Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
ISTORIE=AMERICA
Pagina 4 din 9
Pagina 4 din 9 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
ISTORIE=AMERICA
Rezumarea primului mesaj :
Misterul descoperirii AmericiiFenicienii, descoperitorii Americii?
În vara anului 1968, revista americană „Life” a publicat un senzaţional articol, în care făcea cunoscută descoperirea unei inscripţii feniciene la Paraiba, în Brazilia. Ulterior, întreaga presă americană a reluat vestea, care a făcut până la urmă ocolul Pământului. Prin urmare, nu Columb descoperise America şi nici măcar sângeroşii vikingi, ci câţiva temerari navigatori fenicieni. Cum au putut ajunge ei până în America de Sud rămânea o extraordinară enigmă.
Lumea specialiştilor s-a împărţit în două tabere. Unii erau convinşi de autenticitatea faptului şi încercau să explice modul în care au trecut fenicienii Atlanticul, printre ei aflându-se şi celebrul Thor Heyerdahl, care a şi încercat traversări ale Atlanticului pe plute din papirus, pentru demonstrarea posibilităţii unei asemenea călătorii în antichitate. Alţii aveau puternice îndoieli.
Desluşirea inscripţiei din piatră
Profesorul Frank Moore Jr. de la Universitatea din Cambridge – Massachusetts (S.U.A.), ca şi arheologul francez H. Lehmann şi-au propus să facă lumină asupra acestei întunecate istorii. Ei au cerut mai întâi profesorului P.I. Cross, un erudit cunoscător al limbii feniciene, să analizeze textul inscripţiei şi să-l traducă exact. Acesta, dând curs rugăminţii, l-a transpus în limba engleză, după facsimilul pus la dispoziţie de către Muzeul Naţional din Rio de Janeiro. Textul, pe opt rânduri, istorisea călătoria pe apă, făcută de 12 bărbaţi, şi trei femei, timp de doi ani, de la Ezion-Geber de lângă Marea Roşie, pe noul continent.
Profesorul Cross a fost surprins să constate că textul fusese scris cu caractere împrumutate din diverse forme ale alfabetului fenician, utilizate în epoci situate la distanţe foarte mari una de alta, ca şi cum scribul ar fi anticipat forma grafică a unor litere necunoscute la vremea când textul în cauză fusese dăltuit în piatră. Mai mult, toate literele erau perfecte şi frazele expuse gramatical, lucru de necrezut pentru nivelul de cunoştinţe al unui simplu marinar, sau chiar scrib; chiar în ţara de baştină nefiind decât rarisime asemenea performanţe şi numai în texte de două-trei rânduri. Prin urmare, o nouă enigmă?
Falsul din inscripţie
Dat publicităţii, raportul profesorului Cross a declanşat o adevărată goană după adevăr. Un grup de cercetători englezi a demonstrat foarte curând că textul feniciano-american conţinea propoziţii biblice, luate din Cartea Regilor, transcrise din ebraică în feniciană. Apoi, H. Lehmann a găsit că tema textului fusese împrumutată de la Herodot. În fine, profesorul F. Moore Jr. a găsit o greşeală fundamentală în text, anume faptul că autorul acestuia menţiona că era supusul regelui Hiram din Sidon. Or, Sidonul nu a fost cârmuit niciodată de un asemenea rege, ci Tyr-ul.
De fapt, inscripţia din piatră nu mai există…
Toate acestea au sugerat ideea unui fals arheologic. Drept urmare, prof. Moore Jr. a cerut Muzeului Naţional din Rio de Janeiro să-i acorde posibilitatea cercetării pietrei care purta înscripţia în cauză. Stupoare! După luni de tăcere, instituţia braziliană răspunde că nu a putut stabili locul unde se află piatra, fiind doar în posesia unei transcrieri pe hârtie a textului fenician, făcută de către o persoană necunoscută. Ancheta întreprinsă de către echipe internaţionale de specialişti, la faţa locului, s-a soldat cu o concluzie fermă: textul era o mistificare făcută de o persoană necunoscută. Istoria descoperirii Americii de către fenicieni era deci un fals. Dar cine putea produce totuşi un asemenea fals?
Bănuielile au căzut asupra semitologului american Cyrus Gordon care încerca să acrediteze ideea colonizări Americii de către evrei, îndată după fuga lor din Palestina. Somat să dea socoteală, acesta a scos în vileag o scrisoare a doctorului brazilian Netto, întocmită în 1871, adresată directorului „Institutuo Historico e Geografici Brasileiro”, în care era reprodus textul. Cum Netto era un adept convins al vizitării Americii de către fenicieni, dar fără a se sprijini pe dovezi, nimeni la vremea lui nu i-a luat în serios „inscripţia”, pe care, de altfel, niciodată nu a putut-o arăta în original, în tot timpul vieţii sale. Din păcate, nici Gordon şi nici reporterul revistei „Life” nu cunoşteau această poveste, care a răscolit câţiva ani lumea ştiinţifică, până ce adevărul a ieşit la lumină.
Misterul descoperirii AmericiiFenicienii, descoperitorii Americii?
În vara anului 1968, revista americană „Life” a publicat un senzaţional articol, în care făcea cunoscută descoperirea unei inscripţii feniciene la Paraiba, în Brazilia. Ulterior, întreaga presă americană a reluat vestea, care a făcut până la urmă ocolul Pământului. Prin urmare, nu Columb descoperise America şi nici măcar sângeroşii vikingi, ci câţiva temerari navigatori fenicieni. Cum au putut ajunge ei până în America de Sud rămânea o extraordinară enigmă.
Lumea specialiştilor s-a împărţit în două tabere. Unii erau convinşi de autenticitatea faptului şi încercau să explice modul în care au trecut fenicienii Atlanticul, printre ei aflându-se şi celebrul Thor Heyerdahl, care a şi încercat traversări ale Atlanticului pe plute din papirus, pentru demonstrarea posibilităţii unei asemenea călătorii în antichitate. Alţii aveau puternice îndoieli.
Desluşirea inscripţiei din piatră
Profesorul Frank Moore Jr. de la Universitatea din Cambridge – Massachusetts (S.U.A.), ca şi arheologul francez H. Lehmann şi-au propus să facă lumină asupra acestei întunecate istorii. Ei au cerut mai întâi profesorului P.I. Cross, un erudit cunoscător al limbii feniciene, să analizeze textul inscripţiei şi să-l traducă exact. Acesta, dând curs rugăminţii, l-a transpus în limba engleză, după facsimilul pus la dispoziţie de către Muzeul Naţional din Rio de Janeiro. Textul, pe opt rânduri, istorisea călătoria pe apă, făcută de 12 bărbaţi, şi trei femei, timp de doi ani, de la Ezion-Geber de lângă Marea Roşie, pe noul continent.
Profesorul Cross a fost surprins să constate că textul fusese scris cu caractere împrumutate din diverse forme ale alfabetului fenician, utilizate în epoci situate la distanţe foarte mari una de alta, ca şi cum scribul ar fi anticipat forma grafică a unor litere necunoscute la vremea când textul în cauză fusese dăltuit în piatră. Mai mult, toate literele erau perfecte şi frazele expuse gramatical, lucru de necrezut pentru nivelul de cunoştinţe al unui simplu marinar, sau chiar scrib; chiar în ţara de baştină nefiind decât rarisime asemenea performanţe şi numai în texte de două-trei rânduri. Prin urmare, o nouă enigmă?
