IN ROMANIA[1]

Rezumarea primului mesaj :

IDEI CARE UCID

La iniţiativa preşedintelui României, în octombrie 2003 s-a instituit o prestigioasă comisie internaţională pentru a studia problemele legate de Holocaustul din România. Lucrările s-au desfăşurat sub preşedinţia onorifică a lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Cercetările au fost definitivate, concluziile au fost stabilite, eforturile depuse au fost subliniate cu recunoştinţă în alocuţiunile rostite de doi preşedinţi succesivi (Ion Iliescu şi Traian Băsescu). Statul român a comandat Editurii Polirom publicarea impresionantei lucrări. De aici încolo însă, un văl gros de tăcere se aşterne în presă peste această carte incendiară, încît nu mai ştii ce să crezi: lumea n-a citit-o, sau optează doar pentru aşteptarea prudentă?

Pe undeva, liniştea generalizată de azi – întreruptă ici şi colo de invectivele antisemiţilor – e justificată. Căci Raportul final al Comisiei Wiesel ne propune o abordare extrem de complexă, pe linia studierii mentalităţilor, a biografiei intelectualităţii române reprezentative, a istoriei evenimenţiale, cu numeroasele sale detalii tragice, a consemnării unor mărturii directe, de la “firul ierbii”, a unor acute dezbateri morale şi existenţiale asupra trecutului şi prezentului nostru, din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Numeroasele ipoteze lansate de unii studioşi pe cont propriu în ultimii zeci de ani şi combătute de alţi cercetători, legate de implicarea României în masacrul extins asupra evreilor, sînt astăzi pentru prima dată însumate şi asumate oficial, într-un document cu pondere istorică, politică, diplomatică şi (poate) economică.

Absolut impresionantă e mai ales organizarea logică, minuţioasă, temeinică, a materialului prezentat. Faptele sînt urmărite nu doar în momentul istoric al tragicei lor desfăşurări, ci luîndu-se în considerare întregul proces al cauzalităţii, de-a lungul deceniilor. Cum se poate ca oameni paşnici, blînzi şi inofensivi să se năpustească într-o bună zi asupra vecinilor sau concetăţenilor, să-i lovească, să-i jefuiască şi să-i ucidă? Răspunsul la o asemenea întrebare elementară ar trebui să conţină mai multe trepte de explicitare. Una din ele aşază la temelii complicitatea intelectualităţii reprezentative. Nume de frunte ale intelighenţiei româneşti, directori de conştiinţă ai poporului dezorientat şi-au pus în repetate rînduri puterea influenţei în slujba urii. Atunci cînd un om fascinant, inteligent, prestigios sau carismatic îţi repetă insistent că evreul de lîngă tine aparţine unei subcategorii umane care nu merită respect, riscul de a se face crezut e foarte mare. În loc să ne tot întrebăm “cum a fost cu putinţă?”, ar trebui să recitim intervenţiile publice ale numeroşilor intelectuali ai vremii. De la ideile care ucid şi pînă la crima efectivă era doar un singur pas – care a fost făcut cu frenezie.

- Ion Brătianu, om politic de frunte, refuză în 1866 acordarea de drepturi cetăţeneşti pentru evrei, în conformitate cu tratatele internaţionale, şi îi cataloghează ca fiind plaga socială a României: “Numai măsuri administrative puternice ne pot scăpa de această pacoste şi îi pot împiedica pe proletarii străini să ne invadeze ţara”.

- Cezar Bolliac, revoluţionar de la 1848, se plînge de parazitismul evreilor: “Este înspăimîntător, domnilor, să vezi extinderea de zi cu zi a acestei congregaţii funeste, dar mai înspăimîntător este că gîndeşti că nicăieri ea n-a prins rădăcini atît de adînci ca la noi”.

- Mihail Kogălniceanu, om de stat prestigios, intensifică în 1869 procesul de eliminare a evreilor din satele româneşti, lipsindu-i de mijloacele de existenţă: “Veţi vedea că Moldova e secată, suptă de cîrciumarii şi accizarii evrei; veţi vedea cum în Moldova un evreu intră în sat sărac lipit şi peste 2-3 ani iese cu capital mare, veţi vedea lipitorile satelor din Moldova”. Interpelat de guvernele democratice occidentale, politicianul român se prevalează orgolios de dreptul neamestecului în treburile interne: “Iată limbagiul ce l-am ţinut străinilor, am zis că noi nu recunoaştem puterilor străine dreptul să se amestece în afacerile noastre administrative din întru [din interior]".

- Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate de talie enciclopedică, justifică în 1866 ura pe care evreii ar atrage-o asupra lor prin trei elemente: “tendinţa de a cîştiga fără muncă, lipsa simţului demnităţii şi ura contra tuturor popoarelor”.

- Vasile Conta, filosof recunoscut, afirmă în 1879 că intenţia evreilor este de a-i alunga pe români din România pentru a-şi stabili un stat pur evreiesc şi declară în Parlament: “Dacă nu luptăm contra elementului evreiesc, murim ca naţiune”.

- Vasile Alecsandri, poet român de frunte, atrage atenţia în 1879 asupra fanatismului religios al evreilor şi asupra caracterului ocult al acţiunii lor: “Patria lor este Talmudul! Puterea lor este fără de măsură, căci alte două puteri constituie temelia şi sprijinul său: francmasoneria religioasă şi aurul”.

- Ioan Slavici, prozator clasic ardelean, în lucrarea sa Chestiunea ovreilor din România (1878), îi caracterizează pe aceştia ca fiind o “boală” şi propune soluţia radicală, prefigurînd în mod surprinzător Holocaustul: “Ne rămîne doar ca, la un semn, să închidem graniţele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre pînă la cel din urmă ca să nu mai rămînă nici sămînţă din ei”.

- A.D. Xenopol, istoric reputat, declară în 1902 că numai evreii botezaţi ar trebui să primească cetăţenia română, iar cei care nu s-au convertit încă ar trebui alungaţi din ţară.

- Nicolae Iorga, strălucită personalitate a istoriografiei româneşti, intelectual enciclopedic şi figură emblematică a politicii naţionale, îndeamnă în 1937 la izolarea evreilor în societate şi la mobilizarea generală împotriva elementului alogen: evreii “lucrează ca să aibă pentru ei, ca naţie năvălitoare, cît mai mult. Pînă şi în profesiunile libere, pînă şi în învăţămînt, în ştiinţă, în literatură, ca avocaţi, ca medici, ca arhitecţi, ca profesori, tot mai mulţi, cu filologii, cu ziariştii, cu poeţii, cu criticile lor, ei ne dau pur şi simplu afară din ţara noastră… Ei ne sugrumă bisericile, ne înlocuiesc moralitatea prin opiul ziaristic şi literar cu care ne incită. (…) Noi să ne organizăm pentru războiul conştiinţei şi al muncii. Să ne strîngem împreună unde mai sîntem. Şi să pornim la recîştigarea prin truda de fiecare zi şi prin perfecta bună înţelegere, prin ruperea de raporturi cu aceia care vreau să ne înlocuiască, şi să ne recucerim cele ce le-am pierdut. / Ei între ei, pentru ei, cum au vrut. Noi între noi, aşa să vrem!”.

- Octavian Goga, poet al unităţii naţionale (dar şi politician veros), înainte de a promova legile antisemite ce confiscau cetăţenia română şi drepturile civile cîtorva zeci de mii de evrei, se răfuia în 1935 cu mentalitatea şi moralitatea etniei minoritare: “Oameni care n-au loturi în cimitirele româneşti cred că pot să îndrume sufletul, impulsul material al gîndirii noastre, îşi închipuie că orice manifestare morală a noastră e patrimoniul lor, se ating de aceasta cu mîinile lor murdare, fac din rotativele lor pur şi simplu un mijloc de dărăpănare morală a societăţii româneşti”.

Iar apoi, cînd cuvintele şi-au atins ţinta, au venit faptele: Holocaustul din România. Au pierit de moarte violentă între 280.000 şi 380.000 de fiinţe umane.

http://193.226.7.140/~leonardo/n09/Laszlo1.htm

PRM neagă acuzaţiile de antisemitism

În încercarea de a combate "campania mediatică anti-PRM", deputatul Anghel Stanciu consideră nefondate acuzaţiile de partid extremist, antisemit sau xenofob aduse propriei formaţiuni. "PRM a fost înregistrat în Registrul partidelor politice în 1991, 1996 şi 2000, cu toate actele de bază – statut, doctrină şi program, dovadă că în aceste documente nu se regăsesc elemente propagandistice care să sugereze o tendinţă extremistă.
În cadrul partidului se regăsesc cetăţeni români – atît albi, cît şi de culoare, dar şi de altă etnie – maghiari, ţigani, evrei, albanezi sau aparţinînd diferitor culte religioase", a declarat deputatul Stanciu, într-o conferinţă de presă. El a mai adus ca argument şi faptul că PRM a semnat documentele privind consensul politic de aderare a României la UE şi NATO

Holocaustul pe muteste

In aceste zile, senatorii dezbat daca este normal ca intr-o democratie sa ai voie sa negi cu voce tare Holocaustul. Conform unei ordonante de urgenta adoptate anul trecut pentru ca Romania era singura tara din grupul de la Vilnius "care nu avea o asemenea prevedere legala", daca negi in public Holocaustul, esti pasibil de inchisoare de la sase luni la cinci ani.
Urmatorul pas va fi probabil ca, sub conducere americana, sa ne adunam cu totii in piata publica si sa-l afirmam, in ciuda faptului ca toti istoricii seriosi au aratat ca dimensiunea romaneasca a acestui indiscutabil si regretabil fenomen european a fost insignifianta.

Nu merita insistat in aceasta directie, fiindca legea e lege si trebuie sa i te supui, chiar daca nu iti convine acest lucru. E drept ca exista si Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul la opinie si la exprimarea publica a acesteia. Este adevarat ca exista o recomandare a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei care spune ca orice cetatean european are dreptul sa-si invete istoria patriei, dar sa o si respinga. Ce greutate au aceste acte in fata omnipotentilor evrei americani, care cauta astazi sa-si cautioneze inactiunea din al Doilea Razboi Mondial?

Sa fim deci bine intelesi, si sa nu riscam sa ne lasam copiii fara parinti: Holocaustul a existat si a constituit si in Romania o realitate condusa de tradatorul de tara Antonescu. Oare o fi bine? Sa repetam oare paragraful asta? Nu avem voie sa negam Holocaustul, dar oricum nici un om serios nu ar putea sa o faca, fiindca este indiscutabil faptul ca in Europa mijlocului de secol XX au murit sase milioane de evrei. Nu e ciudat insa cum legea romaneasca interzice sa negam un asemenea eveniment, lasind toate celelalte adevaruri ale lumii si mai ales ale Romaniei, la indemina oricarei negari? De ce nu se da de pilda o lege in care sa nu avem voie sa negam existenta lui Dumnezeu? Sau sa negam faptul ca Eminescu a fost un geniu? In aceeasi logica, nu e oare ciudat ca e interzisa negarea Holocaustului, dar e permis de pilda sa negi actul Unirii de la 1918? Poate ca o asemenea lege ar fi trebuit gindita intr-un context mai larg, in care sa definim citeva evenimente dincolo de orice putinta de contestare. N-a fost sa fie...

Chiar si aceasta omisiune se poate accepta. La urma-urmei, este de asteptat ca legea asta sa se aplice doar formal si ea chiar ca nu are nici un efect, de vreme ce nimeni nu poate nega ca a existat un Holocaust. In ce masura a afectat el Romania, in ce masura a fost urmat de un Holocaust rosu, orchestrat de internationalistii evrei, e treaba istoricilor sa decida.

E mult mai important insa sa ne ocupam de tinerele constiinte decit sa rascolim trecutul. Poate ca inainte de a impune asemenea interdictii, inainte de a se razboi cu toata lumea si a incerca sa puna stampile pe creierul a miliarde de paminteni, grupurile care au inspirat o asemenea prevedere legala ar trebui sa explice cum se face ca in deceniul patru, intreaga Europa a fost cuprinsa de o asemenea febra antisemita. Refuz sa cred ca bunicii mei, tarani simpli si cu frica lui Dumnezeu, au capiat brusc, laolalta cu toti contemporanii lor si au inceput sa omoare evrei. Ce anume le-a casunat romanilor care erau departe de teoriile ariene care au mobilizat, sa zicem, energiile antisemite germane? Indiferent cita imaginatie ai avea, e tare greu sa iti dai seama ce anume a stirnit o asemenea furie. Sa fi fost oare antisemitii negri ca fundul iadului si evreii puri ca norii de vara? Inainte de interdictii, poate ca ar fi bine ca senatorii nostri sa mediteze daca nu cumva e bine sa explice asemenea lucruri. Fiindca o explicatie va fi oricind mai valabila decit o mie de interdictii.

