SARBATORI/RELIGIE/DATINI/TRADITIE

Rezumarea primului mesaj :

http://cultural.bzi.ro/descoperire-incredibila-in-israel-37221

Idis, o limba foarte veche
Aparent suna precum germana. Se scrie insa cu un alfabet care arata straniu. Idis, caci despre aceasta limba este vorba, se vorbeste in Europa de aproape 1000 de ani, fiind folosita de evreii din estul si centrul continentului.
Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf ofera cursuri de limba, literatura si cultura idis. Este singura facultate din Germania unde se poate studia aceasta materie, relateaza Deutsche Welle.
Multe cuvinte par familiare pentru studentii germani. Asemanarile dintre germana si idis nu sint intimplatoare, avind in vedere ca limba evreilor din Europa centrala si de est are la baza, printre alte influente lingvistice, germana medievala. Cititul este insa mult mai dificil decit pronuntia, pentru ca in limba idis nu se foloseste alfabetul latin, ci scrierea ebraica.
"Cind am stat pentru prima data in fata acestui manual, as fi preferat sa plec din sala de curs, pentru ca eram convinsa ca nu voi reusi niciodata sa invat o scriere atit de dificila. Dar dupa un timp, totul a mers foarte repede, si mi-a facut placere sa invat literele ebraice", povesteste Sandra Franz, o studenta a sectiei de limba, literatura si cultura idis din cadrul Universitatii Heinrich Heine. Tinara este pasionata de aceasta limba si se infurie de fiecare data cind persoanele mai putin avizate considera ca idisul nu ar fi decit un simplu dialect al limbii germane.
Totusi ce i-a determinat pe studenti sa-si aleaga aceasta materie iesita din comun? "Studiez cultura, limba si literatura idis pentru ca am aflat multe despre aceasta de la mama si de la bunica mea", povesteste Karla Blumental, una dintre studente. "In ciuda numelui meu tipic iudaic, nu sint evreica, dar mi-am dorit sa aflu cit mai multe despre aceasta cultura".
Alta studenta, Sylvia Windisch, a aflat de abia dupa inceperea studiilor de la bunici ca are radacini iudaice. Si-a ales materia in primul rind din cauza complexitatii subiectelor studiate. Profesoara Marion Aptroot, care a infiintat in 1996 catedra de idis la Universitatea din Düsseldorf, a explicat in acest sens ca este vorba de o materie deosebit de diversificata, care nu se reduce la exercitii lingvistice abstracte sau la istoria Holocaustului.
"Este vorba de 1000 de ani de cultura europeana, de cultura unui popor redus ca numar, dar totusi mult mai mare decit cele mai multe popoare europene.
Materia prezinta un interes deosebit pentru ca vizeaza o unitate culturala care se extindea din Europa de est spre Europa de vest, dar si spre nordul si sudul batrinului continent", explica profesoara Marion Aptroot, originara din Olanda.
Astfel, este vorba de o materie moderna si interdisciplinara, care atrage tot mai multi studenti straini la Düsseldorf. Printre ei se numara si citiva tineri evrei care au invatat idis de acasa.
In evolutia sa, limba idis a trecut prin mai multe etape. Astfel, intre 1100-1250, prezenta ebraica se extinde spre cursul superior al Rinului, spre fluviile Main si Dunarea. Limba incepe sa difere mult de cea din teritoriile respective (germana de sus medie). Unele dialecte din Germania meridionala si centrala si-au lasat cel mai accentuat amprenta asupra limbii idis.
Ulterior, din cauza manifestarilor antisemite si a pogromurilor, precum si multumita drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunitatii ebraice din Europa s-a mutat spre rasarit (Boemia-Moravia, Polonia si Lituania). In felul acesta, se ajunge la o noua faza a limbii idis. Primele urme scrise ale limbii idis occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicatii intr-o carte de rugaciuni si a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influente slave, in special din limba poloneza. Astfel, pina pe la 1500 se poate vorbi de perioada idisului vechi (in germana Altjiddisch ori Altjüdisch).
Intre 1500-1700, limba se raspindeste in noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, tarile baltice si Germania de nord). Incepe diferentierea intre dialectul apusean si cel oriental - datorita influentelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave si ale limbii germane literare.
Dupa 1700, ramura apuseana idis sufera un declin lent, in timp ce cea orientala se dezvolta, devine limba literara si este folosita pentru literatura. Dupa 1800 au inceput emigrari masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina si America de Sud, unde s-a exportat si limba idis. Graiurile contemporane sint rezultatul unor procese de adoptie si respingere de termeni, dintr-o anumita limba, de inovatii fonologice, de modificari semantice si de mutatii morfologice si sintactice.
Limba idis este una de fuziune lingvistica. Astfel, componenta germana constituie circa 80% din lexic si din sintaxa. Contine in special termeni legati de viata de toate zilele si de afaceri. Componenta ebraica-aramaica constituie circa 20%, dar acest lexic provine din sfera religioasa, intelepciunea evreiasca si domenii conexe. Se numeste loshn qoydesh, adica limba sacra. Se mai poate intilni componenta romanica, provenita din perioada in care comunitatile evreiesti erau stabilite pe teritoriul Frantei de astazi (inainte de anul 800). O parte din lexicul romanic reprezinta imprumuturi din limba italiana. Se numeste Laaz, de la numele unui vechi dialect francez.
Nu in cele din urma, idisul are si o componenta slava, continind in special cuvinte privind casa si familia. Se numeste knaanic. Majoritatea acestor cuvinte au ca sursa limba bielorusa, limba ucraineana si cea poloneza. (

Cel mai vechi manuscris ebraic: “judecător”, “sclav”, “rege” Cinci rânduri de text antic desluşite pe un ciob ar putea reprezenta cel mai străvechi exemplu de scriitură evreiască de până acum.
După ce a săpat la circa 20 de kilometri la sud-vest de Ierusalim, un adolescent voluntar a găsit o fărâmă dintr-o oală pe care se pot citi cuvinte scrise acum 3.000 de ani, potrivit datărilor realizate de experţii de la Universitatea Ebraică, informează BBC News.

În cadrul investigaţiilor derulate începând din iulie, când a fost realizată descoperirea, au fost descifrate până acum câteva cuvinte, printre care “judecător”, “sclav” şi “rege”. Acestea sunt scrise în proto-canaanită - precursorul alfabetului ebraic -, după spusele arheologului Yosef Garfinkel. Acesta le atribuie limbii ebraice graţie unui verb din trei litere, cu sensul de “a face”, folosit doar în această limbă.

Ciobul de oală şi alte artefacte au fost găsite la situl Khirbet Qeiyafa, de unde se poate vedea Valea lui Elah, unde Biblia scrie că israelitul David l-a doborât pe uriaşul filistin.