Falsul din inscripţie
Dat publicităţii, raportul profesorului Cross a declanşat o adevărată goană după adevăr. Un grup de cercetători englezi a demonstrat foarte curând că textul feniciano-american conţinea propoziţii biblice, luate din Cartea Regilor, transcrise din ebraică în feniciană. Apoi, H. Lehmann a găsit că tema textului fusese împrumutată de la Herodot. În fine, profesorul F. Moore Jr. a găsit o greşeală fundamentală în text, anume faptul că autorul acestuia menţiona că era supusul regelui Hiram din Sidon. Or, Sidonul nu a fost cârmuit niciodată de un asemenea rege, ci Tyr-ul.
De fapt, inscripţia din piatră nu mai există…
Toate acestea au sugerat ideea unui fals arheologic. Drept urmare, prof. Moore Jr. a cerut Muzeului Naţional din Rio de Janeiro să-i acorde posibilitatea cercetării pietrei care purta înscripţia în cauză. Stupoare! După luni de tăcere, instituţia braziliană răspunde că nu a putut stabili locul unde se află piatra, fiind doar în posesia unei transcrieri pe hârtie a textului fenician, făcută de către o persoană necunoscută. Ancheta întreprinsă de către echipe internaţionale de specialişti, la faţa locului, s-a soldat cu o concluzie fermă: textul era o mistificare făcută de o persoană necunoscută. Istoria descoperirii Americii de către fenicieni era deci un fals. Dar cine putea produce totuşi un asemenea fals?
Bănuielile au căzut asupra semitologului american Cyrus Gordon care încerca să acrediteze ideea colonizări Americii de către evrei, îndată după fuga lor din Palestina. Somat să dea socoteală, acesta a scos în vileag o scrisoare a doctorului brazilian Netto, întocmită în 1871, adresată directorului „Institutuo Historico e Geografici Brasileiro”, în care era reprodus textul. Cum Netto era un adept convins al vizitării Americii de către fenicieni, dar fără a se sprijini pe dovezi, nimeni la vremea lui nu i-a luat în serios „inscripţia”, pe care, de altfel, niciodată nu a putut-o arăta în original, în tot timpul vieţii sale. Din păcate, nici Gordon şi nici reporterul revistei „Life” nu cunoşteau această poveste, care a răscolit câţiva ani lumea ştiinţifică, până ce adevărul a ieşit la lumină.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 02.07.15 20:20, editata de 2 ori
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/fapt-divers/4-5-milioane-de-dolari-pentru-brasher-doubloon-prima-moneda-de-aur-emisa-in-sua-322650.html
Re: ISTORIE=AMERICA
http://cultural.bzi.ro/cum-au-supravietuit-primii-colonisti-englezi-in-america-689
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/ellis-island-1900-si-ceva-poarta-spre-visul-american-320924.html
Re: ISTORIE=AMERICA
http://cultural.bzi.ro/80-de-ani-de-la-abolirea-prohibitiei-de-alcool-din-sua-7635
Re: ISTORIE=AMERICA
http://cultural.bzi.ro/prima-carte-scrisa-si-tiparita-pe-teritoriul-care-avea-sa-devina-statele-unite-vanduta-pentru-14-milioane-de-dolari-7297
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/foto-balciuri-si-noroi-cum-aratau-in-urma-cu-150-de-ani-cele-mai-mari-orase-americane-317613.html
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10538/33/
In perioada Razboiului de Independenta a SUA, luptele de la Saratoga dintre trupele Regatului Unit al Marii Britanii (UK) si cele ale colonistilor americani s-au soldat cu infrangerea britanicilor, care s-au predat americanilor la 17 octombrie 1777. A fost o victorie decisiva in cadrul Razboiului Revolutionar American (cum este denumit in SUA), intrucat succesul l-a determinat pe regele Frantei, Ludovic al XVI-lea, sa faca o alianta militara cu americanii impotriva Marii Britanii.
In perioada Razboiului de Independenta a SUA, luptele de la Saratoga dintre trupele Regatului Unit al Marii Britanii (UK) si cele ale colonistilor americani s-au soldat cu infrangerea britanicilor, care s-au predat americanilor la 17 octombrie 1777. A fost o victorie decisiva in cadrul Razboiului Revolutionar American (cum este denumit in SUA), intrucat succesul l-a determinat pe regele Frantei, Ludovic al XVI-lea, sa faca o alianta militara cu americanii impotriva Marii Britanii.
Razboiul Revolutionar American (1775-1783) s-a desfasurat incepand din momentul cand cele 13 colonii americane, si-au declarat independenta la 4 iulie 1776, proclamandu-se (in Parlament) "noua natiune suverana". Alaturi de colonistii americani au mai fost si alte state precum Spania, Olanda si Mysore (regat in sudul Indiei). Ostile britanice au fost conduse de generalul John Burgoyne, iar cele ale colonistilor de catre Horatio Gates (caruia i s-a predat Burgoyne la 17 octombrie 1777), Benjamin Franklin, Benedict Arnold etc.
Inainte de a face o alianta militara oficiala, trupele americane au primit din Franta tunuri Valličre, foarte eficiente la acea data, inventate de ofiterul de artilerie Jean Florent de Valličre. Ceilalti aliati ai colonistilor le-au asigurat acestora munitie de toate calibrele si provizii de campanie. Atitudinea Frantei este explicabila prin faptul ca acea tara pierduse razboiul cu britanicii din 1754-1763 ("Razboiul de sapte ani").
In luptele de la Saratoga, britanicii au pierdut foarte multi ostasi, ajungandu-se la un raport de forte 1/3 fata de colonisti. Numarul victimelor a fost de doua ori mai mare decat al americanilor. Dar trebuie subliniat ca nu toti colonistii acceptasera Declaratia de Independenta a SUA si se estimeaza ca mai erau loiali Coroanei britanice 20 la suta dintre americanii celor 13 colonii intrate in razboi. Pe de alta parte, generalul Gates (foto), in urma succesului, ar fi dorit indepartarea lui George Washington din postul de comandant sef. Dar Washington a devenit primul presedinte al SUA intre 1789 si 1797 (fiind si "Parinte Fondator al SUA"). Congresul SUA a declarat data de 18 decembrie 1777 "Zi Nationala a Solemnitatii Recunostintei". Din 1863, Ziua Recunostintei (Thanksgiving) se sarbatoreste anual (a 4-a joi din noiembrie), la initiativa lui Abraham Lincoln.
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cand-au-ajuns-fapt-primii-oameni-america
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.evz.ro/detalii/stiri/incredibil-ziua-in-care-sua-a-putea-fi-distrusa-de-o-catastrofa-nucleara-1058354.html
Re: ISTORIE=AMERICA
Ce li se cerea copiilor în clasa a opta din 1912 este o provocare astăzi pentru adulţi! ...
