IN ROMANIA[1]

Rezumarea primului mesaj :

IDEI CARE UCID

La iniţiativa preşedintelui României, în octombrie 2003 s-a instituit o prestigioasă comisie internaţională pentru a studia problemele legate de Holocaustul din România. Lucrările s-au desfăşurat sub preşedinţia onorifică a lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Cercetările au fost definitivate, concluziile au fost stabilite, eforturile depuse au fost subliniate cu recunoştinţă în alocuţiunile rostite de doi preşedinţi succesivi (Ion Iliescu şi Traian Băsescu). Statul român a comandat Editurii Polirom publicarea impresionantei lucrări. De aici încolo însă, un văl gros de tăcere se aşterne în presă peste această carte incendiară, încît nu mai ştii ce să crezi: lumea n-a citit-o, sau optează doar pentru aşteptarea prudentă?

Pe undeva, liniştea generalizată de azi – întreruptă ici şi colo de invectivele antisemiţilor – e justificată. Căci Raportul final al Comisiei Wiesel ne propune o abordare extrem de complexă, pe linia studierii mentalităţilor, a biografiei intelectualităţii române reprezentative, a istoriei evenimenţiale, cu numeroasele sale detalii tragice, a consemnării unor mărturii directe, de la “firul ierbii”, a unor acute dezbateri morale şi existenţiale asupra trecutului şi prezentului nostru, din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Numeroasele ipoteze lansate de unii studioşi pe cont propriu în ultimii zeci de ani şi combătute de alţi cercetători, legate de implicarea României în masacrul extins asupra evreilor, sînt astăzi pentru prima dată însumate şi asumate oficial, într-un document cu pondere istorică, politică, diplomatică şi (poate) economică.

Absolut impresionantă e mai ales organizarea logică, minuţioasă, temeinică, a materialului prezentat. Faptele sînt urmărite nu doar în momentul istoric al tragicei lor desfăşurări, ci luîndu-se în considerare întregul proces al cauzalităţii, de-a lungul deceniilor. Cum se poate ca oameni paşnici, blînzi şi inofensivi să se năpustească într-o bună zi asupra vecinilor sau concetăţenilor, să-i lovească, să-i jefuiască şi să-i ucidă? Răspunsul la o asemenea întrebare elementară ar trebui să conţină mai multe trepte de explicitare. Una din ele aşază la temelii complicitatea intelectualităţii reprezentative. Nume de frunte ale intelighenţiei româneşti, directori de conştiinţă ai poporului dezorientat şi-au pus în repetate rînduri puterea influenţei în slujba urii. Atunci cînd un om fascinant, inteligent, prestigios sau carismatic îţi repetă insistent că evreul de lîngă tine aparţine unei subcategorii umane care nu merită respect, riscul de a se face crezut e foarte mare. În loc să ne tot întrebăm “cum a fost cu putinţă?”, ar trebui să recitim intervenţiile publice ale numeroşilor intelectuali ai vremii. De la ideile care ucid şi pînă la crima efectivă era doar un singur pas – care a fost făcut cu frenezie.

- Ion Brătianu, om politic de frunte, refuză în 1866 acordarea de drepturi cetăţeneşti pentru evrei, în conformitate cu tratatele internaţionale, şi îi cataloghează ca fiind plaga socială a României: “Numai măsuri administrative puternice ne pot scăpa de această pacoste şi îi pot împiedica pe proletarii străini să ne invadeze ţara”.

- Cezar Bolliac, revoluţionar de la 1848, se plînge de parazitismul evreilor: “Este înspăimîntător, domnilor, să vezi extinderea de zi cu zi a acestei congregaţii funeste, dar mai înspăimîntător este că gîndeşti că nicăieri ea n-a prins rădăcini atît de adînci ca la noi”.

- Mihail Kogălniceanu, om de stat prestigios, intensifică în 1869 procesul de eliminare a evreilor din satele româneşti, lipsindu-i de mijloacele de existenţă: “Veţi vedea că Moldova e secată, suptă de cîrciumarii şi accizarii evrei; veţi vedea cum în Moldova un evreu intră în sat sărac lipit şi peste 2-3 ani iese cu capital mare, veţi vedea lipitorile satelor din Moldova”. Interpelat de guvernele democratice occidentale, politicianul român se prevalează orgolios de dreptul neamestecului în treburile interne: “Iată limbagiul ce l-am ţinut străinilor, am zis că noi nu recunoaştem puterilor străine dreptul să se amestece în afacerile noastre administrative din întru [din interior]".

- Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate de talie enciclopedică, justifică în 1866 ura pe care evreii ar atrage-o asupra lor prin trei elemente: “tendinţa de a cîştiga fără muncă, lipsa simţului demnităţii şi ura contra tuturor popoarelor”.

- Vasile Conta, filosof recunoscut, afirmă în 1879 că intenţia evreilor este de a-i alunga pe români din România pentru a-şi stabili un stat pur evreiesc şi declară în Parlament: “Dacă nu luptăm contra elementului evreiesc, murim ca naţiune”.

- Vasile Alecsandri, poet român de frunte, atrage atenţia în 1879 asupra fanatismului religios al evreilor şi asupra caracterului ocult al acţiunii lor: “Patria lor este Talmudul! Puterea lor este fără de măsură, căci alte două puteri constituie temelia şi sprijinul său: francmasoneria religioasă şi aurul”.

- Ioan Slavici, prozator clasic ardelean, în lucrarea sa Chestiunea ovreilor din România (1878), îi caracterizează pe aceştia ca fiind o “boală” şi propune soluţia radicală, prefigurînd în mod surprinzător Holocaustul: “Ne rămîne doar ca, la un semn, să închidem graniţele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre pînă la cel din urmă ca să nu mai rămînă nici sămînţă din ei”.

- A.D. Xenopol, istoric reputat, declară în 1902 că numai evreii botezaţi ar trebui să primească cetăţenia română, iar cei care nu s-au convertit încă ar trebui alungaţi din ţară.

- Nicolae Iorga, strălucită personalitate a istoriografiei româneşti, intelectual enciclopedic şi figură emblematică a politicii naţionale, îndeamnă în 1937 la izolarea evreilor în societate şi la mobilizarea generală împotriva elementului alogen: evreii “lucrează ca să aibă pentru ei, ca naţie năvălitoare, cît mai mult. Pînă şi în profesiunile libere, pînă şi în învăţămînt, în ştiinţă, în literatură, ca avocaţi, ca medici, ca arhitecţi, ca profesori, tot mai mulţi, cu filologii, cu ziariştii, cu poeţii, cu criticile lor, ei ne dau pur şi simplu afară din ţara noastră… Ei ne sugrumă bisericile, ne înlocuiesc moralitatea prin opiul ziaristic şi literar cu care ne incită. (…) Noi să ne organizăm pentru războiul conştiinţei şi al muncii. Să ne strîngem împreună unde mai sîntem. Şi să pornim la recîştigarea prin truda de fiecare zi şi prin perfecta bună înţelegere, prin ruperea de raporturi cu aceia care vreau să ne înlocuiască, şi să ne recucerim cele ce le-am pierdut. / Ei între ei, pentru ei, cum au vrut. Noi între noi, aşa să vrem!”.

- Octavian Goga, poet al unităţii naţionale (dar şi politician veros), înainte de a promova legile antisemite ce confiscau cetăţenia română şi drepturile civile cîtorva zeci de mii de evrei, se răfuia în 1935 cu mentalitatea şi moralitatea etniei minoritare: “Oameni care n-au loturi în cimitirele româneşti cred că pot să îndrume sufletul, impulsul material al gîndirii noastre, îşi închipuie că orice manifestare morală a noastră e patrimoniul lor, se ating de aceasta cu mîinile lor murdare, fac din rotativele lor pur şi simplu un mijloc de dărăpănare morală a societăţii româneşti”.

Iar apoi, cînd cuvintele şi-au atins ţinta, au venit faptele: Holocaustul din România. Au pierit de moarte violentă între 280.000 şi 380.000 de fiinţe umane.

http://193.226.7.140/~leonardo/n09/Laszlo1.htm

Romania isi reafirma angajamentul privind restituirea bunurilor comunitatii evreiesti
Secretarul de stat din MAE Bogdan Aurescu a precizat ca in Romania exista angajament politic pentru restituirea bunurilor comunitatii evreiesti si pentru abordarea responsabila a temei Holocaustului. "In ultimii 20 de ani, dupa caderea comunismului, societatea romana a devenit constienta de nevoia de a aborda responsabil ceea ce a lasat in urma perioada Holocaustului. Acest lucru include si examinarea responsabilitatilor autoritatilor romane in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial", a declarat secretarul de stat pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, la conferinta internationala "Holocaust Era Assets", care a avut loc la Praga si Terezin. Dupa cum transmite NewsIn, statele participante au adoptat o Declaratie privind problematica despagubirii victimelor nazismului, iar MAE roman saluta acest demers.

Conferinta, la care au participat 46 de state, precum si importante organizatii internationale interguvernamentale si nonguvernamentale, a fost organizata de presedintia ceha a UE si s-a axat pe procesul de restituire a proprietatilor, obiectelor sacre si culturale confiscate evreilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe educatia cu privire la adevarul despre Holocaust, precum si pe asistenta sociala pentru supravietuitorii si urmasii victimelor Holocaustului.

In interventia sa din cadrul Conferintei, Bogdan Aurescu a subliniat progresele Romaniei inregistrate in ceea ce priveste restituirea bunurilor comunitatii evreiesti din Romania, accentuand vointa politica ferma de continuare a acestui proces si a prezentat masurile de protectie sociala adoptate pentru supravietuitorii Holocaustului si pentru rudele victimelor acestuia. Aurescu a recunoscut ca procesul privind restituirea bunurilor a durat mult si ca au fost intampinate dificultati.