Talmudul - Cartea sfanta a evreilor
Aprigii demolatori romani ai Talmudului, A. C. Cuza si N. C. Paulescu, nu citisera Talmudul
Am fost surprins sa constat cat de putin stie lumea romaneasca despre Talmud. Aproape nimic! Cu gandul bun ca aceasta situatie s-ar putea repara nitel prin publicarea unei carti, am tiparit, in romaneste, "Talmudul - Cartea sfanta a evreilor". O buna ocazie oferita curiosilor de a intelege de ce Talmudul este considerat cea de-a doua carte sfanta a evreilor, prima fiind Biblia. Surprinsi, cititorii vor mai afla de ce evreii sustin ca Talmudul a fost transmis de Dumnezeu lui Moise, aidoma Torei si Tablelor Legii, pe Muntele Sinai. Cu alte cuvinte, ca Biblia si Talmudul s-au nascut din aceeasi vointa divina.
Lumea crestina a fost dintotdeauna curioasa sa stie ce reprezinta Talmudul, dar n-a avut cum sa-l cunoasca. Daca nu l-a putut citi, l-a exorcizat, delegitimandu-l ca pe o lucrare a diavolului. Si l-a ars in auto-dafeuri. Anii Evului Mediu sunt martorii rugurilor in flacarile carora au fost aruncate cartile Talmudului. Biblia este pentru evrei, si nu numai pentru ei, Cartea Cartilor; Talmudul, care este un vast comentariu al Bibliei, a fost dintotdeauna calauza practica, scutul care a protejat supravietuirea evreilor. Nu-i de mirare ca dusmanii evreilor au ars Talmudul, nu Biblia. Astazi Talmudul nu mai e ars, dar cunoasterea sa a ramas la nivelul Evului Mediu. Si e pacat ca lumea cititoare nu stie mai nimic despre aceasta opera fundamentala a iudaismului.
Cine sunt autorii Talmudului?
Sute, daca nu mii de nume, circula in cartile Talmudului, mii de legi, intamplari si legende ii umplu paginile. Ele au fost povestite si repovestite de-a lungul mileniilor, circuland oral. E greu de stabilit cine au fost autorii, personaje fabuloase, ramase in majoritatea lor anonime, de invatati, ganditori, razboinici, agricultori, regi, profeti, pastori, anticii evrei care au plamadit spiritualitatea iudaica. Talmudul este depozitul urias al memoriei evreiesti. El cuprinde toate aspectele activitatii omenesti, spune Elie Wiesel: medicina si geometria, geografia si jurisprudenta, literatura si astronomia, parabolele si aforismele, problemele individului legate de societate, comportamentul fata de straini, intrebarile in legatura cu sensul vietii, interpretarea Legii si psihologie, conflicte culturale si religioase, despre Mesia, straini si crestinism. Un talmudist spunea: "Intoarce paginile, cauta bine, pentru ca totul se afla acolo".
Aceasta uriasa intelepciune evreiasca, acumulata de-a lungul vremurilor, si care circula oral, a inceput sa fie redactata cam din anul 200 inainte de era noastra, si codificata incepand cu anul 200 era noastra. Marele codificator al primei parti a Talmudului (Misna) a fost Iuda ha Nassi (Iuda Printul). Partea a doua a Talmudului, intitulata Ghemara, a fost codificata intre anii 200 e.n. - 500 e.n. Impreuna, Misna si Ghemara numara 63 de carti. In realitate exista doua Talmuduri, dupa locatia unde au fost redactate, "Talmudul din Ierusalim" si "Talmudul din Babilon".
Este aproape imposibil sa traduci in romaneste toate capitolele, toate cele 2.500.000 de cuvinte ebraice ale Talmudului, asa ca am fost nevoit sa rezum. Asa au procedat editorii si invatatii de pretutindeni. Important e sa rezumi cu un adanc respect pentru litera sfanta.
De la Dumnezeu la Moise si la rabinii Israelului
Cel mai scurt rezumat l-a scris, in urma cu circa 2000 de ani, Hilel cel Batran, unul din autorii importanti ai Talmudului care, intrebat de un credincios care este esenta Talmudului, a raspuns: "Nu fa altuia ce tie nu-ti place. Asta-i totul, restul sunt vorbe".
Un alt faimos talmudist a rezumat tot asa, dar parca altfel:
"Nu-l judeca pe aproapele tau inainte de a te pune in locul lui; cel care il face pe altul de rusine in public procedeaza ca si cum l-ar ucide; nu dispretui pe nimeni, caci nu exista om care sa nu aiba un rost pe lume; sa-ti judeci aproapele cu toata ingaduinta; onoarea lui sa-ti fie tot atat de scumpa cat si onoarea ta; nu facea altuia ce n-ai vrea sa ti se faca tie".
Unanimitatea istoricilor considera ca supravietuirea multimilenara si pastrarea identitatii evreiesti se datoreaza Cartii, mai exact celor doua carti sfinte: Biblia si Talmudul.
Dincolo de istoriile pe care le relateaza, Biblia este istoria intalnirii evreilor cu Dumnezeu. Intr-o vreme a idolatriei, evreii devin credinciosii unui Dumnezeu Unic care, desi invizibil, imaterial si imposibil de a fi repre­zentat, era infinit mai puternic decat toate zeitatile popoarelor inconju­ra­toare. Monoteismul evreiesc reprezenta un pas urias in dezvoltarea spirituala a omenirii. Evreii biblici erau constienti si mandri de alegerea facuta de Dumnezeul Unic care i-a "ales" si le-a incredintat lor Tora si cele 10 po­runci ale Decalogului. Lumea antica ebraica denumea Tora "Legea scri­sa", spre deosebire de Talmudul care reprezenta "Legea orala".
Talmudistii au numarat: in Tora exista 613 porunci pe care evreul trebuie sa le respecte. Toate au fost transmise de Dumnezeu lui Moise pentru ca acesta sa le transmita mai departe poporului lui Israel. "Legea orala" a comentat vreme de secole aceste 613 porunci.
Pentru urmatoarele milenii care au urmat primirii de catre Moise a "Legii scrise" pe Muntele Sinai, cele cinci carti ale Torei (Pentateuh), considerate ca fiind scrise de catre Moise, au constituit o calauza sfanta, Litera sfanta. Cele cinci carti ale Bibliei au nascut, cu timpul, un munte de comentarii. Aceste vaste comentarii au fost stranse in cele doua carti ale Talmudului: MISNA si GHEMARA.
Doi crestini din varful societatii romanesti, i-am numit pe profesorul iesean A. C. Cuza si pe emeritul medic Al. Paulescu, au fost adversarii cei mai cranceni ai Talmudului. Nici unul din ei nu citise Talmudul! A. C. Cuza a initiat primele organizari politice anti-democratrice si antisemite, si tot el a fost cel dintai aprig demolator al Talmudului in Romania. Cat ce-l priveste pe profesorul N. C. Paulescu, acest savant cu cercetari la nivel mondial asupra diabetului si insulinei, cu putina sansa, ar fi putut primi un Premiu Nobel. I-a daunat insa ideea fixa si rea asupra evreilor.
Scandalul versetului talmudic anticrestin
Pentru Paulescu, Talmudul era un cod de crime si hotii. Medicul citise in tinerete "Der Talmudjude", cartea anti-evreiasca mizerabila a germanului Rohling, profesor de ebraica la Universitatea din Praga, si si-a insusit toate minciunile proferate de acest ignorant in ale iudaismului. S-a dovedit ulterior ca toate citatele date de Rohling erau false, trunchiate, de rea-credinta. S-a dovedit ca nu exista in Talmud nici un text care sa pledeze pentru uciderea crestinilor. Paulescu a facut insa abstractie de acest lucru, preluand aceste minciuni si falsuri in cartea sa anti-evreiasca "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc­masoneria" (publicata in 1914). Dintre cele mai grave, era citatul presupus a fi preluat din Talmud, care ordona evreilor sa-i ucida pe crestini. ("Rabi Solomon din Talmud zice, pe cel mai bun dintre crestini ucide-l, adica dator este fiecare jidan sa omoare un crestin, fiind convins ca cu aceasta se va mantui").
Pentru A. C. Cuza si N. C. Paulescu in Talmud se afla izvoarele perfidiei evreiesti, iar instrumentul cu care evreii vor extermina celelalte natiuni este Talmudul.
Multe necazuri au avut de suportat evreii din Romania dupa publicarea lucrarilor lui Cuza si Paulescu. Daca paragraful cu pricina ar fi fost citit cu atentie, s-ar fi putut constata ca in Biblie si in Talmud nu se vorbeste de crestini, ci "de cele sapte popoare" care locuiesc in Canaan si pe care "israelitii sunt tinuti sa-i omoare din cauza vietii lor destrabalate". Si tot Talmudul atrage atentia ca imparatul Senaherib a amestecat in asemenea masura popoarele pe care le-a cucerit incat "nimeni nu mai poate fi considerat membru al unuia din cele sapte popoare".
Sute de ani dupa aceasta codificare talmudica, rabinul Hameiri, care a trait in sec. XIII, avertiza ca versetul "Tov se be-goim harog" (chiar si pe cel mai bun dintre goim ucide-l) se referea la popoarele pagane in mijlocul carora traiau in antichitate israelitii, si nu se aplica popoarelor printre care traiesc in prezent evreii.
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-10-18&id=244174