Copia unui examen din 1912 pentru absolvenţii ciclului gimnazial din Statele Unite ale Americii ar putea fi o adevărată provocare în ziua de astăzi pentru elevii care termină clasa a opta, unele subiecte având un grad impresionant de dificultate. » citeste mai mult
Copia unui examen din 1912 pentru absolvenţii ciclului gimnazial din Statele Unite ale Americii ar putea fi o adevărată provocare în ziua de astăzi pentru elevii care termină clasa a opta, unele subiecte având un grad impresionant de dificultate. » citeste mai mult
Re: ISTORIE=AMERICA
Dominaţie militară mondială fără arme nucleare
Există doar o singură ţară care are potenţialul militar şi ştiinţific de a lansa un atac instantaneu, nedetectabil, copleşitor şi devastator împotriva unui adversar vulnerabil şi care şi-a proclamat deschis intenţia de a dobândi această capacitate. Această naţiune a fost definită în decembrie anul trecut de către propriul ei şef de stat drept „singura superputere militară a lumii“.1
Citește mai departe...
Există doar o singură ţară care are potenţialul militar şi ştiinţific de a lansa un atac instantaneu, nedetectabil, copleşitor şi devastator împotriva unui adversar vulnerabil şi care şi-a proclamat deschis intenţia de a dobândi această capacitate. Această naţiune a fost definită în decembrie anul trecut de către propriul ei şef de stat drept „singura superputere militară a lumii“.1
Citește mai departe...
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10313/33/
Intre 1607-1733, Anglia infiinteaza 13 colonii pe coasta rasariteana a Americii de Nord. Colonistii britanici adusesera cu ei nu doar dorinta de imbogatire rapida, ci si traditia constitutionala engleza, care isi avea originea in Magna Charta Libertatum. Ei recunosteau autoritatea regelui Angliei care numea aici un guvernator dar aveau propriile institutii de conducere. Cu toate eforturile lor insa, nu aveau aceleasi drepturi ca englezii insulari printre care acela de a avea reprezentanti in Parlamentul Englez. Guvernul britanic le impunea tot felul de impozite si taxe, din ce in ce mai mari. In 1765 s-a impus "Legea Timbrului" prin care toate actele trebuiau redactate numai pe hartie timbrata.
Intre 1607-1733, Anglia infiinteaza 13 colonii pe coasta rasariteana a Americii de Nord. Colonistii britanici adusesera cu ei nu doar dorinta de imbogatire rapida, ci si traditia constitutionala engleza, care isi avea originea in Magna Charta Libertatum. Ei recunosteau autoritatea regelui Angliei care numea aici un guvernator dar aveau propriile institutii de conducere. Cu toate eforturile lor insa, nu aveau aceleasi drepturi ca englezii insulari printre care acela de a avea reprezentanti in Parlamentul Englez. Guvernul britanic le impunea tot felul de impozite si taxe, din ce in ce mai mari. In 1765 s-a impus "Legea Timbrului" prin care toate actele trebuiau redactate numai pe hartie timbrata.
Aceasta a declansat un val de proteste adresate regelui George al III-lea. In ciuda tuturor opozitiilor, guvernul englez pune noi taxe, dintre care, cea mai suparatoare este cea din 1773 prin care colonistilor li se cerea sa cumpere ceai numai de la "Compania Indiilor Orientale" si sa plateasca o taxa pentru vanzarea de ceai in America. Aceasta impunere a dus la ceea ce istoricii numesc "Partida de ceai de la Boston". La 16 decembrie 1773 un grup de colonisti, deghizati in indieni, au aruncat in aer trei vapoare cu ceai din portul Boston. Portul a fost inchis si populatia obligata sa sustina material trupele engleze.
In anul 1774 are loc la Philadelphia un prim congres al reprezentantilor celor 13 colonii, prin care se hotaraste boicotarea produselor englezesti. Cu acest prilej se adopta un document ca o posibila baza de negocieri cu Anglia, se constituie primul guvern central si colonistii incep sa se inarmeze. In primavara anului urmator, ideea de independenta capata contururi precise si apar o serie de ciocniri armate intre colonisti si englezi.
In 1776 are loc Cel de al II-lea Congres al reprezentantilor din colonii si, la 4 iulie se adopta Declaratia de Independenta, redactata de Thomas Jefferson si avand la baza principii iluministe. Declaratia contine 56 de semnaturi, toti semnatarii fiind oameni educati si avuti. Printre acestia s-au numarat doi viitori presedinti: John Adams si Thomas Jefferson. Cel mai tanar semnatar era Edward Rutledge - 26 de ani- si cel mai batran Benjamin Franklin - 70 de ani. Adoptarea Declaratiei a declansat Razboiul de Independenta care a dus la intemeierea Statelor Unite, 4 iulie devenind zi nationala.
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10298/33/
O mare performanta individuala a unui navigator solitar s-a inregistrat la 27 iunie 1898, cand marinarul si aventurierul canadian (naturalizat american) a sosit in portul Newport, statul american Rhode Island. Slocum navigase de unul singur in jurul lumii pe o ambarcatiune construita de el insusi, denumita "Spray". Joshua Slocum s-a nascut in Canada (provincia Nova Scotia), in 1844. Pe la varsta de opt ani a fugit de acasa pe un vas, dorind sa fie marinar-ucenic. A fost adus acasa si tatal sau l-a luat la munca in atelierul unde fabrica cizme de piele pentru pescari. Insa Joshua nu mai suferea atmosfera de acasa, cu multi copii si saracie, si a plecat definitiv pe mare la 16 ani, cand a murit mama sa.
O mare performanta individuala a unui navigator solitar s-a inregistrat la 27 iunie 1898, cand marinarul si aventurierul canadian (naturalizat american) a sosit in portul Newport, statul american Rhode Island. Slocum navigase de unul singur in jurul lumii pe o ambarcatiune construita de el insusi, denumita "Spray". Joshua Slocum s-a nascut in Canada (provincia Nova Scotia), in 1844. Pe la varsta de opt ani a fugit de acasa pe un vas, dorind sa fie marinar-ucenic. A fost adus acasa si tatal sau l-a luat la munca in atelierul unde fabrica cizme de piele pentru pescari. Insa Joshua nu mai suferea atmosfera de acasa, cu multi copii si saracie, si a plecat definitiv pe mare la 16 ani, cand a murit mama sa.
In primele calatorii pe mare, ca ucenic ("mus") a fost impresionat de tarile pe care le-a vizitat. Inca de la 18 ani, dupa ce s-a dovedit un elev plin de sarguinta, Slocum a fost numit "ofiter de rangul doi" (al treilea la comanda pe vas), apoi avansat sef de echipaj (avea in grija si vehicularea marfurilor in porturi). Toate aceste raspunderi l-au maturizat foarte repede pe baiatul fugit de acasa. El a ajuns sa viseze atat la o calatorie in jurul lumii, cat si la o viata prin care "sa nu mai puna piciorul pe uscat"...
Si asa a si facut, cand in 1871 s-a casatorit si a trait pe mare cu nevasta timp de 13 ani, timp in care i s-au nascut si sapte copii. A incercat acelasi lucru si cu a doua nevasta, dar necazurile i-au afectat casnicia: echipajul s-a imbolnavit de holera, piratii i-au pradat etc. In final, Joshua Slocum si-a abandonat a doua nevasta si si-a construit dintr-o ruina vasul "Spray" (de 11,2 metri lungime, cu un catarg cu doua panze).