Cine seamana vint...
La inceputul acestei saptamini, romanii au avut dovada clara a faptului ca, la nivel politic, nici Europa nu trebuie idealizata. Motiv pentru aceasta revigoranta meditatie a fost atitudinea oficialilor europeni, care s-au grabit sa nege un sondaj de opinie, care plasa Israelul in fruntea listei pericolelor potentiale pentru pacea mondiala.
Manifestind un dispret fata de popoare pe care il recunoastem, fiindca ne lovim de el zi de zi, mai-marii Europei s-au grabit sa spuna ca sondajul a fost conceput gresit si ca, in general, cei care cred ca politica evreiasca este una a pacii si tolerantei sint mult mai multi decit par.

Europa crestina este, prin popoarele ei vestice, cea mai mare forta civilizatoare pe care a cunoscut-o vreodata omenirea. Americile, India si chiar China si Japonia au fost potentate in dezvoltarea lor de suflul european, de forta izvorita din fiecare om nascut in spiritul Batrinului Continent. A nega acum o dovada a acestei forte intelepte este fie o imensa meschinarie, fie o nerozie fara seaman. Europenii nu ii privesc pe evrei cu multa simpatie, motivele acestei rezerve avindu-si originile in trecut si substanta in ultimele actiuni ale statului israelian. Atitudinea europenilor este naturala si, mai mult, ea are probabil cauze mult mai amenintatoare decit evaluarea zonei de conflict din Orientul Mijlociu. Se poate spune ca indiscutabila accentuare a sentimentelor antisemite in Europa este produsul natural al unei politici de umilire perpetua pe care statul Israel o duce fata de natiunile europene, vorbind despre Holocaust din ce in ce mai mult, pe masura ce acest eveniment, incontestabil si trist, se indeparteaza.

Pentru orice om de bun-simt, este inacceptabil sa sufere o culpabilizare pentru o vina pe care a avut-o fata de evrei generatia bunicilor sai, daca a avut-o chiar si atunci, si sa priveasca in acelasi timp cum, intr-un razboi fara reguli, elicopterele israeliene arunca rachete in cladiri locuite de batrini imobilizati in scaune cu rotile si copii inarmati cu pietricele, cunoscute ca fiind extrem de periculoase pentru tancuri. Propaganda evreiasca spune ca aceste actiuni sint justificate de terorismul arab, dar pentru aceia care citesc cartile de istorie si pentru europenii mai in virsta, mai sint inca limpezi amintiri contradictorii. Brusca vitejie a evreilor de astazi contrasteaza cu atitudinea lor din timpul razboiului cu Germania, cind natia lui Israel nu a avut grupuri militare organizate care sa lupte impotriva fascistilor care le masacrau familiile. Polonezii si francezii au debarcat alaturi de aliati, iar partizanii ucrainieni si rusi au facut ravagii in spatele frontului german. De fapte de vitejie evreiesti, europenii nu-si amintesc...

Pe plan intern, numai in ultimele luni ne putem aminti de umilintele la care a fost supus presedintele Iliescu, caruia i s-au rastalmacit cu viclenie vorbele de catre un ziarist evreu, de cazul Paulescu, de legile adoptate sub presiune, care ingradesc libera exprimare si care fac parerile de genul celor de mai sus sa fie la limita extrema a legalitatii, si de incapatinarea mediilor evreiesti de a accepta ca, desi au urmat moda vremii, romanii au fost mult mai echilibrati in politica lor fata de evrei decit toti vecinii lor.

Aceste agresiuni propagandistice, facute recent fata de mai toate popoarele Europei, s-au infipt adinc in mentalul colectiv. Si, inainte de a fi prilej de opareala diplomatica, sondajul care ii plaseaza pe evrei in fruntea amenintarilor pentru pacea mondiala e un semnal clar ca aceia care seamana vint culeg furtuna.

"Nu trebuie sa ne fie rusine a ne asuma istoria"

In contextul disputelor legate de existenta sau inexistenta Holocaustului pe teritoriul Romaniei, printr-o declaratie politica rostita ieri in plenul Camerei, deputatul iesean Cristian Sandache (PSD, membru in Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale) a adus in discutie relatiile dintre romani si evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
"In tara noastra mai traiesc astazi aproximativ 6.000 de cetateni romani de origine evreiasca. Spre comparatie, in anul 1930, procentul evreilor din Romania era aproximativ 4 la suta. Contributia evreilor autohtoni la cultura si civilizatia romaneasca nu mai poate fi negata decit de ignoranti sau rau intentionati", a declarat dl Sandache, amintind ca au existat insa in istoria tarii si episoade regretabile, cum a fost perioada celui de-al doilea razboi mondial. Demnitarul iesean a precizat ca la sfirsitul acestei luni se comemoreaza 62 de ani de la "pogromul derulat la Iasi, capitala Moldovei, in urma caruia numerosi evrei au fost ucisi". "Desigur, nu se poate afirma ca intregul popor se face vinovat de un asemenea masacru. Nu-i mai putin adevarat ca responsabilitatea politica si istorica revine autoritatilor romane ale vremii, regimului Antonescu. Acelasi regim care la 22 iunie 1941 a atacat URSS in scopul redobindirii Basarabiei, Bucovinei de Nord si tinutului Herta – teritorii romanesti anexate samavolnic de catre statul sovietic la 28 iunie 1940. Pe linga bravura sa militara, Ion Antonescu este si responsabilul masacrelor din Transnistria si de la Iasi. Nu trebuie sa ne fie rusine a ne asuma istoria. Normalitatea se bazeaza, mai presus de toate, pe forta adevarului", a conchis deputatul iesean.

"Cenusa ispasirii" trebuie presarata numai pe capetele celor vinovati
Holocaustul, pregatit in preajma celui de-al doilea razboi mondial si infaptuit in anii acestei conflagratii, nu va trebui uitat niciodata. A fost crima din secolul trecut care a atins nivelul industrializarii mortii si care a cuprins vietile a milioane de evrei. Ca unul care am vizitat "Muzeul Holocaustului" din Ierusalim si lagarele (cu camerele lor de gazare si crematorii) din Polonia, am in fata, sa zic asa, peisajul apocaliptic lucrat de bestiile care au vrut sa curete Europa de evrei. De aceea lansarea unui curs de Istorie a Holocaustului in Romania mi se pare benefica, atit pentru intelegerea profunda a istoriei, cit, mai ales, ca bestialitatile ce au fost savirsite sa nu se mai poata repeta niciodata. Sigur, ne place sau nu, trebuie sa recunoastem ca tara noastra are in istoria ei aceasta "bila neagra", a participarii la Holocaust. Dar este, cred, nedrept sa acuzi intregul popor roman de aceasta crima fara precedent, asa cum a facut-o ambasadorul SUA la Bucuresti, dl Michael Guest. D-sa spunea, cu prilejul deschiderii cursului amintit, ca "Romania a participat la Holocaust nu doar prin deciziile si actiunile generalului Antonescu si ale Garzii de Fier, ci si prin cetatenii care au sprijinit acele evenimente in mod deschis sau prin tacerea lor". Astfel spus, tot poporul roman este vinovat fiindca a tacut. Imi inchipui ca orice ambasador rasfoieste macar istorie tarii in care a fost trimis ca reprezentant al tarii sale. Sigur, asta a facut-o si dl Guest. Numai ca Excelenta Sa nu a trecut prin nici o dictatura, viata d-sale a cunoscut numai libertatea. Ce puteau sa faca romanii -- majoritatea lor care niciodata nu a fost intoleranta cu minoritatile nationale --, sa se rascoale impotriva dictaturii? Asta ar fi insemnat sinucidere in acea vreme. Cred ca ar trebui sa-i amintim dlui ambasador ca, daca "altii (nu au tacut -- n.r.), precum cei de la Cernauti", multi dintre romani au intins o mina de ajutor evreilor napastuiti de legi barbare. Apoi, sa fie clar, nu poporul roman a declarat razboi SUA, ci conducatorii lui, cei care venisera la putere nu democratic, ci prin forta armelor, a terorii. S-a spus, cu prilejul deschiderii amintitului curs, ca aproximativ 250.000 de evrei romani si ucraineni au fost omoriti de administratia Antonescu. Nu ne indoim ca acesta este adevarul. Dar am fost surprins (placut de aceasta data) ca nu au mai fost puse in circa romanilor si sutele de mii de evrei din Ardealul ocupat de regimul lui Horty. Si apoi trebuie deschisa, cred, si o alta paranteza, care ii priveste pe rromi. De ce in astfel de cursuri, de manifestari, rromii nu sint pomeniti? Doar au murit si ei cu sutele de mii.... Il inteleg pe dl ambasador Guest, ca Romania nu poate intra in NATO cu Antonescu pe steagul ei, dar nu sint de acord ca "cenusa ispasirii" sa fie presarata pe capul intregului popor roman. Orice popor (inclusiv american) are uscaturile lui care nu pot pune emblema lor pe istoria poporului respectiv. Cu o astfel de viziune ne-am putea aminti si noi, romanii, de milioanele de negri adusi in America in lanturi, ca sclavi, de stra-stramosii dlui Guest. Si asta ar fi o aberatie, fiindca istoria nu o putem reface si desface cum am vrea noi acum, la vremea noastra. Si ne-am mai putea aminti de Ialta, dupa care, si cu binecuvintarea presedintelui american, romanii au cazut sub alta atroce dictatura... Dl ambasador are dreptate cind spune ca greselile trecutului trebuie intelese, sa nu se mai repete, ca "impreuna romanii si americanii" pot lua "decizii corecte, pentru un viitor mai bun". Dar intelegerea acelor greseli trebuie nuantata, ea nu impune bagarea in acelasi sac a unui intreg popor... Am citit de curind romanul unui scriitor american (evreu) E.L. Doctorow ("Cartea lui Daniel") -- scriitor considerat un fel de Soljenitin pentru SUA, pentru timpul in care acolo, in tara libertatii, se dezlantuise "vinatoarea de vrajitoare" (in care multi nevinovati au fost ucisi). Am putea culpabiliza intregul popor american pentru acea "vinatoare"? Sigur, nu. De aceea cred ca "cenusa ispasirii" nu trebuie presarata pe capul intregului popor roman...

Sinagoga devastata
Sinagoga a fost devastata de persoane necunoscute. Politia Municipala a fost anuntata de presedintele Comunitatii evreiesti, dna Tania Grunwald, ca a fost furat un sul din Tora. Intrusii au pictat pe pereti zvastica si au scris cu vopsea neagra "Heil Hitler, moarte si gazare evreilor", semnind Frontul de lupta antisemita. Din primele cercetari, rezulta ca autorii au patruns prin spargerea unui ochi de geam de la parter. Sinagoga nu era protejata cu sistem de paza si alarmare, desi Politia Municipala a solicitat in doua rinduri acest lucru. In municipiu mai traiesc citeva zeci de evrei, alte citeva mii emigrind in ultimii 20 de ani.

Regal al cuvintului tiparit
O intilnire de suflet dedicata slujitorilor cartii a avut loc la Biblioteca "Tudor Flondor", in cadrul Zilelor municipiului. Au fost invitati, intr-un regal al cuvintului tiparit, scriitori deja cunoscuti, cum ar fi preotul Dumitru Valenciuc, Lucia Olaru Nenatti, Vasile I. Schipor, Iulia Mihaileanu si Mihai Pinzaru Bucovina. Lor li s-au alaturat mai tinerii creatori Elena Sfrijan si Andrei Petrescu (de la filiala Asociatiei de Tineret "Juventus" Suceava), care au recitat din poemele lor. Directorul Bibliotecii "Tudor Flondor", Angela Aman, a multumit participantilor, aratind ca "nici un scriitor nu trebuie ignorat doar pentru ca nu ne place fata lui". La eveniment au participat si Harry Culler, reprezentantul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, sosit in localitate cu prilejul dezvelirii unei placi in amintirea avocatului Ioan Popescu, care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a salvat de la moarte citiva evrei. Placa poate fi vazuta pe un imobil de pe Calea Cernauti, in care a locuit Ioan Popescu.

Intr-o groapa comuna din spatele cantinei din Complexul Studentesc "Titu Maiorescu" s-au descoperit 12 cranii
Acum trei zile, in timp ce efectuau sapaturi in spatele cantinei din Complexul Studentesc "Titu Maiorescu", in vederea inlocuirii unor conducte de gaz metan, citiva angajati ai SC Mudorex au descoperit 12 cranii, mai multe oase si fragmente de oase, care, dupa aspect, pareau ca sint acolo de citeva zeci de ani. Imediat, ei au anuntat Politia. Angelica Ripa, administratorul cantinei, ne-a spus ca nu este prima descoperire de acest gen, si, de cite ori se fac sapaturi, se gasesc oase. "Din cite spun oamenii, aici s-a sapat o groapa comuna, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inca nu se stie daca osemintele apartin unor soldati nemti sau romani ori unor evrei", ne-a mai spus dna Ripa.