Cu toate acestea, secretarul de stat si-a exprimat speranta ca la Bucuresti va fi construit un monument al Holocaustului. "In 2004, Raportul Comisiei Internationale pentru Studiul Holocaustului, prezidata de Elie Wiesel, a fost sustinuta de autoritatile romane, reprezentand un moment important pentru analizarea unei perioade intunecate pentru omenire si pentru tara noastra. In acest an, speram ca vom fi martorii construirii unui monument al Holocaustului in Bucuresti", a mai spus Aurescu. El a subliniat, de asemenea, rolul Romaniei in introducerea temei combaterii antisemitismului pe agenda OSCE si in conferintele organizate de tara noastra in 2007 si 2008, la Bucuresti, pe aceasta tema.

Declaratia finala a Conferintei, care nu are valoare juridica obligatorie, prevede, in principal, adoptarea de catre statele participante de masuri vizand restituirea proprietatilor si bunurilor comunitatilor evreiesti confiscate de regimul nazist si a operelor de arta si obiectelor de cult jefuite in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. De asemenea, statele participante s-au angajat sa adopte masuri de protectie sociala pentru supravietuitorii Holocaustului si victimele persecutiilor naziste si sa adopte masuri vizand educatia, comemorarea si cercetarea Holocaustului. Tara gazda a Conferintei, Republica Ceha, s-a angajat sa gazduiasca sediul unui nou infiintat Institut European privind Memoria Holocaustului.

Studentii din Iasi, acuzati ca folosesc oase si cranii de evrei la cercetari stiintifice
O organizatie evreiasca verifica suspiciunile potrivit carora studenti la medicina din Romania ar fi cumparat oseminte dintr-un mormant comun evreiesc pentru a le folosi la cercetari stiintifice, relateaza luni site-ul de stiri israelian Walla News, preluat de Agerpres.

Informatia transmisa de Walla News se bazeaza pe un e-mail primit in urma cu doua luni de o institutie rabinica europeana care continea marturia obtinuta de un evreu american domiciliat la Iasi.

Potrivit acestei marturii, studenti la medicina din Iasi i-ar fi povestit evreului american ca achizitioneaza oase si cranii dintr-un mormant evreiesc comun din perioada Holocaustului, aflat in localitatea Podul Iloaiei.

Costul fiecarui os folosit pentru cercetari ar fi de 40 de dolari, platiti angajatilor cimitirului care au deschis mormantul si le furnizeaza oase spalate si curatite.
Studentii la medicina de la Universitatea din Iasi au declarat ca in interiorul campusului pot fi vazute numeroase anunturi cu privire la vanzarea de oase si cranii.

Practica de acest gen contravine normelor adoptate de numeroase universitati din lume, unde oasele umane sunt inlocuite cu replici din plastic.

De asemenea, in posesia Centrului Rabinilor Europei s-ar afla inregistrarea audio a unei conversatii cu paznicul cimitirului din Podul Iloaiei, in care nu este negata practica scoaterii de oase din mormantul comun evreiesc.

Rabinul Aryeh Goldberg de la Centrul Rabinilor Europei a declarat, potrivit Walla News, ca are relatii bune cu ambasadorul Romaniei pe langa Uniunea Europeana si ca in zilele urmatoare ii va prezenta aceasta problema.
La demersul rabinului Aryeh Goldberg se va alatura si Naftali Deutsch, rabinul organizatiei Habad de la Bucuresti, care se va intalni de asemenea cu reprezentantii Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.

Papirene kinder, de Andrea GHIȚĂ:Într-o cameră de la parterul unui bloc din centrul Băii Mari am ascultat fascinată un cântec interbelic în limba idiş, întitulat „Papirene kinder” – copii de hârtie . Un cântec care deplânge singurătatea părinţilor părăsiţi de copiii plecaţi să-şi caute norocul în lume, lăsând în urmă doar fotografiile. Mihai Eisikovits cântă cu simţire vechea melodie, privind, la rându-i, fotografiile atârnate pe perete ale celor două fiice; una stabilită în Israel, cealaltă în America… Dar astăzi nu mai e ca pe vremuri, există telefon şi avioanele survolează mările şi oceanele în câteva ore. Fiicele îl sună foarte des şi-l vizitează an de an. Şi totuşi, Mihai Eisikovits este înconjurat de „papirene kinder”, zeci şi zeci de desene în creion, al căror număr sporeşte în fiecare zi. Desenele, alcătuite din câteva linii esenţiale, prezintă cu nostalgie şi ironie scene din viaţa de zi cu zi a populaţiei evreieşti habotnice şi sârguincioase din satele şi orăşelele maramureşene. O parte din ele a fost cuprinsă în volumul „Ce a fost … nu mai este”, publicat în 2007 la Editura Gutinul din Baia Mare. Cărţulia cu coperte albastre dezvăluie scene dintr-o lume spulberată de Holocaust. Copiii care se grăbeau către cheider (şcoala primară evreiească), bărbaţii adunaţi la sinagogă, mama care aprindea lumânări de Şabat, nuntaşii care joacă „mitzva tanz” (dansul în care băiatul şi fata ţin capetele unei batiste), bătrânul peticar, librarul ambulant, cărbunarul, săpunarul, plugarul, muzicanţii kleizmer, cârciumarul, învăţătorul talmudist şi cerşetorul mai există doar în amintirea supravieţuitorilor din ce în ce mai bătrâni şi mai puţini la număr. Fiecare desen este însoţit de un comentariu în limbile română, maghiară, engleză şi idiş, câteva cuvinte care întregesc povestea creionată din câteva linii.
Prefaţa şi postfaţa volumului sunt alcătuite din cuvinte simple, care merg la inima cititorului. Iată ce scrie autorul care trecuse de 85 de ani atunci când şi-a publicat cartea.

„Stimate Cititorule,
Nu sunt şcolit în domeniul artelor plastice, însă desenul mi-a plăcut încă de pe vremea când eram elev la Liceul Petru Maior din Gherla. Dorinţa mea a fost să asigur amintirea acelor maramureşeni, oameni paşnici şi sârguincioşi, care au fost nimiciţi împreună cu familiile lor, FĂRĂ NICI O VINĂ, numai din cauza ideilor preconcepute şi a barbariei umane. VĂ ROG ca prin această prismă să priviţi desenele. Dacă le categorisiţi stângace, nu mă supăr. Sper, totuşi, că scopul meu este evident: CA NEDREPTĂŢILE ŞI TRAGEDIILE SĂ NU SE REPETE, SĂ FIE ÎMPIEDICATE DIN TIMP !”
Cu stimă,
Eisikovits Mihai”

Mihai Eisikovits s-a născut şi a învăţat la Gherla. A ajuns la Baia Mare de abia în 1941, când a fost convocat la detaşamentul de muncă din armata maghiară. Dar n-a stat mult pentru că a fost trimis pe front. A construit terasamente de cale ferată, drumuri forestiere din bârne şi a săpat tranşee. Printre tovarăşii săi de suferinţă s-au numărat şi mulţi evrei maramureşeni, de la care a învăţat limba idiş şi a aflat multe despre modul de viaţă al acestei populaţii simple şi profund evlavioase. Cei mai mulţi dintre ei au pierit pe întinderile îngheţate ale Ucrainei. Mihai Eisikovits a avut norocul să scape, deşi în 1944 a căzut prizonier la sovietici, a construit terasamente de cale ferată şi drumuri forestiere din bârne, de astă dată lângă Kaliningrad, şi a scăpat abia în 1948.

Mihai Eisikovits a împlinit 89 de ani, dar este încă în putere. Cântă cu simţire „papirene kinder” şi continuă să deseneze. Zeci şi zeci de desene despre detaşamentul de muncă din Ucraina şi prizonieratul din Uniunea Sovietică. Zeci şi zeci de „copii de hârtie”, care aşteaptă să pornească în lume într-o nouă carte.citeste[...]

Comemorarea pogromului de la Iasi

Acum 68 de ani, intr-o zi de duminica, 29 iunie, a inceput una dintre cele mai negre pagini din istoria orasului Iasi. In acea zi, generalul Antonescu a ordonat curatarea orasului de evrei.

Inainte de aceasta zi fatidica, comunitatea evreiasca reprezenta jumatate din populatia orasului insa dupa acea zi, numarul lor a scazut cu miile: au fost executati sau au fost deportati in "trenurile mortii" spre locuri unde au avut, o buna parte dintre ei, aceeasi soarta. Putine au fost familiile de evrei din Iasi care nu au pierdut atunci macar o ruda.

In memoria acelor zile tragice, comunitatea evreiasca din Iasi organizeaza duminica, de la ora 10.30, la Cimitirul Evreiesc, un eveniment special la care au fost invitat primarul Gheorghe Nichita si prefectul Victorel Lupu.

Dupa evenimentul de aici, membrii comunitatii vor merge la Podu Iloaiei, acolo unde in 1941 s-a oprit unul dintre cele doua trenuri ale mortii, dar si la Tirgul Frumos, unde de asemenea locuia o importanta comunitate evreiasca.

Marja de eroare (14-06-2009) O sfidare pentru negaționiștii Holocaustului, de Petru CLEJ: citeste[...]

Studii despre Holocaust
A
apărut primul număr al revistei Holocaust – studii şi cercetări publicată sub egida Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“. Noua publicaţie reprezintă o premieră în spaţiul ştiinţific românesc, axându-se pe popularizarea sistematică a concluziilor cercetărilor legate de tragedia evreilor din România anilor celui de-al doilea război mondial. În secolul extremelor, evreul a devenit arhetipul ţapului ispăşitor învinovăţit pentru eşecurile societale de pe tot cuprinsul Europei. Holocaustul, această industrializare şi instituţionalizare a eliminării comunităţilor de evrei europeni, a fost asumat ca politică oficială de stat în Germania între 1933–1945.
Nu de puţine ori, politicile premeditate de persecutare a evreilor au fost aplicate şi de către alte state europene. Spre exemplu, România se alătura acestor tendinţe europene în ianuarie 1938, prin adoptarea unei legislaţii antisemite (Decretul-lege nr. 16/113), care prevedea procesul de revizuire a cetăţeniei pentru evrei. De aici până la excluderea acestor cetăţeni consideraţi indezirabili din „corpul patriei“ nu a mai fost decât un pas. Ascensiunea antisemitismului care cuprinsese întreaga Europă a avut însă şi ample efecte naţionale, precum: pogromul din ianuarie 1941 de la Bucureşti, din timpul rebeliunii legionare. În România nu doar evreii au avut de suferit, ci şi populaţia romă. Edificator în acest sens a fost episodul deportării romilor din Oltenia în Transnistria, o iniţiativă a guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu.
Antisemitismul românesc se leagă şi de numele unor importante personalităţi ale epocii interbelice, precum Nichifor Crainic. Despre toatea acestea, dar şi numeroase alte studii interesante despre impactul persecutării evreilor în România puteţi citi în primul număr al revistei Holocaust – studii şi cercetări. //
//Holocaust –
studii şi cercetări,
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului
din România
„Elie Wiesel“
// 2009

Din nou despre Holocaust
http://www.formula-as.ro/2003/572/editorial-15/din-nou-despre-holocaust-4164
Din nou despre Holocaust. Romania este iar in atentia presei internationale. In mod negativ. Acum nu se mai poate sustine ca la mijloc este vreo incercare de a compromite sansele noastre de a ne integra in Nato, pentru ca imaginea proasta a tarii a fost provocata de reprezentantii Guvernului. Acest...

Din nou despre Holocaust

Romania este iar in atentia presei internationale. In mod negativ. Acum nu se mai poate sustine ca la mijloc este vreo incercare de a compromite sansele noastre de a ne integra in Nato, pentru ca imaginea proasta a tarii a fost provocata de reprezentantii Guvernului. Acestia au declarat ca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe teritoriul Romaniei nu a avut loc un Holocaust. Culmea este ca declaratia s-a facut cu ocazia semnarii acordului de colaborare intre Arhivele Statului si United States Holocaust Memorial Museum, din Washington D.C. Acordul permite in continuare transferarea in Sua a documentelor care dovedesc modul in care autoritatile din vremea Guvernului Antonescu au participat la Holocaust. Autoritatile actuale nu mai vor sa ascunda trecutul, ci permit continuarea studiilor cu privire la evenimentele criminale in urma carora multi evrei au fost omorati de armata, jandarmerie si alte autoritati, atat pe teritoriul Romaniei, cat si in teritoriile luate de catre Urss, iar apoi reocupate de Romania, precum si in Transnistria, la Odessa, in Ucraina. Deja s-au scris lucrari fundamentale pe aceasta tema, nu mai exista dubii, specialistii si-au dat verdictul. Cercetarile continua pentru a lamuri anumite detalii importante. Datorita interesului pe care Romania il are de a se integra in Nato, in 2002 Guvernul Romaniei a emis doua Ordonante de urgenta care pedepsesc manifestarile extremiste si negationiste, precum si pe aceia care fac cultul personalitatii unor criminali de razboi, cum a fost Maresalul Antonescu. Comunitatea internationala a apreciat pozitiv aceste acte guvernamentale, asteptand sa fie adoptate ca legi. Cu toate acestea, negationismul cu privire la Holocaust continua sa se manifeste in anumite cercuri. Daca pana acum era vorba de cercuri marginale, acum negationismul a devenit politica de stat.
Reprezentantii Guvernului practica dublul discurs despre Holocaust. Presedintele Ion Iliescu si Ministrul Culturii, Razvan Theodorescu, au facut declaratii negationiste, cu toate ca documentele din arhivele romanesti si internationale, precum si literatura de specialitate au demonstrat indubitabil circumstantele Holocaustului. Pe 19-20 iunie 2003, la Viena s-a desfasurat conferinta Osce cu privire la antisemitism, cu peste 300 de participanti din Europa, Asia si Sua la nivel de ministri, secretari de stat, senatori Sua, organizatii evreiesti etc. Din Romania trebuia sa participe ministrul de Externe, Mircea Geoana, dar pentru ca a participat la Conventia Ue din Grecia, a fost inlocuit de secretarul de stat Diaconescu. Conferinta a avut ca subiect proliferarea antisemitismului in Europa contemporana. Nationalistii ultraextremisti autohtoni nu sunt izolati, pentru ca antisemitismul, rasismul, xenofobia, sovinismul agresiv se manifesta in multe alte tari, chiar democratice. Diferenta o da centralitatea sau marginalitatea unor asemenea elemente in societate si politica. Chiar la inceputul conferintei s-au citit comunicatul Guvernului Romaniei, precum si opiniile dubioase ale unor oficialitati. Delegatia noastra a transmis punctul de vedere al Guvernului Romaniei, care a recunoscut ca intre 1940 si 1945 pe teritoriul tarii noastre s-au petrecut crime de razboi si ca Romania isi asuma responsabilitatea pentru participarea la Holocaust. Delegatia Romaniei s-a intalnit cu delegatiile Sua, Israelului, ca si cu diferite delegatii ale organizatiilor evreiesti, care au cerut explicatii suplimentare cu privire la modul scandalos in care oficialitatile neaga evidentele istorice.
In cadrul conferintei Osce de la Viena s-au discutat mai multe cazuri de tinere democratii care doresc sa se integreze in Nato si Ue, dar nu impartasesc valorile si atitudinile occidentale, inclusiv cele legate de curajul de a privi raul in ochi si de a recunoaste erorile si crimele comise in trecut. S-a spus ca sunt inca natiuni care nu au ajuns la o maturitate sociala si politica de natura a le conferi forta de a recunoaste crimele comise in interiorul granitelor lor sau in actiuni pe teritoriul altor state. La conferinta de la Viena s-a ajuns la consensul de a nu permite acelor natiuni sa-si intoarca spatele la problemele trecutului. Celor care nu accepta aceste standarde de comportament moral si democratic nu li se va permite sa devina parteneri deplini si egali ai democratiilor occidentale emancipate. Dupa prabusirea nazismului in 1945 in toate tarile Europei Occidentale unde a existat o implicare similara in Holocaust - si unde au existat, de asemenea, cercuri reactionare care au negat Holocaustul sau participarea anumitor autoritati - au avut loc dezbateri publice, s-au pus in aplicare programe educationale si s-au votat legi antirasiste. Recomandarile conferintei Osce catre tarile unde au loc acum asemenea dezbateri au fost de a lua masuri similare adecvate.
Pentru cine vrea sa se documenteze cu privire la Holocaust si la negationism, exista o multime de surse bibliografice. De pilda, Editura Polirom a tradus recent cartea lui Michael Shafir, analistul politic de la "Europa Libera", "Intre negare si trivializare prin comparatie. Negarea Holocaustului in tarile postcomuniste din Europa Centrala si de Est". Shafir se ocupa de Ungaria, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Croatia, nu numai de Romania. Spre deosebire de autorii preocupati doar de crimele comise de nazisti si regimurile aliate lor, Shafir se ocupa si de crimele regimurilor totalitare comuniste. Autorul demonstreaza care este unicitatea Holocaustului si unicitatea sistemului concentrationar comunist, dar descurajeaza comparatiile ieftine si atitudinile simpliste, care din cauza anticomunismului sau antifascismului tind sa vada doar o parte din adevarul istoric.
Exista oameni care nu prea pricep de ce mai este nevoie sa se discute despre Holocaust sau crimele comise de regimurile comuniste. Ei nu inteleg faptul ca democratiile capitaliste consolidate nu sunt doar sisteme economice prospere, ci mai ales regimuri politice bazate pe valori si principii morale. Adevarul, dreptatea, libertatea, egalitatea, solidaritatea sunt valori si atitudini fara de care democratiile liberale sunt imposibile. Cine nu isi asuma critic trecutul, cine nu se desparte de crimele si erorile trecutului este condamnat sa le repete in viitor. Culmea este ca dupa prabusirea comunismului si dupa 11 septembrie 2001, in lume se dezvolta din nou mentalitatile totalitare, de la ura comunistilor fata de democratiile liberale pana la antisemitism, care nu mai este doar monopolul nazistilor. Romania nu va fi imuna la extremismul de stanga si de dreapta daca nu practica exercitiul politic si moral al discutarii critice a exceselor din trecut. Este ingrijorator ca anumite cercuri din aceasta tara se ocupa de diversiuni de natura a bloca atat cunoasterea adevarului cu privire la crimele comunismului, cat si la crimele din categoria Holocaustului. Din fericire, sunt multi cetateni liberi, cu inteligenta politica si constiinta morala, care nu vor accepta minciunile si prejudecatile. Ei sunt viitorul acestei tari.
Dan Pavel

Ameninţări cu simboluri naziste pentru evreii făgărăşeni



Pe adresa sinagogii din Făgăras a venit o scrisoare de ameninţare, plină de simboluri naziste si de citate biblice ultimative care îndeamnă la pocăintă si botez întru Domnul. Aparent, citatele vin din partea unor organizatii adventiste. Scrisoarea poartă stampila „Craiova Tranzit“ si are scrisă corect si citet adresa sinagogii.

Deoarece la Făgăraş nu există un rabin care să oficieze serviciul religios, scrisoarea a ajuns la unul dintre membrii comunitătii evreieşti.În această vară sinagoga din Făgăraş a fost curătată de gunoaie şi de inscripţii sataniste şi naziste, după ce în urmă cu aproape 20 de ani a fost desacralizată si lăsată în paragină.





,,Sunt şocat de primirea acestei scrisori si nu înteleg care ar putea fi sursa ei si cu ce scop. Mesajele sunt ofensatoare si nu stiu de ce tocmai acum cineva a făcut un astfel de demers“ spune unul dintre membri micii comunitătii evreiesti din Făgăras. În plicul venit pe adresa sinagogii se afla un afiş format A4 alb- negru, pe care au fost scrise cu roşu, de mână, câteva citate biblice şi denumirea unei ligi adventiste inexistentă. În mod evident, încă de la prima vedere, se poate observa o incoerenţă a mesajelor şi siglelor de pe afişul de ameninţare, chiar dacă fiecare sunt bogate în semnificaţii. Şochează în primul rând siglele naziste şi neonaziste, încadrate de sigle ale unor organizaţii adventiste sau colaboratoare cu acestea. În partea stângă sus este tipărită o zvastică nazistă, iar în centru jos se poate vedea Adolf Hitler, încadrat de SS-işti, sub o statuie în care este reprezentat vulturul imperial al celui de-al Treilea Reich.





În partea de jos a afişului se află bannerul unui partid neonazist britanic ,,N9S“. Acesta a fost înfiintat în 1977. Scos în afara legii, partidul milita printre altele şi pentru nerecunoaşterea Holocaustului, în care au fost exterminaţi de nazişti aproximativ 6 milioane de evrei. Pe părţile laterale a afişului se poate citi ,,Nu Vechea Stângă“. Aparent inscripţia este fără sens şi singura corelare poate fi făcută pe bază politică. Conform analiştilor ,,Vechea Stângă“ ar îngloba social-democraţia şi proiectul comunist, care nu au reuşit să creeze acea lume echitabilă şi egalitară promisă, ceea ce a condus la un nou val de proiecte egalitare în anii ’60.
Ameninţaţi cu citate din Biblie
Pe afiş sunt scrise de mână, cu o caligrafie frumoasă şi formată, câteva mesaje identificate drept citate din Biblie. Primul este ,,Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“ identificat drept fiind cea ce zice Domnul Iisus în Marcu 1,15. Teologii consideră că nu este un mesaj justiţiar pentru că tot Isus a spus ,,Nu am venit ca să judec lumea, ci să o mântuiesc“. În cazul acestui afiş şi în corelare cu celelalte citate din Biblie, poate fi interpretat drept un ultimatum. Al doilea mesaj scris cu roşu şi adresat evreilor din Făgăraş spune: ,,Pocăiţi-vă şi fiecare să se boteze întru Numele Domnului Isus!“ , o aluzie directă la faptul că evreii nu se botează în sensul creştin al cuvântului. Ultimul mesaj, îngroşat, spune ,,De nu vă veţi Pocăi, cu toţii veţi pieri la fel! Aşa grăieşte Domnul“. Acest citat bilblic în corelare cu simbolurile naziste poate duce cu gândul la o ameninţare cu un nou Holocaust, de natură spirituală sau chiar fizică. De altfel, însăşi scrierea unor citate biblice sub aripile vulturului hitlerist este de natură să şocheze.





Deşi mai multe sigle ale unor organizaţii adventiste se regăsesc pe afiş, este greu de crezut că între cele două religii ar exista un conflict. Scrisul îngrijit, cunoaşterea precisă a adresei destinatarului şi modul în care este făcut afişul indică faptul că cine l-a realizat are cunoştinţe destul de avansate. Este puţin probabil să fie o farsă inocentă din partea unor puşti care caută să se distreze. Pe de o parte, afişul pare a fi lipsit de coerenţă, încărcat cu prea multe simboluri. Pe de altă parte, însăşi prezenţa multitudinii de simboluri duce cu gândul la faptul că există un mesaj codat, care aşteaptă să fie descifrat.





Pastorul Viorel Dima, director al departamentelor de comunicare şi libertate religioasă din cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, declară că deşi pe afiş apar siglele unor organizaţii adventiste sau colaboratoare ale Bisericii Adventiste, acestea au fost puse fără acordul proprietarilor. ,,Într-adevăr siglele sunt de la organizaţiile noastre. Cu comunitatea evreiască noi suntem însă într-o relaţie specială. Am avut cu o săptămână înainte de Crăcin un simpozion la care a participat şi Primul Rabin, am fost şi la o emisiune împreună şi noi suntem recunoscuţi prin excelenţă cu ziua de sâmbătă ca zi de închinare la fel ca şi dânşii. Deci ne apropiem foarte mult. Ne dezicem foarte ferm de lucrul acesta şi nu avem nicio legătură. O să scriu chiar o scrisoare comunităţii evreieşti de acolo din localitate şi încerc să iau legătura şi cu primul rabin pentru a lămuri problema. În mod clar ne delimităm de autorii acestui afiş şi sperăm să fie identificaţi şi traşi la răspundere“ a declarat pastorul Viorel Dima.

victimele Pogromului din 21-23 ianuarie 1941, comemorate la Sinagoga Mare din Bucureşti
Într-un comunicat de presă transmis Agenţiei Anima News, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, informează că victimele pogromului săvârşit de legionari, în 21 – 23 ianuarie 1941, la Bucureşti, au fost comemorate în Sinagoga Mare.

În comunicatul FCER se menţionează: "A fost o rememorare din unghi contemporan, un exerciţiu interactiv de neuitare a tragediei petrecute acum 68 de ani în Capitală. Aşa a reieşit din evocarea realizată de dr. Lya Benjamin, cercetătoare la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România şi din analiza întreprinsă de dr. Alexandru Florian, director executiv al Institutului Naţional de Studiere a Holocaustului în România, cu observaţii critice judicioase şi luare de atitudine faţă de apariţia culegerii de mărturii ale unor legionari participanţi la pogrom, volum recent apărut la Editura Humanitas.
Chiar din titlu, „Ţara, legionarii, Căpitanul”, cartea este de natură să răscolească sufletele supravieţuitorilor Holocaustului în România, remarca moderatorul comemorării, preşedintele Federaţiei, dr. Aurel Vainer. Consilier dr. Radu Nicolae a transmis, din partea secretarului de stat în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Anghel Andreescu, un mesaj de solidaritate cu suferinţele îndurate de evreii români. Directorul Departamentului pentru Păstrarea şi Valorificarea Patrimoniului Sacru Evreiesc din cadrul Federaţiei, ing. Rudy Marcovici, a prezentat proiectul de înălţare a unui memorial dedicat victimelor pogromului la Cimitirul Evreiesc din Şos. Giurgiului. Cu acelaşi prilej a fost lansată cartea fraţilor Iancu şi Iosif Guttman, victime ale pogromului, „Slove de martiri”, apărută la Editura Hasefer, recomandată de redactorul ei, Andrei Banc. Cutremurătoare a fost retrăirea tragediei, emoţie transmisă sălii de sora martirilor, prof. univ. dr. Hava Haas, stabilită în Israel, invitată de onoare la adunarea comemorativă".

Atac armat la Muzeul Holocaustului sub ochii unui jurnalist al Ziarului de Iasi

Adrian Cioflanca, aflat la Centrul de Studii al Muzeului din Washington, relateaza despre incidentul petrecut ieri in incinta complexului.


Doua persoane au fost impuscate ieri in apropierea Muzeului Holocaustului din Washington, ranitii fiind transportati la spital, iar muzeul a fost imediat evacuat. Autorul atacului, un membru al organizatiei rasiste White Supremacy - Suprematia Alba a fost arestat. Atacul comis la muzeul aflat la 500 de metri de Casa Alba s-a produs in jurul orei 20.00, ora Romaniei, cind de regula afluenta vizitatorilor este mare. Victimele au fost transportate la spital - este vorba despre un gardian ranit si de autorul atacului.

Barbatul, un octogenar pe nume James Von Brunn, a intrat in muzeu si l-a impuscat pe gardian. Doar doua focuri de arma a apucat sa traga, pentru ca un alt gardian a tras la rindul sau, ranindu-l pe agresor. Echipele de interventie au sosit la fata locului si muzeul a fost imediat evacuat. Unitatea FBI antiterorism aflata la fata locului a cerut colegului nostru sa stearga de pe camera imaginile pe care le inregistrase.

Deschis in 1993, muzeul a fost vizitat in total de peste 28 de milioane de persoane. Muzeul este in mod obisnuit foarte bine pazit, cu gardieni pozitionati atit in exteriorul, cit si in interiorul cladirii. Vizitatorii trec prin detectoare de metal la intrare, iar gentile le sint verificate.

Atacul de la Muzeul Holocaustului din capitala americana intervine dupa ce, saptamina trecuta, presedintele Barack Obama vizitase lagarul de concentrare de la Buchenwald, Germania, si denuntase ura impotriva evreilor.