Cu acest vas aproape primitiv si cu instrumente rudimentare, Joshua Slocum a navigat de unul singur in jurul lumii, de la 3 iulie 1895 si pana la 27 iunie 1898. A publicat o carte intitulata "Navigand singur in jurul lumii", care s-a bucurat de succes in SUA si Anglia. Insusi Mark Twain l-a chemat sa vorbeasca la o conferinta de-a sa.
Slocum si-a cumparat o ferma, dar a dat faliment si a revenit pe mare la 65 de ani, cu gandul sa faca o alta isprava marinareasca. Numai ca dorind sa fie singur pe vas, el a disparut in noiembrie 1909 cand naviga spre Indiile de Vest. Nu a mai fost vazut de atunci si in 1924 eroul a fost declarat mort.
Re: ISTORIE=AMERICA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10264/8/
In istoria SUA, un conflict cu totul special este cel denumit "Razboiul Barbarilor", fiind vorba despre luptele navale duse de americani impotriva a ceea ce ei numeau "pirati barbari" sau "piratii Coastelor Barbare". Acele "Coaste Barbare" erau tarmurile Africii de nord unde existau state quasi-independente de Imperiul Otoman, precum Algeria, Tripoli, Tunis sau Sultanatul Marocului. Piratii aflati in slujba liderilor respectivi atacau vasele comerciale ale SUA pentru a le prada, a lua prizonieri pentru rascumparari fabuloase si, in consecinta, a cere taxe de protectie guvernului SUA. De rascumpararea prizonierilor se ocupase, pana in 1783, Ordinul Trinitarian din Franta, insa incetarea legaturilor cu Franta a condus la accentuarea actelor de piraterie.
In istoria SUA, un conflict cu totul special este cel denumit "Razboiul Barbarilor", fiind vorba despre luptele navale duse de americani impotriva a ceea ce ei numeau "pirati barbari" sau "piratii Coastelor Barbare". Acele "Coaste Barbare" erau tarmurile Africii de nord unde existau state quasi-independente de Imperiul Otoman, precum Algeria, Tripoli, Tunis sau Sultanatul Marocului. Piratii aflati in slujba liderilor respectivi atacau vasele comerciale ale SUA pentru a le prada, a lua prizonieri pentru rascumparari fabuloase si, in consecinta, a cere taxe de protectie guvernului SUA. De rascumpararea prizonierilor se ocupase, pana in 1783, Ordinul Trinitarian din Franta, insa incetarea legaturilor cu Franta a condus la accentuarea actelor de piraterie.
Thomas Jefferson, un presedinte energic
Stat tanar abia iesit din Razboiul de Independenta, SUA se refacea cu greu dupa uriasele cheltuieli de razboi contra britanicilor. Atacurile incredibil de costisitoare ale "piratilor barbarilor" ajunsesera sa coste guvernul SUA mai mult de o zecime din veniturile anuale. Pe cand era diplomat in Franta, Thomas Jefferson a reusit sa faca o intelegere cu marocanii (1786), insa din partea pasei Yusuf Karamanli, SUA avea sa primeasca o lovitura de gratie: in anul 1801, acesta declara razboi SUA atunci cand afla ca proaspat alesul presedinte, Jefferson, refuza tributul pe piraterie (660.000 de dolari anual). Politica lui Jefferson fata de "barbari" fusese foarte clara: SUA are nevoie de o flota de razboi pentru a scapa de atacurile piratilor din Coasta Barbara. Si cand SUA au dispus de navele necesare, au refuzat taxele de protectie... Asa a debutat Primul Razboi contra Barbarilor, la 10 mai 1801, prin declaratia expresa a pasei Karamanli, care a dispus arderea steagului SUA de la consulatul din Tripoli. Algerul si Tunisul nu s-au aliat cu Tripoli.
Acest razboi eminamente naval, terminat in iunie 1805, a fost finalizat cu un Tratat de pace intre SUA si Tripoli, la cererea aceluiasi pasa Karamanli. Blocadele extenuante si raidurile ucigatoare ale flotei SUA asupra capitalei Tripoli l-au speriat pe liderul acesteia, al carui frate abia astepta sa fie scos din scena. Cu prilejul acestor conflicte navale, mai multi ofiteri americani s-au remarcat prin acte de eroism individual. Unul dintre eroii remarcati de insusi amiralul britanic Horatio Nelson a fost locotenentul Stephen Decatur care a reusit sa scoata din lupta doua nave inamice in portul Tripoli. Mai trebuie mentionat si faptul ca elanul luptatorilor americani era alimentat si de modul incalificabil cu care piratii barbari se purtau cu prizonierii. Acestia erau folositi ca sclavi si umiliti, cu toate ca pe timpul prizonieratului (care putea dura si zece ani) aveau sansa sa acumuleze bani pentru a se rascumpara singuri. Un caz special il reprezinta James Cathcart (1767-1843), care, luat prizonier in Alger, a fost tinut 11 ani, dupa care a devenit functionar si apoi diplomat de meserie, in serviciul mai multor presedinti ai SUA.
Dupa incheierea intelegerii cu Tripoli, presedintele Jefferson a fost de acord sa plateasca o rascumparare de 60.000 de dolari pentru prizonierii de razboi, fapt care a starnit nemultumiri in randul politicienilor americani. Guvernul SUA nu ar fi trebuit sa plateasca nimic inamicului, spunea opozitia. Si din acest motiv, in 1815 a izbucnit Al Doilea Razboi al Barbarilor, care a opus SUA si mai multe state otomane din nordul Africii. Presedinte era James Madison, iar victoria SUA a condus la decaderea puterii pirateresti a Imperiului Otoman.
Re: ISTORIE=AMERICA
La 4 iulie 1776, reprezentanții celor 13 colonii americane consimțeau ruperea legăturilor cu Metropola britanică, proclamându-și independența, în urma unui proiect politic coerent • În numai două secole, Statele Unite au reușit performanța de a deveni cea mai mare forță politică și militară din lume
Statele Unite sărbătoresc Ziua Independenței. Pe 4 iulie, acum mai bine de două sute de ani, americanii reușeau să iasă de sub tutela Angliei. De la simplă colonie, SUA au devenit un adevărat colos. La 236 de ani de la Congresul de la Philadelphia, America este liderul mondial, atât din punct de vedere politico-militar, cât și financiar.