Placa memoriala Ioan D. Popescu
In prezenta lui Miriam Bercovici si a lui Harry Culler, de la Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania, joi, la un imobil de pe Calea Cernauti a fost dezvelita o placa memoriala, pentru cinstirea avocatului Ioan D. Popescu, care a salvat viata unor evrei la Tiraspol. Manifestarea a fost posibila datorita autoritatilor locale si Taniei Grindberg, referent la Comunitatea Evreiasca din municipiu. Despre Ioan D. Popescu au mai vorbit Suhar Abramovici, de la Comunitatea Evreiasca din Cimpulung Moldovenesc, si Constantin Sofronie, care a prefatat volumul "Dosarele suferintei", semnat de Ilie Ilisei si Ioan D. Popescu, si a avut privilegiul sa-l cunoasca pe cel evocat. Viceprimarul Ilie Sarcinschi a spus ca este fericit ca evenimentul se inscrie in seria de manifestari dedicate Zilelor municipiului

Comunitatea Evreiasca critica PNLData publicarii: 16/04/2002


Federatia Comunitatilor Evreiesti si-a exprimat "consternarea" in legatura cu atitudinea "unor personalitati din conducerea PNL" care au atacat in Senat prevederile articolului 6 din Ordonanta referitoare la interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist", se arata intr-un comunicat al Federatiei. Senatorii liberali au contestat, saptamina trecuta, OUG 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care prevede pedepsirea cu inchisoare de la sase luni la cinci ani si interzicerea altor drepturi pentru persoanele care neaga public Holocaustul sau efectele acestuia, a anuntat senatorul Mircea Ionescu-Quintus. In opinia lui Quintus, Guvernul ar fi trebuit sa explice, mai intii, ce inseamna Holocaust, astfel incit cei care contesta public acest termen sa stie despre ce este vorba. "Pentru a fi anchetat trebuie sa stii ce ai dreptul sa faci si ce nu. Articolul 6 din OUG 31/2002 incrimineaza negarea publica a Holocaustului, fara sa contina definitia cuvintului respectiv," a mentionat presedintele de onoare al PNL.

El a mai spus ca, in mod normal, acasta ordonanta nu ar fi trebuit sa apara, iar actuala putere ar fi trebuit sa dea o lege de completare a Codului penal cu prevederile stipulate in actul normativ aflat, in prezent, in dezbaterea Senatului. Federatia Comunitatilor Evreiesti precizeaza ca, pe plan international, negarea Holocaustului in general este un delict, apreciind ca a cere definirea Holocaustului este "o obiectie naiva". Senatorii din Comisia pentru drepturile omului au avizat, marti, fara amendamente de fond, Ordonanta 31/2002, aceasta urmind sa primeasca raport de la Comisia juridica, dupa ce va fi avizata de Comisia de aparare.

"De la Iasi a inceput raul, de aici incepe binele"Data publicarii: 10/10/2005


Declaratia a fost facuta ieri la Iasi de seful MAE, la inaugurarea Centrul de Studii Ebraice din Iasi.

Data de 9 octombrie, care reprezinta Ziua Nationala de Comemorare a Holocaustului in Romania, a coincis la Iasi cu inaugurarea Centrului de Studii Ebraice. La evenimentul care a avut loc in Sala Senatului de Universitatea "Al.I. Cuza" au participat, pe linga oficialii ieseni, seful MAE, Mihai Razvan Ungureanu, precum si numerosi invitati de origine evreiasca. Printre acestia s-au aflat: Avner Shalev, directorul Memorialului Yad Vashen de la Ierusalim, Rabinul Andrew Baker din SUA, Paul Shapiro, de la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, Radu Ioanid, de la Muzeul memorial al Holocasutului de la Washington, precum si ambasadorul Israelului in Romania, Rodica Radian-Gordon. In discursul sau, Paul Shapiro a declarat ca am asistat, in ultimul timp, la distrugerea mitului potrivit caruia in Romania nu a existat Holocaust. Aratind ca tocmai universitatea in care s-a inaugurat Centrul de Studii Ebraice a fost si locul in care a studiat Corneliu Zelea Codreanu si s-a nascut Miscarea legionara, Shapiro a precizat ca "Iasul are o responsabilitate unica de a cerceta istoria evreilor din Romania". "Inaugurarea Centrului de Studii Ebraice este o mare victorie pentru cei care au asteptat sa se intimple, pentru cei care au suferit dar si pentru cei care vor intelege", a afirmat ministrul Ungureanu. El a adaugat ca in acest moment se incheie un ciclu istoric: "De aici a inceput raul, de aici incepe binele", a mai spus el. Centrul de Studii Ebraice va functiona in cadrul Facultatii de Istorie, va organiza cursuri si va dispune de o biblioteca de profil.

Romania a avut Holocaust, nu si criminali
Romania este unul din putinele state din lume care nu au deschis anchete impotriva criminalilor nazisti de razboi, desi numarul investigatiilor de acest fel derulate in lume a crescut cu 20 la suta, anul acesta, reiese dintr-un raport emis de Centrul „Simon Wiesenthal“ si preluat de Jerusalem Post Potrivit cotidianului israelian, aceste concluzii - din care reiese ca numarul investigatiilor aflate in derulare in noua tari este de 166 - au fost facute publice „in urma esecului Romaniei, Norvegiei, Suediei, Venezuelei si Columbiei de a incepe anchete cu privire la acesti criminali“, in ciuda eforturilor altor 28 de tari ale lumii. Sursa citata mai arata ca Romania (care a refuzat sa-si revoce deciziile de a gratia doi criminali de razboi), Norvegia si Suedia (care, in principiu, refuza sa investigheze crimele naziste de razboi din cauza unor limitari legislative) au primit nota „F“, potrivit scalei de evaluare intocmite de autorul raportului, Efraim Zuroff, directorul biroului israelian al centrului Wiesenthal.

"Am fost si eu, la inceput, un comunist idealist"

- Deci ati fost un comunist idealist, domnule Gottlieb..

- Da, cu asta am inceput, prin 1947…

- Influentat de profesorul Vescan…

- Da, dinsul era un mare intelectual si un om deosebit, cu o larga cultura in istoria si filozofia stiintei si cu contributii originale mai ales in domeniul teoriei relativitatii generale. Totusi, a ramas toata viata un idealist, cu vederi utopice privind dinamica sociala.

- Profesorul Vescan a fost un model pentru dumneavoastra. Cum apreciati rolul modelelor in viata unui tinar?

- Sint importante, incepind de la educator. Printre profesori, ai modele bune si rele. Am avut profesori pe care i-am venerat toata viata. Ultimul profesor de liceu a murit in primavara aceasta, la 90 de ani. Era profesorul Metz Jozsef, cu care ajunsesem in relatii de prietenie, ne dadeam telefoane lunar. Am avut si profesori pe care i-am detestat, care au avut efecte negative, insa in general am avut noroc de profesori buni.

- Este aproape un miracol ca ati supravietuit, ati urmat o facultate si o cariera universitara, fara nici un sprijin… Puteati esua lamentabil, coplesit de suferinta si de traume…

- Puteam sa esuez, dar n-am facut-o. Pe de o parte, aceasta este o poveste care tine si de caracterul evreilor. Pentru ca, cel putin o parte din evrei au tendinta de a cunoaste, de a sti. Si acesta a fost unul din scopurile vietii mele. Problema este sa doresti cu adevarat. Imi amintesc ca fostul rabin sef, Mozes Rosen, la centenarul Einstein, la care m-am numarat si eu printre participanti, l-a prezentat pe Einstein ca evreu nu prin religia sa, ci prin aceasta dorinta de a cunoaste, de a sti. Si, aceasta caracteristica a evreilor este oarecum explicabila, daca ne gindim ca de la Moise incoace sa tot fie 3.500 de ani, orice evreu trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Nu se poate sa nu lase urme in creier acest lucru. Pentru ca el trebuie sa citeasca rugaciunea singur; rabinul nu este intermediar intre el si Dumnezeu. Si, ma numar si eu printre cei care au vrut sa cunoasca si sa stie. Aveam 10 ani cind matusa mea mi-a cumparat o carte: Micul fizician. Am citit-o toata, desi eu nu citeam multe romane, pentru ca imaginatia mea o lua inaintea a ceea ce gaseam in carti. Iar cind cineva ma intreba ce vreau sa devin, spuneam "descoperitor". Si sa ma mai laud cu ceva: putini oameni au har pentru ceva si mai putini cei care au sansa de a-si face o cariera dintr-un hobby. Eu cred ca am har pentru matematica si imi place matematica aplicata in fizica. Dupa ce am facut matematica, doctoratul in fizica - aspirantura, cum se chema atunci - a fost foarte benefic. Pentru ca, fizica teoretica, avind la baza cunostinte si o gindire matematice, este cu totul altceva. Pe de alta parte am avut mereu sustinatori si prieteni al caror ajutor era in multe cazuri decisiv. In afara de sustinerea permanenta a profesorului Vescan, care a decedat in anul 1963 la virsta de numai 50 de ani, am avut marea sansa de a o avea, mai intii in calitate de colaboratoare, pe urma si ca sotie pe colega mea, dr. Cleopatra Mociutchi, nemaivorbind de colegii mei de catedra si alti colaboratori de specialitate.

- Care este cel mai mare compromis pe care l-ati facut in viata?

- In primul rind, ca am ramas membru al Partidului Comunist Roman. Dar am facut si bine in unicul an cind am avut calitatea de secretar al organizatiei de baza a facultatii. Astfel, de exemplu, a venit la mine un coleg care mi-a spus: "Tatal meu a fost arestat politic". Eu l-am sfatuit: "du-te la seful de cadre si spune-i, ca oricum se afla". Iar el m-a ascultat. Eu stiam ce urmeaza. Seful de cadre m-a chemat si m-a intrebat: "ce facem?" "Trebuie dat afara!" - zic eu. "Totusi, a fost un om sincer!" - a spus el, si l-a crutat. Vedeti, cacealmaua tine uneori si am reusit sa salvez un coleg ca sa nu fie dat afara din universitate.

"Einstein a refuzat sa fie primul presedinte al Israelului"

- Ati facut o cariera in fizica teoretica. Iar Einstein v-a preocupat in mod deosebit...

- Am inceput intr-adevar cu teoria relativitatii generale a lui Einstein, unde era nevoie de cunostinte matematice mai multe: ecuatii diferentiale, geometrie diferentiala… Einstein a fost un personaj deosebit de interesant pentru ca el punea niste ipoteze la vremea aceea, care contrazicea tot ce era cunoscut. Asemenea lucruri poti sa faci cit esti tinar si stii suficient de mult, dar nu chiar atit de mult incit sa te inchisteze. Max Planck, «tatucul» fizicii cuantice, spunea referindu-se la ipoteza cuantelor de energie, la care a ajuns printr-o intimplare, ca nici el nu a crezut ca are dreptate. A incercat sa gaseasca o explicatie in fizica veche, in care era el format. In 1905, Einstein a curmat directia in care mergea Plank. De la Einstein s-a facut extraordinar de mult in fizica cuantica. Einstein a revolutionat toate domeniile in care a calcat. Dar cu virsta, a intrat si el intr-un fundac. Pentru ca si-a imaginat ca prin geometrie o sa rezolve problema unificarii tuturor cimpurilor cu cele gravitatioanale si electromagnetice. Si s-a inselat. Dar Einstein a fost colosal! A avut idei cu totul iesite din comun! A rasturnat modul de gindire! Sa presupui ca viteza luminii este o viteza limita! Sa dai o teorie a relativitatii! Sa faci pe baza teoriei atomiste o teorie a miscarii browniene, pe baza careia J. Perin a calculat numarul lui Avogadro confirmat experimental. Sa presupui in acelasi an ca lumina e nu doar unda, ci si corpuscul, asta e chiar o culme! Pentru ca asta sta la baza intregii fizici cuantice moderne. In 1917, Einstein face o deducere personala a unei formule a lui Planck. Lucrarea sa de atunci sta la baza laserilor. Zeci de ani, cocluzia lui Einstein a fost socotita o aberatie. Mult mai tirziu s-a realizat laserul, care are atitea aplicatii. Deci, Einstein a fost un vizionar. E greu sa il compari pe Einstein cu cineva. A fost considerat cel mai mare om al secolului XX, omul care a adus cel mai mult omenirii. Englezii l-au considerat pe Einstein si cel mai mare fizician al tuturor timpurilor. Iar daca ei l-au pus pe Newton pe locul II, asta spune ceva! Stiati ca Einstein a fost propus sa fie primul presedinte al Israelului, iar el a refuzat?

"Cred intr-un Dumnezeu in sensul lui Spinoza"

- V-au preocupat probleme de filosofia stiintei. L-ati descoperit pe Dumnezeu studiind fizica?

