herzog, caruia i s-a inmanat lucrarea (celelalte volume le-am predat presedintelui Ezer Weizman). Mi-am dat seama si mai bine ca ideea de shtetl, de apartenenta la shtetl continua sa fie prezenta in constiinta israelienilor ce au trait pe meleagurile Dorohoiului. Comunitatea noastra - vreo doua mii de familii, cei ce am locuit acolo - a trecut prin incercari grele, foarte dureroase in perioada Holocaustului. O buna parte din trupul comunitatii a ramas in Transnistria. Poate ca de aceea intre supravietuitori s-au inchegat relatii apropiate, se cunosc unii pe altii, simt nevoia de a se reintilni, sa tina legatura unii cu altii. In cimitirul vechi din Haifa, noi am construit un monument in memoria celor sase mii de victimer dorohoiene ale Holocaustului. In fiecare an, la ceremoniile comemorative participa multe sute de supravietuitori din toata tara, ei vin, cu copii si nepoti. Am trecut deci la redactarea celui de-al doilea volum, care a reflectat iudaismul dorohoian, parte a istoriei evreilor din Romania. Succesul lui ne-a determinat sa publicam si al treilea si al patrulea volum si, iata, acum, al cincelea, ultimul. Raman astfel in urma noastra aproape 4000 de pagini si multe mii de fotografii care reflecta, toate, viata evreilor de pe aceste meleaguri ale Romaniei. Suntem singura colectivitate de shtetl care a publicat cinci carti despre viata si oamenii ei.

- Povestiti-mi cate ceva despre cele mai interesante articole din volumul cinci...

- E greu de ales. Multe articole reflecta familiile autorilor, despre cum s-a trait la inceputul secolului trecut, despre harnicia oamenilor, despre viata lor religioasa, despre convietuirea in pace cu romanii (cu exceptia perioadei celui de-al doilea razboi mondial, cand dorohoienii au fost deportati in lagarele din Transnistria). E o lista cu numele evreilor care au facut munca obligatorie. Sunt multe marturii despre pogromul din cimitirul evreiesc al Dorohoiului, primul din seria pogroamelor care au avut loc in Europa celui de-al doilea razboi mondial. Dar chiar si in acea perioada au fost multi oameni de omenie. Acuma pregatim primul dosar prin care solicitam Institutului Yad Vashem sa acorde titlul de Drept intre popoare unui dorohoian crestin care, riscandu-si viata, a salvat evrei Este publicata o lista cu acte de stare civila emise in secolul 19, cel mai vechi din ele datand din1870. Copii ale acestor documente, ca si ale altora, ne-au fost trimise de prieteni romani din judetul Dorohoi. De altfel, lor le-am rezervat in carte o pagina de onoare. Sunt redate multe intamplari.Au fost publicate articole si despre multe personalitati evreiesti originare din shtetl. Apropo, in volumul cinci apar informatii despre faptul ca doua strazi din Dorohoi au primit de curand numele a doi evrei care s-au nascut in oras: scriitorul Sasa Pana si dr. Bercu Danilov

- Mai povestiti ceva despre alte articole aparute in cele cinci carti si, eventual, ecoul lor...

- E dificil de ales. Sa povestesc totusi despre fisele recensamantului evreilor din Dorohoi din anul 1836. Au fost descoperite la arhivele statului din Iasi. Copii ale lor au fost date Institutului "Goren - Goldstein" de cercetare a istoriei evreilor din Romania din Tel Aviv si dl. Liviu Rotman, directorul institutului ne-a oferit si noua o copie. Sunt peste 300 de fise ale locuitorilor evrei. Sunt notate numele capului de familie si ale membrilor familiei, cu descrierea infatisarii lor, cu mentionarea profesiunii si a casei pe care o ocupau, cu adresa lor din oras. Un document care vorbeste atat despre activitatea lor economico - sociala cat si despre contributia evreilor la dezvoltarea localitatii. In aceste fise nu exista nici o mentiune care sa ateste existenta vreunei forme de antisemitism. D-na Monica Talbor, cercetatoare din Statele Unite, dintr- familie de dorohoieni, pasionata de genealogie a evreilor din Romania, a tradus aceste fise in engleza pentru a fi introduse in Internet si pentru a putea fi studiate de genealogi. Tot ea a strans si ordonat toate numele de dorohoieni care au aparut in volumul 2, pentru a le pune la dispozitia cercetatorilor genealogi interesati de familii evreiesti din generatiile ce ne-au precedat. . Websitul pe care l-am avut in Internet a fost vizitat de peste trei mii de persoane interesate sa cunoasca shtetl-ul, marea lor majoritate locuind in afara Israelului. Unul din vizitatori se interesa de un stra-stra-strabunic al sau care a fost rabin in judetul nostru la mijlocul secolului 19.