Cea mai tânără, mai modernă și mai puternică națiune din lume s-a născut printr-un act al voinței comune considerat, la nivelul secolului al XVIII-lea, unul revoluționar. Pentru obținerea independenței, societatea civilă și elita politică din cele 13 colonii americane au gândit și au acționat la unison. Odată ce au conștientizat și reclamat nevoia ruperii de Metropolă, americanii - în fapt, englezi cu o filozofie de viață diferită de cea a britanicilor insulari din rândul cărora proveneau - au pus bazele unui proiect politic coerent și liber consimțit, fără precedent. Un rol covârșitor în pregătirea stării de spirit revoluționare a revenit opiniei publice, care și-a asumat destinul politic, revendicând independența ca necesitate prioritară. Schimbul de informații, întrunirile, presa, asociațiile sau Comitetele de Corespondență, au constituit mijloace indispensabile în realizarea dezideratului. Dintre cetățenii care au participat activ la viața politică a coloniilor, luând o atitudine exemplară și fiind un model pentru conaționalii lor, s-au evidențiat Thomas Paine, critic acerb al modului de guvernare al Metropolei, autor al unor pamflete devenite celebre, Benjamin Franklin, deținător al unui important instrument de propagare a ideilor revoluționare, „Gazeta de Pennsylvania", sau Thomas Jefferson, cel care a și redactat draftul Declarației de Independență.
4 Iulie, simbol al libertății și democrației
Congresul american, ale cărui baze au fost puse în 1774, și Armata continentală (1775) au avut, la rândul lor, o importanță vitală. Crearea acestor două instituții a constituit, de asemenea, exprimarea voinței generale a fiecărei colonii și a avut la bază un principiu cheie: cel al reprezentării. În acest cadru, la 4 iulie 1776, a fost unanim adoptată Declarația de Independență
Congresul de la Philadelphia a devenit principalul simbol american al libertății și democrației. Totuși, actul de naștere al națiunii americane, ca națiune politică de sine stătătoare, avea să mai treacă printr-un obstacol, fiind desăvârșit ulterior proclamării independenței. Cum acțiunile coloniilor au fost considerate de englezi acte de rebeliune, câștigarea independenței a fost posibilă numai cu armele. Prin urmare, a urmat un lung război (1776-1783), în care s-a remarcat, printre alții, și cel care va deveni, în 1789, primul președinte al Statelor Unite: generalul George Washington.
Inamicul din trecut, principalul aliat din prezent
La început, cu unele excepții, englezii au înțeles noua realitate geo-politică, devenind, cu timpul, principalul aliat al americanilor. Ca fapt divers, Marea Britanie, țara în detrimentul căreia americanii și-au obținut independența în urmă cu două secole, este astăzi al șaselea partener al SUA în ceea ce privește raporturile economice. Cifra de afaceri înregistrată în schimburile comerciale dintre cele două superputeri este relevantă în acest sens: 107,1 miliarde de dolari, numai la nivelul anului 2011.
Drumul Statelor Unite spre supremație a început cu Primul Război Mondial
În timp ce Anglia a dezvoltat rapid un imperiu colonial fără egal în istoria umanității, care avea să dureze până la jumătatea secolului al XX-lea, Statele Unite au fost mai preocupate să-și întărească instrumentele și principiile, civice și politice, care au stat la baza nașterii națiunii. Însă doar până la un punct.
Cu timpul, rolurile s-au inversat. Marea Britanie, deși și-a pierdut statutul de imperiu, a rămas o forță incontestabilă, până astăzi. Nu însă de nivelul Statelor Unite. Acestea au dobândit, chiar dacă nedeclarat, statutul de imperiu, nu doar prin controlul politic și militar pe care au reușit să-l impună în zone strategice, dar mai ales prin instrumente și instituții economice, precum FMI și Banca Mondială.
Un moment de cumpănă a fost Primul Război Mondial, întâiul prilej pentru americani de a-și depăși condiția și de a-și contura poziția de superputere mondială. Marele Război avea să constituie doar precedentul, fiind doar prima imixtiune a SUA în ordinea internațională. A urmat un lung șir de intervenții politice și militare care, de-a lungul ultimului secol, au făcut din Statele Unite ceea ce sunt astăzi: cea mai mare forță politică și militară a lumii.
http://www.ziuanews.ro/cultura/4-iulie-ziua-imperiului-16955
Statele Unite sărbătoresc Ziua Independenței. Pe 4 iulie, acum mai bine de două sute de ani, americanii reușeau să iasă de sub tutela Angliei. De la simplă colonie, SUA au devenit un adevărat colos. La 236 de ani de la Congresul de la Philadelphia, America este liderul mondial, atât din punct de vedere politico-militar, cât și financiar.
Cea mai tânără, mai modernă și mai puternică națiune din lume s-a născut printr-un act al voinței comune considerat, la nivelul secolului al XVIII-lea, unul revoluționar. Pentru obținerea independenței, societatea civilă și elita politică din cele 13 colonii americane au gândit și au acționat la unison. Odată ce au conștientizat și reclamat nevoia ruperii de Metropolă, americanii - în fapt, englezi cu o filozofie de viață diferită de cea a britanicilor insulari din rândul cărora proveneau - au pus bazele unui proiect politic coerent și liber consimțit, fără precedent. Un rol covârșitor în pregătirea stării de spirit revoluționare a revenit opiniei publice, care și-a asumat destinul politic, revendicând independența ca necesitate prioritară. Schimbul de informații, întrunirile, presa, asociațiile sau Comitetele de Corespondență, au constituit mijloace indispensabile în realizarea dezideratului. Dintre cetățenii care au participat activ la viața politică a coloniilor, luând o atitudine exemplară și fiind un model pentru conaționalii lor, s-au evidențiat Thomas Paine, critic acerb al modului de guvernare al Metropolei, autor al unor pamflete devenite celebre, Benjamin Franklin, deținător al unui important instrument de propagare a ideilor revoluționare, „Gazeta de Pennsylvania", sau Thomas Jefferson, cel care a și redactat draftul Declarației de Independență.
4 Iulie, simbol al libertății și democrației
Congresul american, ale cărui baze au fost puse în 1774, și Armata continentală (1775) au avut, la rândul lor, o importanță vitală. Crearea acestor două instituții a constituit, de asemenea, exprimarea voinței generale a fiecărei colonii și a avut la bază un principiu cheie: cel al reprezentării. În acest cadru, la 4 iulie 1776, a fost unanim adoptată Declarația de Independență
Congresul de la Philadelphia a devenit principalul simbol american al libertății și democrației. Totuși, actul de naștere al națiunii americane, ca națiune politică de sine stătătoare, avea să mai treacă printr-un obstacol, fiind desăvârșit ulterior proclamării independenței. Cum acțiunile coloniilor au fost considerate de englezi acte de rebeliune, câștigarea independenței a fost posibilă numai cu armele. Prin urmare, a urmat un lung război (1776-1783), în care s-a remarcat, printre alții, și cel care va deveni, în 1789, primul președinte al Statelor Unite: generalul George Washington.
Inamicul din trecut, principalul aliat din prezent
La început, cu unele excepții, englezii au înțeles noua realitate geo-politică, devenind, cu timpul, principalul aliat al americanilor. Ca fapt divers, Marea Britanie, țara în detrimentul căreia americanii și-au obținut independența în urmă cu două secole, este astăzi al șaselea partener al SUA în ceea ce privește raporturile economice. Cifra de afaceri înregistrată în schimburile comerciale dintre cele două superputeri este relevantă în acest sens: 107,1 miliarde de dolari, numai la nivelul anului 2011.