Hammat Teverya, Susita Si Gamla
http://www.romare.ro/
Ruinele orasului biblic Hammat Teverya din Israel, aflate acum într-un parc national, se gasesc în apropierea statiunii termale Tiberiade, de pe malul lacului cu acelasi nume, statiune fondata de Irod Antipa, cu care s-a si unit în primul secol d. Chr. A început sa decada din anul 425, dar a continuat sa fie locuit de o populatie iudaica din timpul arabilor pîna în Evul Mediu. O legenda atribuie descoperirea si valorificarea izvoarelor de apa calda lui Solomon, iar o alta le considera aparute înca din timpul lui Noe. O carare din dreapta termelor duce catre locul unde s-a aflat Hammat Teverya, ajungîndu-se la un mausoleu al lui Rabbi Meir. Traversîndu-se un loc cu maslini seculari, se intra, prin doua porti monumentale din fier, în curtea încercuita cu ziduri a mausoleului. Aici se afla un pilastru în forma unui candelabru, iar în mausoleu e un mare sarcofag din marmura, probabil din secolul XIII. La sud de izvoarele termale s-au descoperit, în 1947, resturile unei mari sinagogi, edificata în secolele III-IV d. Chr. pe ruinele unor diverse cladiri precedente. Ea a fost distrusa catre finele secolului IV, fiind reconstruita sub forma de biserica, distrusa si ea în anul 630. Reconstruita la sfîrsitul secolului VII, la jumatatea secolului urmator a fost rasa de pe suprafata pamîntului. O inscriptie în limba greaca de la intrare comemoreaza pe un anume Severo, fondatorul sinagogii. Sînt de remarcat mozaicurile, mai ales cel din nava centrala, mozaicul zodiacului, cel mai frumos.
Susita se afla în apropierea Lacului Tiberiade, în partea de est, pe la mijlocul sau. Aici, guvernatorii greci din Siria, la putin timp dupa cucerirea acesteia de Alexandru cel Mare, au fondat o fortareata cu numele de Hippos, în jurul careia s-a dezvoltat orasul antic. În anul 30 î. Chr., împaratul August l-a oferit lui Iord, dar dupa moartea sa, a fost anexat provinciei Siria. În epoca byzantina, a fost sediu episcopal, despre prosperitatea sa în acea epoca stînd marturie numeroase edificii sacre si publice. Dupa victoria arabilor la fluviul Yarmak, din anul 636, orasul a fost abandonat. De la anticul Hippos, citat în Talmud, nu au mai ramas decît unele ruine. Din epoca byzantina sînt 4 biserici, 3 dintre ele datate în secolul IV, iar a 4-a în secolul V. Coloanele din marmura si granit proveneau de la edificiile precedente. La vest de a 4-a biserica, a fost scos la lumina un ninfeo roman, cu o ampla cisterna subterana. Anticul oras Gamla, al carui sit se afla la nord-est de Lacul Tiberiade, a fost distrus de împaratul roman Vespasian în anul 68 d. Chr. Ruinele sale au fost descoperite în anul 1970, cuprinzînd resturile unei fortarete, ale unei sinagogi etc.

Israelul îşi pierde simbolul biblic [2008-08-29]
În apele Mării Galileei a fost descoperit, în 1986, un vas de pescuit vechi de 2.000 de ani, pe care se presupune că însuşi Iisus Hristos ar fi păşit şi i-ar fi îndemnat pe apostolii Petru şi Andrei să fie "pescari de oameni". Acum, celebra "mare" a Israelului este foarte aproape de a seca. [Citeste]

Inscriptie din perioada ultimului rege al Iudeii, descoperita la Ierusalim
O inscriptie veche de 2.600 de ani purtand numele unui oficial de la curtea ultimului rege al Iudeii, Sedecias, mentionat in Biblie, a fost descoperita in Ierusalim, au anuntat arheologii israelieni.
“Am descoperit amprenta in argila, remarcabil de bine conservata, a unei peceti purtand numele Gedaliah, fiul lui Pashur”, un oficial de la curtea regelui Sedecias, mentionat in Biblie (Ieremia 21-1), a declarat coordonatorul sapaturilor arheologice, Eilat Mazar.

Aceasta a spus ca amprenta, cu un diametru de un centimetru, a fost descoperita alaturi de o a doua, purtand numele unui alt oficial de la curtea regelui, care a fost adusa la lumina zilei in 2005.
Potrivit arheologului, este vorba de “o descoperire exceptionala, pentru ca rar se gasesc amprente de peceti atat de bine conservate.
Reputatul arheolog Israel Finkelstein, autorul bestseller-ului “La Bible devoilee” (”Biblia dezvaluita”), a tinut sa modereze entuziasmul starnit de descoperire.
“Zeci de amprente de peceti din acea epoca au fost deja descoperite, unele dovedindu-se a fi falsuri”, a declarat acesta, amintind ca muzeul Luvru detine doua peceti autentice din Iudeea, cu un secol mai vechi decat cele din epoca lui Sedecias.
“O astfel de descoperire prezinta interes, insa nu modifica parerile despre regatul lui Sedecias, a carui existenta a fost deja atestata, confirmand textul biblic”, a spus acesta.
Sapaturile, efectuate in cartierul Silwan, in estul Ierusalimului, au permis aducerea la suprafata a ruinelor unui palat cu o lungime de aproximativ 30 de metri.
Vasal al regelui Babilonului, Nabucodonosor, Sedecias a murit in 586 i.Hr., dupa inabusirea revoltei regatului Iudeii impotriva Babilonului si cucerirea Ierusalimului.
Sursa media: Mediafax

Circumcizia
Circumcizia se face atât la barbaţi, cât şi la femei. La bărbaţi presupune tăierea prepuţului, în timp ce la femei termenul defineşte un set mult mai amplu de operaţii chirurgicale asupra organelor genitale. Circumcizia la femei a început să fie, numită, la sfârşitul anilor -70, începutul anilor -80, „mutilarea organelor genitale feminine”. Denumirea provine din latină, unde înseamnă, în traducere, „tăiere împrejur”. Circumcizia masculină este obligatorie la evrei şi islamişti, dar este foarte întâlnită şi la popoarele de rit ortodox de tip vechi (Armenia, Etiopia, Siria). În martie 2007, Organizaţ ia Mondială a Sănă- tăţii a declarat că procedura este o măsură eficace de combatere a infectarii cu HIV. Acelaşi text susţine că circumcizia reduce cu până la 60% riscul infecţiei cu HIV, în cazul relaţiilor sexuale heterosexuale. Deşi în unele sărbători religioase evreieşti este interzisă vărsarea de sânge (Sabatul, de exemplu), circumcizia este permisă. Evreii recurg la această procedură în cea de a opta zi de viaţă a bebeluşului. Pentru anumiţi evrei, chiar dacă un rabin este prezent dar circumcizia este făcută de un medic, ea nu este considerată valabilă. Ea trebuie făcută de un mohel, o persoană special pregătită să o realizeze. (R.K.)

Pupăza, emblema Israelului
Peste 150.000 de israelieni au desemnat pupăza drept pasărea-simbol a ţării lor cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la fondarea Israelului. Preşedintele Peres a anunţat rezultatul votului online în timpul unei ceremonii care a avut loc la reşedinţa sa din Ierusalim. Amintit în Biblie, noul simbol al Israelului face parte dintre păsările care nu pot fi consumate de om, potrivit recomandărilor religiei iudaice.