Comemorare la Templul Memorial al Deportaţilor din Cluj, de Andrea GHIȚĂ
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9878
An de an, în luna iunie, membrii comunităţii evreieşti din Cluj organizează festivitatea de comemorare a martirilor clujeni ai Holocaustului. Dacă în alţi acest eveniment era onorat de reprezentanţii administraţiei locale, ai partidelor, ai bisericilor creştine şi ai conducerii FCER, anul acesta (fiind Rusaliile ortodoxe şi alegerile euro-parlamentare) reuniunea de duminică, 7 iunie, s-a desfăşurat într-o atmosferă familială. Alături de evreii clujeni au luat loc în băncile Templului Memorial al Deportaţilor prietenii şi cunoştinţele, concitadinii care voiau să cinstească memoria celor 16.000 de morţi, din rândul celor 18.000 de evrei clujeni deportaţi la Auschwitz, de autorităţile horthyste şi naziste, în iunie – iulie 1944. Şase supravieţuitoare ale lagărelor morţii au aprins şase lumânări în memoria celor şase milioane de victime .
S-au rostit rugăciuni, au fost intonate imnurile României şi Israelului şi Corul Talmud Tora a susţinut un program de cântece în limbile idiş şi ebraică. Cele trei cuvântări rostite cu acest prilej au scos în evidenţă aspecte diferite legate de păstrarea memoriei Holocaustului.
Filosoful şi profesorul universitar Nicolae Kallós, supravieţuitor al lagărelor de la Auschwitz şi Buchenwald, a spus printre altele:
Rândurile noastre, ale supravieţuitorilor, s-au rărit şi se răresc inexorabil. Cu atât mai mult ne preocupă predarea – preluarea ştafetei memoriei şi răspunderii. Nu este vorba de supraestimarea sau exagerarea experienţei noastre. Nu este vorba de acte de pietate. Ci de ferma convingere că lumea, deşi au trecut 65 de ani, se mai confruntă cu ameninţări de genul celora din trecut, cu pericolele antisemitismului, xenofobiei, urii rasiale care persistă atât în formele vechi, binecunoscute de no,i cât şi în haine noi. Inscripţiile în locuri publice cu semne şi sloganurile fasciste, discursurile rasiste, antisemite „de tip Coja”, profanarea cimitirelor evreieşti, defilarea tinerilor în straie legionare sau a gărzilor paramilitare de dreapta din Ungaria, sunt astăzi completate cu textele postate pe Internet de adepţii extremei drepte şi ai fundamentalismului, care instigă la ură şi la folosirea forţei. Desigur, nu se pot nega schimbările democratice care au avut loc în Europa sau adoptarea unor legi care condamnă negarea Holocaustului şi instigarea rasială, dar aplicarea lor este, de regulă, eludată prin invocarea dreptului la opinie. În afara Germaniei, care şi-a asumat în mod exemplar răspunderea pentru trecutul istoric, celelalte state implicate în Holocaust, ar mai avea multe de făcut. Profesorul Nicolae Kallos a dat citire şi Apelului care vizează păstrarea memoriei Holocaustului, adoptat în aprilie 2009, de Comitetul Internaţional Auschwitz şi alte zece comitele ale foştilor deţinuţi din lagărele naziste ( Bergen-Belsen, Buchenwald, Dachau şi altele).
În primăvara lui 1944 eseista Júlia Szilágyi avea 8 ani şi ar fi ajuns direct în camerele de gazare de la Auschwitz, dacă nu ar fi avut şansa miraculoasă să treacă frontiera spre România, într-unul dintre puţinele grupuri de evrei clujeni care au reuşit să se salveze. În discursul rostit la comemorare Júlia Szilágyi a înfierat banalitatea Răului şi a scos în evidenţă Faptele Omeneşti:
Shoah a lăsat moştenire umanităţii o lecţie înfiorătoare, dar ne-a învăţat astfel că nici o comunitate umană ameninţată de exterminare – mai ales dacă e compusă cu precădere din copii, bătrâni şi civili neînarmaţi – nu se poate apăra, dacă nu poate conta pe ceilalţi, pe populaţia din jur, dacă solidaritatea omenească nu-şi găseşte rostul de la amvon, de la forurile ştiinţei, de pe tărâmul vieţii de fiecare zi a omului de rând. În acest oraş, în oraşul meu natal, s-au găsit oameni români şi maghiari, gata să ajute. Să nu dăm uitării numele episcopului romano-catolic Márton Áron şi al protopopului lutheran Járossi Andor care, în spiritul autentic al învăţăturii creştine, şi-au afirmat credinţa în valoarea sacră a vieţii. Să ne amintim de anonimii care au ascuns şi chiar au salvat oameni aflaţi în primejdie de moarte.
Închei relatarea despre festivitatea comemorativă din Templul Martirilor Deportaţi din Cluj reproducând o parte din cuvântarea mea, un fragment care nădăjduiesc să fie şi un îndemn pentru cititorul acestui articol.
Timpul trece şi numele martirilor sunt rostite tot mai rar, fiind înghiţite de cifre. De cifrele contestate de negaţionişti. Odată intraţi în lagărele morţii au fost deposedaţi de nume. Li s-au atribuit numere şi, iată, rămân îngropaţi în neantul cifrelor. Cum să-i smulgem din imperiului numerelor, al uitării, al negării ?
Aici, astăzi, la comemorarea martirilor evrei din Cluj, vă propun să rostiţi numele unora dintre rudele, prietenii, cunoscuţii morţi în Holocaust. Dacă nu cunoaşteţi nici un nume, puteţi să spuneţi Adam, Eva, Ana, Moise, Isac, László, Zoltán, Ileana, Paul sau orice alt nume, pentru că cei 16.000 de evrei clujeni ucişi în lagărele morţii purtau mai toate numele evreieşti, ungureşti şi româneşti cunoscute de noi.

Zid memorial pentru victimele Holocaustului din Covasna
Reprezentantii obstii evreiesti din Covasna si ai autoritatilor locale au dezvelit la mijlocul lunii mai, in cimitirul evreiesc din Sf. Gheorghe, un zid memorial care cuprinde numele celor 611 evrei din judetul Covasna care au pierit in lagarele naziste.
„Pe zidul memorial sint inscrise 611 nume ale evreilor copii, femei, barbati care nu s-au mai intors din lagarele mortii. Acesti oameni, a caror cenusa s-a pierdut deasupra Auschwitz-ului intr-un genocid nazist, au avut vise, nazuinte, familie si pentru prima data numele lor este scris”, a declarat pentru NewsIn presedintele Obstii evreiesti din Covasna, Herman Rosner.
Momentul a fost prilejuit de comemorarea a 65 de ani de la Holocaustul evreilor din judet, multi disparuti in lagarele mortii.
Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din tara, Aurel Vainer, a declarat cu acest prilej ca in prezent in tara sint 38 de comunitati de evrei, cu circa 9.000 de reprezentanti. In judetul Covasna, in anul 1930 de regaseau 942 de evrei, pentru ca in anul 1947 sa mai fie doar 169, restul disparind in lagare, iar in prezent mai sint 25 de membri ai comunitatii.
Zidul memorial se afla in capela din curtea cimitirului evreiesc din Sf. Gheorghe, iar la eveniment au participat autoritati locale, presedintele Asociatiei Evreilor Supravietuitori ai Holocaustului, Liviu Beris, Slomo Sorin ROSEN - Prim Rabinul Evreilor din Romania, Roth Tiberiu, presedintele Comunitatii Evreiesti din Brasov.

Misterul mesajului din sticla, dezlegat
Mesajul din sticla, scris in urma cu 65 de ani de prizonieri evrei din lagarul de la Aschwitz si descoperit in urma cu o luna de o echipa muncitori care lucrau la zidurile fostului buncar, a fost recunoscut de supravietuitori, relateaza AFP.
„Am pus sticla in zid”, a declarat Waclaw Sobczak, in virsta de 84 de ani, care traieste astazi Wrabczyn (vestul Poloniei). „A fost o incercare de a lasa o urma a existentei noastre pentru ca ne gindeam ca o sa murim”, a spus Sobczak, trimis la Auschwitz in 1943 si condamnat la munca silnica, purtator al numarului de identificare 145664.
Mesajul din sticla, scris la 20 septembrie 1944, include, pe linga numele si numarul de identificare ale lui Sobczak, si pe cele ale altor cinci compatrioti polonezi si ale unui francez, toti deportati la Auschwitz avind atunci virste cuprinse intre 18-20 de ani.
Acesta a fost gasit din intimplare in aprilie de niste muncitori care demolau un zid a ceea ce acum este o scoala, parte din lagarul mortii din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Dintre cei inscrisi in mesaj, doar trei mai traiesc astazi.
„Am invatat zidaria de la ingineri si mesteri, in primul rind de la evrei francezi”, a declarat Karol Czekalski, in virsta de 83, un alt polonez mentionat in mesajul care a fost donat oficial muzeului Auschwitz-Birkenau din sudul Poloniei, luna aceasta. „Din primavara anului 1944 citiva dintre ucenici au fost considerati apti de munca”, a adugat el. „Ei s-au alaturat echipei 'Luftschutzbunkerbau' responsabila cu constructia buncarelor antiaeriene”.
„Eram folositi la diferite munci: tencuire, la pus tigla… In cele din urma am fost trimisi la constructia acestei cladiri. A durat cam 8 sau 15 zile. Vag imi amintesc de unele chipuri. Sint sigur ca a fost un francez printre noi”, isi aminteste Sobczak, care recunoaste ca nu-si poate aminti cine a fost cu ideea scrierii mesajului. „Cineva a gasit o sticla si am pus-o in zid”, a adugat el.
Francezul de pe lista a fost si el identificat. Este Albert Veissid, un batrinel sprinten de 84 de ani care locuieste acum la Allauch in sud-estul Frantei. „Este incredibil. Imi amintesc tot din lagar, de la A la Z. Asa cum va vad acum pe voi, tot asa imi trec imaginile prin fata ochilor”, a declarat el pentru AFP. „Dar treaba cu sticla ramine o enigma. Cea mai mare surpriza a vietii mele”, a spus un fost muncitor al lagarului, arestat de autoritatile colaborationiste franceze in 1943 si deportat in Polonia in anul urmator.
Veissid a spus ca, in timp ce pentru el este un mister modul in care a aparut numele sau pe lista, isi aminteste de intilnirea cu cei sase polonezi in timp ce lucra ca constructor in lagar. „Este adevarat ca le-am facut anumite favoruri. Exista o rezerva de alimente la etaj si ei o foloseau pentru a fura batoane cu marmelada, pe care le ascundeam la parter”, a spus el. „Poate ca mi-au trecut numele in mesajul din sticla ca un mod de a-mi multumi”.
Dupa raspindirea vestii despre descoperirea sticlei, o femeie din Suedia a identificat in cel care a scris lista - Bronislaw Jankowiak, cu numarul de identificare 121213 – pe tatal sau. Cind rudele din Polonia i-au spus despre descoperirea mesajului din sticla, Irene Jankowiak, in virsta de 49 de ani, a fost socata. „Am recunoscut scrisul. Sigur est scrisul tatalui meu”, a declarat pentru AFP Jankowiak, prin telefon din Upsala, la nord de Stockholm. „L-am comparat cu alte insemnari de-ale sale, avem scrisori vechi si insemnari de-ale lui din 1945 dintr-un jurnal, asa ca sint suta la suta sigura”, a spus ea dupa ce a vazut fotografiile cu lista publicata in presa locala.
Nascut in 1926 la Poznan, Bronislaw Jankowiak, un polonez catolic care a fost deportat in lagar in 1943, s-a stabilit in Suedia in 1945 si unde a murit in 1997.
„Cred ca l-ar fi afectat vestea, el vroia sa uite. Le-am cerut parintilor sa scrie, sa lase o marturie, dar n-au vrut niciodata s-o faca”, a declarat pentru AFP una dintre fiicele fostului prizonier.
Germania nazista a ucis sistematic mai mult de un million de oameni, in majoritate evrei europeni, in lagarul Auschwitz-Birkenau situat in Oswiecim, oras din sudul Poloniei, ocupat intre anii 1940 si 1945.
Printre alte victime ale lagarului au fost si alte zeci de mii de polonezi ne-evrei, prizonieri de razboi sovietici, tigani si luptatori din rezistenta anti-nazista din intrega Europa.
Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de trupele sovietice la 27 ianuarie 1945, cu trei luni inainte ca Germania nazista sa fie invinsa de aliati.
Lagarul a fost parte din planul dictatorului german Adolf Hitler de exterminare a evreilor din Europa, sase milioane milioane de suflete pierind in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Profanatorii mormintelor evreiesti din Botosani, identificati
Politistii i-au identificat pe cei care au distrus, in urma cu o luna, monumente funerare din Cimitirul Evreiesc Botosani, fiind vorba de patru adolescenti, elevi din municipiul Botosani, transmite NewsIn.
Purtatorul de cuvint al Inspectoratului de Politie Judetean Botosani, Manuela Ieremie, a declarat miercuri, 6 mai, ca patru minori, toti elevi, din municipiul Botosani - B. A., de 16 ani, L. D., de 14 ani, C. A.-C., de 16 ani si P. I.-C., de 14 ani - au distrus, luna trecuta, 20 monumente funerare din Cimitirul Evreiesc. Manuela Irimie a mai spus ca tinerii au patruns in cimitir printr-o spartura a gardului.
„Suspecti de comitere a faptei sint mai multi tineri care au patruns in cimitir, unde au consumat bauturi alcoolice si, din teribilism, au dislocat si distrus pietrele funerare”, a precizat Manuela Ieremie.
Potrivit acesteia, distrugerile au avut loc in intervalul 12 aprilie – 14 aprilie, perioada in care administratorul cimitirului era plecat din localitate. „Primele cercetari efectuate au stabilit ca fapta a fost comisa in intervalul 12 aprilie – 14 aprilie, perioada in care administratorul cimitirului era plecat din localitate. Totodata s-a stabilit ca, desi cimitirul este prevazut cu gard imprejmuitor - respectiv pe trei laturi cu gard din beton cu inaltimea de 2,5 metri, iar pe cealalta latura cu gard din sirma ghimpata si gard viu - accesul in cimitir se poate face cu usurinta printr-o spartura a gardului din beton”, a mai spus Manuela Ieremie.
Anchetatorii efectueaza cercetari sub aspectul savirsirii infractiunii de profanare de morminte.
Seful comunitatii evreiesti, David Iosif, a declarat ca de la producerea nefericitului incident a primit nenumarate telefoane din Israel de la cetateni care doreau informatii despre mormintele rudelor. In urma evaluarilor facute de specialisti, paguba este de aproximativ 25.000 de lei.
Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea AntiSemitismului a acuzat autoritatile romane, dupa profanarea cimitirului evreiesc din Botosani, ca, de fiecare data cind are loc un astfel de incident, ele exclud orice motivatie antisemita.
Centrul subliniaza ca profanarea pietrelor funerare de la Botosani este cel mai recent dintre actele de vandalism inregistrate asupra unor cimitire evreiesti si sinagogi din Romania de la inceputul anului. „Oricit am dori sa credem pozitia oficiala, nu putem ignora - luind in calcul toate incidentele anterioare - faptul ca centrele evreiesti sint tinte preferate ale 'vandalilor'”, subliniaza comunicatul.
Repetarea unor astfel de actiuni este incurajata de faptul ca cei care le comit nu sint pedepsiti conform legislatiei existente, anchetele nu sint conduse minutios sau finalizate, considera ONG-ul. „Acest recent act de profanare a mormintelor evreiesti este un apel de trezire pentru autoritatile romane: ar fi trebuit sa fie deja constiente ca ceea ce se face in mod obisnuit in astfel de cazuri nu este nici eficient, nici suficient”, conchide Centrul.
Organizatia aminteste ca primele date despre comunitatea evreiasca din Botosani au aparut in 1540 si ca, inainte de al doilea razboi mondial, mai mult de 15.000 de evrei locuiau in aceasta zona, dar acum nu mai sunt decat 125.

Profanarea cimitirelor evreiesti nu este anchetata serios, acuza un ONG
Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea AntiSemitismului a acuzat autoritatile romane ca, de fiecare data cind are loc un astfel de incident, ele exclud orice motivatie antisemita.
Acuzatia a fost facuta dupa profanarea unui cimitir evreiesc din Botosani, la 14 aprilie, cind 24 de morminte au fost distruse. Organizatia aminteste ca primele date despre comunitatea evreiasca din Botosani au aparut in 1540 si ca, inainte de al doilea razboi mondial, mai mult de 15.000 de evrei locuiau in aceasta zona, dar acum nu mai sint decit 125.
Centrul subliniaza ca profanarea celor 24 de pietre funerare este cel mai recent dintre actele de vandalism inregistrate asupra unor cimitire evreiesti si sinagogi din Romania de la inceputul anului.
„Oricit am dori sa credem pozitia oficiala, nu putem ignora – luind in calcul toate incidentele anterioare – faptul ca centrele evreiesti sint tinte preferate ale 'vandalilor'”, subliniaza comunicatul.
Repetarea unor astfel de actiuni este incurajata de faptul ca cei care le comit nu sint pedepsiti conform legislatiei existente, anchetele nu sint conduse minutios sau finalizate, considera ONG-ul.
„Acest recent act de profanare a mormintelor evreiesti este un apel de trezire pentru autoritatile romane: ar fi trebuit sa fie deja constiente ca ceea ce se face in mod obisnuit in astfel de cazuri nu este nici eficient, nici suficient”, conchide Centrul.

Când evreii îi păcălesc pe nazişti

Un film cu nazişti şi cu evrei care-i duc de nas pe aceştia se toarnă, în aceste zile, în România.



Un nou film internaţional cu „nume grele” se va turna în România, pe platourile Castel Film, conform informaţiilor făcute publice de oficialii casei de producţie.

Pelicula, intitulată „Glass House”, prezintă o poveste reală întâmplată în timpul celui de-al doilea război mondial la Budapesta. Regizorul Mark Schmidt este şi co-autor al scenariului, iar directorul de imagine este Dean Cundey („Garfield”, „Jurassic Park”, „Hook”, „Apollo 13”, „Back to the Future”, „What Women Want”, „Romanicing the Stone”).

Acţiunea filmului se desfăşoară în perioada celui de-al doilea război mondial, când doi tineri evrei se decid să salveze pe cât mai mulţi conaţionali de la deportarea în lagărele naziste. Aceştia preiau identităţile unor ofiţeri SS şi, cu complicitatea unor elveţieni, reuşesc să falsifice acte de identitate şi de muncă. Documentele
le permit celor urmăriţi de nazişti şi horthyşti să obţină adăpost în „Glass House” – o fostă fabrică de sticlă şi sediul legaţiei elveţiene.

Filmările au început pe 6 mai şi se vor încheia pe 30 iunie. Locaţiile de filmare au fost alese după prospecţii care s-au derulat pe parcursul mai multor ani şi includ: Sighişoara, Biertan, Bucureşti şi studioul Castel Film. În studiou a fost construită strada şi clădirea principală a filmului, adică „Glass House”. Construcţia respectă întocmai realitatea istorică, fiind realizată după documentele şi imaginile de epocă.

„Filmul se bazează pe o poveste reală şi respectarea cât mai exactă a adevărului istoric şi artistic este extrem de importantă”, asigură responsabilii Castel Film.

Memorialul Holocaustului, între ecologie şi imaginea României

După cel puţin trei ani de tergiversări, o eventuală blocare a construirii monumentului riscă să pună România într-o poziţie delicată în faţa comunităţilor evreieşti.

Controversa legată de amplasarea, în Parcul Brezoianu, a Memorialului Holocaustului - un proiect cunoscut de trei ani dar contestat abia acum de organizaţiile ecologiste - riscă să creeze o situaţie delicată, din care imaginea României ar putea avea de suferit. Pe de-o parte, ecologiştii ameninţă că vor bloca în justiţie construcţia monumentului, acuzând primăria de continuarea „genocidului spaţiilor verzi”, prin sacrificarea a 3.000 de metri pătraţi de spaţiu verde din centrul Capitalei.

De cealaltă parte, reprezentanţii comunităţii evreieşti din România denunţă bâlbele autorităţilor, care amână de mai bine de trei ani construirea monumentului, arătând că în spatele „tărăboiului” din ultima perioadă se ascund, de fapt, interesele anumitor persoane care nu sunt de acord cu existenţa sa.

Miniscandalul cu iz dâmboviţean ar putea avea consecinţe neplăcute pe plan extern şi l-ar putea pune într-o situaţie dificilă pe preşedintele Traian Băsescu în timpul apropiatei sale vizite în Israel, stat faţă de care se angajase că monumentul va fi gata până la sfârşitul anului 2008. La aceasta, se adaugă cuvântul dat recent de ministrul de externe, Cristian Diaconescu, care, în timpul unei întâlniri în SUA, a promis liderilor comunităţii evreieşti că va grăbi implementarea proiectului.

„Avize ilegale”

Organizaţiile nonguvernamentale (ONG) de mediu susţin că parcul figurează cu statut de spaţiu verde în documentaţia de urbanism a Primăriei Sectorului 5. Astfel, arată ecologiştii, „Planul Urbanistic Zonal necesar construcţiei, adoptat în octombrie 2008 de Consiliul General al Primăriei, este ilegal, deoarece încalcă legea care interzice schimbarea destinaţiei spaţiului verde”. „Mai mult, Agenţia locală de mediu a aprobat construcţia fără ca lucrarea să fie introdusă în comisia de avizare tehnică de specialitate”, subliniază Dan Trifu, preşedintele fundaţiei Eco-Civica.

Argumentele ONG-urilor se leagă şi de mutarea pe un alt teren a 32 de arbori, care, în lipsa unei pregătiri prealabile de trei ani, nu pot supravieţui. Primăria Capitalei n-a catadicsit să demareze aceste pregătiri, deşi ar fi avut la dispoziţie acest interval.

Piatra de temelie a monumentului a fost pusă în parc încă din octombrie 2006, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu şi a ministrului culturii de la acea vreme, Adrian Iorgulescu.

Acţiune în justiţie

La începutul săptămânii trecute, imediat după ce primăria a semnat avizul de defrişare a parcului, ONG-urile au anunţat că vor acţiona în instanţă autorizaţia de construcţie obţinută de Ministerul Culturii şi că vor solicita o ordonanţă preşedinţială de suspendare a lucrărilor până la rezolvarea pe fond a cauzei.

Demersul vine însă la jumătate de an după ce proiectul a fost supus dezbaterii publice, la Primăria Capitalei. Dezbaterea a avut loc în septembrie 2008, fără ca cineva să-şi exprime public nemulţumirea.

Pe de altă parte, directorul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Public din Primăria Capitalei, Florin Necula, a declarat că, în 2006, la momentul adoptării proiectului, el nu a fost consultat. „Aş fi vrut să fiu invitat, dar nu s-a întâmplat. Ministrul (culturii - n.r.) a hotărât asta fără să se consulte cu primăria”, arată Necula.

Interese...

Preşedintele Eco-Civica, Dan Trifu, a ţinut să precizeze că ONGurile nu au fost niciodată împotriva construcţiei monumentului, ci împotriva amplasării acestuia pe spaţiul verde. „Noi ştim foarte bine prin ce tragedie au trecut evreii şi chiar vrem să-i sprijinim. N-am vrea însă nici să dăm apă la moară celor care abia aşteaptă să găsească un motiv ca să fie împotriva lor”, a subliniat Trifu. Potrivit acestuia, ONG-urile vor încerca o negociere cu reprezentanţii comunităţii evreieşti pentru schimbarea amplasamentului.

Premisele nu se arată însă favorabile. „Nu vreau să-i cunosc pe cei puşi de alţii să facă tărăboi. Nu am ce să negociez, pentru că nu ne implicăm în această problemă. E penibil ce se întâmplă. De ce nu s-a sesizat nimeni când s-a tăiat pădurea Băneasa?”, a replicat vice pre şe dintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Paul Schwartz. El a denunţat, în schimb, tergiversările care au dus la amânarea cu trei ani a construcţiei. „Până la urmă, e în joc imaginea României în lume. Nu e monumentul nostru, e al statului român. Îl fac, bine, nu-l fac, iarăşi bine!”, a conchis Schwartz.

... imobiliare

Virgil Niţulescu, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, însărcinat în trecut cu supervizarea proiectului, spune că în spatele tergiversărilor s-ar fi aflat de fapt interese de natură imobiliară, primăria având alte gânduri cu terenul respec tiv. „Primăria voia, de fapt, să construiască o parcare subterană, care intra şi sub zona parcului. Însă monumentul are, la rându-i, elemente subterane. Practic a fost vorba de ciocnirea a două proiecte”, explică el. Niţulescu susţine că, pe lângă nenumăratele obstacole de natură birocratică, proiectul a fost amânat cu bună-ştiinţă de primărie.

Într-un comunicat referitor la cererea ONG-urilor ca amplasamentul Memorialului să fie schimbat, Ministerul Culturii precizează că „aşa cum un gest restaurator autentic exclude echivocul şi parţialitatea, în acelaşi fel un astfel de monument nu poate fi realizat decât într-un loc central al spaţiului public, şi nu într-unul aflat la periferia cotidianităţii”. Ministerul s-a angajat ca, în schimbul defrişării, să planteze în Parcul Izvor de patru ori mai multe plante decât în Parcul Brezoianu.

Dincolo de conflictele locale

Într-o declaraţie acordată EVZ, ministrul de externe Cristian Diaconescu a arătat că edificarea Memorialului este o chestiune care trebuie înţeleasă la justa valoare de toate părţile implicate, fiind „un gest cu o simbolistică ce depăşeşte nivelul unei conflictualităţi locale”.

„În această perioadă de criză economică, când gesturile şi atitudinile xenofobe apar în diverse colţuri din Europa, este bine să reamintim ce s-a întâmplat în urmă cu 75 de ani, când, pe fondul unei crize similare, s-a generat o reacţie de respingere, uneori violentă, faţă de anumite categorii etnice”, a mai spus Diaconescu.

Potrivit acestuia, există semnale că, la inaugurarea Memorialului, România va avea parte de un moment internaţional important. „Am promisiuni de la şefii comunităţilor evreieşti că vor fi prezenţi jumătate dintre liderii europeni, care înţeleg simbolistica acestei inaugurări”, a precizat ministrul.

CREAŢIE

In Memoriam

Monumentul Holocaustului, o creaţie abstractă a sculptorului Peter Jacobi, va fi ridicat în memoria crimelor comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial împotriva comunităţii evreieşti şi a comunităţii rome. Acesta urmează să ocupe o suprafaţă de 2.894 de metri pătraţi pe terenul actualului Parc Brezoianu, aflat în perimetrul străzilor inginer Anghel Saligny, Mihai Vodă, Brezoianu şi Lipscani. Monumentul va cuprinde cinci piese: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Ţiganilor şi Coloana, aceasta din urmă având o înălţime de şapte metri.

Potrivit proiectului, 20% din suprafaţă va fi ocupată de spaţii verzi. Iniţiativa realizării monumentului aparţine Ministerului Culturii, ca urmare a recomandărilor Comisiei internaţionale pentru studierea Holocaustului din România (Comisia Wiesel) şi a consultărilor cu reprezentanţi ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi cu supravieţuitori ai Holocaustului.

PRO ŞI CONTRA

Vecinii văd monumentul la periferie

Bucureştenii care locuiesc în zona Parcului Brezoianu ar prefera ca monumentul să fie mutat mai la periferie. Sunt contrazişi, însă, de cei din cartierele mărginaşe. „Deci aici vor să-l facă, bandiţii!”, scrâşneşte din dinţi Ion Muşat, aflat în plină dezbatere cu vecinul lui, la fel de înverşunat împotriva construirii monumentului pe locul părculeţului lor. „Nu sunt de acord! Sunt atâtea locuri unde ar trebui să se facă monumentul. Este o oază de verdeaţă pentru toţi locuitorii din zonă. Aici Oprescu a greşit, dacă îi lasă să facă”, spune apăsat şi Constantin Rădoi.

Ştefania trece zilnic prin faţa părculeţului, în drum spre serviciu, şi punctează scurt: „Sunt bolnavi, să nu facă asta! Spaţiul verde trebuie să rămână, să-i trimită cu monumentul mai la margine!”.