Drumul Statelor Unite spre supremație a început cu Primul Război Mondial
În timp ce Anglia a dezvoltat rapid un imperiu colonial fără egal în istoria umanității, care avea să dureze până la jumătatea secolului al XX-lea, Statele Unite au fost mai preocupate să-și întărească instrumentele și principiile, civice și politice, care au stat la baza nașterii națiunii. Însă doar până la un punct.
Cu timpul, rolurile s-au inversat. Marea Britanie, deși și-a pierdut statutul de imperiu, a rămas o forță incontestabilă, până astăzi. Nu însă de nivelul Statelor Unite. Acestea au dobândit, chiar dacă nedeclarat, statutul de imperiu, nu doar prin controlul politic și militar pe care au reușit să-l impună în zone strategice, dar mai ales prin instrumente și instituții economice, precum FMI și Banca Mondială.
Un moment de cumpănă a fost Primul Război Mondial, întâiul prilej pentru americani de a-și depăși condiția și de a-și contura poziția de superputere mondială. Marele Război avea să constituie doar precedentul, fiind doar prima imixtiune a SUA în ordinea internațională. A urmat un lung șir de intervenții politice și militare care, de-a lungul ultimului secol, au făcut din Statele Unite ceea ce sunt astăzi: cea mai mare forță politică și militară a lumii.
http://www.ziuanews.ro/cultura/4-iulie-ziua-imperiului-16955
Crockett[v=]
Davy Crockett>>>>>
Asigura-te ca ai dreptate si apoi da-i drumul inainte.
=====
Davy Crockett (născut David Stern Crockett la 17 august 1786, Comté de Greene (Tennessee) - d. 6 martie 1836, asediul de la Fort-Alamo) a fost un soldat și om politic american. În cultura populară occidentală este de obicei numit „King of the Wild Frontier”. A reprezentat statul Tennessee în Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii, a participat la Revoluția Texană și a murit în Bătălia de la Alamo.
Asigura-te ca ai dreptate si apoi da-i drumul inainte.
=====
Davy Crockett (născut David Stern Crockett la 17 august 1786, Comté de Greene (Tennessee) - d. 6 martie 1836, asediul de la Fort-Alamo) a fost un soldat și om politic american. În cultura populară occidentală este de obicei numit „King of the Wild Frontier”. A reprezentat statul Tennessee în Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii, a participat la Revoluția Texană și a murit în Bătălia de la Alamo.
Re: ISTORIE=AMERICA
Marea separaţie dintre lumea veche şi lumea nouã. De ce?
Vreme de mii de ani, pânã la ”descoperirea” Americii, existau douã populaţii pe lume, care nu erau conştiente una de existenţa celeilalte. Profesorul Peter Watson de la Universitatea din Cambridge analizeazã în lucrarea sa ”The Great Divide” cum şi de ce s-au dezvoltat diferit civilizaţiile în cele douã spaţii culturale.
În 1519, când conquistadorii spanioli traverseazã munţii care înconjurau capitala aztecilor, Tenochtitlan, şi contempleazã cu stupoare oraşele înfloritoare ale imperiului, nu-şi pot crede ochilor. Ceea ce descoperã este ca aztecii (mexica) stãpânesc o lume a piramidelor şi templelor sacre care rãspândesc mirosul sângelui victimelor sacrificate. ”Toba mohorâtã sunã iarãşi”, relateazã Bernal Diaz, ajutor al lui Hernan Cortez. ”Toba, scrie el, era acompaniatã de alte instrumente similare trompetelor. Era un sunet înfricosãtor şi vedeam cum captivii erau purtaţi în sus pe trepte. Când au ajuns la o platforma micã din faţa altarului pe care se ţineau idolii, preoţii i-au îmbrãcat cu pene şi i-au pus sã danseze. Şi dupã ce au dansat preoţii i-au pus sã stea pe spate pe mici pietre de sacrificiu şi le-au desfãcut pieptul, smulgându-le inimile care încã bãteau, pe care le-au oferit idolilor. Apoi au aruncat trupurile pe trepte şi mãcelarii care aşteptau jos i-au tranşat”.
Diaz pretinde cã a luat parte la 119 bãtalii, insistând cã relatarea sa despre campania aztecã este una de mare precizie. Exploratorii europeni numesc Americile ”lumea nouã”, în contrast cu cea care se ştia deja, adicã Europa, Africa şi Asia. Când spaniolii ajung pe ţãrmul Americii, constatã cã douã sunt civilizaţiile care ies în evidenţã: aztecii de pe teritoriul Mexicului de azi şi incaşii din Peru. Ambele civilizaţii sunt luxuriante, au o religie şi o artã bine dezvoltate. Ambele societãţi se împart în clase rigide şi beneficiazã de metode eficiente pentru producta de hranã. Aztecii sunt invadaţi primii, cu 13 ani înainte de incaşi. Ce descrie Diaz pare cititorului modern cu adevãrat respingãtor. De altfel practicile aztece au tulburat şi comunitatea ştiinţificã, ce doar recent a început sã se ocupe serios de sacrificiile umane, canibalism şi alte forme de violenţã ritualã. Lucrarea ”The Great Divide” derivã şi ea din conştientizarea diferenţelor majore dintre cele douã emisfere şi din dorinţa de a explicita contexul. De ce separaţia: pentru cã în jurul anului 15.000 a.Hr., în timpul erei glaciare, oceanele lumii aveau un nivel mai scãzut şi oamenii puteau merge din Siberia spre Americi prin strâmtoarea Bering. La finele erei glaciare strâmtoarea se reumple cu apã, ceea ce a rupt omenirea în douã pãrţi.
Sunt diferenţe fundamentale între Eurasia şi Americi care împreunã explicã faptul cã în aceste douã emisfere civilizaţia s-a dezvoltat pe linii incompatibile, şi explicã poate şi practicile sângeroase. Diferenţele sunt în primul rând geografice, climatologice, în al doilea rând ţin de distribuţia mamiferelor domestice şi nu în ultimul rând distribuţia plantelor psihotropice (în special halucinogenele). În legãturã cu geografia, America de Sud era un continent separat de America de Nord pânã acum douã milioane de ani. Fauna se dezvoltã când oamenii ajung în Lumea Nouã, dupã cum ne aratã gropile cu fosile descoperite în Los Angeles: pisici cu dinţii-sabie, lei, tapiri. O proporţie covârşitoare de carnivore, în vreme ce majoritatea mamiferelor domesticite provin din marile stepe ale Eurasiei. Mai mult, Lumea Veche este un continent pe direcţie est-vest, cea ce înseamnã cã beneficiazã de o varietate mai redusã a climei, care avantajeazã rãspândirea plantelor şi animalelor.
În lumea veche principalul fenomen meteorologic este musonul asiatic, care a scãzut în intensitate în ultimii 8000 de ani. Aceastã scãdere în umiditate a influentat frecvenţa cultului fertilitaţii. În Lumea Nouã, dimpotrivã, fenomenele dominante sunt El Nino, care produce furtuni devastatoare ce au crescut în intensitate în ultimii 6000 de ani, precum şi aşezarea plãcilor tectonice, concentrate în zona vechilor civlizaţii amerindiene. Aceşti factori, împreunã cu uraganele şi tornadele care se petrec mai ales la tropice, au influenţat dezvoltarea a ceea ce se numeşte ”religie tectonicã”, adicã venerarea de zeitãţi care sã previnã catastrofele.