- De fapt, nu exista contradictie intre stiinta si religie si deci intre fizica - o stiinta a naturii - si religie. Personal, cred in natura si in inepuizabilitatea proprietatilor si manifestarilor ei. In acest fel, Dumnezeu apare in sensul lui Spinoza. Eu sustin biserica. M-am imprietenit cu preotul Dumitru Carp de la biserica din Bucium, de la Plopii fara sot, care ma invita o data pe luna sa tin niste expuneri copiilor in cadrul unor manifestari cultural-teologice, care au devenit o traditie. Apreciez foarte mult aceasta activitate, mai ales ca genericul lor este «Timpul, dar de la Dumnezeu». Mie imi place foarte mult aceasta activitate. La o astfel de intilnire, pe 29 februarie 2004, am ridicat problema diferentei intre stilul vechi si stilul nou. La urma urmei - am spus eu -, stilul nou este consecinta unei mai bune cunoasteri a mersului planetelor, deci a naturii. Si, a cunoaste mai bine natura, inseamna a cunoaste mai bine creatia lui Dumnezeu.

"Pe ce criterii, la 75 de ani, nu mi se mai dau doctoranzi?"

- Cum comentati politica romaneasca in domeniul educatiei si cercetarii?

- Despre Einstein s-a spus ca a mostenit cei 3.500 de ani de citit si scris ai poporului evreu. A nu pune accent pe invatamint si stiinta este o crima impotriva poporului tau. Si asta din pacate se intimpla la noi.

- Din acest an, sinteti profesor asociat. Desi sinteti un fizician reputat in tara si in strainatate, nu ati mai fost mentinut ca profesor consultant. Cum comentati decizia conducerii Universitatii "Cuza" fata de profesorii cu virsta de pensionare si fata de cei consultanti, decizie prin care multi oameni valorosi au fost trecuti «in rezerva»?

- Eu am fost profesor consultant pina la 1 octombrie 2004. Acum, din motive financiare, am capatat calitatea de profesor asociat. Imi indrum in continuare doctoranzii pe care-i am, insa, avind 75 de ani, Universitatea nu-mi mai da alti doctoranzi. Aceasta se datoreaza legislatiei, care spune ca daca esti profesor consultant trebuie ca universitatea sa te plateasca prin completarea pensiei pina la nivelul unui salariu de profesor universitar activ. Or pe mine mai putin ma intereseaza banii. Eu as fi dispus sa fiu profesor consultant si cu bani mai putini, dar nu ma deranjeaza nici titlul de profesor asociat. Care este insa criteriul dupa care, la 75 de ani, nu ti se mai dau doctoranzi noi? E-adevarat: unii la 75 de ani sint ramoliti. Dar sint altii care la 85 - 90 de ani sint in plina activitate. Eu si acum public lucrari in strainatate. Recent, am primit acceptul in acest sens din partea revistei "Chaos, Solitons and Fractals" din Marea Britanie. Ma intreb atunci, de unde aceasta uniformizare? In ce ma priveste, am fost sfatuit sa contest decizia. Nu am de gind s-o fac !

Prof.dr. Ioan Gottlieb a tinut in mod special sa vorbeasca si despre sotia sa, Cleopatra Mociutchi. "Cind am cunoscut-o, era cadru didactic la Facultatea de Matematica si Fizica a Universitatii "Al.I. Cuza", era casatorita si avea doi copii. Din punct de vedere stiintific, ea a fost prima care a avut curajul sa ma critice si avea dreptate. Ea avea pregatire de fizician, iar eu eram matematician si eram sec in a ma exprima in fizica. Ea m-a ajutat sa vad in spatele formalismului matematic esenta fizica descrisa de acesta. Asa a inceput colaborarea noastra stiintifica, care continua si astazi, atit in domeniul teoriei relativitatii generale, cit si in alte domenii ale fizicii teoretice. Avind un deosebit talent didactic, ea a facut ca fizica teoretica sa devina atractiva si mai usor inteleasa de catre studenti. Sotia mea a initiat mai multe actiuni, care se desfasoara si astazi, chiar daca si-au schimbat genericul: sesiunea anuala de fizica si chimie «Mijloace de invatamint de conceptie proprie», «Cenaclul de arta plastica Femina» de la Universitatea "Al.I.Cuza" Iasi, colocviile nationale studentesti de Istoria si Filozofia Stiintei, care au reunit studentii din tara si de peste hotare. In toate aceste activitati, sotia a avut sprijinul meu".

"Numai sefii statului roman nu au cerut public scuze pentru holocaust"Data publicarii: 08/11/2004


Prof.dr. Ioan Gottlieb este intemeietor al scolii iesene de fizica teoretica, domeniu in care, din 1971, a indrumat doctorate la Universitatea "Al.I. Cuza", conferind peste 20 de titluri de doctor. Autor si coautor al unui numar de 15 carti si zeci de lucrari stiintifice publicate in tara si in strainatate, prof.dr. Ioan Gottlieb este membru al mai multor academii de stiinte si societati internationale, intre care mentionam Academia Europeana de Stiinte si Arte, Academia de Stiinte din New York, Societatea americana de matematica. A initiat Societatea Internationala de Gravitatie si Relativitate Generala, acesta fiind unul dintre domeniile sale activitate, alaturi de Mecanica cuantica, Electrodinamica, Termodinamica, Astronomie, Probleme filosofice ale fizicii.

"Primul lucru pe care l-am vazut cind am coborit din tren a fost un nor de fum de la crematoriu"

- Ce mai faceti, domnule profesor Ioan Gottlieb?

- Incerc sa ma mentin pe pozitii, sa muncesc si sa creez in continuare si cred ca asta ma tine in viata activa. Am mai auzit spus si de altii care au trecut de mult virsta mea ca munca i-a pastrat in verva si sanatate.

- Am sa reamintesc, pentru ca mi se par ilustrative, imprejurarile in care am auzit prima data despre dumneavoastra. Era in 1999, eu relatam pe atunci despre nepotismul de la Universitatea "Cuza" si am aflat ca la Facultatea de Fizica, o singura catedra nu avea deloc fii sau fiice, fini si cumetri: catedra de Fizica Teoretica, pe care o conduceati dumneavoastra. Acum mai exista aceeasi situatie?

- Acum nu mai exista Catedra de fizica teoretica la Universitatea "Al.I. Cuza". Incepind din anul universitar 2004-2005, din cinci catedre ale facultatii s-au facut doua. Nu e o noutate: si prin anii '70 s-au desfiintat catedrele. Evolutia, de multe ori, este o revenire la ceva vechi.

- A doua oara cind mi-a fost adus in discutie numele dumneavoastra, am aflat ca sinteti singurul iesean supravietuitor al lagarului de la Auschwitz...

- Singurul din Iasi, pentru ca evreii de aici n-au ajuns la Auschwitz, eu am fost deportat acolo din Baia Mare, unde locuiam cu familia.

- Sinteti, cinic spunind, un "exponat" viu al Muzeului Holocaustului si chiar ati participat la numeroase evenimente dedicate acestuia...

- Da, am participat … A fost acea expozitie a Holocaustului la care au fost expuse materiale realizate in mai multe tari europene si care, in ianuarie 2003, a fost vernisata la Bucuresti. Eu am participat ca invitat al Centrului Cultural German "Goethe", care m-a rugat sa accept sa fie expuse pe panouri materiale in legatura cu viata mea ca supravietuitor. Expozitia s-a plimbat in toata tara, ajungind apoi si la Iasi, la Palatul Culturii, la vernisajul careia desigur ca am participat ca "exponat viu".

- Cum ati ajuns la Auschwitz?

- Dupa cum se stie, evreii din Ardealul de Nord si cei din Ungaria au fost strinsi in ghetouri, in luna mai 1944, iar in iunie au fost deportati in Polonia, la lagarul de la Auschwitz, in bou-vagoane. Primul lucru pe care l-am vazut acolo, cind am coborit din tren, a fost un nor de fum de la crematoriu. Am stat o saptamina la Auschwitz, de unde am fost transportati in Austria in lagarul de la Mauthausen, iar de acolo, in lagarul de munca de la Melk. Mai greu de imaginat este nu cum am ajuns acolo, ci cum de am ajuns inapoi. Sigur, eram foarte tinar atunci: aveam 15 ani si jumatate cind am fost deportat si 16 ani si jumatate cind m-am intors. Dar am evitat sa vorbesc despre partea aceasta a vietii mele. In primul rind pentru ca ma rascoleste, in al doilea rind pentru ca unii oameni nu cred ca ce le spun e adevarat…

"Daca n-ar fi fost lagarul, as fi fost mai inalt"

- V-ati pierdut intreaga familie in lagar..

- Da. Intreaga familie era tata, mama de-a doua (mama mea naturala a murit cind aveam 5 ani) si bunicii dupa tata. Pe bunici i-am vazut ultima data cind am coborit din tren la Auschwitz, fiindca acolo am fost despartiti. Tata a murit in lagarul de la Melk, unde eram si eu.

- Din cite stiu, v-ati imbatrinit cu citiva ani pentru a fi repartizat cu adultii…

- Da, a fost o strategie a tatalui meu, care era un om intelept: mi-a spus sa declar ca am o virsta mai mare si sa spun ca vreau sa muncesc. Cum eu vorbeam bine nemteste de acasa, nu era mare lucru sa ma inteleg cu cei care ne-au dirijat in lagar, dupa coborirea din vagoane. Barbatii erau separati de femei, batrinii erau dusi direct la gazare, iar copiii erau dusi intr-un lagar separat, pe ei facindu-se si experiente. Cel mai sigur puteai supravietui ca adult. Iar eu eram destul de bine dezvoltat pentru virsta mea. Dupa aceea nu am mai crescut, intreaga mea energie fiind canalizata pentru supravietuire. Altfel, daca n-ar fi fost lagarul, as fi fost mai inalt.

- Cum era o zi de munca?

- Mai intii, la Mauthausen, am primit numere: al meu era 72.762. De acolo, impreuna cu tatal meu, am fost trimisi in lagarul de munca de la Melk. Dimineata eram scosi la "Apelplatz", unde stateam ore in sir in picioare, sa ne numere. Apoi mergeam sa sapam cu pick-hammer-ul niste galerii subterane, pentru o fabrica de avioane ce se construia in afara localitatii. Veneam de acolo cu dureri ingrozitoare de cap din cauza vibratiilor. De mincare primeam doar "dorgemuse", adica sfecla furajera fiarta si piine. Din august '44 am primit la masa si cartofi. Tot cam in aceeasi perioada, am avut norocul sa fiu mutat sa lucrez la infirmierie. Am asistat la amputari pe viu si caram mortii la camionul care ii transporta la crematoriul de la Mauthausen. Ati vazut filmul "Procesul de la Nurnberg?" Eu am vazut cu ochii mei movilele de morti, la Mauthausen, cind crematoriul nu mai functiona.

- Ce v-a cutremurat cel mai mult?

- Bestialitatea. Era greu de imaginat ca poate exista asa ceva...

"Ne-au scos intr-un careu, ca sa asistam la actul spinzurarii"

- Aveti o scena care va obsedeaza inca?

- V-am mai povestit cindva: scena cu spinzuratoarea. Doi ucraineni evadati au fost prinsi. Pe noi ne-au scos intr-un careu, ca sa asistam la actul spinzurarii. Ucrainenii s-au comportat extraordinar de demn. N-au plins, nu au scos nici un sunet. Stiau ca trebuie sa moara, si atit. Iar sub picioarele lor, cind ei inca se mai zbateau in lat, ofiterii nemti spuneau bancuri si rideau. A fost ceva greu de imaginat: sa omori pe cineva fara sa simti nimic, fara nici o ramasita de umanitate. O alta scena a fost cind seful de baraca s-a suparat pe un detinut care dimineata n-a putut sa se trezeasca. A inceput sa-l bata si sa-l chinuiasca de dimineata pina seara, sa faca fel de fel de lucruri cu el: l-a dezbracat, de exemplu, si l-a bagat intr-un butoi cu apa rece, iar pentru ca nu a murit, seara l-a spinzurat.

- Dumneavoastra ati supravietuit...

- Da, am supravietuit desi, cind am fost eliberat, aveam 32 de kilograme, adica jumatate din greutatea normala pentru inaltimea mea. Am fost eliberat de catre armata americana in ziua de 5 mai 1945 si am ajuns acasa, la Baia Mare, pe 14 iulie. Am avut nevoie de reanimare, iar multi care erau in situatia mea au murit dupa eliberare, intrucit organismul lor nu s-a putut readapta. A fost pentru ei o cale fara intoarcere. Am avut chiar un coleg, aproximativ de virsta mea, din Baia Mare, care a reusit sa supravietuiasca in lagar si a murit pe drumul spre casa, era prea slabit.