Aurul din arama

In martie 1952, intr-o grota din apropierea Marii Moarte, cercetatorii Scolii arheologice franceze din Ierusalim au descoperit doua misterioase rulouri din arama, gravate cu texte. Curiozitatea lor a fost cu atat mai mare cu cat fusesera gasite sute de manuscrise in alte grote din acelasi sit, cunoscut sub numele de Qumran. Scrieri vechi de 2000 de ani care ar fi fost opera unei secte evreiesti, cea a esenienilor. Dar, de asta data, documentele nu erau scrise pe piei de animale ca celelalte, ci pe foi de arama. Ca si cum ar fi tainuit informatii extrem de importante.

Muntele lui Moise a fost identificat?

Faimosul munte pe al carui varf Moise, parintele poporului evreu, ar fi primit Tablele Legii de la Dumnezeu era, pana nu demult, in opinia majoritatii savantilor, un loc fictiv, ca si insasi intamplarea miraculoasa petrecuta acolo. Alti cercetatori credeau ca dimpotriva, muntele respectiv a existat in realitate, fiind situat in sudul peninsulei Sinai.

Papa, la o sinagoga din New York cu ocazia Pastelui evreiesc
Papa a fost primit de asistenta cu cintecul Shalom (Pace) si s-a alaturat rabinului Schneier pe estrada sinagogii in timp ce asistenta continua sa intoneze cintece religioase.
Aceasta sinagoga, aflata in centrul Manhattan-ului si datind din 1889, este foarte apropiata de resedinta observatorului permanent al Sfintului Scaun pe linga ONU, unde isi are resedinta papa in timpul sejurului sau la New York.
Rabinul Scheier, de origine austriaca, este un supravietuitor al Holocaustului si a fondat o organizatie angajata in dialogul intre evrei, musulmani si crestini, denumita „Appeal of Conscience” (Apelul constiintei).
Dupa ce i-a prezentat sulurile Torah, pastrate in sinagoga, rabinul i-a urat sefului Bisericii catolice „bun venit” si „Mazel Tov” pentru aniversarea sa de miercuri (Papa a implinit 80 de ani). Amintind ca papa german a cunoscut ca si el experienta razboiului, el s-a declarat „increzator ca dialogul intre evrei si crestini va continua”.
La rindul sau, papa si-a exprimat bucuria de a fi venit acolo cu citeva ore inainte de celebrarea Pesah pentru a-si transmite „respectul si stima comunitatii evreiesti din New York”.
In cursul vizitei sale in SUA, Benedict al XVI-lea a intilnit, joi, la Washington, o delegatie evreiasca prin care a transmis intregii comunitati un mesaj de prietenie cu ocazia Pessah. Papa a reafirmat vointa Bisericii catolice de a continua dialogul cu iudaismul, dupa indispozitia provocata in comunitatea evreiasca prin reluarea unei vechi rugaciuni catolice pentru convertirea evreilor cu ocazia recentei reabilitari a slujbei in latina in fata consiliului Vatican II.
Vizita la sinagoga, precum si intilnirea cu delegatia evreiasca la Washington, au fost adaugate ulterior programului initial al voiajului papei Benedict al XVI-lea in SUA

Evreii au celebrat sarbatoarea de Pesach
Cuvintul Paste provine din limba ebraica – Pesach – si inseamna „trecere”. In cultul iudaic el indica trecerea ingerului nimicitor care a crutat casele evreilor ce traiau ca sclavi in Egipt.
Pastele evreiesc, la origini, cuprindea doua sarbatori pentru a celebra primavara: „Hag Ha-Pessa'h” sarbatoarea mielului pascal, o sarbatoare pastorala, ale carei origini dateaza din timpurile cind evreii erau un popor nomad. In perioadele ce au urmat, aceste sarbatori au fost asociate exodului (exodos, cuvintul grecesc=iesire) a poporului evreu.
Exodul reprezinta iesirea din Egipt, Fuga din Egipt, eliberarea poporului evreu de tirania faraonica. Evreii sarbatoresc de Pesach sfirsitul celor 200 de ani de sclavie in Egiptul faraonic, salvarea lor de catre Moise si aducerea lor in Tara Fagaduintei. Este trecerea de la sclavagism la libertate, renasterea poporului din Israel, cum primavara este renasterea naturii.
Potrivit calendarului religios ebraic, sarbatoarea incepe in seara de 14 Nisan si continua pina pe data de 21 Nisan. Pesach este singura sarbatoare ale carei obiceiuri si legi sint legate nu numai de sarbatoarea in sine, ci si de perioada dinainte si de dupa Pesach.
In prima seara de Pesach, evreii celebreaza masa de Seder, cea dintii cina a saptaminii pascale.
In timpul mesei festive, comesenii maninca azima, care este cel putin 25 de grame, se citeste Haggadah, o culegere de pasaje din Torah si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt, insotita de cintece si legende. De asemenea, se consuma patru pahare de vin, ca simbol al celor 4 denumiri date: v-am eliberat, v-am salvat, izbavirea, sanctificarea. Maror, hreanul sau alte legume amare sint consumate ca amintire a vietii amare din Egipt, povestita si amintita la masa festiva.
In zilele sarbatorii, sapte la numar, evreii comemoreaza eliberarea din robia Egiptului si trecerea miraculoasa a Marii Rosii, evenimente consemnate in Vechiul Testament, in Cartea a doua – Iesirea.
Moise, eliberatorul evreilor, a fost alesul lui Dumnezeu pentru a savirsi acest fapt. La porunca lui Dumnezeu, Moise i-a adus la cunostinta faronului, rind pe rind, zece nenorociri care se vor abate asupra Egiptului, daca evreii nu vor fi lasati sa plece din aceste locuri. Faraonul nu s-a induplecat si egiptenii au fost supusi la grele incercari.
Ultima dintre ele s-a savirsit intr-o noapte cind Moise a poruncit ca fiecare familie sa ia cite un miel de parte barbateasca si de un an. Mielul urma sa fie mincat in acea noapte sfinta „cu azime (piine nedospita) si cu ierburi amare”. Cu singele mielului evreii urmau „sa unga amindoi usorii usii si pragul cel de sus, in casele in care vor manca!” (Iesirea 12;6,7,.
Casele insemnate cu singe au fost crutate de Domnul, casele egiptene, in schimb, au fost lovite cu moartea, intiiul-nascut din fiecare casa fiind omorit. Atunci, faraonul, ingrozit de pierderea suferita, pentru ca murise si intiiul sau nascut, urmas la tronul Egiptului, l-a chemat pe Moise si i-a spus sa plece cit mai repede impreuna cu tot neamul sau.
Cu Pesach incepe seria de trei zile speciale in istoria poporului evreu: Iesirea din robia Egiptului, Ziua comemorarii martirilor Holocaustului si Ziua independentei statului Israel

Evreii din Arad au sarbatorit Purimul
Membrii Comunitatii Evreilor din Arad au celebrat la sfirsitul saptaminii trecute sarbatoarea de Purim, una dintre cele mari sarbatori ale calendarului iudaic. De Purim, evreii din intreaga lume celebreaza ziua cind au scapat de la moartea pe care le-o hotarise, acum 2.300 de ani, Haman, sfetnicul regelui Persiei.
Sarbatoarea de la Arad a inceput joi seara si s-a incheiat simbata seara, la apusul soarelui, transmite Rompres. Potrivit presedintelui Comunitatii Evreilor din Arad, Ionel Schlesinger, Purimul este cea mai vesela sarbatoare a iudaismului, obisnuindu-se ca, dupa o zi de post, membrii comunitatii sa se mascheze, sa organizeze carnavaluri, sa spuna glume, sa puna in scena piese si sa serveasca prajituri, intre care si o prajitura triunghiulara reprezentind palaria in trei colturi a lui Haman, umpluta cu gem, seminte de mac, miere si miez de nuca.
„Purimul este o sarbatoare religioasa, fiind insa singura in care cartile stravechi permit sa se bea vin, chiar pina cind petrecaretii se ametesc”, a precizat Ionel Schlesinger.
Pentru a marca Purimul, evreii aradeni s-au intilnit vineri seara la cantina rituala a comunitatii, unde, dupa ce au asistat la prezentarea unei scenete avind-o in rolul principal pe tanara evreica Estera, au audiat un concert de cintece specifice acestei sarbatori, prezentat de formatia vocal-instrumentala a Comunitatii Evreilor din Arad.
„Legenda pe care evreii o asculta in seara de Purim spune ca o tanara evreica, pe nume Estera, devine sotia regelui persan Ahashverosh si, aflind de intentiile pline de ura ale lui Haman, posteste trei zile inainte de a se adresa regelui, fara a fi invitata. Ea reuseste sa il convinga pe acesta sa-i salveze pe evreii din Persia”, a explicat semnificatia sarbatorii presedintele Comunitatii Evreilor din Arad.
Potrivit acestuia, denumirea de Purim vine de la zarurile cu care fusese stabilita data masacrului pregatit de Haman, zadarnicit prin eforturile lui Mordehai si Ester. In traditia evreiasca, la aceasta sarbatoare se obisnuieste sa se ofere cadouri simbolice intre cei apropiati si daruri substantiale celor saraci.

Zeci de evrei au celebrat, ieri, Purimul, sărbătoarea veseliei
Marţi 25 martie 2008, 00:43

Evreii au celebrat ieri Purimul, Ziua Veseliei. La Bucureşti, zeci de reprezentanţi ai acestei comunităţi s-au adunat la Teatrul Evreiesc, unde s-au bucurat de cântece şi scenete dedicate... continuare

Astăzi începe Purim-ul, cea mai veselă sărbătoare iudaică
Joi 20 martie 2008, 07:55

Petrecere mare pentru evreii din România. Timp de două zile, aceştia vor petrece cu ocazia Purim-ului, cea mai veselă dintre sărbătorile iudaice. Purim comemorează ziua în care soarta... continuare

Ultraortodocşi gay din Israel au site de susţinere
http://www.gandul.info/internetul/ultraortodocsi-gay-din-israel-au-site-de-sustinere.html?3937;2414635




O mişcare clandestină a ultraortodocşilor din Israel a pus bazele unui site care să-i ajute pe gay să facă faţă problemelor zilnice într-o comunitate strictă şi profund religioasă care este în cele mai multe cazuri ostilă modului lor de viaţă.
Site-ul este primul forum public din Israel în cadrul căruia homosexualii ultraortodocşi îşi pot exprima părerile şi găsi sfaturi. După legile evreilor ortodocşi, actele homosexuale sunt considerate păcătoase şi persoanele care fac parte dintr-o comunitate religioasă se tem să admită public să sunt gay, de teama de a nu fi apoi hărţuiţi sau chiar excluşi din comunitate. Există şi o comunitate separată pe internet pentru lesbienele ortodoxe

Homosexualii – principala cauză a cutremurelor din Israel!
http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/homosexualii-principala-cauza-a-cutremurelor-din-israel.html?3938;2405477
* Un parlamentar israelian ultrareligios a găsit explicaţia în Talmud
Seismele produse recent de-a lungul Israelului au fost rezultatul „activităţii homosexuale practicate în această ţară”, ar fi explicaţia găsită de Shlomo Benizri, membru al Knessetului (parlamentul israelian). În timpul unei sesiuni speciale a Knessetului în care s-a analizat stadiul de pregătire pentru eventualitatea în care regiunea va fi zguduită de un alt cutremur, parlamentarul ultrareligios s-a gândit să provoace el însuşi un seism. Benizri este cel mai experimentat şi mai talentat orator al formaţiunii Shas, aşa că nici nu l-a luat gura pe dinainte, nici cuvintele sale nu au fost scoase din context de vreun jurnalist răutăcios. „Talmudul menţionează seismele ca fiind nişte fenomene teribile, dar noi căutăm doar soluţiile practice pentru a preveni sau repara.
Eu am altă soluţie pentru a preveni cutremurele. Talmudul menţionează mai multe cauze ale cutremurelor, printre care şi homosexualitatea, pe care a legitimat-o Knessetul”, a insistat Benizri, care a profitat de faptul că vorbea nu doar în faţa colegilor săi, ci şi a camerelor de luat vederi. (Knessetul a legalizat homosexualitatea în 1988 şi diverse texte de lege au recunoscut apoi drepturile membrilor comunităţii gay. Cel mai recent drept câştigat de homosexuali este acela de a putea adopta copii.) „Dumnezeu a spus că dacă vă veţi agita organele genitale acolo nu ar trebui să o faceţi, El va agita lumea pentru a vă trezi”, a explicat Benizri.
Săptămâna trecută un cutremur de 5,3 grade pe scara Richter a zguduit timp de 19 secunde Israelul. Nu au existat răniţi, dar mai multe persoane au avut de suferit din cauza şocului. Luna trecută, un alt coleg de partid de-ai lui Benizri a dat naştere unei controverse după ce s-a referit la mişcarea locală a homosexualilor ca la „plaga care va distruge Israelul”, adăugând că aceştia ar trebui trataţi aşa cum „ministerul Sănătăţii acţionează împotriva gripei aviare”,
Potrivit Ynet.com, Mike Hammel, preşedintele Asociaţiei lesbinelelor şi homosexualilor din Israel, a reacţionat la declaraţiile lui Benizri, afirmând că „este trist că un parlamentar religios al Israelului nu crede că seismele sunt pur şi simplu opera lui Dumnezeu”. „Pe de altă parte, cred că ar trebui să fim flataţi pentru că ni s-au atribuit aceste puteri magice”, a menţionat el, adăugând: „Nu înţelegem însă de ce parlamentarii Shas sunt obsedaţi de comunitatea gay. Ne amintim cu toţii cazul senatorului american care îi critica foarte dur pe homosexuali pentru a se dovedi unul dintre ei”.

Anul Nou al pomilor Tu B’Shvat
In a cincisprezecea zi a lunii Shvat, evreii sarbatoresc Anul Nou al pomilor – Tu B’Shvat. Traditia spune ca in aceasta zi se planteaza copaci si flori, iar evreii participa la un Seder de Tu B’Shvat, unde se consuma fructe specifice Israelului si patru pahare cu vin, fiecare cu o simbolistica speciala.
***
Nici evreii din Bucuresti nu au uitat sa cinsteasca pomii si i-au serbat intr-un festival care s-a desfasurat pe parcursul mai multor zile.
La Centrul Comunitar Evreiesc
„Anul Nou al Pomilor (Tu B’Shvat) a fost sarbatorit la Centrul Comunitar Evreiesc printr-un Festival ce a tinut 4 zile. De la copii pina la bunici, toti au plantat pomi si flori, au participat la o masa denumita Seder (ordine) ce are un adevarat ritual traditional”, ne-a spus Dana Vereanu, Director Adjunct Jewish Comunity Center (JCC).
Simbata seara, tinerii au avut Seder si petrecere de Tu B’Shvat la Blue Lagoon JCC Cafe. Tot acolo, adultii au participat la Et Haim (Pomul vietii) un joc-concurs interactiv cu intrebari legate de cultura generala si de aceasta sarbatoare, ne-a mai spus Dana Vereanu.
Vremea nu a fost chiar prielnica in acest an pentru ca pomii sa fie plantati in parcul Cismigiu, asa cum au facut anul trecut reprezentantii comunitatii evreiesti din Capitala. Asa ca plantele au fost puse, deocamdata, in ghivece. „Parintii au putut planta impreuna cu copiii copacei ce vor face parte din viitoarea gradina a Centrului Comunitar”, ne-a explicat Dana Vereanu.
Cele patru cupe de vin
De Tu B’Shvat, membrii familie se aduna in jurul unei mese pe care sint asezate flori, fructe si carafe cu vin alb si rosu. Pe timpul Sederului se citesc din Tora, Talmud si Zohar pasaje legate de rod si se rostesc binecuvintari pentru plante si copaci.
Ceremonia presupune turnarea a patru pahare de vin. „Primul este cu vin alb ce simbolizeaza iarna ce tocmai s-a incheiat (conform traditiei in Israel), urmatorul este un sfert vin rosu si 3 sferturi vin alb, reprezentind primavara care incepe sa isi faca aparitia.
Incet, facem tranzitia catre vara totala prin urmatorul pahar care este un sfert vin alb si trei sferturi vin rosu pina la caldura totala, soarele, lumina care se instaleaza prin al patrulea vin, numai rosu”, ne-a explicat Directorul adjunct JCC simbolisitica celor patru cupe.
Fructele si semnificatia lor
Primele fructe care se maninca la Sederul din Anul Nou al pomilor sint cele de la care nu se consuma coaja (nuci, rodii, portocale, avocado). Partea comestibila a fructului simbolizeaza perfectiunea si puritatea, iar coaja e simbolul impuritatii.
Vor urma frcutele cu seminte necomestibile (curmale, masline, prune). Partea care se maninca simbilizeaza sfinsenia, iar semintele reprezinta impuritatile.
Numele sarbatorii vine din traducerea cuvintului „Tu” – format din literele ebraice „tet” si „vav”, care au valoarea numerica 15.

Sarbatoarea din luna Kislev
Evreii sarbatoresc Hanuka timp de opt zile, in luna Kislev. Hanuka nu are o mare semnificatie religioasa, insa este foarte cunoscuta mai ales datorita faptului ca se sarbatoreste la date apropiate de Craciun.
In ziua de 25 a lui Kislev din calendarul ebraic (seara de 4 decembrie, dupa calendarul gregorian), in sinagogi si in casele evreiesti a fost aprinsa prima luminare de Hanuka, din menorah.
Numita si Sarbatoarea Luminilor (din ebraica – „Hag Ha’Urim”), Hanuka dureaza opt zile. In fiecare din serile acestei sarbatori se aprinde in menorah (sau haunkie) cite o luminare, in amintirea minunii uleiului, de dupa profanarea Templului din Ierusalim (165-163 i.e.n), din timpul domniei lui Antiohus IV Epifanes.
Acesta a ordonat represalii impotriva evreilor si profanarea Templului din Ierusalim, pe care a vrut sa-l transforme intr-un lacas pagin, instalind o statuie a lui Zeus si sacrificind un porc (animal care nu este “kosher”) pe altar.
Impotriva lui Antiohus s-au ridicat evreii condusi de Matitiahu si de fiul acestuia, Iehuda Macabeul. Sub conducerea celui din urma a fost recucerit Templul din Ierusalim, altarul a fost refacut, iar menorah aprinsa. Numai ca, dupa lupte, mai ramasese doar o cantitate mica de ulei pentru menorah, cit sa arda o singura zi. Dar, minune, uleiul a ars opt zile, timpul necesar petru ca evreii sa prepare un nou ulei.
Hanuka sarbatoreste tocmai aceasta minune a uleiului, si nu victoria militara impotriva oamenilor lui Antiohus.
Traditia spune ca menorah (hanukia) se asaza la fereastra, pentru ca trecatorii sa afle si ei de minunea intimplata de Hanuka. Cele opt luminari trebuie puse in linie dreapta , la acceasi inaltime. Exceptie face a noua luminare prezenta in sfesnic, care este shammus-ul (luminarea de serviciu), care se aseaza la o inaltime diferita (mai sus sau mai jos), pentru a putea fi diferentiata de celelalte.
Luminarile trebuie sa arda cel putin jumatate de ora, in fiecare noapte a sarbatorii. Luminarile se aprind din partea dreapta a hanukiei. In fiecare seara se mai adauga o luminare, in stinga celei aprinse in noaptea precedenta, iar aprinderea luminarilor se face incepind din stinga (cu luminarea pusa pentru seara in curs).
In serile de Hanuka, cei mici primesc „geld” (bani) si daruri si exista obiceiul jucatului cu Dreidel – un titirez. Acesta este marcat cu patru litere ebraice: Nun, Gimel, Hei si Shin, pe care se construieste expresia "Nes Gadol Hayah Sham" (in traducere – „o mare minune a fost acolo) – referire la miracolul uleiului care a rezistat timp de opt zile.
De Hanuka sint traditionale mincarurile prajite, iar cele mai gustate sint gogosile latkes (din cartofi, ceapa, oua, faina, ulei).

Hanuka – sarbatoarea luminii
La Templul Coral din Bucuresti s-au aprins luminarile de Hanuka, sarbatoarea evreiasca celebrata in amintirea minunii uleiului.
„Astazi, mesajul de Hanuka este mai important ca oricind, avind in vedere elementele teroriste existente in lume”. Acesta a fost mesajul transmis de rabinul sef Menachem Hacohen cu ocazia celei de-a cincea aniversari a „Sarbatorii luminii” sau „Sarbatoarea Inaugurarii” („Hanuka 5768”).
Spre deosebire de anii trecuti, publicul reunit vineri 7 decembrie, la Templul Coral din Capitala, a avut parte de o festivitate speciala, deoarece, anul 5768, care marcheaza intrarea in noul an iudaic, coincide cu cea de-a 60-a aniversare a Israelului ca stat independent.
Sonoritatile limbii idis, specifice sarbatorii de Hanuka, i-au introdus pe cei prezenti, fie ei evrei sau reprezentanti ai altor religii, in atmosfera sarbatorii postbiblice, care dureaza opt zile si comemoreaza victoria macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria.
O mare multicolora de kippah (un fel de caciulita purtata de barbati pe crestetul capului) si zimbete, copii de toate virstele, tineri, batrini cu bastoane ce aminteau de toiagele biblice, cu barbi albe, lungi, femei imbracate elegant au rasplatit cu aplauze prelungi prezenta Maiei Morgenstern, evident emotionata de insemnatatea momentului.
Actrita a primit din partea prof. ing. Osy Lazar, presedintele Comunitatii Evreilor din Bucuresti, o distinctie sub forma unei scrisori drept multumire si pretuire din partea evreilor din tara. „Dintr-o femeie ca Sara, mama ta, nu putea sa iasa decit un om deosebit ca tine, draga Maia”, a conchis presedintele Lazar.
Ambasadorul Frantei in tara noastra, Henri Paul, prezent pentru prima data la o sarbatoare a evreilor in Romania, atasatul militar al Ambasadei Israelului la Bucuresti, Daniel Davidi, soprana Mariana Nicolesco, actrita Maia Morgenstern, academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, Irina Cajal, fiica academicianului Nicolae Cajal, sint doar citeva dintre prezentele notabile care au participat alaturi de membrii Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si ai Comunitatii Evreilor din Bucuresti la sarbatoarea comunitatilor de evrei din tara.
Pe linga invitatii de marca – ambasadori, fete bisericesti, senatori si deputati, academicieni, oameni de arta, stiinta, cultura – care s-au aflat pe tot parcursul serii in atentia gazdelor, copiii Templului Coral au stirnit ropote de aplauze si felicitarile tuturor celor prezenti. Cele cinci luminari de Hanuka au fost aprinse de o fetita si un baiat dupa obicei, de la stinga la dreapta, pe o menora speciala (candelabru cu sapte brate, unul dintre cele mai vechi simboluri evreiesti - n.r.) destinata acestei sarbatori.
Obiceiul este de a aprinde o singura lumina in prima seara, doua in a doua seara, trei in a treia seara, si asa mai de parte, pina cind, in a opta seara, toate luminitele sint aprinse. „Sarbatoarea a inceput in noaptea de 4 spre 5 decembrie. Este una din putinele sarbatori vesele, simbolizeaza triumful luminii. Printre mincarurile specifice sarbatorii sint gogosile umplute cu dulceata, sufganiot si chiftelele de cartofi latkes sau levivot”, a spus Beatrice Haler, o evreica de 47 de ani, asezata in primul rind de jilturi.
„Hac Hanuka Sameah“
„Hanuka este unul din momentele istoriei noastre, alaturi de Pesah (Pastele evreiesc, sarbatoare religioasa din iudaism care simbolizeaza iesirea din robia egipteana – n.r.), care a adus omenirii multe idei noi. Prin Hanuka, poporul s-a eliberat nu doar fizic, ci si spiritual. Trebuie spus ca nu exista globalizare in materie de cultura, religie, gindire.
Astazi, mesajul de Hanuka este mai important ca oricind, avind in vedere ca exista elemente teroriste care doresc sa-si impuna punctele de vedere. Numai prin cultura si omenie vom izbuti”, a subliniat rabinul sef Menachem Hacohen.
Interventia rabinului Hacohen a fost urmata de cea a doctorului Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, care a urat celor prezenti „Hac Hanuka Sameah“, in traducere „Fie ca sarbatoarea de Hanuka sa aduca fericire, bucurii si sanatate tuturor“.