Este un fapt bizar cã existã atât de puţine specii de animale domesticite în Americi: lama, vicuna şi alpaca. Ba mai mult, mamiferele sunt mici şi nu reprezintã o sursã bogatã de energie, precum caii, vitele sau cãmilele. Prin urmare nici vorbã de cãlãrie, muls sau arat. Animalele domesticite au o influenţã mult mai mare decât s-ar crede. Marile stepe din Eurasia sunt cele unde nomazii au inventat cãlãritul şi metalurgia. Israeliţii nomazi, cu un stil de viatã pastoral, prin care au cuprins atâtea feluri de teren, au conceput ideea unui singur Dumnezeu, care sã fie stãpânitorul tuturor. Monoteismul nu s-a putut dezvolta în Lumea Nouã. Nomadismul pastoral pur şi simplu nu era posibil acolo. În Americi viaţa se afla sub semnul animalelor sãlbatice, în special al jaguarului, regele pãdurii tropicale, al bizonului şi al somonului foarte abundent. Plantele sunt şi ele la fel de diferenţiate. Lumea Veche este dominatã de ierburi, cereale care se rãspândesc repede prin intermediul animalelor domestice. Americile se laudã cu cartofi şi radãcini, legând oamenii de aceeaşi bucatã de pãmânt, pentru cã acestea sunt cultivate tot timpul anului.
În Lumea Nouã creşte o singurã cerealã importantã: porumbul. Dar din cauza soarelui puternic acesta are un conţinut ridicat de zaharuri, fiind întrebuintat mai ales la producţia de bere, ale cãrei proprietãţi psihoactive sunt considerate sacre. Aşa stând lucrurile, nu se creeazã surplusurile necesarea pentru avansul civilizaţiei. 80% dintre plantele psihoactive se gãsessc în Lumea Nouã. Dat fiind faptul cã oamenii pãtrund din cea veche în cea nouã în timpul erei glaciare, este o chestiune relevantã. Pentru cã cele mai timpurii manifestãri religioase documentate arheologic sunt cele legate de şamanism, o practicã ce începe cu triburile de vânãtori din Siberia. În aceste religii timpurii şamanii negociazã cu animalul vânat permisiunea sã le consume carnea. Negocierea se produce în starea de transã indusã de plantele psihoactive.
Toate civilizaţiile amerindiene practicã şamanismul. Dar ceea ce începe ca o simplã practicã magicã se preface într-una violentã în momentul dezvoltãrii marilor centr urbane. Acum era nevoie de mai mult ”spectacol” pentru a ţine populaţia sub control şi acum evolueazã decisiv sacrificiul. Conducãtorii varsã sânge, iar cercetarea demonstreazã cã asta potae stimula producia de endorfine, cu efecte similare transei. Practica ia amploare pentru cã date find atâtea catastrofe, se avanseazã ideea cã zeii ar avea nevoie de sacrificii umane pentru a supravieţui. Regii mayaşi nu puteau urca pe tron fãrã vãrsare de sânge, durerea inducându-le transa. Sângele se colecta pe foi care se ardeau, trimiţând astfel sângele la ceruri. Dupã aceea proviziile pentru zei sunt menţinute prin sacrificii. Aztecii sacrificã zilnic pentru soarele care moare şi învie zilnic şi care trebuie hrãnit pentru ca sã poatã reapãrea. Rãzboaiele aztece se poartã în majoritatea lor pentru a captura oameni în vederea jertfirii. Diferenta crucialã care explicã mai marea organizare a violenţei în spaţiul amerindian apare pentru cã în momentul în care venerezi fertilitatea, ciclurile naturale asigurã rãsounul la rugãciune.
Dar în Lumea Nouã venerarea ia forma cererii cãtre zei, singurii care pot împlini dorintele. Natura evenimentelor climatologice este sinonimã însã lipsei de ritm şi de multe ori rugãciunea nu are rezultat, ceea ce presupune eforturi dublate. De aceea sacrificiile aztecilor devin din ce în ce mai teribile, în vreme ce în Lumea Veche dispar chiar şi cele animaliere, pentru cã Dumnezeul abstract nu mai are nevoie de sânge pentru a supravieţui.
Vreme de mii de ani, pânã la ”descoperirea” Americii, existau douã populaţii pe lume, care nu erau conştiente una de existenţa celeilalte. Profesorul Peter Watson de la Universitatea din Cambridge analizeazã în lucrarea sa ”The Great Divide” cum şi de ce s-au dezvoltat diferit civilizaţiile în cele douã spaţii culturale.
În 1519, când conquistadorii spanioli traverseazã munţii care înconjurau capitala aztecilor, Tenochtitlan, şi contempleazã cu stupoare oraşele înfloritoare ale imperiului, nu-şi pot crede ochilor. Ceea ce descoperã este ca aztecii (mexica) stãpânesc o lume a piramidelor şi templelor sacre care rãspândesc mirosul sângelui victimelor sacrificate. ”Toba mohorâtã sunã iarãşi”, relateazã Bernal Diaz, ajutor al lui Hernan Cortez. ”Toba, scrie el, era acompaniatã de alte instrumente similare trompetelor. Era un sunet înfricosãtor şi vedeam cum captivii erau purtaţi în sus pe trepte. Când au ajuns la o platforma micã din faţa altarului pe care se ţineau idolii, preoţii i-au îmbrãcat cu pene şi i-au pus sã danseze. Şi dupã ce au dansat preoţii i-au pus sã stea pe spate pe mici pietre de sacrificiu şi le-au desfãcut pieptul, smulgându-le inimile care încã bãteau, pe care le-au oferit idolilor. Apoi au aruncat trupurile pe trepte şi mãcelarii care aşteptau jos i-au tranşat”.
Diaz pretinde cã a luat parte la 119 bãtalii, insistând cã relatarea sa despre campania aztecã este una de mare precizie. Exploratorii europeni numesc Americile ”lumea nouã”, în contrast cu cea care se ştia deja, adicã Europa, Africa şi Asia. Când spaniolii ajung pe ţãrmul Americii, constatã cã douã sunt civilizaţiile care ies în evidenţã: aztecii de pe teritoriul Mexicului de azi şi incaşii din Peru. Ambele civilizaţii sunt luxuriante, au o religie şi o artã bine dezvoltate. Ambele societãţi se împart în clase rigide şi beneficiazã de metode eficiente pentru producta de hranã. Aztecii sunt invadaţi primii, cu 13 ani înainte de incaşi. Ce descrie Diaz pare cititorului modern cu adevãrat respingãtor. De altfel practicile aztece au tulburat şi comunitatea ştiinţificã, ce doar recent a început sã se ocupe serios de sacrificiile umane, canibalism şi alte forme de violenţã ritualã. Lucrarea ”The Great Divide” derivã şi ea din conştientizarea diferenţelor majore dintre cele douã emisfere şi din dorinţa de a explicita contexul. De ce separaţia: pentru cã în jurul anului 15.000 a.Hr., în timpul erei glaciare, oceanele lumii aveau un nivel mai scãzut şi oamenii puteau merge din Siberia spre Americi prin strâmtoarea Bering. La finele erei glaciare strâmtoarea se reumple cu apã, ceea ce a rupt omenirea în douã pãrţi.