- Si v-ati intors la Baia Mare. Nu va intreb cum e sa supravietuiesti cu astfel de traume…

- Simplu n-a fost. Sa stiti ca experienta asta nu se uita niciodata. Nici macar nu se estompeaza. Singurul lucru cu care te mai obisnuiesti este sa vorbesti despre ea.

- Dupa ce ati vazut in lagar moartea in fiecare zi, cum vi se pare acum moartea?

- Un fenomen natural pe care toti il trecem. Si nu trebuie sa ne fie frica de ea pentru ca n-avem ce face. Asta-i viata.

"Terorismul actual este tot un fel de holocaust"

- Cum va raportati acum la holocaust?

- In primul rind trebuie ca holocaustul sa nu se uite pentru ca Doamne fereste sa se repete, indiferent daca e vorba de evrei sau de altii. Parerea mea este ca ceea ce incearca sa faca aceste comandouri de fundamentalisti, terorismul este tot un fel de holocaust. Doar ca e sub o alta forma. In al doilea rind, ma supara cind acest lucru este diminuat de catre personalitati, unele chiar oficiale. In al treilea rind, toti sefii de stat din jurul nostru - chiar daca nu erau ei vinovati, chiar daca nu era poporul lor vinovat (eu sustin ca nici nemtii nu sint toti vinovati) - au cerut scuze public pentru ceea ceea ce a facut tara lor in timpul holocaustului. Numai sefii statului roman n-au facut-o. Nici macar Constantinescu. Vorba lui Brucan: pina nu ne-mpinge cineva din spate, nu facem nimic.

"Eu am avut de suferit pentru ca sint evreu, tu pentru ca esti fiu de popa"

- Ati supravietuit holocaustului si ati trait apoi in comunism. Se poate compara holocaustul cu comunismul?

- Comunismul este comparat nu cu holocaustul, ci cu fascismul. Eu am devenit, la o virsta destul de tinara, membru al Partidului Comunist Roman si nu am avut niciodata curajul sa demisionez, pentru ca am vrut sa ramin in Romania si aici doream sa-mi continui cariera. Si apoi am observat ca doar contestatarii care au avut sustinere din Apus au putut supravietui. Dar sa revin la intrebarea dumneavoastra: sa faci vinovat un om numai pentru faptul ca e bogat este tot un fel de holocaust. El nu-i vinovat, iar copilul sau nici atit. Deci, lupta de clasa e un fel de holocaust. Un nepot al sotiei mele a avut probleme cu intrarea la facultate pentru ca era fiu de preot. Iar eu i-am spus: eu am avut de suferit pentru ca sint evreu, tu pentru ca esti fiu de popa. Din pacate, asta a fost.

- As vrea sa revenim la momentul cind v-ati intors, in 1945, din lagar, in Baia Mare. V-ati trezit singur pe lume…

- Da, nu mai aveam nimic, nici o ruda acolo. Doar un unchi in Bucuresti care m-a ajutat apoi. Casa noastra din Baia Mare era ocupata de un securist ungur, Birtas Gabor, care, mutat in Bucuresti, a devenit un mare sef al Securitatii din Romania. Dar, spuneti si dumneavoastra: ce sa ma fi facut eu singur cu o casa cu patru camere? Am inchiriat o camera in oras. Imi plateam chiria din ajutorul primit ca membru IOVR - Invalizi, Orfani, Vaduve de Razboi. Am urmat la Baia-Mare Liceul Maghiar si am facut doi ani intr-un an, astfel reinmatriculindu-ma in clasa a XII-a cu fostii mei colegi dinainte de deportare. Unul dintre acestia, Vrasgyak Zoltan, imi trimite in fiecare toamna castane de la Baia Mare. Nu am fost chiar atit de singur, caci am avut profesori si colegi minunati. Ne intilnim din 5 in 5 ani de la absolvirea liceului. Am studiat matematica la Facultatea de Matematica si Fizica, a Universitatii Balyai din Cluj, de asemenea in limba maghiara, si unde am avut niste profesori foarte buni. Unii erau veniti din Ungaria, deoarece in Ardeal era lipsa de cadre, care sa satisfaca cerintele unui invatamint superior in limba maghiara. Printre profesorii straluciti pe care i-am avut, imi amintesc cu drag si recunostinta de profesorul de fizica teoretica Teofil T. Vescan, vorbitor si de limba maghiara. Noi am avut si un curs comun cu colegii de la Universitatea "V. Babes" din Cluj, tinut de celebrul matematician, profesorul Tiberiu Popovici. Profesorul T.T. Vescan a fost mutat, din motive politice, din Cluj la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, unde i s-a dat si conducere de doctorat cu frecventa. Astfel, in 1952, m-am inscris si am devenit doctorand cu frecventa la specialitatea fizica teoretica, condusa de fostul meu profesor. Profesorul Vescan fusese un comunist ilegalist cu priza la mase. Era tipul comunistului idealist de dinainte de razboi, care citea invataturile marxiste, foarte frumoase de altfel, insa pur utopice. Voi face o comparatie care unora n-o sa le placa: legionarismul in Romania n-a pornit ca o miscare rea, dar a fost complet deviata. La fel si comunismul, care marturisesc ca m-a "prins" si pe mine la inceput si m-a influentat intr-un anumit fel, iar apoi nu am avut ce face.

Idei naziste la Universitatea "Cuza"Data publicarii: 19/03/2005


Un cadru didactic de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi sustine in fata studentilor efectele benefice ale eugeniei si teoriei rasei pure. Mircea Nicoara, asistent la Facultatea de Biologie, le-a vorbit studentilor de la Stiinte Politice, anul IV, in cadrul seminarului de "Politici de mediu" despre faptul ca interzicerea procrearii in rindul handicapatilor explica succesul economic al Germaniei de azi. In opozitie, Mircea Nicoara a dat exemplul Romaniei care "poarta povara sociala a handicapatilor". Mai mult, in timpul monologului sau in fata studentilor, profesorul a mimat mersul unui handicapat, se pare cu o unda de dispret fata de acestia, dupa cum ne-au relatat unii studenti: "Eu am un frate cu probleme si m-am simtit jignit atunci cind domnul profesor a inceput sa mearga si sa se bitiie ca un handicapat", a spus unul dintre studentii prezenti la seminarul de miercuri la prinz. Atitudinea profesorului a scandalizat pe unii studenti care considera ca, indirect, acesta ar fi facut apologia nazismului. In replica, Nicoara se apara spunind ca doar a mentionat exemplele urmate de alte state pentru a scapa de "povara sociala" a handicapatilor.

Cel de-al treilea seminar din cadrul disciplinei de "Politici de mediu" s-a transformat zilele trecute intr-un adevarat "subiect de meditatie" pentru studentii din anul IV de la Stiinte Politice. Cei 24 de studenti prezenti la seminar l-au audiat pret de mai bine de zece minute pe Mircea Nicoara, asistent la Facultatea de Biologie, care le-a vorbit despre situatia jalnica in care se afla astazi Romania din cauza unei politici gresit aplicate in timpul regimului comunist. "Domnul profesor a spus, referindu-se la handicapati, ca «monstrii» pe care ii vedem astazi pe strada au aparut ca urmare a politicii gresit aplicate a lui Ceausescu de a-i tine in viata, cu ajutorul aparatelor, pe cei care aveau handicapuri ce nu mai puteau fi niciodata tratate. Asta pentru a iesi numarul de locuitori dorit de Ceausescu la nivelul tarii", a relatat o studenta, povestea fiind confirmata de mai multi colegi, care nu au dorit sa isi divulge numele temindu-se de represalii. Toate acestea au fost confirmate de altfel si de asistenul Mircea Nicoara. Contactat ieri de reporterii "Ziarului de Iasi", el a spus ca "e o realitate ca aceste persoane cu handicap sint costisitoare, reprezentind o povara sociala pentru societatea romaneasca": "Vrind-nevrind, toti bagam mina in buzunar si platim pentru ei la Casa de Asigurari de Sanatate", ne-a mai spus ieri Nicoara. "Nu mi s-a mai intimplat pina acum sa fiu acuzat de asa ceva de studenti", a adaugat asistentul, punind totul pe seama unei altercatii avute pe o cu totul alta tema, in timpul seminarului cu un student al sau.

"Mircea Nicoara a laudat proiectul nazist de creare a unei rase pure"

Desi nu toti studentii prezenti la seminar au impartasit ideea profesorului, putini au fost cei care au luat atitudine in acest sens. Printr-un e-mail primit la sediul redactiei ziarului, a doua zi dupa seminar, un student a reclamat faptul ca ideile asistentului Nicoara nu sint tocmai demne de a fi facute publice in cadrul unei institutii publice de invatamint superior: "Mircea Nicoara a laudat proiectul nazist de creare a unei rase pure, prin eradicarea tuturor elementelor inferioare si ca lumea era mai buna acum fara handicapati", scrie studentul, caruia nu ii vom divulga numele.

Si alti studenti ne-au spus ca s-au simtit lezati de discursul asistentului. "Am vrut sa-l intreb pe domnul profesor cine ii da dreptul de a lua viata cuiva din moment ce Dumnezeu a fost cel care i-a dat-o", a declarat o studenta prezenta la seminar, adaugind ca nu a mai avut cum sa intervina deoarece asist. Nicoara a oprit orice eventuale comentarii dupa expunerea facuta: "Si cu asta am pus capat discutiei", l-a citat unul dintre studenti pe Nicoara.

"Orice discutie e permisa ca un exercitiu democratic"

Informata asupra atitudinii asist. Nicoara din timpul seminarului, conducerea Facultatii de Biologie nu si-a exprimat un anume punct de vedere: "Nu am datoria si dreptul de a participa la activitatea didactica a cadrelor didactice daca nu sint solicitat", spune decanul facultatii, prof.dr. Ioan Bara. Cu toate acestea, decanul a admis faptul ca subiectul in sine merita comentat: "Este foarte dificil sa te situezi de o parte sau de alta, dar in spiritul crestin in care am fost crescut consider ca noi oamenii nu avem dreptul sa luam nici o viata pentru ca nu cream viata", a adaugat decanul. Acesta nu contesta insa faptul ca discutiile despre eugenie si efectele acesteia ar trebui sa nu se mai desfasoare intr-un mediu academic: "Orice discutie este permisa in mediul academic ca un exercitiu democratic. Una este sa discuti, si alta este sa iei o decizie", l-a aparat decanul Bara pe asistentul Nicoara. Aceeasi idee este sustinuta si de Mircea Nicoara, care considera ca nu le-a spus studentilor ca este bine sa-i ucidem pe oamenii cu handicap, ci doar le-a oferit exemplul urmat de alte state, in trecut, pentru a scapa de povara sociala a handicapatilor: "Nu le-am spus ca handicapatii ar trebui omoriti, ci doar am dat pur si simplu exemplul Spartei si al Germaniei, spartanii aruncindu-si de pe stinca nou-nascutii care pareau, la o prima vedere, sa nu fie sanatosi", s-a justificat ieri Nicoara. "Domnul profesor nu ne-a spus ca ar trebui omoriti handicapatii, dar ne-a indus aceasta concluzie", a comentat un student. (Nicolae MANOLIU)

"Nimeni nu stie ce se poate intimpla cu un om si ce poate sa devina"

Discursul asistentului Mircea Nicoara de la seminarul de "Politici de mediu" ridica o problema. Este normal ca un cadru didactic sa faca apologia in public, fie si indirect, unor metode situate in afara legii? Unde se situeaza acest tip de atitudine? Este indreptatit asistentul sa isi expuna aceste convingeri in fata studentilor, in favoarea eugeniei si a rasei pure, in virtutea dreptului la libera exprimare? "Una e dreptul la libera exprimare, si alta e dreptul la viata, pe care nimeni nu il poate lua cuiva", crede prof.dr. Constantin Romanescu, medic psihiatru, membru emerit al Academiei de Stiinte Medicale. Constantin Romanescu a spus ca teoria eugeniei, sustinuta de Hitler, "este lipsita de ratiuni biologice pentru ca duce la disparitia unui anumit grup". Dar, mai presus de aceasta, a adaugat profesorul Romanescu, "viata trebuie respectata, indiferent cum arata si cit de nenorocita este". "Nici o religie din lumea asta nu aproba intreruperea sarcinii macar. Esenta religiei e mila, compasiunea, ceea ce este, cred, foarte important. Nici o persoana cu o previziune geniala nu stie ce se poate intimpla cu un om si ce poate el sa devina. Nu poate nimeni sti ce e in simburele unei fiinte. Sa omorim handicapatii? E cit se poate de ridicol!", a spus prof.dr. Constantin Romanescu.

"Sint stupefiat sa aflu ca persoane care abordeaza asemenea opinii pot face parte din sistemul universitar din Romania"

Michael Shafir, membru in Comisia Internationala de Studiere a Holocaustului in Romania, specialist ?n problema antisemitismului postcomunist, profesor la Universitatea "Babes-Balyai" din Cluj-Napoca, ne-a declarat: "Sint stupefiat sa aflu ca persoane care abordeaza asemenea opinii pot face parte din sistemul universitar din Romania. Eugenismul, dupa cum bine se stie sau ar trebui sa se stie, a fost primul pas care a dus la camerele de gazare in Holocaust. Primele victime au fost asa-zisii «nedemni sa traiasca» in societate. Doctrina si-a avut adeptii ei influenti in Romania interbelica, asa cum poate se stie prea putin. O importanta carte a Mariei Bucur, aparuta in 2002 in SUA, este dedicata tocmai analizei doctrinei si a implicatiilor ei in perioada interbelica din Romania. Ar trebui neaparat tradusa. Dar asta nu ajunge. Se vor gasi, desigur, si de data aceasta cei dispusi sa apere «dreptul la libera exprimare» al unor asemenea persoane. Imi face impresia ca singurul lucru care se poate invata din istorie este ca nu invatam nimic din ea. Cu riscul de a fi, din nou, etichetat drept «cenzor» sau «anti-antisemit» (desi nu despre evrei este vorba aici), cred ca este de datoria universitatii unde preda aceasta persoana sa ia masurile necesare, iar daca acest lucru nu se va intimpla, este de datoria Ministerului Invatamintului sau celui al Culturii sa o faca. Cadrul legal exista, nu trebuie adoptata «Ordonanta de urgenta nr. 31 bis»". Michael Shafir face trimitere la Ordonanta 31/13/03/2002, pentru "combaterea incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa, la discriminare si la savirsirea de infractiuni contra pacii si omenirii" si care "reglementeaza interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob".

Finalul este un inceputData publicarii: 18/11/2004


Raportul Comisiei Elie Wiesel este o etapa obligatorie, dar nu si suficienta in procesul de asumare a trecutului dificil Pe 11 noiembrie, Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Rom?nia si-a prezentat public raportul final. Acum, la finalul acestui proiect academic fara precedent la care am avut onoarea sa iau parte, am posibilitatea de a povesti cite ceva din experienta traita in anul care s-a scurs de la infiintarea Comisiei. Nu voi comite vreo indiscretie, pentru ca la nivelul Comisiei a functionat regula colegialitatii si discretiei si mai ales pentru ca lucrurile pozitive si cele de natura academica sint infinit mai importante. Ceea ce mi se pare demn de remarcat din capul locului este reusita dialogului intr-o comisie in care s-au reunit oameni din tari, discipline, scoli si generatii diferite. Au lucrat laolalta specialisti din Rom?nia, SUA, Israel, Franta si Germania, istorici, sociologi, politologi, supravietuitori ai Holocaustului, reprezentanti ai organizatiilor evreiesti si rrome nationale si internationale etc. Recunosc, atunci cind am vazut prima data lista Comisiei, am fost de-a dreptul sceptic ca se va putea ajunge vreodata la consens si la un text unitar care sa primeasca semnatura tuturor. Scepticismul imi era alimentat de situatia din mediul academic rom?nesc, unde s-a cam pierdut obiceiul dialogului, unde se monologheaza cu rivna, fara ca schimburile de idei si dezbaterile sa se produca la un nivel multumitor. La final, pot constata ca scepticismul meu a fost oarecum exagerat. Nu s-au produs convertiri spectaculoase, minimalistii si maximalistii nu si-au schimbat cu totul opiniile, dar, pe ansamblu, printr-o chimie benigna, s-au produs acomodari, ajustari, reformulari, din care a rezultat un text echilibrat, in care moderatia nu inseamna - cred acest lucru - compromis in detrimentul adevarului. Pe parcursul celor trei intruniri ale Comisiei, de la Washington, Ierusalim si Bucuresti, am confruntat argumente si documente, ne-am certat, ne-am suparat si ne-am impacat, am scris si rescris, pina cind a iesit un text rezonabil. ?ntre sedinte, Comisia a fost o realitate aproape cotidiana pentru cei mai multi dintre noi: am lucrat cu frenezie, am pierdut nopti in fata computerului, din nou ne- am contrazis si ne-am certat, am suprasolicitat telefoanele si liniile de email, intr-un efort comunicativ fara precedent. La final, sintem obositi, cu nervii slabiti, dar si destul de multumiti. Nu toti au participat cu aceeasi competenta, energie si disponibilitate - cum era de asteptat, au fost si contributii fundamentale, dar si participari decorative sau tartuferie. Apoi, fiecare dintre noi are senzatia ca a cedat ici si colo, ca in raport exista si lucruri cu care nu este de acord. Pe ansamblu, insa, a iesit un raport realmente bun. Nu este un raport perfect. Dar este un text cu autoritate stiintifica cum putine se pot gasi in istoriografia rom?neasca. Studiul reflecta stadiul cercetarii in domeniu din acest moment, care este, in ciuda unei "id?e re?ue" cu larga circulatie, incomparabil mai inaintat fata de alte perioade importante din istoria Rom?niei. Cum se va putea vedea din masiva anexa de documente a raportului, si cum au putut vedea deja cei care au avut disponibilitate din numeroasele volume de documente publicate deja, faptele pot fi reconstituite, cu sustinere documentara, pina la detaliu. Este un privilegiu pe care istoricii perioadei lui Stefan cel Mare nu il au, asa cum nu il au, deocamdata, nici istoricii comunismului. Pogromul de la Iasi este unul dintre cele mai bine documentate pogromuri din Europa, pastrindu-se mii de documente si peste o suta de fotografii. Sau, ca sa dau alt exemplu, responsabilitatea lui Ion Antonescu pentru atrocitati poate fi probata cu foarte multe documente semnate de acesta, incomparabil mai multe decit s-au pastrat de la Hitler. Acum, citeva vorbe despre experienta personala in Comisie. Fiind cel mai tinar dintre membri, a fost un privilegiu sa pot lucra cu cei mai buni specialisti din lume in Holocaustul rom?nesc, oameni pe care ii admiram de la distanta fara sa-i cunosc personal. Am invatat o multime de lucruri, am vazut cum se lucreaza la nivel inalt, mi-am facut prietenii nepretuite, am vizitat locuri unice, cum ar fi Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington sau Yad Vashem din Ierusalim. Pe scurt, am iesit imbogatit cu o intreaga lume. Lume a carei complexitate, trebuie sa recunosc, nu o percepeam cu totul atunci cind am intrat in aceasta poveste. Lectia cea mai importanta pe care am invatat-o este ca in Holocaust este vorba, in primul rind, de detalii. Deocamdata, in Rom?nia, discutia este, in cel mai bun caz, la nivelul acceptarii formale si al colportarii termenilor si cifrelor abstracte. La finalul Raportului, noi insine am fost obligati de protocolul stiintific sa tragem concluzii, care pot suna abstract. Dar mai importante decit acestea sint nenumaratele amanunte ale nenorocirii surprinse in Raport. Sa speram ca lumea va citi nu doar concluziile, ci si raportul propriu-zis, ca va constientiza complexitatea durerii. Anul acesta, a fost organizata la Budapesta o expozitie cu tema "Hidden Holocaust" (Holocaustul ascuns). Ideea expozitiei era ca infinitele urme ale nenorocirii se gasesc si astazi printre cele zilnice - trebuie doar sa invatam sa le percepem. ?ntr-adevar, Holocaustul nu este o realitate fara referent in Rom?nia de astazi. Au ramas nenumarate urme, unele dintre ele cimitire nerecunoscute (cum este curtea fostei Chesturi din Iasi, unde au fost ucisi mii de evrei si unde sa afla astazi un bar), peste care ar trebui sa ne invatam sa nu mai calcam cu indiferenta si insensibilitate. Zilele trecute am vizitat, impreuna cu directoarea Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Sara J. Bloomfield, cu Paul A. Shapiro, directorul Institutului de Studii Avansate al muzeului si Radu Ioanid, directorul Departamentului Arhivistic al prestigioasei institutii americane, cimitirele evreiesti din Iasi, Podu Iloaiei si Tirgu Frumos. Am vazut lucruri sfisietoare. Am fost cutremurat de gropile comune, unde au fost ingropate de-a valma mii de victime ale pogromului de la Iasi, dar si de starea groaznica in care se afla cimitirele. La Tirgu Frumos, o crestina are grija dupa cum poate de morminte, primind in schimb uzul unei parcele aflate chiar in interiorul cimitirului, unde cultiva porumb. La Podu Iloaiei, cheia de la cimitir o are un cioban, iar printre morminte pasc animalele. Cimitirul din Iasi este ceva mai bine ingrijit, dar si aici multe din placile funerare stau sa se prabuseasca. Aceasta este metafora dureroasa a unei lumi disparute pe altarul nationalismului. Celor care neaga Holocaustul, celor care nu doresc sa vada efectele nationalismului extrem si celor care trateaza cu insensibilitate trecutul le recomand sa vada aceste locuri. Cum responsabilitatea pentru aceasta nenorocire apartine in primul rind statului rom?n, este o datorie elementara din partea noastra si o slaba compensatie de natura etica sa respectam memoria tragediei si locurile acestei memorii. Cind placa comemorativa de la poarta Chesturii nu va fi pusa de un canadian, ci de statul rom?n, cind printre mormintele evreilor nu se vor gasi balegar si porumb, cind oamenii vor constientiza ca stam pe un mormint unde nu se afla cifre si concepte, ci oameni concreti, semeni de-ai nostri, atunci se cheama ca Rom?nia isi asuma cu adevarat Holocaustul. Raportul Comisiei este doar o prima etapa, obligatorie, dar nu si suficienta.

30 de ieseni cauta o comoara de 20 kg de aurData publicarii: 07/02/2004


In jur de 30 de ieseni pregatesc un atac la depozitul de aur al Bancii Nationale a Romaniei. Deja si-au pus in aplicare planul. S-au informat, au studiat si au facut primul pas. Scopul lor este sa puna mina pe zeci de kilograme de aur. Vor deveni bogati peste noapte. Desi si-au facut cunoscute intentiile, nimeni nu ia nici o masura impotriva lor. Dimpotriva, chiar legea ii ajuta. Este vorba de aurul confiscat de comunisti de la tigani sau evrei. Este vorba de lupta acestora pentru a-si recupera ceea ce au avut odata. Daca pentru cei mai multi averea se va masura in verighete, lanturi, cercei sau cocosei, pentru unii important este sa primeasca inapoi o parte din istoria lor furata. In instanta, la Iasi, deja exista 30 de cereri de restituire a aurului confiscat. Insumat, in dosare stau ascunse printre hirtii peste 20 kg de aur. Singura lor arma de lupta este legea 362/2003 privind regimul metalelor pretioase.

30 de ieseni isi cer inapoi aurul confiscat de comunisti. Este vorba, in total, de peste 20 kg de aur, iar cererile se puteau depune pina alaltaieri, potrivit legii. Printre cei care au cerut judecatorilor sa-i faca dreptate si sa-i dea inapoi averea se afla si evreul Iancu Beer. In urma cu 20 de ani, fosta militie i-a luat cu forta toate bijuteriile care se aflau in casa. Si care, in casele de evrei avuti, nu erau deloc putine. "In ziua de 4 iunie 1985, pe la ora sase seara, eram acasa cu mama mea Clara si unchiul meu Sami, care abia se intorsese din Israel, unde locuia. A venit un militian care dorea sa cumpere o pereche de verighete. Acesta stia ca Sami a dus patru perechi de verighete din Israel", si-a amintit de ziua confiscarii Iancu Beer. Cind familia Beer a refuzat sa vinda verighetele, militienii au sarit pe ei. "Mama mea a fost arestata in acea seara. A doua zi i s-a dat drumul, dar in urmatoarele zece zile a fost chemata mereu la militie. Era batuta ca sa spuna daca mai are si alt aur ascuns. Din cauza batailor, nici acum nu isi poate folosi mina dreapta", ne-a spus Iancu Beer despre mama lui, care locuieste acum in Israel. El a depus o cerere in numele familiei lui ca sa-si recupereze aurul de odinioara. Iancu Beer si-a motivat actiunea spunind ca bijuteriile erau amintiri de familie, o parte dintre acestea fiind diverse insemne religioase, cu mare semnificatie pentru un evreu.

400 grame de aur in monede

Un alt iesean care s-a adresat justitiei este Fidorel Hudea. El doreste sa aiba din nou in mina aurul pe care l-a vazut pentru ultima data in urma cu 40 de ani. "400 grame de aur", ne-a precizat el. Fiu de "chiabur", Fidorel Hudea ne-a relatat ca familia sa a fost prada "jecmanelii" in repetate rinduri. "Vremurile persecutiilor au inceput inca din anii '30", si-a amintit barbatul. El ne-a mai spus ca cei care i-au "jecmanit" primii familia au fost legionarii, care au luat "casa de bani a lui tata, 450 de oi de astrahan si peste 60 de stupi de albine". Prejudiciul creat de legionari s-a ridicat la vremea respectiva la peste 3 milioane lei, "bani vechi". "Pe vremea lui Ceausescu, in anul 1964", si-a mai adus aminte Fidorel Hudea, "mama a fost arestata si batuta pentru declararea intregii noastre averi". Monedele confiscate atunci erau de 24 de karate, iar bijuteriile de 18. Hudea a mai spus ca "multe dintre bijuteriile confiscate atunci nu se regasesc pe procesele-verbale de predare catre stat. Eu stiu ca au fost insusite chiar de cei care ne-au anchetat".

"Au luat tot: aur, mobila, argintarie si cristaluri"

Referindu-se la modul in care le-a fost confiscata averea, Fidorel Hudea nu-si poate ascunde revolta impotriva vremurilor de altadata. "Cind a fost arestata mama, eu eram la mare cu sotia. Eram pe plaja cind a venit un domn la mine cu o fotografie de-a mea si mi-a spus sa merg cu el la Bacau. Atunci am aflat ca mama a fost arestata. Un maior de militie mi-a aruncat monedele confiscate de la parintii mei si m-a intrebat ce stiu despre aceasta. Eu am negat ca as fi stiut ceva. Enervat, maiorul m-a amenintat si m-a injurat de mai multe ori" a povestit Fidorel Hudea despre interogarea sa. In tot acest timp, casa parintilor a fost perchezitionata. La plecare, militienii au luat tot ce era de valoare: mobila de mahon, argintaria si cristalurile. Unicul mostenitor din tara al familiei Hudea s-a hotarit sa faca cereri de restituire in justitie a bunurilor confiscate. "Numai pentru cita bataie a mincat mama pe nedrept de la militieni si pentru faptul ca a stat inchisa un an de zile pentru detinere de monede, m-am decis sa inaintez aceasta actiune", a concluzionat Fidorel Hudea.



Cocoseii tiganilor au fost confiscati cind umblau cu cortul

Pe masa de lucru a judecatorilor ieseni se vor afla aproximativ 30 de dosare cu o singura cauza: restituirea aurului confiscat. Cantitatile de aur cerute se ridica la 20 kg. Printre reclamanti se afla si Istrate Simiiac Stanescu, din Grajduri. Cetatean de etnie rroma, Stanescu a cerut instantei restituirea a noua galbeni, ducati mari austrieci. Acesti "cocosei" i-au fost confiscati in mod abuziv de Militie in iunie 1963. Conform actiunii introduse la instanta, in timp ce se afla cu cortul pe raza comunei Mogosesti, la satra de tigani au venit mai multi militieni. Acestia s-au prezentat ca fiind de la Ploiesti. Ei nu au facut decit sa le ia tiganilor cu forta salbele cu galbeni. Alaturi de Istrate Stanescu, au mai fost deposedati de aur si Budis Stanescu, Gheorghe Caldararu si Iorgu Stanescu. Bulibasa Ferdinand din Grajduri si-a amintit ca, "prin anii '61-'62, parintilor mei, care erau cu cortul la Braila, le-a fost confiscat aproximativ 1,5 kg de aur". De asemenea, "tatalui meu i-au fost luate alte 89 de monede de aur in greutate de 1,5 kg atunci cind era in Padurea Scroafei de la Vaslui". Ferdinand a declarat ca isi aduce aminte ca tiganii au fost batuti, arestati si maltratati cu ocazia confiscarilor. Despre comunitatea de tigani de la Grajduri bulibasa Ferdinand a spus ca stie ca au de recuperat de la statul roman peste 30

kilograme de aur. "Toate monedele confiscate de militieni au fost primite de tigani ca plata a muncilor pe care acestia le-au prestat peste hotare, atunci cind acestia calatoreau cu cortul" a dezvaluit Ferdinand.

BNR a dat pina acum 300 kilograme de aur

Numai in cursul anului 2003, Banca Nationala a Romaniei a restituit aproximativ 300 de kilograme de aur confiscate in mod abuziv in perioada comunista. Aceasta masura a fost luata in urma cistigarii mai multor procese de catre cei care au fost privati de obiectele din aur de catre statul roman. La baza pronuntarii acestor hotariri judecatoresti de restituire a aurului a stat Legea 362 din 2003 privind regimul metalelor pretioase. Articolul 34 din aceasta lege prevede ca persoanele carora le-au fost confiscate obiectele din aur in perioada anilor 1946-1990, pot cere restituirea acestora daca prezinta procesele verbale de confiscare. Acelasi articol a mentionat si posibilitatea despagubirii in bani in cazurile in care nu va fi posibila restituirea in natura. Judecatoria Iasi a primit astfel de cereri. "Avem in lucru in jur de 30 de cereri de restituire a aurului confiscat abuziv in perioada de dinainte de 1989. Pe 5 februarie 2004 a expirat termenul de introducere a actiunilor de acest gen", a declarat Doinita Tatarusanu, presedintele Judecatoriei.

Opinii in contrasens
Saptamana patimilor 23-27 iunie 1940
Duminica, 23 iunie 1940
La Cernauti, dimineata a inceput pasnic. Cel mai important cotidian romanesc din oras, Glasul Bucovinei, publica lista elevilor Liceului “Mitropolitul Silvestru” reusiti la bacalaureat. Din 83 de cadidati care se prezentasera la examene, 53 erau considerati promovati. Dintre acestia, 33 erau evrei, 14 romani, 14 germani si 2 ruteni. Cifrele erau departe de a oferi un indiciu cu privire la compozitia etnica a Bucovinei. In schimb, aceasta statistica reprezenta o oglinda fidela a starii materiale a diverselor etnii din provincie. Intretinerea unui copil pretindea cheltuieli importante si familiile evreiesti, evident, puteau sa le suporte mai usor decat altele.
Un panoramic al evenimentelor survenite in dispozitivul armatelor 3 si 4 romane, desfasurate intre triunghiul Zabie, de la fostul hotar cu Polonia, pana la Cetatea Alba, in calea unei iminente invazii sovietice, ne dezvaluie prea putine intamplari memorabile. Din Bucovina, centrul exterior de informatii al Marelui Stat Major a comunicat Bucurestilor descoperirea unui spion sovietic, trecut peste frontiera sub titlul de refugiat politic si sub numele conspirativ Iakub. Instantaneu, spionul prins in masivul paduros dintre Hotin si Cuciurul Mic a fost trimis in cercetarea tribunalului militar de la Cernauti. La Chisinau, Corpului 3 armata i-a parvenit un ordin telegrafic cifrat al Armatei a 4-a: ziua, urma sa fie desfasurata pe frontiera doar o retea de pandari: noaptea, avangarzile defensive trebuiau completate pana la efectivele lor normale, in cea mai mare discretie, ostasii avand toate armele la indemana, cat mai bine camuflate in zonele de influenta.
Orele 11. La Bucuresti, intr-o atmosfera solemna, a avut loc un te-deum prilejuit de infiintarea Partidului Natiunii, derivat din fostul Front al Renasterii Nationale, ultima combinatie politica a regelui Carol al II-lea. In asistenta a fost remarcat Gheorghe Vantu, subsecretar de stat la Interne, de obarsie bucovinean.
In preambulul unui raport inaintat lui Joachim von Ribbentrop la 30 iunie 1940, Manfred von Killinger va afirma ca recenta sa calatorie in Romania ar fi inceput la 23 iunie. In realitate, reprezentantul Ministerului de Externe german cum de altfel reiese din textul propriu-zis al darii sale de seama, a descins la Bucuresti abia la 25 iunie. La 23 iunie, Manfred von Killinger a primit aprobarea sa intreprinda acest voiaj, decis in urma unui apel al lui Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de Informatii roman.
Orele 14.30. Trei avioane sovietice au survolat Nistrul la Dubasari, avantandu-se in spatiul aerian romanesc pana la Recea. Concomitent, alt avion inamic a lansat un obiect neidentificat in apropierea Florestilor. Desi s-au intreprins cercetari minutioase, obiectul nu a putut fi gasit.
Spre seara, Viaceslav Mihailovici Molotov, comisarul pentru relatii externe al Rusiei sovietice, l-a convocat la Kremlin pe Friedrich Werner von der Schulemburg, ministrul Germaniei la Moscova, si i-a comunicat ca solutionarea problemei Basarabiei nu mai ingaduia nici o amanare. Drept temei al deciziei guvernului sovietic a fost invocat faptul ca romanii nu au intreprins nimic intru rezolvarea litigiului in chestiune. cu toate ca de la declaratia sa din ultimele zile ale lui martie, facuta in fata Sovietului Suprem, trecuse destul timp. Acum trebuia sa se intample ceva. Ca si pana atunci, guvernul sovietic ar fi optat pentru o solutie pasnica, dar era decis sa intrebuinteze forta in cazul cand guvernul roman ar fi refuzat o intelegere. Demersul sovietic avea in vedere si Bucovina, despre care Molotov a pretins ca avea populatie ucraineana. Ministrul Germaniei nu si-a ascuns surprinderea. In urma cu mai multi ani, von der Schulemburg reprezentase interesele Berlinului la Bucuresti si nu ar fi fost exclus ca declaratia intempestiva a rusilor sa-i fi atins si o anumita coarda sentimentala. Insa in politica prevaleaza chestiunile practice. La data aceea, Romania livra Germaniei cantitati importante de materii prime, deopotriva de importante in plan militar si civil, si orice dificultati in politica ei externa s-ar fi repercutat asupra traficului de marfuri, vital pentru Reich. In consecinta, ministrul Berlinului a exprimat doleanta ca sovietici sa-si reserve in continuare drepturile asupra Basarabiei - drepturi necontestate de germani, dar sa se abtina de la a declansa ei insisi impulsul pentru transarea disputei. De asemenea, von der Schulemburg l-a asigurat pe Molotov ca va raporta imediat la Berlin comunicarea primita si l-a rugat sa nu intreprinda niciun pas decisiv inainte ca autoritatea germana sa-i fixeze atitudinea fata de intentiile Kremlinului. Aparent conciliant. Molotov a promis ca va aduce la cunostinta guvernului sovietic dorinta interlocutorului sau si a repetat, insistent, ca problema era deosebit de urgenta. Guvernul sovietic spera ca Germania sa nu-i incomodeze actiunea si astepta chiar un sprijin de la Berlin. In ceea ce o privea, Moscova era gata sa faca totul pentru a proteja interesele germane in Romania. Von der Schulemburg a raportat intrevederea sa cu Molotov prin telegrama
nr. 1205, la orele 21, solicitand instructiuni urgente. In incheierea mesajului, si-a permis sa atraga atentia asupra numerosilor etnici germani din teritoriile revendicate de rusi, a caror soarta ar fi trebuit sa preocupe Berlinul intr-un fel oarecare. Telegrama transmisa de ministrul Germaniei sub nr. 1205 a fost receptionata la Berlin la orele 23.20. Raspunsul ministrului de Externe al Reichului a intarziat peste 42 de ore. Molotov s-a aratat a fi mult mai prompt decat isi putea inchipui von der Schulemburg. La numai cateva ore dupa intrevederea lor. Seful diplomatiei Kremlinului i-a transmis un mesaj prin care il aviza ca Moscova va astepta un raspuns al Berlinului pana la 25 iunie 1940, inclusiv. Prin telegrama nr. 1208, la orele 11.57, ministrul Germaniei a transmis la Berlin termenul stabilit de sovietici