Marele Rabin Menahem Haconen: Ce inseamna sa fii evreu
Membrii Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) s-au reunit, duminica 11 noiembrie, pentru a asculta indemnurile Marelui Rabin, Menachem Hacohen, relateaza Rompres.
Intilnirea, organizata sub tema „Ce inseamna sa fii evreu”, a fost una de mare interes pentru evreii din Romania. Potrivit presedintelui FCER, Aurel Vainer, „lumea ne intreaba adesea ce avem noi de sintem evrei? Trebuie sa dam raspunsuri, dar cred ca de la o autoritate religioasa, rabinica, spirituala vom afla multe raspunsuri la aceasta intrebare. In enciclopedia iudaica, un evreu este acela nascut dintr-o mama evreica”, a spus Vainer.
El a precizat ca aceasta este definitia cea mai stricta si mai pura a evreilor, dar ca se adauga si evreii care au dobindit calitatea respectiva prin convertire. Marele Rabin le-a spus, la rindul sau, membrilor Federatiei, ca un evreu nu este cel care s-a nascut din mama si tata evrei.
„In termeni alahici, conform legii mozaice, aceasta este definitia, dar iudaismul nu este ceva ce poti sa dobindesti numai prin nastere. Iudaismul este un mod de viata. Cine este evreu? Un mare intelept a spus ca evreu este acela ai carui nepoti sint evrei”, a afirmat Menachem Hacohen.
Marele Rabin a rezumat intelepciunea ce deriva din iudaism astfel: „Iudaismul inseamna mai multe intrebari decit raspunsuri, mai multe dubii decit certitudini, mai multe lucruri nevazute decit lucruri vizibile. Daca nu ai dubii, nu esti un credincios adevarat. Trebuie sa pui intrebari despre orice, chiar si despre Dumnezeu”, le-a transmis acesta invitatilor.
Acesta a adaugat ca „iudaismul nu-ti ofera o gradina de trandafiri, nu un paradis, ci un paradox”.
”Iudaismul este bazat pe citeva lucruri foarte simple – pe minte si pe inima. Se bazeaza atit pe logica, cit si pe sentimente, si este necesar sa existe un echilibru intre cele doua. Daca punem accentul pe logica si nu exista deloc sentiment, acest lucru ne poate conduce catre un comportament gresit. Si reversul este valabil. Daca exista numai sentiment si nu exista niciun pic de logica, comportamentul este de asemenea gresit”, a subliniat Marele Rabin.
El a punctat ca toate trebuie sa fie in echilibru intre aceste doua extreme, mai ales ca iudaismul inseamna control si frine. „Putem sa credem ca in iudaism totul este interzis, insa de fapt totul este permis. As vrea sa dau citeva exemple in acest sens. Viata sexuala nu este interzisa. Nu numai ca nu este interzisa, ba chiar trebuie ca oamenii sa aiba o viata sexuala. Carnea nu este interzisa. Simbata nu este voie de muncit, dar nici nu poti sa transformi cele sapte zile in zi de sambata”, a mai spus Marele Rabin.

Pesah dulce si amar


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2006&luna=mai&nr=5&articol=Pesah_dulce_si_amar.xml





Si vei spune! In esenta, cam asta inseamna Pastele evreiesc, Pesah. In centrul caruia se afla Hagada. Vehigadeta, in ebraica, si vei spune! O culegere de pasaje din Tora si din scrierile rabinilor, care povesteste despre minunile si evenimentele asociate cu sarbatoarea. Si stabileste ordinea stricta a ritualului de Pesah. Ce se face, ce se spune, cum se sta pe scaun. Cand si cum se bea, ce si de ce se mananca. Un scenariu respectat de evrei, cu sfintenie, din anul 1400 inainte de Hristos. Cand s-a sarbatorit pentru prima data Pastele, ca sinonim al libertatii. Pentru ca Dumnezeu s-a indurat atunci de poporul lui Israel. Si l-a salvat din robia Egiptului.


Mai tarziu, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii si pentru crestini. De data aceasta nu printr-un om, Moise, ci prin Fiul Sau, Iisus. Pastele crestin sarbatoreste invierea lui Mesia si mantuirea noastra. Prin jertfa Lui.


De Pesah, evreii din Israel se roaga in fata Zidului Plangerii, din Ierusalim, singurul ramas in picioare din Marele Templu al lui Solomon, construit acum 3.000 de ani si distrus de romani, in anul 70 d.Hr.


Spre deosebire de crestini, care au adaugat Sarbatorilor de Paste, in timp, diverse "accesoriii, gen un mic si o bere, la iarba verde, sau o vacanta in Grecia, evreii respecta traditia de Pesah intr-un mod extrem de riguros. Ca prim argument pentru asta, e suficient sa spunem ca in Israel se inchid pana si liniile aeriene, Ministerul de Externe si toate institutiile statului, timp de sapte zile. Toata lumea are de indeplinit un ritual, conform Hagadei.
Fara "infloriturii sau probe de imaginatie. In ideea ca tot ce era mai important s-a intamplat deja. Iar evreii de acum nu au decat sa tina minte si sa spuna mai departe. Vai la un popor care uita! este "refrenul" de Pesah intretinut intocmai de peste trei mii de ani. Tot ce se intampla in zilele sarbatorii, de la rugaciuni pana la povestiri, mancare sau bautura, reconstituie, simbolic, sfarsitul sclaviei poporului israelit si dobandirea libertatii. Sigur ca si evreii de la noi se supun, cu bucurie, acestei traditii.
Eminenta Sa Ehrenfeld Abraham, rabin al Comunitatilor Evreiesti din Romania, a avut amabilitatea sa ne explice ritualul de Pesah si semnificatiile lui: "In ajunul sarbatorii, stapanul fiecarei case trebuie sa se asigure ca in familia lui nu exista chamet. In aceasta categorie intra, in primul rand, painea dospita, dar si toate produsele fermentate sau care contin drojdie, gen paste fainoase, bere, whisky etc. Dupa ce s-au cercetat toate incaperile, la lumina unei lumanari de ceara, eventualele urme de chamet gasite se arunca sau se ard.
In zilele de Pesah mancam doar azima (matza), adica paine nedospita, pentru ca atunci cand am fost eliberati din Egipt aluatul n-a mai avut timp sa creasca. Sarbatoarea se organizeaza in familie, si atunci este condusa de stapanul casei, de regula barbatul cel mai in varsta, sau in comunitati, aici rabinul fiind cel care dirijeaza ritualul. Ne strangem in jurul unei mese speciale, de Pesah, numita Seder, si citim Hagada, retraind, simbolic, exodul din Egipt.
Copiii pun intrebari despre asta si noi le raspundem in detaliu. Intre timp, se beau patru pahare de vin si se mananca marror, ierburi amare, ca sa ne amintim ce amara era lipsa libertatii. Apoi trecem la ceva dulce, horoset, un desert din mere, nuca, miere si putin vin, care arata ca lutul din care evreii au construit, in robie, casele si palatul faraonului. Nici nu stam oricum la cina festiva, ci rezemati de scaun, tocmai pentru a sublinia ca suntem liberi.
Toate felurile de mancare amintesc despre asta: oua fierte, pentru ca asa e poporul evreu, cu cat ii dai in cap se face si mai tare; friptura de miel, pentru ca Dumnezeu ne-a pus sa ungem usile caselor cu sangele acestui animal sacrificat, ca ingerul mortii sa ne deosebeasca de egipteni si sa nu ne omoare intaii nascuti; cartofi, ca, desi cresc in pamant, urca si la masa regelui, asa cum noi am urcat spre libertate; morcovi taiati, cu zahar, dulci ca primele vorbe ale faraonului, si hrean, amar ca viata pe care ne-a facut-o, apoi. Si asa mai departe.
Ideea este ca masa trebuie sa fie o combinatie intre dulce si amar, la fel ca istoria noastra. Asa si simtim, la un evreu nu exista sarbatoare fara doliu, bucuria nu e niciodata intreaga. Ne amintim intotdeauna ca Templul Sfant ne-a fost daramat. In ultima zi de Pesah se face rugaciunea mortilor. Un ochi plange, altul rade. Nu uitam, dar suntem realisti, viata trebuie sa mearga mai departe."
"La un evreu nu exista sarbatoare fara doliu, bucuria nu e niciodata intreaga"