Sunt diferenţe fundamentale între Eurasia şi Americi care împreunã explicã faptul cã în aceste douã emisfere civilizaţia s-a dezvoltat pe linii incompatibile, şi explicã poate şi practicile sângeroase. Diferenţele sunt în primul rând geografice, climatologice, în al doilea rând ţin de distribuţia mamiferelor domestice şi nu în ultimul rând distribuţia plantelor psihotropice (în special halucinogenele). În legãturã cu geografia, America de Sud era un continent separat de America de Nord pânã acum douã milioane de ani. Fauna se dezvoltã când oamenii ajung în Lumea Nouã, dupã cum ne aratã gropile cu fosile descoperite în Los Angeles: pisici cu dinţii-sabie, lei, tapiri. O proporţie covârşitoare de carnivore, în vreme ce majoritatea mamiferelor domesticite provin din marile stepe ale Eurasiei. Mai mult, Lumea Veche este un continent pe direcţie est-vest, cea ce înseamnã cã beneficiazã de o varietate mai redusã a climei, care avantajeazã rãspândirea plantelor şi animalelor.
În lumea veche principalul fenomen meteorologic este musonul asiatic, care a scãzut în intensitate în ultimii 8000 de ani. Aceastã scãdere în umiditate a influentat frecvenţa cultului fertilitaţii. În Lumea Nouã, dimpotrivã, fenomenele dominante sunt El Nino, care produce furtuni devastatoare ce au crescut în intensitate în ultimii 6000 de ani, precum şi aşezarea plãcilor tectonice, concentrate în zona vechilor civlizaţii amerindiene. Aceşti factori, împreunã cu uraganele şi tornadele care se petrec mai ales la tropice, au influenţat dezvoltarea a ceea ce se numeşte ”religie tectonicã”, adicã venerarea de zeitãţi care sã previnã catastrofele.
Este un fapt bizar cã existã atât de puţine specii de animale domesticite în Americi: lama, vicuna şi alpaca. Ba mai mult, mamiferele sunt mici şi nu reprezintã o sursã bogatã de energie, precum caii, vitele sau cãmilele. Prin urmare nici vorbã de cãlãrie, muls sau arat. Animalele domesticite au o influenţã mult mai mare decât s-ar crede. Marile stepe din Eurasia sunt cele unde nomazii au inventat cãlãritul şi metalurgia. Israeliţii nomazi, cu un stil de viatã pastoral, prin care au cuprins atâtea feluri de teren, au conceput ideea unui singur Dumnezeu, care sã fie stãpânitorul tuturor. Monoteismul nu s-a putut dezvolta în Lumea Nouã. Nomadismul pastoral pur şi simplu nu era posibil acolo. În Americi viaţa se afla sub semnul animalelor sãlbatice, în special al jaguarului, regele pãdurii tropicale, al bizonului şi al somonului foarte abundent. Plantele sunt şi ele la fel de diferenţiate. Lumea Veche este dominatã de ierburi, cereale care se rãspândesc repede prin intermediul animalelor domestice. Americile se laudã cu cartofi şi radãcini, legând oamenii de aceeaşi bucatã de pãmânt, pentru cã acestea sunt cultivate tot timpul anului.
În Lumea Nouã creşte o singurã cerealã importantã: porumbul. Dar din cauza soarelui puternic acesta are un conţinut ridicat de zaharuri, fiind întrebuintat mai ales la producţia de bere, ale cãrei proprietãţi psihoactive sunt considerate sacre. Aşa stând lucrurile, nu se creeazã surplusurile necesarea pentru avansul civilizaţiei. 80% dintre plantele psihoactive se gãsessc în Lumea Nouã. Dat fiind faptul cã oamenii pãtrund din cea veche în cea nouã în timpul erei glaciare, este o chestiune relevantã. Pentru cã cele mai timpurii manifestãri religioase documentate arheologic sunt cele legate de şamanism, o practicã ce începe cu triburile de vânãtori din Siberia. În aceste religii timpurii şamanii negociazã cu animalul vânat permisiunea sã le consume carnea. Negocierea se produce în starea de transã indusã de plantele psihoactive.
Toate civilizaţiile amerindiene practicã şamanismul. Dar ceea ce începe ca o simplã practicã magicã se preface într-una violentã în momentul dezvoltãrii marilor centr urbane. Acum era nevoie de mai mult ”spectacol” pentru a ţine populaţia sub control şi acum evolueazã decisiv sacrificiul. Conducãtorii varsã sânge, iar cercetarea demonstreazã cã asta potae stimula producia de endorfine, cu efecte similare transei. Practica ia amploare pentru cã date find atâtea catastrofe, se avanseazã ideea cã zeii ar avea nevoie de sacrificii umane pentru a supravieţui. Regii mayaşi nu puteau urca pe tron fãrã vãrsare de sânge, durerea inducându-le transa. Sângele se colecta pe foi care se ardeau, trimiţând astfel sângele la ceruri. Dupã aceea proviziile pentru zei sunt menţinute prin sacrificii. Aztecii sacrificã zilnic pentru soarele care moare şi învie zilnic şi care trebuie hrãnit pentru ca sã poatã reapãrea. Rãzboaiele aztece se poartã în majoritatea lor pentru a captura oameni în vederea jertfirii. Diferenta crucialã care explicã mai marea organizare a violenţei în spaţiul amerindian apare pentru cã în momentul în care venerezi fertilitatea, ciclurile naturale asigurã rãsounul la rugãciune.
Dar în Lumea Nouã venerarea ia forma cererii cãtre zei, singurii care pot împlini dorintele. Natura evenimentelor climatologice este sinonimã însã lipsei de ritm şi de multe ori rugãciunea nu are rezultat, ceea ce presupune eforturi dublate. De aceea sacrificiile aztecilor devin din ce în ce mai teribile, în vreme ce în Lumea Veche dispar chiar şi cele animaliere, pentru cã Dumnezeul abstract nu mai are nevoie de sânge pentru a supravieţui.
Re: ISTORIE=AMERICA
Un model de Constituţie
Constitutia Statelor Unite ale Americii este legea suprema a Statelor Unite ale Americii. A fost conceputa intre 21 februarie si 17 septembrie 1787, fiind definitivata in 17 septembrie 1787, odata cu adoptarea sa de catre Conventia Constitutionala a Statelor Unite ale Americii, care a avut loc in Philadelphia, Pennsylvania, urmand ca sa intre in vigoare in ziua de 4 martie 1789.
Constitutia Statelor Unite ale Americii este legea suprema a Statelor Unite ale Americii. A fost conceputa intre 21 februarie si 17 septembrie 1787, fiind definitivata in 17 septembrie 1787, odata cu adoptarea sa de catre Conventia Constitutionala a Statelor Unite ale Americii, care a avut loc in Philadelphia, Pennsylvania, urmand ca sa intre in vigoare in ziua de 4 martie 1789.
Pagina 4 din 9 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
Pagina 4 din 9
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum