ITALIA

Top 10 destinatii de neuitat

De senzatie, Sardinia si Mallorca


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2008&luna=iulie&nr=7&articol=De_senzatie_Sardinia_si_Mallorca.xml

O plaja virgina, o mare ametitor de turcoaz si un apus de soare care te zapaceste, in Sardinia... Capul Formentor, Valdemossa, satul unde s-au iubit Chopin si George Sand, in Mallorca.


Resort-uri aglomerate, beach-uri singuratice Un loc perfect pentru aventura, relaxare, mancare organica. Timpul pare un concept destul de funny in Sardinia. Un ma gazin, de exemplu, poate fi deschis si inchis uneori in functie de pofta de somn sau cheful de mancare ale stapanului. Poti sta si o ora la posta ca sa trimiti o vedere. La restaurant, o sa ceri de cateva ori nota, dar nu pentru ca nu ai fost remarcat, ci pentru ca gazdele tale vor sa se asigure ca ai mancat si ai baut bine.

In Sardinia, nimeni nu se grabeste. Totul arata bine, plajele stralucitoare, marea de cristal, cetatile antice.Coasta e sublima, principalele orase sunt intinse de-a lungul ei, palatele si bisericile, zarite din larg, sunt fantastice. Exista resort-uri, ca peste tot in lume, cu restaurante romantice si discoteci sub cerul liber. Cea mai cunoscuta zona este Costa Smeralda. Are tarmuri inguste cu nisip fin, cuibarite intre stancile celor 80 de golfulete de pe coasta de vreo 55 de kilometri. Cele mai multe plaje sunt atat de retrase incat cea mai buna varianta de a ajunge la ele este barca (sigur, sunt si beach-uri aglomerate la care se ajunge cu masina).

Din Liscia di Vacca (o zona ce apartine de Porto Cervo) o sa vezi un peisaj captivant: o panorama unica a parcului national din insulele Maddalena si Caprera. Sapte insule mai maricele si inca 20 mai mici ne servesc un paradis salbatic de exceptie. Daca ai noroc, poti sa zaresti grupuri de delfini care se joaca in apele limpezi si cristaline.

Tips-uri
In Sardinia poti ajunge cu ferryboat-ul din Italia continentala, de la Genova, Civitavecchia sau Livorno. Ai porturi in nordul insulei (la Olbia, Porto Torres, Golfo Aranci), in sud (la Cagliari) sau in est (la Arbatax).

Sa nu-ti sara cumva tandara daca vreun sardinian o sa-ti recomande calduros sa mergi la... Pula. Este una dintre cele mai dragute intinderi de plaje, presarate de golfuri si pesteri. Nu departe de exoticele beach-uri poti sa vezi un amfiteatru roman, care iese direct din mare (este asezat pe o limba ingusta de pamant, dominata de un turn spaniol) si care gazduieste in fiecare vara un festival muzical.

Nu pleca din Sardinia fara sa incerci cateva dintre bucatele locale: friptura de purcelus in lapte (cunoscuta sub numele de porcheto), fragii cu moluste, burrida (un fel de carnat din peste), friptura de oaie... de la munte, melci, chiar si pestele prajit are un gust special, datorita condimentelor secrete folosite de bucatarii locului. 

Ia-ti neaparat niste creme anti-tan tari, sunt destul de multi, dar asa o sa-i tii departe.

Daca inchiriezi o masina, ai grija sa nu pleci la drum decat cu rezervorul plin; distant ele intre statiile de alimentare, mai ales la tara, sunt foarte mari.

Shopping, marine, manastiri
Palma de Mallorca e o combinatie delicioa - sa de nou cu vechi, in partea centrala sunt stradute inguste, cu cladiri specific spaniole, iar pe Paseo Maritimo, bulevard situat pe malul marii, se alinta la soare niste blocuri trendy, cu geamuri largi si terase cu flori. Aproape de port, se afla Porto Pi, un mall celebru printre shopping- maniaci. De fapt, Palma e un paradispentru cumparaturi, toate marcile spaniole arhicunoscute (Zara, Mango, Bershka, Stra di - varius etc.) sunt puternic reprezentate, o sa le vedeti magazinele pe Avenida Juame III, cea mai exclusivista strada pentru cumpa raturi din Palma. Preturile au tot timpul un discount generos. Eu, unul, n-am ratat El Corte Ingles, un fel de magazin universal de lux. Daca esti fan Versace, Gucci, Louis Vuitton s.a., acolo gasesti tot ce vrei. De la Castelul Bellver, situat in varful unui deal, se vede toata Palma, in - clusiv catedrala Seu, portul si marina cu yachturi luxoase. De neratat: pestera Dracului, aflata in apropiere de Porto Cristo, un orasel cu un port micut. O sa vezi un lac subteran (cel mai mare din Europa) si un spectacol de muzica simfonica si lumini.In partea de nord-est se afla Capul Formentor, o stanca inalta de 384 de metri, locul de intal nire al vanturilor. Peisajul e specta culos, tarmul stancos contrasteaza cu marea albastra si padurile verzi. De acolo, trecand prin Port de Polenca, intri pe teritoriul fantastic al Sierrei de Tramun tana, te opresti in frumosul Port de Soler si ajungi in cele din urma in Valde mossa. Sus, la manas tirea din zona centrala, au stat cu chi rie si s-au iubit ca-n romane George Sand si Chopin.

Ce mananci, ce bei, unde te distrezi
Nici o zi fara fructe de mare si peste. Mallorchezii gatesc excelent, crevetii la gratar sunt dulci si nu ingrasa, pestele il gasesti in varianta grill sau cu diverse sosuri si poti sa-l combini cu orez sau cartofi natur, ca si la noi. Paella cu fructe de mare sau cea mixta, cu carne de pui si de porc, e un must-eat in Mallorca. O tigaie de paella pentru doua persoane costa in jur de 17 euro. Iar pranzul n-ar fi complet fara un pahar de sangria cu fructe si multa gheata. Un litru costa 9-12 euro. In Playa de Palma, toate terasele se inchid la 12:00 fix. Distractia se muta in cluburi si discoteci, cele mai multe dintre acestea sunt subterane (la propriu, construite sub pamant). Se intra ca la metrou, dupa ce stai la o coada disciplinata, cu o cartela care-ti puncteaza timpul si bauturile consumate. Platesti la intrare 3-5 euro, iar cand pleci, restul consumatiei. Halba de 1 litru e inlocuita cu pahare de plastic, dar paiele de 1 metru sunt nelipsite din decor.

Portofino – cea mai la modă destinaţie a celor bogaţi şi faimoşi


Micuţul sat de pescari Portofino, situat pe Riviera Italiană (la circa 30 km Vest de Genova), are o istorie plină de strălucire. De-a lungul timpului, aici s-au perindat pentru a-şi celebra căsătoriile pe yahturi somptuoase sau pentru o simplă vacanţă o sumedenie de celebrităţi, precum Grace Kelly, Sophia Loren, Humphrey Bogart, Jackie Kennedy şi Aristotel Onassis. În ultimii ani, Portofino a devenit locul favorit al actorilor George Clooney, Tom Cruise sau Denzel Washington, dar şi al premierului italian Silvio Berlusconi, care este şi proprietarul unei case de vacanţă în Portofino. La fel şi cuplul de designeri Domenico Dolce şi Steffano Gabbana, în a căror vilă s-a relaxat pentru câteva zile şi Kylie Minogue.
Dar cuplul care a făcut faimoasă această destinaţie, socotită una dintre cele mai frumoase din lume, este Elisabeth Taylor - Richard Burton, care şi-au oficiat, la hotelul Splendido, ce-a de-a treia lor căsătorie. Exemplul lor a fost urmat, decenii mai târziu, de cuplurile Rod Stewart - Penny Lancaster, Pamela Anderson - Tommy Lee, fotbalistul Wayne Rooney - Coleen McLoughlin.
Vara aceasta, la Portofino şi-au petrecut vacanţa Oprah Winfrey, Jennifer Lopez şi Marc Anthony, Eva Longoria şi Tony Parker, Ellen DeGeneres şi Portia de Rossi. Sezonul trecut, de privelişea minunată a golfului din Portofino s-au bucurat Beyonce şi Jay Z, Elton John şi David Furnish, Bono sau Paris Hilton. Dacă ai privilegiul să fii acolo, nu trebuie să ratezi locurile frecventate de celebrităţi - La Gritta American Bar, Covo di Nordest (un faimos bar de noapte) sau restaurantul La Terrazza din hotelul Splendido. (A.E.M.)
http://www.gandul.info/tendinte/portofino-cea-mai-la-moda-destinatie-a-celor-bogati-si-faimosi.html?3894;2773046

Sardinia si marea ei turcoaz


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2007&luna=mai&nr=5&articol=Sardinia_si_marea_ei_turcoaz.xml




Am citit ca, pe vremuri, sardinienii evitau sa locuiasca pe tarmul Mediteranei, din cauza invadatorilor, care, neindoielnic, veneau de pe mare. Asa ca au ridicat foarte putine asezari de-a lungul coastei, cele mai multe in perioada dominatiei romane, si cateva, inainte, pe vremea fenicienilor. Mi se pare important de spus - urme umane exista in Sardinia de aproximativ 150.000 de ani. Turismul in Sardinia a inceput sa se dezvolte prin anii '50 ai secolului trecut datorita marii fabulos de albastre si a coastei de o frumuset e speciala.

Acum este una dintre ramurile principale ale economiei sardiniene, alaturi de pescuit si de transporturi. Si uite-asa, a devenit o destinatie care a intrat in gusturile unui numar din ce in ce mai mare de turisti. Marea din jurul acestei insule este de o frumusete si o transparenta aparte. Cea mai turistica zona, Costa Smeralda, se intinde de-a lungul a 55 de kilometri si numara nu mai putin de 80 de golfuri. Plajele ei au nisipul alb-trandafiriu si un parfum idilic, ca-n filmele cu pirati.

Pe multe nu se poate ajunge decat cu barca, dar sunt si locuri unde masinile au acces ca pe promenada. Drumurile inguste, de provincie, urca si coboara serpuit, inconjurate de niste peisaje dumnezeiesti. De pe plaja Lisca di Vacca puteti sa va delectat i privind unele dintre cele mai spectaculoase parcuri nationale, situate pe insulele Maddalena si Caprera. Sunt multe,... marunte si nemaipomenite. La Maddalena este, de fapt, un arhipelag frumusel alcatuit din 7 insule mari si 20 mai mititele, si toate sunt parcuri nationale pentru ca Dumnezeu le-a dotat cu o fauna si o vegetatie salbatice si unice.

Din Palau puteti lua un feribot care va duce pana pe insula cea mai intinsa a arhipelagului, un paradis seducator, care are niste golfuri de senzatie (pot fi explorate perfect dintr-o barca inchiriata). Cel mai nordic punct al insulei este Capo Testa (culmea e ca Testa inseamna tot cap ca si Capo). E un loc batut de vanturi, care au sapat realmente artistic in imensele roci de granit. Turistii care merg acolo isi pun la bataie imaginatia, recunoscand ba un animal, ba o catedrala gotica sau un profil al vreunui mare vip.

Destul de aproape se distinge un far batran, iar mai incolo niste stanci albe care marcheaza intrarea in portul Bonifacio. Mergand spre est, catre Cala dei Corsari, apa este atat de transparenta incat columnele romane de granit pot fi vazute pana la baza lor, pe fundul marii. Si imediat, vine un sat de pescari, Santa Teresa di Gallura, care iese in evidenta gratie impozantului sau turn aragonez, un punct turistic foarte dragut.

Tot acolo exista si un port natural, croit de-a lungul unui fiord, unde sunt ancorate iahturi si barci moderne, care aproape ascund barcutele pescaresti. Santa Teresa este, de altfel, si locul de unde se poate lua feribotul catre Corsica. Cine-si doreste locuri linistite, poate incerca sa se relaxeze pe plajele Rena Bianca sau Marmorata. Porto Cervo este kilometrul zero al Coastei de Smarald, un centru vibrant, cu parcuri minunate, buticuri elegante si o viata de noapte excitanta.

Cele mai frumoase barci din lume intra si pleaca din acest port, unul dintre cele mai echipate si moderne din intreaga Mediterana. Venind din larg, cine are ochii ageri poate vedea jucatorii de golf de la Pevero. Cine nu, se poate delecta cu vilele luxoase in care locuiesc businessmen-i, artisti si staruri de cinema. In afara de plimbarea prin marina cu iahturi scumpe, merita sa faceti o vizita la Stella Marina, o biserica unde se afla un tablou de-al lui El Greco.

La numai 20 de minute de Porto Cervo se afla un golf desavarsit, Porto rotondo, care este ceva mai mic, dar la fel de faimos. Soseaua de pe coasta ofera imagini panoramice incredibil de frumoase ale marii care straluceste demential cu reflexele ei turcoaz. Sunt multe de vazut in Sardinia.

Va spun repede ca merita sa faceti o vizita in capitala Cagliari pentru Parcul celor 7 frati, amfiteatrul roman si ruinele de la Nora; dar si baile termale de la Oristano sau grota lui Neptun de la Sassari sunt interesante. De asemenea, nu ratati Grota albastra de la Nuoro, unde nu puteti ajunge decat cu barca (se inchiriaza, simplu, din port). In spectaculoasa pestera marina se mai vad si azi (desi foarte rar si numai in anumite locuri) exemplare ale focii calugar. Tot acolo exista urme care atesta prezenta omului inca din Neolitic, pestera fiind, in vremurile acelea imemoriale, loc de cult.

Escapadă către o altfel de Veneţie

O utopie subpamanteana - Damanhur ( Travelling )

Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici...

Galerie florentina
Centru cultural si politic vestit in intreaga lume, Florenta inalta spre soare o multime de capodopere, orasul insusi fiind un muzeu in aer liber. De numele sau se leaga inflorirea unei celebre scoli de arta din secolele XIII-XVI, promotoare a principiilor Renasterii. Palate, biserici, poduri, biblioteci, fac din aceasta cetate, cunoscuta inca din antichitate, un veritabil rival al Romei.

Capitala a Marelui Ducat al Toscanei intre 1569-1801 si 1814-1859 si apoi a Regatului Italiei intre 1865-1871, din 1434, orasul s-a aflat sub conducerea familiei Medici, care in secolul al XVI-lea a instalat aici absolutismul.

Familia Medici a avut in maini destinele orasului o perioada indelungata, care, cu unele intreruperi, a durat pana in 1737, cand, dupa moartea ducelui Gian Gastone, marele ducat a intrat in stapanirea lui Francisc I de Habsburg-Lorena.

Dintre faimosii „Medici” care s-au perindat la conducerea ducatului, cel mai stralucit pare a fi fost Cosimo I, supranumit Cel Mare; autentic protector al stiintelor si artelor. Acesta din urma a hotarat in 1560 construirea Galeriei Uffizi destinata initial birourilor din care sa conduca afacerile ducatului sau. Arhitectul ales pentru aceasta lucrare a fost Giorgio Vasari hotarandu-se ridicarea unei cladiri formata din doua aripi legate printr-un arc scurt, deschizandu-se spre raul Arno. Motivul principal il formeaza la parter foisoarele cu stalpi alternand cu coloane toscane, incheiate scenografic cu coridorul de legatura

La etajul intai ferestrele alterneaza si ele cu frontoane arcuite si triunghiulare. Celebrul Coridor Vasarion a fost realizat cativa ani mai tarziu si merge de la palatul Uffizi, peste rau, o jumatate de kilometru pana la Palatul Pitti. Palatul Ufizzi a fost transformat in galerie de arta de catre Bernardo Buontaleti din ordinul lui Francisc I, fiul lui Cosimo. Arhitectul a adaugat cateva elemente noi, printre care faimoasa Tribuna si a reorganizat incaperile pentru a corespunde scopului propus. Acestea au fost permanent imbogatite de cei care au preluat palatul si, in 1737, acesta a intrat in proprietatea statului, cand ultimul descedent al familiei Medici, Ana Maria Ludovica a lasat galeria, prin testament, Cetatii Florenta.

E greu de mentionat toate numele celor care au expus opere aici. Sunt numerosi si de o incontestabila valoare, dar pot fi amintiti Cimabue, Giotto, Duccio, Pierro de la Francesca, Boticelli, Leonardo da Vinci, Rafael, Caravaggio, Van Dych, Dürer, Goya si multi, multi altii. Sunt expuse altare de biserici, opere cu continut religios, mitologic si laic, portrete.

Cele mai pretioase dintre ele se afla in Tribuna al carei plafon este ornat cu perle, lucrare realizata de Poccetti. Tot aici este expusa o statuie din secolul al II-lea i.Hr. reprezentand-o pe zeita Venus si descoperita in timpul excavarilor la vila lui Hadrian. Masa octogonala realizata de Ligozzi si Poccetti este un exemplu minunat de mozaic florentin din pietre semipretioase, lucrarea luandu-le artistilor 16 ani de munca. Adevarata comoara a orasului si nu numai, Galeria Uffizi este una dintre piesele de rezistenta a stravechii cetati, ai carei oameni au ramas vestiti pentru dragostea lor de frumos.

Note de calatorie
Capela Sixtina
Cand am intrat in Capela Sixtina, din incinta Vaticanului, uimit de ceea ce vedeam,

Piaţa San Marco, fără porumbei

Domul din Milano

Descopera Sicilia si descopera lumea!
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=4102

Bella Italia. Intr-adevar, Italia ramâne in sufletul nostru odata ce calcam pe tarâmul ei fascinant. Intreg peisajul respira arta, frumusete, stil, simplitate... adica perfectiune. Cu peisaje divine si sculpturi renascentiste, Italia a devenit una dintre destinatiile turistice cele mai indragite. Sicilia este o regiune autonoma a Italiei, precum si cea mai mare insula a Marii Mediterane. De fapt, ea este mult mai mult, este o lume aparte, o societate multiculturala.

In toata complexitatea sa, Sicilia este un tinut ca nici altul, fiind condus de-a lungul timpului de catre asiatici, africani si europeni. Capitala regiunii este orasul Palermo, un oras-port fondat de catre fenicieni in secolul 8 d.Hr. si care a purtat initial numele de „Ziz” (floare). Celelalte provincii (care nu sunt deloc mai prejos) sunt: Catania, Messina, Siracusa, Trapani, Enna, Caltanissetta, Agrigento si Ragusa.

Palermo - mozaicul civilizatiilor
Palermo este situat la malul Marii Tireniene. Orasul este renumit pentru diversitatea stilurilor arhitecturale intâlnite si pentru multitudinea de cladiri normande. Deosebit de frumoase sunt Palatul Abbatellis (sec. al XV-lea), Palatul Gotic Chiaramonte (1307, care gazduieste in prezent Galeria Nationala din Sicilia) si Catacombele Capucine, Catedrala Palermo, San Cataldo, Biserica lui Iisus (Chiesa del Gesu) si nu in ultimul rând Palatul Normanzilor (Palazzo dei Normanni).

Atractii turistice
Palatul Abbatellis a fost construit in secolul XV de catre prefectul orasului, Francesco Abatellis. Palatul se evidentiaza prin eleganta constructiei intr-un stil gotic-catalan cu influente renascentiste.
Palazzo dei Normanni, una dintre cele mai frumoase palate italiene, este un exemplu perfect de arhitectura normanda. Palatul a fost construit in locul unei fortarete arabe si gazduieste superba „Chapella Palatina”. Faimosul scriitor francez Guy de Maupassant definea capela ca fiind „cea mai frumoasa din lume, cea mai surprinzatoare bijuterie religioasa visata vreodata de un om”. Capela reprezinta un mozaic armonios de culturi opozante (bizantina, normanda, araba si siciliana), rezultând o splendoare arhitecturala si artistica.
Palatul Gotic Chiaramonte a fost construit in anul 1320 de catre influenta familie Chiaramonte. Acest edificiu a fost promotorul unui stil nou si original. In anul 1397, ultimul senior al familiei, Andrea Chiaramonte, a fost decapitat de catre regele Martin de Aragon, chiar in fata castelului din Piata Marina. In 1601, Palatul Chiaramonte a devenit sediul Inchizitiei, cunoscuta si ca „Inchizitia spaniola”. Aici, prizonierii erau interogati, torturati si uneori arsi pe rug. Executiile se tineau de cele mai multe ori in locul unde acum se gaseste un parc (Gradina Garibaldi), in Piata Marina.
Chiesa del Gesu sau Biserica lui Iisus a fost construita de catre iezuiti in centrul orasului in 1564. Initial, in acel loc se afla o mânastire a calugarilor basilieni. Edificiul a fost marit si transformat in cel mai clar exemplu de baroc sicilian, cu toate ca prezinta si câteva trasaturi ale Renasterii târzii. Biserica a fost serios avariata dupa bombardamentele din anul 1943, care au distrus majoritatea frescelor.
Unicitatea Siciliei sta in arta, arheologie, istorie, precum si arta culinara. Pe coasta regiunii se gasesc livezi de portocali si lamâi, iar in restul insulei abunda plantatiile de maslini, de migdali si podgorii renumite. Este locul unde pamântul intâlneste marea, este insula soarelui, a plajelor pur si simplu divine, a impunatorilor munti si, nu in ultimul rând, al minunii naturale - muntele Etna. Un colt de rai care merita explorat la maxim!

Vacante in Sicilia
1. Un sejur de opt zile cu avionul in Sicilia costa aproximativ 700 de euro. Pretul include sapte nopti cazare in hotel de 3 stele, cu mic-dejun, transport cu avionul si taxele de aeroport.
2. O alta varianta pentru o vacanta in Sicilia este un sejur de 900 de euro. In acest pret este inclus transportul cu avionul, taxele de aeroport, sapte nopti cazare la hotel de 3 stele si demipensiune.
3. Daca pretul vi se pare cam piperat, puteti reduce numarul zilelor sejurului, fara a renunta insa la confort. Pentru o vacanta de sase zile in superba Sicilie, trebuie sa scoateti din buzunar aproximativ 750 de euro. Tariful include biletul de avion, taxele de aeroport, cazare la hotel de 4 stele si demipensiune.

Romantism la Roma
http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2008&luna=aprilie&nr=4&articol=Romantism_la_Roma.xml
Un weekend prelungit in Cetatea eterna e mai nimerit poate ca oricand in aprilie. Pastele, Colosseu, cappuccino, Vatican, un vin rosu, Columna lui Traian, o plimbare cu trasura...
Roma, asa cum am vazut-o eu, este un oras accesibil si sociabil. Si nu ma refer doar la sutele de romani pe care i-am intalnit pe acolo (la un moment dat am avut chiar impresia ca sunt mai multi de-ai nostri decat de-ai lor), ci la atmosfera care, pur si simplu, emana de peste tot; ma refer la faptul ca este un oras cu pomi verzi si temperaturi pozitive in mijlocul lui decembrie, ca poti umbla pe jos fara sa respiri noxe de esapament, ca oriunde intorci privirea mai ai vreo pietricica, vreun sit sau vreo fantana maiastra de tras in poze.
Italienii sunt simpatici inca de la aeroport, limba suna cunoscut, cappuccino e dolce aproape oriunde, cu pastele am eu o problema, dar cine le iubeste o sa creada ca a nimerit in Rai. Cetatea eterna are totusi problemele ei... Si asta pentru ca milioanele de turisti care ajung acolo anual nu o fac pentru teatre, opera sau cluburi, pentru scena gay (sau pentru oricare alta scena), cum ar zice unii, pentru contemporaneitate... Se duc pentru scena aceea minunata care se intinde de la Pincio (una dintre cele sapte coline ale Romei) la Vatican sau pentru oricare alt punct asezat la inaltime, ca sa poata admira in voie frumusetea orasului.
Desi, evident, ca oricare alt oras european, Roma musteste de modernism. Dar turistii alearga mai ales dupa grandoarea trecutului ei, acum restaurat, restructurat si mai usor de vizitat ca oricand. Acolo unde sunt atractiile (Colosseumul, Vaticanul, vechile palate etc.) e un haos permanent, fascinant pe de o parte, obositor pe de alta. Inima orasului antic, si zona cu cele mai multe ramasite, se intinde de la Capitoliu pana la dealurile Quirinal. Mai intai, daca vii dinspre Via Nazionale, o sa fii surprins de o straduta ingusta si umbroasa, care coboara in trepte catre o piateta.
Poti pati la fel ca mine: te muti mai la dreapta, incercand sa cauti cel mai nimerit unghi ca sa fotografiezi aleea cu pricina si wooops!, Columna lui Traian iti apare splendid in fata ochilor si-a camerei tale foto. La inceput o vezi mica, pe urma n-o sa stii cum s-o determini sa-ti incapa in poza. La vreo suta de metri, exista o statie de taximetristi: ei, undeva pe acolo e ideal sa stai ca sa-ti iasa niste fotografii de revista. Tabloul e completat fantastic de cele cateva trasuri care asteapta musteriii. Peste drum, palatul acela imens, cu zeci de trepte pe care se afla sute de turisti, cu gradini si fantani arteziene laterale, e Mausoleul soldatului necunoscut.
In stanga lui, departe, la vreun kilometru, se vede Colosseumul. In spate, Roma veche, Forumul Imperial si cea mai ravnita zona rezidentiala antica, Palatinul, unde excesele sexuale ale imparatilor si politicienilor erau manate mai ales de pasiunea cu care complotau unii impotriva celorlalti. Intrarea in Forum e la fel de libera ca si acum 2.000 de ani, cand aici era principalul businesscenter al Imperiului. Marele Colosseum e turtit putin intr-o parte, acolo unde si-a pierdut o buna bucata de arena.
Dar tot impunator e. Ca sa intri, stai la coada cel putin jumatate de ora, suficient sa te gandesti la luptele si ofrandele sangeroase care aveau loc in fata imparatului si-a unei Rome extrem de galagioase si excitate de ceea ce vedea. Ca sa urci la cel de-al treilea nivel, poti folosi liftul, sau poti incerca scarile cu trepte inalte si inclinate, concepute asa special pentru o mai buna scurgere a apei. Foarte interesant, mai ales intr-o zi de duminica, atunci cand masinile nu au acces pe acolo, ar fi sa te plimbi pe Appia Antica. De la 10:00 la 15:00 exista chiar niste tururi gratis ale parcului Appian, cu plecare de la Biroul Parco dellAppia. Bocca della Verit� e pe bune.
Pe vremuri, era gura unui canal. Acum, toata lumea vrea sa verifice legenda: musca sau nu? Pentru asta, merge in Piazza Bocca della Verit�. De acolo, nu mai e mult pana la Fontana di Trevi. Pe vremuri, ca sa ai noroc in dragoste, trebuia sa arunci trei banuti. Toata lumea facea asta, era o traditie incetatenita, care acum nu mai e permisa. Spectacolul uman e continuu si foarte atent urmarit de un grup de imigranti de culoare si arabi. Iti recomand sa ai mare grija la genti, portofele, mobile, camere foto si, in general, la tot ce ai asupra ta. Daca te intrebi ce s-a intamplat cu monedele care aterizau in impresionanta fantana, cu scopuri atat de nobile (vezi Doamne!, in beneficiul dragostei), iti spun eu caci am dat peste un articol interesant:
Tribunalul italian, scria in ziar, a ajuns la concluzia ca barbatul care scotea de ani de zile banii din Fontana di Trevi nu a furat din averea publica. Se spune ca el si-a asigurat o renta anuala de 180.000 de dolari. Dar pentru asta, a muncit inclusiv duminicile. Cred ca in urma scandalului izbucnit atunci, oficialitatile au hotarat sa interzica oricui sa mai arunce bani inspre fantezistele creaturi ale marii din fantana. De acolo, m-am dus la scarile spaniole care coboara de la Trinita dei Monti direct in Piazza di Spania.
Privelistea e superba. Artera comerciala din fata scarilor e un show-room glamour al marcilor de renume din moda internationala, nu exista decat buticuri Valentino, Dior, Versace, Louis Vuitton. Treptele sunt preferate de tineri ca loc de intalnire, stau si se asteapta unii pe altii, discutand, ascultand muzica, citind; dupa ce au fost restaurate, in anii 95-96, nu se mai serveste aici masa de pranz, primaria instaurand un eficient sistem de amenzi. In stanga, la baza Scalinatei di Spagnia, se afla Casa memoriala Keats- Shelley. Se spune despre Keats ca a murit chiar aici, pe treptele spaniole, la doi pasi de camaruta pe care o inchiriase.

Marea de vis din nordul Italiei

Sicilia se vrea independentă

Italia - o destinaţie de vis

Apa mării salvează Veneţia de la înec

Carnavalul din Cetatea Dogilor

Cel mai libertin oraş din lume va găzdui în perioada 25 ia­nuarie-6 februarie Carnavalul de la Veneţia. Astfel, pentru două săptămâni, locuitorii şi turiştii sosiţi special la acest eveniment din toate colţurile lumii vor putea face absolut orice...

Pisa, un oraş al turnului
Orăşel de provincie, aflat la o aruncătură de băţ de maiestoasa Florenţă. Dacă toscanii nu ar fi construit un turn pentru clopotele unui dom pe un teren nisipos, dacă…

Palermo - turism legendar
Permanent punct de atracţie datorat poziţiei geografice
Aflat în mijlocul Mediteranei, în golful cu acelaşi nume al Mării Tireniene, Palermo a constituit încă din antichitate un punct de intersectare a celor mai diverse culturi, un port strategic şi privilegiat pentru rutele comerciale, un loc în care populaţii de cele mai diverse rase, religii şi culturi s-au întrepătruns. Coasta palermitană, cu clima sa blândă şi poziţia geografică de excepţie, constituit o permanentă zonă de atracţie pentru numeroşi „vizitatori” care au lăsat amprente vizibile şi azi. Oraşul, întemeiat de fenicieni, cărora le-au succedat grecii, apoi romanii şi bizantinii, arabii şi normazii, popoarele germane, familiile cuceritoare franceze, spaniole sau austriece, păstrează vestigii bine conservate ale trecerii lor, conferind actualei capitale a Siciliei o caracteristică unică de mixtură de stiluri arhitectonice. În prezent, „Oraşul Soarelui”, cu cei peste 750 000 de locuitori, cu patrimoniul său istoric, artistic, arhitectural deosebit de variat, situat într un peisaj sălbatic, înconjurat de stânci şi mare, este „inima” culturală şi cel mai mare centru economic al insulei. Valenţele sale multietnice şi interculturale constituie şi elemente de similitudine cu Timişoara, cu care recent s-a înfrăţit. Deschiderea rutei aeriene Palermo-Timişoara a fost o motivaţie suplimentară pentru dezvoltarea de contacte economice, însă, pentru o relaţie partenerială de durată este necesară şi o apropiere între locuitorii celor două oraşe. Pentru realizarea acestor legături între oameni, prilejul vacanţelor sau chiar al unor sejururi turistice sunt binevenite. Chiar dacă în mod tradiţional vara este sezonul predilect pentru turismul la mare, ocazia de a petrece un Revelion în Sicilia este o variantă tentantă ca alternativă la ofertele clasice. Câteva firme de turism timişorene („Cardinal”, „Colibri”, „Jade”, „Ultramarin” şi „Varbitour”) şi una arădeană („Business Jet”) propun un sejur inedit de Anul Nou în cea mai mare din insulele Mediteranei. Transportul se face cu avionul, iar posibilităţile de excursii la Monreale, Segesta şi Erice, Cefalu şi Agrigento cu Valea Templelor îţi pot oferi o imagine de ansamblu a acestui loc de care s-au îndrăgostit Goethe şi Byron şi în care a trăit în exil Nicolae Bălcescu.
http://www.agenda.ro/2005/47-05-turism.htm

Gondola Veneţiană, un lux al zilelor noastre - VIDEO
Marţi 27 noiembrie 2007, 01:29

Gondola este cu siguranţă cel mai romantic simbol al Veneţiei. Cântecul gondolierului, pernele moi pe care te poţi lăsa pierdut printre canalele înguste ale lagunei, o plimbare lină printre... continuare

Turnul din Pisa (1)Celebrul turn înclinat din Pisa, numit si "Torre Pendente", face parte din superbul ansamblu arhitectonic alcatuit din Dom (1063-1118), Baptisteriu (1153) - cu amvonul lucrat de N. Pisano, precum si Santo Campo - cimitirul cu fresce lucrate de Lorenzetti, Gozzoli s.a. Constructia turnului, care contravine legilor echilibrului, a început, potrivit documentelor, la 9 august 1173, cînd arhitectul italian Buonanno Pisano si arhitectul german Wilhelm din Innsbruck au pus prima piatra de temelie. Turnul urma sa fie o clopotnita si fusese proiectat sa aiba opt etaje. Dar dupa ce au fost ridicate primele patru etaje, terenul din partea de sud a cedat, în 1178, si constructia a fost sistata, fiind reluata abia peste un secol de catre arhitectul italian Giovanni di Simone, care a încercat, prin modul de amplasare a etajelor superioare, sa redea turnului verticalitatea pierduta. Desi proiectul parea ingenios, el n-a dat rezultatele scontate, pentru ca turnul s-a curbat în partea de sus, luînd forma unei banane. Giovani di Simone n-a apucat sa vada turnul terminat, pentru ca a murit între timp, constructia fiind finalizata abia în 1350, probabil de arhitectul Andrea Pisano. Cum înclinarea turnului s-a facut de la începutul construirii lui, faptul a dat nastere mai tîrziu la numeroase dispute între diversi istorici. Istoricul Ranieri Grassi, pentru a salva onoarea orasului, a sustinut ideea ca proiectantii l-au conceput, de la început, înclinat pentru a-l face cunoscut în toata lume, considerînd ca, fara acest "defect" de constructie, turnul si-ar fi pierdut mult din farmecul si misterul în care este învaluit astazi. În schimb, arhitectul Alessandro Herardesca a sustinut ca înclinatia turnului se datoreaza unui nefericit accident de constructie, parere ce a nemultumit populatia orasului, care a vazut în ea o stirbire adusa misterului si faimei care domnesc în jurul acestei constructii. Conform unei legende, care circula în Italia, înclinarea turnului s-ar datora blestemului unui arhitect batrîn si cocosat care, dupa ce a ridicat turnul, pentru ca nu a fost platit pentru munca sa, a plecat si i-a poruncit turnului: "Vino dupa mine!". Pentru ca turnul s-a înclinat în directia în care mergea cocosatul, autoritatile orasului l-au implorat pe batrînul arhitect sa se întoarca, pentru a nu se distruge minunea de turn, platindu-i acestuia întreaga suma ceruta. Atunci turnul s-a oprit din miscare, dar a ramas înclinat în pozitia în care îl cunoastem, azi, cu totii. Aceasta este însa o legenda, adevarul pentru care turnul s-a înclinat fiind solul lutos si mlastinos din zona, care a facut ca si alte monumente arhitectonice din vecinatate, cum sînt biserica San Michele dei Scalzzi si biserica San Nicola sa imite pozitia celebrului turn.
Desi turnul din Pisa este cunoscut în întreaga lume, el nu este singura constructie care se abate de la legile fizicii, sfidînd gravitatia. În lume exista numeroase alte asemenea turnuri, care sînt mai putin popularizate si, deci, mai putin cunoscute. Astfel, în localitatea Su-Zhu, din provincia chineza Jiang-Su, se afla cel mai vechi edificiu înclinat din lume. El a fost construit între anii 907 si 960 d. Chr. în "Perioada celor cinci dinastii". Înaltimea lui este de 47 de metri, iar zidurile sale sînt realizate din caramizi albastre. Structura interioara este foarte complicata, cu diverse pavilioane destinate unor ritualuri religioase sau spectacole artistice ori sedinte de meditatie. Acest "Turn din Pisa al Chinei", cum este numit, are o înclinatie a axei, fata de verticala, de 2,32 de metri. Cel mai interesant turn înclinat, din multe puncte de vedere, este cel din localitatea Neviansk, din Rusia, a carui constructie a început în timpul tarului Petru cel Mare (1682-1721), fiind terminat în 1732. El are înaltimea de 57,5 metri, noua etaje si o diferenta fata de axa verticala de 2,2 metri. Nu se cunoaste cine este adevaratul constructor si nici care i-a fost destinatia initiala, cercetatorii fiind de parere ca ar fi putut fi o închisoare, un atelier de falsificat monede, observator astronomic sau sediul unei societati secrete. Legenda spune ca arhitectul care a înaltat acest turn a fost suspectat ca l-a construit intentionat înclinat, si de aceea a fost executat cu prilejul inaugurarii, pentru ca se laudase ca va mai ridica un alt turn, tot înclinat, ca acesta. Ce socheaza la acest turn este instalatia de paratraznet, formata dintr-o sfera cu tepi, realizata cu vreo 25 de ani înainte ca Benjamin Franklin sa inventeze acest dispozitiv! Barele de consolidare sînt realizate din fier cu o puritate de 99,6%, puritate atinsa abia peste un secol în Franta. Turnul mai are o ciudatenie, o camera situata între etajele patru si cinci, a carei acustica speciala permite sa fie auzite orice soapte emise în oricare camera a turnului. În zona înclinata a turnului se scurge apa acumulata în materialul de constructie, fenomen care face ca peretii constructiei sa nu aiba igrasie. În localitatea Bautzen, de lînga Dresda (Germania), se afla un turn a carui înclinatie este de 1,40 m. Construit în ultimul deceniu al secolului al XV-lea, celebritatea sa se datoreaza faptului ca dintre toate turnurile de acest fel din Germania acesta are cea mai mare înclinare fata de verticala. Tot în Germania, mai sînt cunoscute si alte turnuri înclinate, respectiv cel din localitatea Sangerhausen, denumit si "Turnul Iacob cel Strîmb", cel din Strassfurt, în regiunea Magdeburg, si cel de la Nordhausen, în regiunea Erfurt. Dar turnul înclinat care a detronat Turnul din Pisa si a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai înclinata cladire din lume este clopotnita bisericii din satul Suurhusen, construita în secolul al XIII-lea, avînd unghiul de înclinatie de 5,19 grade, fata de Turnul din Pisa, care are unghiul de 3,97 grade.

Imprejurimile Venetiei

Pe langa cele 118 insule, sau dupa altii chiar 300, pe care este asezat splendidul oras al dogilor, exista si alte cateva, considerate podoabe ale lagunei. Dintre acestea, de buna seama cea mai cunoscuta este Lido, aflata la o mila de oras, una dintre cele mai faimoase plaje din lume. Dar, cu toate ca noi concepem acest loc mirific doar ca o statiune, el este in acelasi timp incarcat de istorie.Exista aici manastirea inchinata Sfantului Nicolae din Mira Lickia, locas care pastreaza moastele acestuia. Aici a fost ales dogele Domenico Selva, si mai exista o multime de alte constructii evocand cruciadele, luptele impotriva invaziilor straine, inclestarile cu Genova, calatoriile pe mare. Este suficient sa amintim celebrul far, construit in 1312 si fortul San Andreas, ridicat in 1544 dupa planurile lui Michele Sannicheli.
Printre cele mai cunoscute insule din jurul Venetiei trebuie amintite de asemenea Murano, cetatea sticlarilor si Burano, ai carei locuitori sunt nu doar mari iubitori de arta ci si mesteri priceputi mai ales in realizarea dantelelor, printre cele mai faimoase din lume. Viata de aici a fost strans legata de cea din Torcello, una dintre cele mai frumoase insule din laguna. Istoria acesteia este mai veche chiar decat cea din Venetia.
In zilele noastre, vizitatorului ii este greu sa creada ca acest sat mic numara odinioara 30.000 de suflete si era plin de palate stralucitoare. Soarta lui a fost asemanatoare cu cea a multor altor insule. In secolul al V-lea locuitorii au inceput sa paraseasca locurile, fugind din calea barbarilor. Cu toate acestea in secolul al VII-lea era sediul unei episcopii iar in 1247 Torcello avea propriul sau statut, propriile sale legi. Oamenii au continuat totusi sa plece iar epidemiile si mai ales malaria au marcat sfarsitul unei vieti infloritoare.
Exista cateva splendide vestigii ale antichitatii, asezate in parcul inierbat din centrul satului. Minunile medievale evoca si ele stralucirea de odinioara. Piateta este dominata de turnul clopotnita construit din caramida rosie in secolul al IX-lea, ridicat alaturi de vechea catedrala Santa Fosca, din anul 1000 si catedrala Santa Maria Asunta, fondata in anul 639. Biserica este de fapt cel mai vechi monument arhitectural din laguna.
Cu toate ca a fost reconstruita si restaurata in numeroase randuri, ea ramane in intreaga regiune cel mai semnificativ exemplu de arhitectura a timpului. O intrare simpla, cu coloane, sustine o arhitrava de lemn in fata peretelui de caramida. In interior se inalta coloane de marmura cu capiteluri corintiene si un mozaic bizantin din secolele al XII-lea si al XIII-lea constituie o adevarata mandrie pentru acest sfant locas. De asemenea exista aici un remarcabil mozaic venetian.
Afara, in apropiere, se afla asa-numitul „caregon” ceea ce in dialect inseamna scaun, un fel de tron de piatra despre care legenda spune ca a fost tronul lui Attila, desi, probabil a fost tronul unui episcop. In spatele bisericii se inalta Capela San Marco, unde se spune ca au fost adapostite o vreme moastele Sfantului in drumul spre Venetia. Alaturi sunt ruinele unui baptiseriu din secolul al IX-lea, iar Muzeul Estuarului din Piata Consiliului expune valoroase opere de arta. Sunt doar cateva locuri care amintesc un trecut zbuciumat dar luminat de dragostea pentru credinta si arta.

Constantin COROIU – Viata si moartea la Venetia

Venetienii, prinsi la inghesuiala

Locuitorii din Venetia s-au saturat pana peste cap sa se lupte din rasputeri pentru un loc in autobuzele-vaporas cu turistii care iau cu asalt orasul.

„Dolce farniente“ pe Insulele Boromee

Isola Bella, Isola Madre, Rocca Borromeo sunt atracţiile Lacului Maggiore.
Un lac imens ce se ascunde printre munţi, insule, staţiuni cochete şi oameni relaxaţi. Pe lângă toate acestea, vegetaţia aemănătoare unui parc botanic natural – favorizată şi de clima unică a zonei - transformă regiunea Lacului Maggiore într-o adevărată grădină a Paradisului.
Situat în nordul Italiei, la graniţa cu Elveţia, la poalele Masivului Gothard, lacul Maggiore este "marea interioară" a Italiei. Reţeta atracţiei irezistibile cu care îşi atrage turişti din toată lumea este dată de combinaţia unică dintre întinderea de apă, munţi, climă şi vegetaţie cu arhitectura şi spiritul latin.
Arona, Stresa, Meino, Baveno sau Verbania sunt doar câteva dintre staţiunile de pe malurile lacului Maggiore unde, un răgaz de un espresso pe o terasă, rămâne în memorie ca o invitaţie perpetuă la o revedere. Când vii dinspre Milano, de cum te apropii de zona lacului, vegetaţia capătă forme şi culori aparte. Oleandri, castani, palmieri, platani, portocali, lămâi, tufe de geranium completează vilele în stil roman, acoperite cu olane cărămizii.
Din Arona, oraş-staţiune cu străduţe vechi, magazine, cafenele şi delicioasele "gelateria", ajungi cu un "vaporetto" pe Rocca Borromeo, dominată de Fortăreaţa Borromee d’Angera, construită prin secolul al XIII-lea. Alături de fresce din aceeaşi perioadă, câteva săli adăpostesc Muzeul Păpuşilor şi al Modei infantile, colecţia cea mai importantă a Europei, alături de o colecţie impresionantă de mecanisme automate din secolul al XIX-lea.
Pe şoselele ce şerpuiesc pe malurile lacului, ajungi apoi în Stresa. Staţiune de lux, cu hoteluri rafinate, pline de turiştii care vin şi pleacă în croazieră pe lac.


Castelul şi grădinile de pe Isola Bella

De la pontoane, un dute-vino continuu de vapoare omnibus care fac legătura între malurile lacului şi Insulele Boromee: Isola Bella, Isola Madre şi Isola dei Pescadori. Isola Bella a devenit faimoasă prin castelul şi grădina construite aici de Carol al III-lea Borromeo pentru soţia sa Isabella D’Adda.
Întregul ansamblu a fost gândit ca un vas imaginar, cu castelul construit în partea de nord, mai îngustă, iar grădinile, în partea meridională. Partea vestică a insulei este ocupată de clădiri vechi, întretăiate de străduţe înguste ce urcă şi coboară pe trepte întortocheate într-un adevărat labirint. La proiectarea palatului au contribuit arhitecţi importanţi ca Giovani Angelo sau Carlo Fontana.
Deşi construcţia a început în secolul al XVI-lea, edificiul a fost terminat de Vitalien X Borromeo Arese, în 1958. Un palat cu zeci de camere pline de decoraţiuni, tablouri, lustre superbe, armuri, biblioteci şi saloane somptuoase.
Periplul insulelor lacului Maggiore trebuie să includă obligatoriu şi Isola dei Pescadori, singura care nu aparţine familiei Borromeo, locul ideal pentru o masă pescărească delicioasă.
Ponturi

Cu doar câţiva euro, de la tarabele cu suvenire de pe Isola Bella, puteţi cumpăra obiecte de ceramică specifice zonei, mai ieftin decât cele care se vând pe ţărm.
Puteţi face un tur al lacului Maggiore la bordul unor vapoare cu restaurant şi bar.