SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Rezumarea primului mesaj :

http://cultural.bzi.ro/descoperire-incredibila-in-israel-37221

“Alfabetul din Sinai”In lumea buimaca in care traim, nu numai noi, dar pe intreg pamantul, apar scrieri care se straduiesc sa spulbere si putina credinta ce ne-a mai ramas in suflet. Iata-l, de pilda, pe Dan Brown, de altfel scriitor talentat, bun alcatuitor de romane politiste, el incearca sa ne convinga in carti cum sunt: “Codul lui da Vinci”, ori “Ingeri si demoni”, ca Iisus n-ar fi lasat biserica mostenire lui Petre, ci Mariei Magdalena, ca nici n-a fost rastignit si s-ar fi casatorit cu aceasta, iar urmasii copiilor lor ar fi devenit primii regi ai Frantei. Dupa aparitia cartilor, s-au si ivit tomuri groase, care sa le analizeze. Ba s-au turnat si filme, toate acestea aducand profituri banesti importante, dar semanand indoiala si nelinistea in mintile cititorilor si spectatorilor.
Nu de mult, canalul de televiziune - National Geografic - a difuzat un documentar despre asa zisa “Evanghelie dupa Iuda”. Si acest film a starnit vii discutii. Interpretand un stravechi manuscris, facut ferfenita de scurgerea timpului, si trecut din mana in mana, ca apoi sa fie vandut pe o suma colosala, s-a concluzionat ca Iuda, unul dintre cei 12 apostoli, nu ar fi fost tradatorul, miselul care L-a vandut pe Iisus pentru 30 de arginti, ci dimpotriva, el fusese sfetnicul cel mai apropiat al Mantuitorului, si ca nu facuse altceva decat sa duca la indeplinire poruncile acestuia de a-l preda garzilor romane, pentru ca Fiul Domnului sa-si indeplineasca destinul. Aceasta evanghelie considerata, veacuri de-a randul, de catre parintii bisericii, drept neadevarata, si eretica, acum redescoperita, este din nou adusa in discutie tulburand apele.
Doctorul Max Sternberg procedeaza cu totul altfel. In cartea sa “Alfabetul din Sinai”, el isi pune la contributie constintele temeinice tocmai pentru a dovedi adevarul scrierilor biblice.
Sternberg a fost un autodidact in materie de arheologie si lingvistica, el avand doctoratul numai in drept. Dar acest fapt nu i-ar putea diminua meritele. Schliemann nu a fost tot autodidact? Crezand neabatut in operele lui Homer, nu avea el sa descopere Troia, in Asia Mica, si Micene, in Grecia, spre uimirea tuturor arheologilor profesionisti cu diplome in regula?
Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba in lucrarea doctorului Sternberg, consider ca este nevoie sa povestesc, pe scurt, cele pe care le consemneaza Biblia, in cea de a doua carte: “Exodul”. Un faraon daduse ordin ca orice prunc de parte barbateasca, nascut in neamul lui Abraham, sa fie ucis. O evreica, pentru a-si salva copilul, il aseaza intr-un cos de papura si il ascunde pe Nil, intre trestii. Aici il gasi o fiica a faraonului care, vazand ca e frumos, il lua la palat, si il numi Moise, ceea ce ar insemna “scos din apa”. Stabilind cu aproximatie vremea cand a avut loc acest eveniment, numerosi savanti au identificat printesa ca fiind Hatsepsut, fiica lui Tutmes I. Dupa moartea tatalui si a sotului ei, Tutmes II, care ii era si frate, ea a devenit regenta alaturi de Tutmes III, pe atunci doar copil. Profitand de putere, Hatsepsut a fost singura femeie care s-a decretat faraon si a construit un superb templu, care mai poate fi vizitat si astazi.
Moise a fost alaptat de propria sa mama, chemata de printesa pentru a fi doica pruncului. Crescand, Moise a vazut un egiptean batand un evreu. Luand apararea victimei, el il ucide pe egiptean si apoi de teama pedepsei se refugia in Tara Madian. Trec peste alte numeroase amanunte, pentru a ajunge la scoaterea evreilor din apasatoarea robie egipteana, la indemnul si sub conducerea lui Moise. Indreptandu-se catre Tara Fagaduintei, unde curge “lapte si miere”, evreii au ratacit 40 de ani in Peninsula Sinai, pentru a se naste o noua generatie, care sa intre pe “pamantul sfant”. In lunga lor peregrinare, ajungand in dreptul Muntelui Sinai, Moise urca pe creasta, unde capata cele 10 Porunci, cod moral nu numai pentru evrei, dar si pentru lumea intreaga, “sapate cu degetul de insusi Dumnezeu, in doua tablii de piatra”. Se punea insa problema cu ce fel de scriere erau insemnate aceste legi pe cele doua tablii? Despre scrierea hieroglifica nu putea fi vorba caci ea folosea capete de zeitati, iar una din legi suna “sa nu-ti faci chip cioplit”, avertisment impotriva idolatriei.
Veacuri de-a randul, s-a crezut ca fenicienii sunt cei care au inventat alfabetul, scriere cu totul deosebita de hieroglifele egiptene ca si de cuneiformele babiloniene. Alfabetul fiind astazi mijlocul de scriere a miliarde de oameni, ceea ce nu inseamna ca, de pilda, chinezii si japonezii nu folosesc o altfel de scriere.
Fata de cele relatate in Biblie, nu e de mirare ca Peninsula Sinai, cuprinsa intre cele doua brate in care se bifurca nordul Marii Rosii, a devenit un teritoriu de explorare pentru sute de arheologie. In 1905, pe aceste locuri, din preajma muntelui Sinai, se afla o echipa de arheologie englezi, condusa de Flinders Petrie. Intr-o mina parasita, de pe podisul Serabit-el-Hadim, sotia lui Petrie gasi o tablita cu semne indescifrabile. Cercetarile ulterioare duc la decoperirea a inca opt tablite, cu aceeasi scriere misterioasa. Savantii ajung repede la concluzia ca este vorba de cea mai veche scriere alfabetica. O minte stralucita isi daduse seama ca orice vorbire consta din sunete si ca este posibil sa le scrii pe toate, intrebuintand aceleasi semne, corespunzatoare sunetelor, si indepartand tot balastul sutelor de simboluri si de semne silabice, cu care erau impovarate pana atunci toate sistemele de scriere. Cele mai vechi inscriptii cu scriere alfabetica figurau pe niste vechi pietre feniciene, datand cam din anul 800 i.e.n. Cele gasite pe muntele Sinai erau cu mult mai vechi. Majoritatea arheologilor ajunge la concluzia ca textul apartine ebraicii vechi. Dar cine a descoperit aceasta scriere? Egiptenii? Fenicienii? Doctorul Sternberg pretinde ca, in mod firesc, descoperirea este a vorbitorilor ebraicii vechi. Pasiunea cu care acest autodicat (in probleme de lingvistica) isi sustine ideile, demonstratia pe care o face, patrunderea erudita cu care cerceteaza diversele marturii arheologice, raspandinte in muzeele lumii, este demna de toata lauda. Chiar daca unele dintre interpretarile si concluziile, pe care le trage, sunt inca discutabile, lectura cartii sale, aparuta in editia II-a, prin grija fiului doctorului, dupa decesul acestuia, este nu numai instructuiva, dar si plina de suspans, ceea ce ii mareste interesul nu numai pentru specialisti, dar pentru orice intelectual dornic sa afle cine i-a usurat expunerea gandurilor pe hartie, sa cunoasca marea aventura a scrisului.



http://www.cronicaromana.ro/o-scrisoare-misterioasaalfabetul-din-sinai.html

http://cultural.bzi.ro/descoperire-incredibila-in-israel-37221