ITALIA

* Din 1979, Venetia (impreuna cu laguna) a fost declarata de catre UNESCO patrimoniu al umanitatii. Astazi orasul reprezinta unul dintre cele mai vizitate orase ale lumii, unele estimari vorbind de aproximativ 14 milioane de vizitatori pe an pe larg [...]

Situat la cateva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, Vaticanul este centrul absolut al catolicismului mondial. Controversata si mult discutata istorie a papalitatii se leaga, in ultimul secol, de istoria celui mai mic stat independent al lumii.



Vaticanul, cu suprafata sa de aproximativ o jumatate de kilometru patrat, este o enclava in Roma, un stat suveran condus de episcopul Romei, un stat ce poate fi considerat ecleziastic, cele mai multe functii de conducere fiind ocupate de clerici. Din punct de vedere al numarului de locuitori si al suprafetei, Vaticanul este cel mai mic stat independent, dar importanta sa rezida in faptul ca este principala resedinta ecleziastica a Bisericii Catolice. Granitele sale, in lungime totala de 3,2 kilometri, il separa de Italia. Numele statului liliputan vine din latina (Mons Vaticanus) si teritoriul sau este inscris din 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Papa este seful statului si detine puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Principalii sai subordonati sunt secretarul de stat, presedintele Comisiei Pontificale si guvernatorul Vaticanului, oficialii statului pontifical fiind numiti si revocati de papa. Guvernatorul Vaticanului are indatoriri similare cu cele ale unui primar. Prima biserica de pe teritoriul actualului stat pontifical a fost construita de imparatul Constantin, in anul 326, peste mormantul Sfantului Petru. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, Statele Papale au concentrat o mare parte din centrul Italiei. Multa vreme nu Vaticanul a fost resedinta papilor, ci Palatul Lateran, urmat de Palatul Quirinal. Istoria diplomatica a Sfantului Scaun incepe in secolul IV, dar granitele puterii papale s-au schimbat adesea in cursul secolelor. Noul regat al Italiei, constituit dupa jumatatea secolului al XIX-lea, a ocupat Statele Papale. In 1870, posesiunile Sfantului Scaun au ramas intr-o situatie incerta, in momentul in care Roma a fost anexata de Piemont, dupa o rezistenta mai mult simbolica decat efectiva a fortelor papale. Armata lui Victor Emmanuel a ocupat Roma in 1871 si a proclamat orasul noua capitala a Italiei. Revoltat, papa Pius IX s-a declarat „prizonier la Vatican”. Aceluiasi papa i se datoreaza primele incercari de obtinere a independentei Vaticanului, tentative esuate. Papii au fost lasati intre 1870 si 1929 intr-o situatie asemanatoare celei a ultimului imparat al Chinei, nederanjati in palatul lor, dar fara un statut oficial recunoscut de statul italian. Mussolini a fost cel care, in urma Tratatului de la Lateran, a recunoscut independenta Vaticanului si a oferit catolicismului un statut special in Italia. In urma Tratatului de la Lateran, Vaticanul a primit despagubiri pentru pierderile din 1870 (patru miliarde de lire). „In aceasta Europa clocotinda, Sfantul Scaun a reusit sa incheie in 1929 Tratatele din Lateran cu guvernul italian, o conciliere dorita de amandoua partile. Daca din indepartatul 1870 relatiile dintre stat si Biserica Catolica se caracterizau prin tensiunea prelungita a Chestiunii Romane, prin confruntarea Romei Apostolice cu Roma Italica, muncita conciliere aparea ca o apropiere salutara, ca singura solutie a aspiratiilor universale la pace in inima catolicismului”, afirma Ion Dumitriu-Snagov. Concordatul cu Italia a exprimat consensul general, confirmat de plebiscitul la care au participat opt milioane de italieni. In acel moment, opinia publica intrezarea speranta ca s-ar fi putut deschide o noua cale de etica politica. Aceasta impresie s-a dovedit foarte curand o eroare si chiar Pius al XI-lea a manifestat o atitudine mai reticenta in relatiile cu Benito Mussolini, semnatarul Concordatului ca reprezentant al Italiei. Confruntarile au trecut din faza latenta la ruptura deschisa in 1931, cand Mussolini a inchis peste 15.000 de cercuri ale tineretului catolic. Cu toate acestea, la 20 iulie 1933, a fost semnat si Concordatul cu Germania, la scurt timp dupa ce Hitler preluase puterea. Führer-ul parea ca vrea sa ofere cateva avantaje Bisericii Catolice si sustinatorii ecleziastici ai Concordatului motivau ca incheierea acestuia era un act necesar luptei impotriva pericolului reprezentat de miscarile comuniste. In opinia publica, incheierea Concordatului a provocat mare uimire, iar numerosi oameni politici au considerat acest act ca unul dintre cele mai mari succese ale diplomatiei naziste. Omul de stat francez Ed.Herriot a gasit o expresie de rasunet: „Crucea simpla s-a inchinat in fata crucii incarligate.” Pius al IX-lea a murit la 10 februarie 1939. La putin timp, Hitler a dezlantuit cel de-al doilea razboi mondial. Succesorul in scaunul roman, Pius al XII-lea, mult timp nuntiu apostolic in Germania si cu o lunga cariera diplomatica in spate, a adoptat o politica de extrema neutralitate fata de Hitler. Numeroasele probe asupra politicii deliberate in acest sens au facut pe unii istorici sa afirme ca „pasiunea papei pentru neutralitate era in serviciul unei adevarate obsesii a pacii” (V.Conzemius). In 1978, pe tronul papal a fost numit un pontif polonez, act considerat de unii istorici ca fiind politic, indreptat impotriva Uniunii Sovietice. Rusia, fie ea tarista sau comunista, a fost, secole de-a randul, principalul inamic al Poloniei. Prima procesiune triumfala a lui Karol Wojtila in patria sa, la putin timp dupa alegerea sa pe tronul papal, a crescut neincrederea rusilor in privinta sa, cu atat mai mult, cu cat noul papa si-a exprimat sprijinul fara rezerve fata de miscarea „Solidaritatea”. Luat dupa cea mai riguroasa definitie politologica, papa ar trebui considerat ultimul monarh absolut din Europa, iar Vaticanul o monarhie absoluta sacerdotala. Istoria Vaticanului si istoria papalitatii nu pot fi separate de istoria omenirii, indeosebi a civilizatiei occidentale. Chiar daca aparitia unei carti cum este cea a lui François-J.Lessard, Istoria secreta a Vaticanului, nu este de natura sa imbunatateasca imaginea Vaticanului in lume.



Originalitati vaticane

Vaticanul este cel mai mic stat suveran din lume, suprafata sa fiind egala cu 0,44 km2. Economia sa este una non-comerciala; in 2003, Vaticanul a realizat venituri de 252 milioane dolari si a avut cheltuieli de 264 milioane dolari. Economia sa este sprijinita de donatori, catolici din intreaga lume, de vanzarea timbrelor postale si a suvenirurilor, de taxele de intrare in muzee si de vanzarea publicatiilor. De la 1 ianuarie 2002, Vaticanul foloseste euro ca moneda. Vaticanul dispune de corpuri moderne de securitate, faimoasa Garda elvetiana, o forta militara constituita pe baza de voluntariat. Bineinteles ca toti membrii garzii sunt de religie romano-catolica. Garda elvetiana nu este chiar o armata, ci mai mult o forta politieneasca si o garda de corp pentru papa. Vaticanul are un oficiu postal, un supermarket, o banca (bancomatele din Vatican sunt singurele din lume care folosesc limba latina), o statie feroviara, o cale ferata de 852 de metri (din 1934), o casa de editura, un heliport si o centrala generatoare de energie electrica, dar nu are nici un hotel. Vaticanul isi emite propriile monede si timbre, are drapel si imn propriu, un domeniu de internet si un post oficial de radio. Cel mai vizitat stat al lumii are cea mai mare rata de infractionalitate pe cap de locuitor din lume si aproape de douazeci de ori mai mare decat in Italia. 90% dintre infractiuni raman nerezolvate, numarul mare de turisti atragand si un numar mare de hoti de buzunare si posete. In Vatican pot fi admirate cladiri exceptionale precum Bazilica Sfantul Petru si Capela Sixtina, opere ale unor mari artisti (Botticelli, Bernici, Michelangelo sau Rafael), numeroase opere ale artei etrusce si romane. Biblioteca (ce contine peste 65.000 de volume si manuscrise, majoritatea in latina) si Arhivele Vaticanului sunt celebre, dar foarte rar deschise cercetatorilor. In Vatican exista si sapte academii si universitati.



Relatiile diplomatice ale Vaticanului Cetatenia statului Vatican este acordata in principal clerului. Cetatenia vaticana poate fi primita prin rezidenta stabila si prin detinerea unui post in oras. La sfarsitul anului 2003, 552 de persoane detineau cetatenie vaticana, dintre care 64 de cardinali, 346 de alti clerici, 101 membri ai Garzii elvetiene si 44 de persoane laice. Limba latina este limba oficiala a Vaticanului, limba germana este limba oficiala a Garzii elvetiene, iar limba italiana este folosita in conversatii, transmisiuni si publicatii. Vaticanul si-a inceput relatiile diplomatice cu Romania la 1 iunie 1920, atunci cand s-au stabilit raporturi diplomatice la nivel de legatie. La 21 decembrie 1938, legatia Romaniei a fost ridicata la nivel de ambasada, dar la 21 septembrie 1940 s-a revenit la stadiul de legatie. Ruperea relatiilor diplomatice intre Romania si Vatican s-a produs la 7 iulie 1950, acestea fiind restabilite la 15 mai 1991, zi in care si-au inceput activitatea nuntiatura apostolica de la Bucuresti si ambasada romana de la Vatican. Din cauza teritoriului limitat al statului, ambasadele straine pe langa Sfantul Scaun se afla in partea italiana a Romei; chiar si Italia are ambasada pe langa Vatican. Sfantul Scaun are relatii diplomatice cu 174 de state suverane; 69 dintre acestea mentin misiuni diplomatice rezidente permanente pe langa Vatican.
pe larg [...]