- Am scris odata, intr-un buletin, ca printre generalii israelieni exista trei nascuti in Dorohoi. Dupa o zi, am primit un mesaj de la un ziar bucurestean care era interesat sa scrie despre cei trei. Am fost de fata cand, cu prilejul inmanarii volumului patru, presedintele Ezer Weizman a fost mirat cand i s-a spus ca exista trei generali originari din Dorohoi si a cerut amanunte. Le-a primit chiar de la cei in cauza - aflati in delegatie. Cum va explicati ca originarii unui singur shtetl au putut da trei generali?

- Nu am nici o explucatie. Cei trei sunt generalii in rezerva Ishaiahu Leizerovici nascut la Dorohoi, Arieh Gal din Darabani si Shani Avraam din Hertza. De fapt, mai exista inca doi generali in rezerva din shtetl, dar despre acestia trei s-a vorbit mai mult deoarece in ultimii ani ei s-au ocupat de un foarte important proiect al nostru: plantarea in Muntii Ierusalimului a unei paduri care sa eternizeze memoria victimelor dorohoiene ale Holocaustrului. Padurea ocupa 120 dunami si are 18.000 copaci; in final, va avea 25.000. Ea a fost amenajata cu sprijinul Keren Kaiemetului si in centrul ei a fost ridicat un monument memorial inalt de cinci metri cu sase laturi sub forma de sion, fiecare latura purtand numele unui orasel din shtetl. Costurile padurii au fost suportate de donatori care doresc ca numele membrilor familiilor lor pieriti in timpul Holocaustului sa fie tiparite pe placi memoriale plasate la intrarea in padure. Inaugurarea padurii va avea loc la 20 Noiembrie 2000.

- Ce alte proiecte aveti pentru viitorul apropiat?

- Sa publicam in urmatorii doi-trei ani un rezumat in engleza al acestor cinci volume. Multi copii si nepoti de dorohoieni din strainatate ne-au reprosat ca monografiile sunt tiparite doar in romana si ebraica, limbi pe care nu le cunosc. Suntem in cautarea unui sponsor care sa ne ajute sa tiparim acest volum - sinteza. Pe de alta aparte, imbatranim. Vrem sa predam stafeta eternizarii iudaismului dorohoian generatiei ce ne urmeaza, copiilor si nepotilor nostri. Am gasit cateva persoane intre 40 si 50 de ani, care vor sa faca parte din comisia noii generatii. Noua generatie va prelua padurea noastra, cartile, arhiva. Intre dorohoieni si prietenii lor exista si scriitori - poeti si prozatori, carora cartile noastre le-au publicat lucrari. Vrem acum sa publicam un Caet literar in romana si ebraica, "Frunze de padure", cu versuri inspirate de padurea noastra, de trecutul shtetl-ului. Ne gandim si la organizarea unei intalniri internationale a dorohoienilor din diferite tari. Noua generatie isi va face debutul in curand, cu un buletin ce va fi difuzat si prin Internet.

- Saptamana trecuta, ziarul "Viata noastra" a publicat trei articole in care sunteti criticat. Poetul Shaul Carmel v-a raspuns si combatut pentru ca, intre altele, ati criticat noile sale poezii critice la adresa extremismului religios, inginerul Mircea Soschin va raspunde pentru ca atacati partidul romanesc. Si v-a mai atacat cineva, dar intr-un mod huliganic. Ce se intampla?

- Slava Domnului, traim intr-o tara libera si fiecare are dreptul de a-si spune parerea. Desigur, exista si riscul de a gresi. Eu mi-am spus parerea: nu vad rostul unui partid romanesc, nu-mi plac noile poeme anti-religioase ale poetului Shaul Carmel. E posibil ca nu mi-am exprimat parerea destul de clar, destul de diplomatic, poate ca imi lipsesc unele subtilitati ale limbii romane iar unele cuvinte ale mele nu au fost potrivite. Formulari ce mi se reproseaza se explica si prin faptul ca prima mea limba vorbita a devenit in cursul anilor ebraica. Poate ca nu trebuia sa ma refer la dl. Shimion Peres intr-un mod care sa-i irite pe care cei ce-l apreciaza pe dansul si sa ma lansez in detalii legate de politica si religie (cei ce-mi sunt apropiati stiu ca am afirmat de mai multe ori ca cel mai bine ar fi sa nu existe partide religioase, necesitatile rituale putand fi practicate in formatiii comunitare publice diferite). Cred insa ca si "bombardamentul critic" din ziar contine unele aprecieri care denatureaza realitatea si pot jigni. Inca nu stiu daca o sa raspund public celor doi critici ai mei. Despre cel de-al treilea articol publicat in "Viata noastra" n-am ce spune - e scris la un nivel atat de coborat incat nu merita raspuns.
........................................
Editor: Uli Friedberg - Valureanu
Beit El 19, telefon 052 371079, 04/ 8334017
uli@netvision.net.il
http://www.alpas.net/uli/

http://www.isro-press.net/Interviuri/Shlomo.Interviu.htm

SCURT ISTORIC AL TEATRULUI EVREIESC DE STAT DIN BUCURESTI


www.dntb.ro/users/tes/istoric.html

Din nou despre "Holocaustul" romanesc

Dupa ce, acum doua numere, ziarul pe care il aveti in mana a publicat un material intitulat “O noua viziune asupra Holocaustului din Romania”, iata ca revenim cu un subiect pe aceeasi tema. Si ca sa spunem lucrurilor pe nume, prezentul material are cateva legaturi cu cel de acum doua numere. Concret, este vorba, pe de o parte, de faptul ca subiectul pe care il veti parcurge in cele ce urmeaza apare “in lumina tiparului” doar ca urmare a sti-mulului reprezentat de aparitia articolului mai sus mentionat asupra celor care ne-au adus la cunostinta noul episod prezentat mai jos. Pe de alta parte, daca eroii celor doua materiale nu se cunosteau (sau cel putin nu avem nici o informatie in acest sens), cei care ni i-au adus in atentie se cunosc, fiind chiar prieteni de familie...

Inainte de a trece la “povestea” de astazi, este, credem, potrivit sa reamintim, intr-o fraza, despre ce era vorba in materialul anterior. Acest articol prezenta cazul unui “Schindler” roman, pe numele lui Cornel Dumitrescu, care a salvat de la deportare si moarte peste 3.600 de evrei in anii celui de-al doilea razboi mondial. Cazul ne-a fost adus la cunostinta de catre Florea Neagu, cel care a aflat, in urma unei conjuncturi, de aceste fapte din trecutul lui Cornel Dumitrescu, si a gasit cu cale sa cinsteasca, macar publicand-i povestea, memoria acestuia.

Urmarea? Neasteptata, dar poate tocmai de aceea nu mai putin spectaculoasa. O familie de foarte buni prieteni ai lui Florea Neagu, romani stabiliti in Montréal, au scos la iveala faptele similare (chiar daca nu de acceasi anvergura) ale unui alt roman cu suflet mare, care si-a adus si el contributia la salvarea printr-un tratament mai mult decat omenos a unor evrei (printre care si copii) de la chinurile deportarii. Povestea acestuia, pe nume Alexandru Falcoianu, am aflat-o de la Alexandra Hillard, nascuta Judescu, o nepoata de-a doua a acestuia, stabilita actualmente la Montréal. Si iata, asadar¼


Aproape 3000 de evrei dintre care 500 de copii ii datoreaza viata lui Alexandru Falcoianu
In anul 1944, in plin razboi mondial, Alexandru Falcoianu are grad de maior de cavalerie si ocupa functia de primar al orasului Tighina, aflat, in acea perioada, sub administratie romaneasca. De altfel, aici va avea loc episodul la care ne vom referi in cele ce urmeaza, motiv pentru care vom da cuvantul documentelor. Si ne referim in principal la o declaratie pe care avocatul David Rosenkrantz, fost secretar general al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si respectiv al Uniunii Evreilor Romani, a dat-o in legatura cu faptele lui Alexandru Falcoianu.

Faptele se petrec in martie 1944, cu ocazia trecerii prin Tighina a doua convoaie de evrei, in numar de aproape 3000 de persoane. Printre acestia se aflau si 446 de copii orfani sub 15 ani, precum si 563 de fosti detinuti politici din lagarul de la Vapniarca-Grosilovo, toti aflati in trecere prin Tiraspol si Tighina, catre Iasi, in cursul unei operatiuni de repatriere. Primarul orasului Tighina, Alexandru Falcoianu, are in aceste zile o comportare extrem de favorabila evreilor din convoi, in ciuda faptului ca (oficial) Romania era inca aliata Germaniei hitleriste, iar in orasul pe care il conducea se aflau numeroase trupe ale Wermachtului, si chiar ale SS-ului. Pentru ca “scripta manent”, vom lasa insa sa vorbeasca documentul sus mentionat, referindu-ne, in prima parte, la actiunile avand in vedere convoiul de copii.

“Din prima clipa, domnia sa a imbratisat cu multa caldura cauza, oferindu-se sa ne dea tot concursul si mi-a adus la cunostinta ca doamnele din Consiliul de Patronaj al orasului Tighina vor asigura asistenta alimentara copiilor orfani evrei in tot timpul prezentei si trecerii lor prin Tighina. S-au pregatit astfel 500 de pachete avand urmatorul continut: o paine, 300 de gr. carne fripta, 200 gr. branza, 200 gr. unt, 50 gr. marmelada si 1 kg lapte la sticla. S-a stabilit ca distribuirea pachetelor de catre Consiliul de Patronaj al orasului Tighina sa se faca in zilele de 1 si 2 martie 1944. Cu sprijinul domnului Falcoianu s-a asigurat paza vagoanelor in trecere (prin) Tiraspol-Tighina si mai departe, pentru a se impiedica astfel batalioanele SS si bandele de fascisti sa extermine copiii orfani si pe delegatii insotitori. (Tot domnia sa) ne-a ajutat la adapostirea provizorie a celor 446 copii orfani la Tiraspol si la obtinerea vagoanelor necesare transportului copiilor orfani, si a staruit pentru incartiruirea lor pe timpul sederii la Tiraspol”, spune David Rosenkrantz.

El continua aratand ca acelasi primar al Tighinei a coordonat suplimentarea por-tiilor de hrana mai sus amintite cu inca 250 kg branza, 200 kg unt, 250 kg carnati, 500 de paine si 250 de kg de lapte. Mai mult, Alexandru Falcoianu da chiar exemplul personal, participand efectiv la primirea si gazduirea copiilor, la deparazitarea, alimentarea, supravegherea, echiparea si plecarea lor mai departe. “Deoarece cele 11 vagoane cu copii orfani erau atasate (initial) la un vagon sanitar german, cu sprijinul maiorului Falcoianu si al sefului garii s-a desfacut garnitura de la trenul sanitar, pentru a se evita consecintele vecinatatii apropiate cu trupele germane”, mai povesteste in declaratia sa David Rosenkrantz. El nu se sfieste sa recunoasca deschis ca “intr-un cuvant, contributia domnului Falcoianu a fost dintre cele mai importante pentru salvarea celor 446 (de) copii orfani”.

In aceeasi luna martie, dar in cea de-a doua jumatate, David Rosenkrantz il reintalneste pe Alexandru Falcoianu, de aceasta data cu ocazia trecerii prin Tighina a celui de-al doilea convoi de 2538 de evrei, intre care se aflau de aceasta data 563 de fosti detinuti politici din lagarul de la Vapniarca-Grosilovo. David Rosenkrantz arata ca “in calitatea sa de primar al orasului Tighina, domnul Alexandru Falcoianu m-a ajutat ca timp de aproape doua saptamani lotul deportatilor politici sa fie trecut peste Nistru din Tiraspol la Tighina si cazat in doua cinematografe din Tighina. Numai astfel s-a reusit ca acesti deportati politici sa nu aiba soarta celor de la Ribnita, caci in perioada respectiva trupele SS luasera in primire podurile de peste Nistru, substituindu-se intru totul autoritatilor militare si civile romane. Numai datorita faptului ca intregul lot a fost transportat in noaptea de 19 martie din Tiraspol la Tighina s-a putut salva lotul deportatilor politici”. Dupa acest deloc de neglijat episod, Alexandru Falcoianu asigura cazarea si hranirea celor peste 2.500 timp de zece zile, prin achizitia painii si celorlalte alimente necesare de la unitatile de profil din Tighina, si nu a ezitat sa-i viziteze si sa se intretina cu evreii aflati in cele doua cinematografe - Nistru si Capitol - din Tighina.


Israelul nu l-a uitat. Romania, din pacate, da...
Ofiter de cavalerie “de moda veche”, Alexandru Falcoianu s-a nascut in 1895, intr-o familie aristocratica din Braila, ceea ce i-a asigurat o educatie aleasa si o cariera militara pe masura. Despre caracterul lui Alexandru Falcoianu nu credem ca trebuie sa mai spunem nimic, paragraful de mai sus fiind edificator. In schimb, merita sa lecturam amintirile nepoatei sale, Alexandra Hillard, nascuta Judescu, care l-a prins in viata in anii ‘50. Ea spune ca unchiul ei avea o personalitate extrem de placuta, era un adevarat “conviv” al saloanelor epocii si al casei Judescu, unde petrecea foarte multa vreme. Cavaler nu doar prin formatia militara, ci si prin educatia aristocratica, Alexandru Falcoianu a reusit sa fie “cavaler” si in functia sa de primar al Tighinei, facand in asa fel incat aproape 3.000 de evrei sa fie in viata la sfarsitul razboiului in mare parte datorita lui. De altfel, comportarea sa nu a ramas nerecunoscuta deoarece, imediat dupa razboi, el a fost avansat la gradul de colonel. Mai mult, la ani si ani dupa evenimentele povestite mai sus, actiunile sale infaptuite in martie 1944 i-au adus recunoasterea oficiala a conducerii muzeului Yad Vashem din Israel, unde este de altfel pastrata documentatia referitoare la evenimentele din martie 1944.

Din pacate, schimbarile postbelice din Romania l-au afectat in cel mai grav mod cu putinta pe fostul primar al Tighinei. Dupa preluarea de catre regimul comunist a puterii, el a fost dat afara din randul armatei din cauza “originii nesanatoase”, ajungand practic aproape muritor de foame. Nu este nici pe departe singurul care a avut aceasta trista soarta, ea fiind rezervata multor oameni de valoare care proveneau din familii nobile sau aristoctratice. In aceste conditii, si-a trait ultimii ani ai vietii intr-o camaruta din apartamentul unei rude, unde a si murit, in anul 1953, bolnav de inima. O inima mare insa, care l-a determinat, cu noua ani inainte de moarte, sa-si riste situatia si chiar viata pentru salvarea unor copii si deportati evrei, aflati in pericol de a-si gasi sfarsitul pe drumul repatrierii.

Israelul nu l-a uitat. Din pacate, Romania, gata sa recunoasca, fara ezitare si fara nuante, existenta in tara noastra in anii celui de-al doilea razboi mondial a Holocaustului, pare sa-l fi uitat si pe Alexandru Falcoianu, asa cum i-a uitat si pe atatia alti romani asemeni lui.


www.tribunanoastra.freeservers.com/tn_arhiva/no42/divagatii_ardelean42.htm