In Romania exista 40 de comunitati de evrei, in care traiesc aproape 11.000 de membri, dintre care peste 4.000 in Bucuresti. Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) este condusa de un comitet alcatuit din 45 de membri. Sectia de cult il are in fruntea sa pe Marele Rabin Menachem Hacohen. In grija FCER se afla 801 cimitire, desi doar 105 au mai ramas in functiune. Dintre cele 106 temple si sinagogi, 15 sunt declarate monumente istorice si arhitectonice protejate prin lege. Intre ele se afla si Templul Coral din Bucuresti.
"Imi era dor de toate ale noastre, dar mai ales de aerul de la Bistrita"


Anul acesta, Pesah-ul s-a sarbatorit intre 12 si 20 aprilie. Pentru ca multi dintre evreii din Capitala nu au avut posibilitatea sa-si pregateasca ritualul acasa, conducatorii comunitatii au organizat Seder-ul la Centrul Cultural Comunitar, din strada Popa Soare. Prof. ing. Osy Lazar, presedintele Comunitatii Evreiesti din Bucuresti, sustine ca peste 600 de evrei, sub conducerea rabinului, au respectat, astfel, "mancarea de iesire din robie".
Tot printr-un fel de "traditie", de data aceasta sinistra, in fiecare an, de Pesah, se gaseste cate un palestinian sinucigas care sa intunece sarbatoarea evreilor. In 17 aprilie 2006, intr-o gara rutiera din Tel Aviv, in urma unui atentat, au murit noua persoane iar 60 au fost ranite. Printre victime s-au aflat si doua romance, Boda Pirosca si Pesenei Rosalia, care lucrau ca ingrijitoare de batrani, la Netania, un oras la nord de Tel Aviv. Ele se aflau intr-un fel de vacanta, prilejuita de Pastele evreiesc, si s-au gandit sa viziteze capitala Israelului. Idee care le-a fost fatala. O a treia romanca, din Timis, ranita destul de grav, a scapat cu viata. Atentatul a fost revendicat de gruparea palestiniana Jihadul islamic. Presedintele Autoritatii Nationale Palestiniene, Mahmud Abbas, a condamnat atacul si a cerut comunitatii internationale sa intervina pentru oprirea violentelor in regiune. Lucru care e limpede, ca lumina zilei, ca nu se va intampla prea curand.

Papa Benedict al XVI-lea a discutat cu lideri ai Congresului Mondial Evreiesc
Papa Benedict al XVI-lea i-a primit luni 8 octombrie, intr-o audienta privata la Vatican, pe lideri ai Congresului Mondial Evreiesc (CME), in cursul careia acestia au exprimat ingrijorari cu privire la amenintarea reprezentata de Iran si la cresterea anti-semitemismului in Europa, dar au incurajat continuarea dialogului cu musulmanii moderati, transmite AP.
Delegatia CME a multumit papei pentru actiunea sa in sprijinul relatiilor interconfesionale si l-a invitat sa se intilneasca cu lideri evrei cu prilejul vizitei pe care o are programata la New York anul viitor.
In plus, delegatia a adresat un apel suveranului pontif sa ia masuri impotriva preotului polonez Tadeusz Rydzyk, acuzat ca alimenteaza sentimente antisemite prin intermediul influentului postului de radio catolic "Radio Maryja".
Congresul Mondial Evreiesc a fost reprezentat de presedintele Ronald Lauder si de noul secretar general, Michael Schneider

Dansind cu Tora
De Simhat Tora, sarbatoarea din ziua 23 a lunii Tishri, evreii se bucura pentru Tora, prin dans si cintece, intr-o procesiune speciala numita “hakafot”. Nedreptatita de cei care o considera doar un fragment al festivalului de Sukkot, Simhat Tora (“Bucuria Torei”) este o sarbatoare vesela, marcata de evrei cu dans, cintece si procesiuni.
Sfirsit si inceput de Tora
In orice sinagoga, se citeste saptaminal o parte din Tora. De Simhat Tora, in ziua 23 a lunii Tishri din calendarul ebraic, se ajunge la ultima parte a Torei, dupa care se trece imediat la citirea sulului care marcheaza inceputul acesteia – cel al Genezei (Bereishis) . Sarbatoarea subliniaza astfel ca citirea Torei este un ciclu continuu.
In aceasta zi, sint acceptati sa citeasca din Tora, in sinagogi, chiar si copiii care nu au ajuns la Bar Mitzvah (adica baietii sub 13 ani).
De sapte ori “hakafot”
In prima seara a sarbatorii, se scot din chivot toate sulurile Torei si incepe “hakafot”–ul, principala ceremonie de Simhat Tora. “Hakafot” (care vine din verbul “a inconjura”) e o procesiune in care evreii inconjoara locul din sinagoga destinat citirii Torei (“bima”).
In unele comunitati, in procesiune se inconjoara intreaga sinagoga. In timpul acestui ritual, fiecare ajunge sa poarte sulurile Torei – mai putin copiii, caci sulurile sint prea grele pentru ei. Micutii particicipa insa la “hakafot” cintind si dansind linga adultii care poarta sulurile in jurul “bimei” sau al sinagogii. Copii isi pot pregati, inainte de sarbatoare, replici in miniatura ale Torei, pe care sa le poarte. Procesiunea se repeta de sapte ori. In timpul ei se cinta imnul "Ana ha-Sem ho-siana".
“Hakafot”–ul apare la evrei si in ritualul nuptial. In cazul nuntilor insa, mirele este cel inconjurat de cele sapte cercuri pe care le face mireasa in jurul lui.
Cei onorati
Pentru un credincios este o mare onoare atunci cind este desemnat, in cadrul ceremoniilor acestei sarbatori, sa citeasca ultimul dintre suluri. “Chasan Tora” (“mirele Torei”) este numit cel care incheie citirile anuale, iar cel care va reincepe aceste citiri, cu sulul Genezei, prima parte a Torei, este numit "Chasan Bereishis" („mirele Inceputului”) .
O mare onoare se face in aceasta zi si copiiilor, care sint binecuvintati intr-o ceremonie speciala, numita „Kol Hanearim” (Totii tinerii). Micutii sint acoperiti cu talitul, salul ritualic, iar asupra lor se spun binecuvintari.
De Simhat Tora, evreilor nu le este permis sa munceasca