Ioan Bulcuş locuieşte în Balta Albă, dar se declară cunoscător al Bucureştiului şi consideră o idee bună ridicarea edificiului. „E util şi ca parc, dar nu-şi prea îndeplineşte rolul pentru că este mic şi e într-un loc foarte poluat. În schimb, Holocaustul a fost un eveniment important în istoria omenirii şi trebuie să amintim cumva de asta. Atunci au avut de suferit, pe nedrept, atâţia oameni valoroşi şi ar merita să aibă un lăcaş pentru pomenirea lor”, spune acesta. (Andreea Archip)

Der Spiegel: Hitler a fost ajutat şi de armata română în comiterea Holocaustului


Holocaustul nu ar fi avut o amploare atât de mare dacă regimul lui Hitler nu ar fi fost ajutat de populaţia şi autorităţile din ţările aliate, inclusiv de armata română, susţin istorici germani citaţi de revista Der Spiegel.Holocaustul a fost dorit şi iniţiat de nazişti, dar fără colaborarea activă a multor state europene nu ar fi avut amploarea groaznică pe care a avut-o, comentează Der Spiegel într-un articol intitulat "Complicii europeni ai lui Hitler la exterminarea evreilor" şi publicat cu ocazia extrădării în Germania a fostului gardian nazist John Demjanjuk.
Istoricul Michael Wildt crede că "germanii nu ar fi putut extermina singuri milioane de evrei", în timp ce colegul său, Dieter Pohl, apreciază că naziştii au fost ajutaţi de 200.000 de străini, un număr egal cu cel al torţionarilor germani şi austrieci.
"Jandarmii ucraineni şi poliţiştii letoni, militarii români şi angajaţii feroviari din Ungaria, ţăranii polonezi şi funcţionarii locali olandezi, primarii localităţilor din Franţa, miniştrii norvegieni, militarii italieni - toţi au colaborat la Holocaust", scrie Der Spiegel.
"Orice militar german era ajutat de zece localnici în lagărele din Europa de Est", subliniază revista germană, citată de Mediafax.
Istoricul american Raul Hilberg a descoperit că numărul cel mai mare de susţinători ai naziştilor s-a înregistrat în Letonia, iar cel mai mic în Danemarca. Potrivit istoricului, modelul danez arată că dacă şi alte popoare ar fi adoptat acelaşi comportament, Holocaustul nu ar fi avut loc.
Sociologul german Götz Aly avansează ipoteza că Holocaustul probabil a fost "un proiect european", aspectul "cel mai urât" nu doar al istoriei Germaniei, ci şi al istoriei Europei. (V.A.)

“Der Spiegel”: Românii, cei mai antisemiţi europeni înainte de Al Doilea Război Mondial

Un istoric german se întreabă dacă nu cumva Holocaustul a fost un proiect european, apreciind că naziştii nu puteau ucide singuri milioane de evrei.

Holocaustul nu ar fi avut o amploare atât de mare dacă regimul lui Hitler nu ar fi fost ajutat de populaţia şi de autorităţile din ţările aliate, inclusiv de regimul lui Ion Antonescu, scrie “Der Spiegel”, citând mai mulţi istorici germani.

"Jandarmii ucraineni şi poliţiştii letoni, militarii români şi angajaţii feroviari din Ungaria, ţăranii polonezi şi funcţionarii locali olandezi, primarii localităţilor din Franţa, miniştrii norvegieni, militarii italieni - toţi au colaborat la Holocaust", susţin istoricii, potrivit cărora exterminarea evreilor nu ar fi avut o asemenea amploare fără “ajutorul” venit din aproape toate ţările europene.

Vânzătorul Alexandru Spiegel din Hârşova a fost ridicat de Garda de Fier la sfârşitul anului 1940.
El şi ceilalţi cetăţeni evrei din oraş au fost arestaţi şi legaţi cu cătuşe de nişte stâlpi. Soldaţii care îi păzeau se schimbau la fiecare două ore din cauza gerului cumplit, în timp ce oamenii reţinuţi erau doar în şosete. Când nu mai puteau ţine capul drept, un soldat îi lovea cu o bucată de lemn în zona omoplaţilor. Cei care mureau mai repede erau invidiaţi de nefericiţii supravieţuitori. Mortea a venit ca o izbăvire pentru Alexandru Spiegel, unul dintre numeroşii evrei care au căzut victime ale antisemitismului în România.
Istoricul Hannah Arendt susţine că românii erau cei mai antisemiţi europeni înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. “În România au avut loc numeroase crime împotriva evreilor chiar înainte de încheierea alianţei cu Germania nazistă. În apropiere de Bucureşti, legionarii îi ucideau pe evrei şi îi atârnau de cârlige ca pe nişte vite. Deasupra lor erau plasate pancarte pe care scria: «Carne cuşer de vânzare»“, afirmă Arendt, care a cercetat documente ale vremii păstrate în diverse arhive din Europa.

Potrivit cercetătorilor citaţi de “Der Spiegel”, în perioada celui de-Al Doilea Război
Mondial au fost ucişi între 200.000 şi 400.000 de evrei. “Cei mai mulţi au fost omorâţi din propria iniţiativă a autorităţilor române, fără ca naziştii germani să fie implicaţi”, afirmă istoricul Armin Heinen.
Situaţia nu era mai bună nici în alte ţări, mai ales în cele care se învecinau cu Germania.

Originar din Ucraina, Ivan Demianuk este suspectat de uciderea a cel puţin 29.000 de evrei din lagărul de la Sobibor. Torţionarul în vârstă de 80 de ani recunoaşte că a fost gardian, dar afirmă că a fost constrâns de nazişti.

Un alt gardian de la Sobibor, Ignat Danilcenko, şi el tot ucrainean, declara însă în urmă cu câţiva ani că pentru Demianuk “uciderea evreilor” era o “activitate zilnică de rutină” şi că era “unul dintre cei mai eficienţi şi mai pricepuţi gardieni” ai lagărului de exterminare”.

Potrivit estimărilor lui Dieter Pohl, în jur de 200.000 de străini i-au ajutat pe nazişti, număr egal cu cel al germanilor care s-au ocupat de exterminarea evreilor.

Uneori soldaţii SS erau chiar depăşiţi în cruzime de “colegii” din alte ţări, cele mai sângeroase fiind comandourile baltice ce au acţionat în Lituania, Letonia, Belarus şi Ucraina.

“Nimeni nu pune la îndoială faptul că fără Hitler, Himmler şi Heydrich Holocaustul nu ar fi existat. Dar naziştii nu puteau ucide singuri milioane de evrei”, este de părere Michael Wildt, un istoric din Hamburg.

Dacă la Auschwitz majoritatea gardienilor erau germani, în lagărele de la Belzec, Treblinka şi Sobibor, membrii SS erau în inferioritate. Cei mai mulţi gardieni proveneau din echipele de voluntari ucraineni, aşa-numiţii “travniki”. Unul dintre supravieţuitorii de la Sobibor povesteşte că ucrainenii erau cei care se ocupau de selectarea evreilor pentru a face diferite munci şi de ducerea lor în camerele de gazare.

Aceste date readuc în actualitate teza istoricului berlinez Götz Aly, care se întreba în urmă cu câţiva ani dacă exterminarea evreilor “nu a fost cumva un proiect european”.

Raportat la numărul de locuitori, letonienii au ucis cei mai mulţi evrei, iar danezii cei mai puţini, potrivit cercetărilor efectuate de istoricul american Raul Hilberg.
După încheierea războiului, cele mai multe ţări au preferat să dea vina doar pe Hitler, fără a se uita şi în propria curte. Abia în ultimii ani au început să ridice vălul şi să-şi recunoască partea de vină, dar după ce majoritatea făptaşilor nu mai sunt în viaţă, conchide “Der Spiegel”.

Profanatorii mormintelor evreieşti au fost identificaţi


Poliţiştii botoşăneni au stabilit vinovaţii distrugerii monumentelor funerare din Cimitirul Evreiesc Botoşani. Este vorba de patru minori, toti elevi, din municipiul Botoşani, anume, B. A., de 16 ani, L. D., de 14 ani, C. A.C., de 16 ani şi P.I.C., de 14 ani, care în ziua de 12.04.2009, în jurul orelor 15:00, fiind sub influenţa alcoolului, au pătruns împreună cu alţi prieteni în Cimitirul Evreiesc, unde, dînd dovadă de teribilism au distrus şi doborît la pămînt un număr de 20 monumente funerare. "Primele cercetărie efectuate au stabilit că fapta a fost comisă în intervalul 12.04.a.c., orele 14:00 – 14.04.a.c., orele 08.00, perioadă în care administratorul cimitirului era plecat din localitate. Totodată s-a stabilit că deşi cimitirul aste prevăzut cu gard împrejmuitor, respectiv pe trei laturi cu gard din beton cu înălţimea de 2,5 metri iar pe cealaltă latură cu gard din sîrmă ghimpată şi gard viu, accesul în cimitir se poate face cu uşurinţă printr-o spărtură a gardului din beton. Totodată s-a constatat că suspecţi de comitere a faptei sunt mai mulţi tineri care au pătruns în cimitir unde au consumat băuturi alcoolice şi din teribilism au dislocat şi distrus pietrele funerare", a declarat purtătorul de cuvînt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani, Manuela Ieremie. Faţă de cei patru suspecţi se efectuează cercetări sub aspectul săvîrşirii infracţiunii de profanare de morminte. Şeful comunităţii evreieşti, David Iosif a declarat că de la producerea nefericitului incident, a primit nenumărate telefoane din Israel de la cetăţeni care doreau informaţii despre mormintele rudelor. În urma evaluărilor făcute de specialişti, paguba ajunge undeva la 25.000 lei.