COMEMORAREA HOLOCAUSTULUI ÎN MARAMURES - 2007Comemorarea Holocaustului în mai multe tari ale lumii se face la propunerea scriitorului Elie Wiesel, cetatean american nascut la Sighet în anul 1928, deportat în anul 1944 de catre horthysti, si care a supravietuit Holocaustului. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1968. În 2002, la Sighetul Marmatiei s-a inaugurat Casa Memoriala "Elie Wiesel", iar în 2005 s-a înfiintat în România Institutul pentru Cercetarea Holocaustului. Ziua Internationala a Holocaustului s-a stabilit a fi 27 ianuarie, data eliberarii - în 1945 - a lagarelor de exterminare de la Auschwitz si Birkenau. La 16 noiembrie 1944 a început deportarea la Auschwitz a evreilor din Transilvania de Nord, aflata pe atunci sub ocupatie maghiara (30 septembrie 1940 - primavara lui 1945), una din ultimele actiuni de deportare în massa a evreilor din Europa si una dintre cele mai rapide. Astfel, sub presiunea apropierii frontului, în trei saptamîni au fost deportati 151.180 de evrei din Sighet, Satu Mare, Oradea, Cluj, Tîrgu Mures, Dej, Baia Mare, Bistrita, dintre acestia 130.000 fiind exterminati în lagare. Responsabilitatea pentru acest episod al Holocaustului revine autoritatilor maghiare si germane. Ziua Holocaustului în România s-a stabilit a fi 9 octombrie si corespunde cu începerea deportarii si exterminarii în lagarele din Transilvania a evreilor din Basarabia, Bucovina (de Nord si de Sud) si Moldova, precum si cu a odiosului pogrom de la Iasi. În calitate de românca, în ceea ce-l priveste pe domnul Elie Wiesel, nascut la Sighet, si care, în repetate rînduri - o spun cu regret - rosteste cuvinte jignitoare la adresa Poporului Român, consider ca el face niste afirmatii în dispret fata de Istorie. Maramuresenii, cu bunul-simt care îi caracterizeaza, v-au admirat si respectat ca pe un fiu, iar dumneavoastra recidivati cu vorbe grele la adresa tarii care v-a dat fiinta? Nu stiu ce interese va determina sa blamati neamul care v-a fost tata si mama! Este regretabil... De vina sîntem si noi, ca facem Case Memoriale si Institute de Cercetari pentru cei care se prefac ca nu stiu si simt româneste! De asemenea, este bine sa stiti ca demersurile oficialitatilor din Sighetul natal, caldura si respectul maramuresenilor si ale tarii fata de oamenii de valoare fac mai mult decît un Premiu Nobel. Este socanta pentru mine declaratia facuta de dumneavoastra la un post de televiziune francez, în 1980: "În aprilie 1944, la Sighet, familia mea a fost arestata si trimisa la Auschwitz de jandarmii români". Corectat fiind atunci de catre Eugen Ionesco, cum ca Sighetul era sub ocupatie maghiara, ati raspuns vesel: "Nu conteaza amanuntele, francezii tot nu cunosc istorie"... Am sa folosesc cuvintele lui Eugen Ionescu, întrebîndu-va: Dar dumneavoastra cunoasteti istorie? La acea data, Sighetul avea 17.000 de locuitori evrei, dintre care au supravietuit 3.000, iar astazi mai traiesc cca. 100. E bine sa cunoasteti, domnule Wiesel, ca, în perioada cea mai grea, au fost multi localnici care i-au ascuns sau ajutat pe evrei sa scape în timpul deportarilor si ca acestia sînt omagiati în Israel, anumite institutii sau strazi purtîndu-le numele. În acest an, în lipsa dumneavoastra, la Sighet, de Ziua Holocaustului (9 octombrie 2007), la Casa Muzeu a culturii evreiesti din Maramures "Elie Wiesel", în fata cîtorva membri ai comunitatii evreiesti, a cadrelor didactice si a elevilor, s-a evocat tristul eveniment al deportarii si exterminarii din lagarele naziste. Au participat scriitori si artisti plastici din Maramures, Cluj, Bucuresti, Franta si Germania. Evenimentul a fost organizat de Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu cultural Maramures, în parteneriat cu Fundatia Culturala "ARHEUS" - avîndu-l ca presedinte pe domnul Ioan Marchis. S-a vorbit depre influenta culturii românesti în Israel, s-a pus accent pe problemele istorice legate de minoritatea etnica si s-a propus ridicarea unui bust al lui Ellie Wiesel. Întrucît în tarile democratice înaltarea de statui se face dupa trecerea personalitatilor în lumea celor drepti, propun Directiei pentru Cultura ca un asemenea monument sa se ridice în memoria Eroilor Neamului cazuti pentru întregirea tarii. În ansamblu, evenimentul cultural de la Sighet si Baia Mare a pus accent pe aspectul pozitiv pe care l-au reprezentat evreii în istorie. Comemorarea decenta a mai multor evrei si români împreuna si, implicit, a victimelor unor orori petrecute cu sase decenii în urma ar fi un important simptom de maturizare a societatii românesti!

Este Romania salvatoarea acolitilor lui Hitler?Data publicarii: 23/05/2002


Centrul Simon Wiesenthal cere judecarea lui Schiffer

Ieri, influentul Centru Simon Wiesenthal a cerut autoritatilor romane judecarea fostului gardian nazist Nikolaus Schiffer. "Cerem autoritatilor romane sa faca investigatii privind activitatile desfasurate de Schiffer in perioada in care a activat in cadrul SS, in scopul de a fi adus in fata justitiei pentru crimele sale", se arata intr-un comunicat remis de asociatia evreiasca. "Este de neconceput ca o persoana cu un asemenea trecut sa primeasca dreptul de a trai linistita in Romania, ca si cum nu ar fi fost implicata in nici una dintre crimele Holocaustului", a adaugat organizatia din Los Angeles. La rindul sau, directorul Biroului pentru Investigatii Speciale (BIS) din SUA, Eli M.Rosembaum, a aratat ca nu este prea tirziu pentru a face dreptate in acest caz important. De la crearea BIS in 1979, un numar de 67 de fosti nazisti si-au pierdut cetatenia americana, iar 55 au fost deportati din Statele Unite, ca rezultat al solutionarii dosarelor initiate de acest birou. Organizatiile evreiesti care-i cauta pe fostii criminali de razboi il acuza pe Nikolaus Schiffer ca a participat la exterminarea a 6000 de evrei in lagarele de concentrare al celui de-al doilea razboi mondial. Potrivit ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, fostul ofiter a condus "marsuri ale mortii" catre lagarele de concentrare de la Auschwitz (Polonia) si Dachau (Germania), in timpul carora prizonierii slabiti erau impuscati daca nu puteau merge mai departe.

Schiffer: "Nu am fost acuzat niciodata acuzat de crima"

Nikolaus Schiffer a sustinut, intr-o declaratie remisa PRO TV, ca "nu a fost niciodata acuzat oficial de savirsirea vreunei crime. Sint victima a prejudecatilor si suspiciunilor, la fel ca grupul de oameni odata cu care am fost deportat. Guvernul roman mi-a acordat permisiunea de a incepe o noua viata ca cetatean liber, aici, in Romania, si de a redobindi cetatenia romana".

Schiffer s-a nascut in Philadelphia, din parinti romani. Pe cind era copil, s-a mutat impreuna cu parintii in Romania si si-a pierdut cetatenia americana in 1943, cind s-a inrolat in Waffen SS. S-a reintors in SUA in 1953 in calitate de imigrant si a redevenit cetatean american in 1958, ascunzind autoritatilor americane trecutul sau nazist. In 1995, un tribunal federal din Philadelphia i-a revocat cetatenia, dupa ce a aflat ca luase parte la "atrocitati impotriva a mii de civili supusi unor tratamente inumane", iar un al doilea tribunal a hotarit, in 1997, expulzarea acestuia. Punerea in practica a sentintei a fost aminata din cauza recursurilor intentate de Schiffer.

Unghi mort in legea pamintuluiData publicarii: 13/01/1998


Mostenitorii baronului Bay Ferenc - autorul moral al masacrului de la Ip si Traznea din 1940 - revendica terenul si castelul din satul Traznea.

Mostenitorul baronului Bay Ferenc - autorul moral al masacrului din 1940 de la Ip si Traznea - revendica terenul si castelul din satul Treznea. Nepotul baronului, Bay Janos Gyorgy, s-a prezentat, saptamina trecuta, la Primaria Traznea, pentru a revendica cele 80 de ha de teren arabil si 30 de ha de padure, precum si castelul care i-a apartinut unchiului sau. In incinta castelului functioneaza, in prezent, Circumscriptia Sanitar-Veterinara Traznea. Taranii din Traznea sint nemultumiti de initiativa mostenitorului baronului. Ei afirma ca baronul Bay Ferenc este autorul moral al masacrului din 9 septembrie 1940 de la Ip si Traznea, cind hortistii au executat 86 de români si evrei. Secretarul Primariei Traznea declara ca demersul mostenitorilor familiei Bay este ilegal, deoarece baronul a fost judecat si declarat criminal de razboi.

Potrivit legii, persoanele declarate criminali de razboi, carora le-au fost confiscate averile, nu beneficiaza de prevederile legii 169 cu privire la modificarea legii 18 a fondului funciar. Nepotul baronului are dubla cetatenie, româno-maghiara, si locuieste la Nyregyhaza (Ungaria). In cazul in care statul român ar accepta revendicarile lui, o suta de familii din Traznea ar ramine fara pamint si case. Mostenitorul baronului maghiar le-a promis, insa, satenilor ca, daca va obtine terenul si castelul, va infiinta o ferma zootehnica si o fabrica de alcool unde vor putea sa lucreze si ei.

Afaceri cu arhivele fostei SecuritatiData publicarii: 21/03/2002


CNSAS vinde americanilor informatii despre Holocaust

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii va "exporta" copii dupa dosare din arhivele Securitatii in Statele Unite ale Americii. "Importatorul" este "United States Holocaust Memorial Museum", Muzeul Holocaustului, agentie federala independenta a Statelor Unite ale Americii. Sumele incasate in urma prestatiei CNSAS vor fi virate direct la buget. In urma cu o luna, la data de 19 februarie 2002, Gheorghe Onisoru a semnat, in calitate de presedinte al Colegiului CNSAS, un contract de cooperare cu Muzeul Holocaustului din capitala Statelor Unite al Americii, reprezentat de directorul executiv, Sara J. Bloomfield. Contractul prevede ca CNSAS va permite reprezentantilor muzeului accesul la inventarele legate de Materialul Arhivistic. Din acest moment, problema preluarii arhivei de la SRI capata si un aspect mercantil, pe linga cele politice sau civice: cu cit creste numarul de dosare preluate de la SRI, cu atit creste baza de selectie a dosarelor ce vor fi copiate contra cost pentru americani. Misiunea muzeului Holocautului este de a prezenta istoria persecutiilor si asasinarii a sase milioane de evrei si a altor victime ale tiraniei naziste intre 1933 si 1945. Contractul dintre CNSAS si Muzeul Holocaustului este valabil timp de 10 ani, putand fi reinnoit automat pe perioade de cate cinci

Antisemitism la hotelul Intercontinental

Managerul de la Inter este acuzat de un om de afaceri israelian de discriminare pe motive rasiale * Britanicul Jonathan Soper este suspectat si de angajatii hotelului de management defectuos
Conducerea Intercontinental Bucuresti este acuzata de antisemitism de catre unul dintre cei mai vechi clienti ai hotelului. Un om de afaceri israelian sustine ca noul manager general al Intercontinental, britanicul Jonathan Soper, nu respecta clauzele pe care hotelul si le-a asumat prin semnarea unui contract special, ca are un comportament abuziv si ca isi discrimineaza clientii pe motive rasiale. De asemenea, Soper, care a fost adus la conducerea hotelului in ianuarie 2007, este acuzat si de management defectuos de catre multi dintre angajatii Intercontinental Bucuresti.

Cetateanul israelian de origine romana Marian Platzman, membru "Royal Ambassador" si client al Hotelului Intercontinental de peste 30 de ani, sustine ca managerul Intercontinental i-a anulat toate drepturile si privilegiile de care dispunea fara a avea vreun motiv intemeiat. "De peste trei decenii sunt clientul fidel al hotelului Intercontinental Bucuresti. Sunt si membru Royal Ambassador si am un card de fidelitate Priority Club. Doar 60 de oameni de afaceri din lume se bucura de privilegiile de vechi clienti ai retelei Intercontinental. Asadar, am niste privilegii financiare si beneficiez de servicii speciale. Toate acestea insa nu inseamna nimic pentru acest nou manager general, J. Soper", ne-a declarat acesta. Omul de afaceri considera ca managerul i-a anulat toate privilegiile de care dispunea pe motive rasiale. "Fiindca nu i-au placut ochii mei si nici originea mea etnica de evreu, domnul Soper mi-a anulat privilegiile de vechi client, oferite de calitatea de membru Royal Ambassador. M-am trezit cazat in cele mai proaste camere, nerenovate si nemodernizate, ale hotelului, si tratat ca pe timpul regimului nazist. Mai mult, mi s-a scos din camera si programul unei televiziuni prin cablu din Israel. Eu am dreptul sa vizionez ce canal de televiziune doresc si nimeni nu are voie sa faca o astfel de cenzura intr-un hotel international", spune Platzman.

Plangere la CNCD

Omul de afaceri ne-a declarat ca si-a angajat deja un avocat care va face plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Mai mult, acesta va reclama cele petrecute la Bucuresti sefilor companiei internationale care l-au numit pe Soper ca manager general in Romania. "Va dati seama ce-ar insemna daca voi dezvalui presei occidentale cum sunt tratat de acest director, care isi bate joc de prestigiul acestui foarte important hotel romanesc", ne-a spus Platzman. El a mai precizat ca a incercat de mai multe ori sa obtina o intrevedere cu managerul Soper, pentru a-i cere explicatii oficiale, insa a fost refuzat de fiecare data.

Probleme si cu sindicatul

Nu doar omul de afaceri Marian Platzman este nemultumit de noul manager al Intercontinental. La fel stau lucrurile si in randul angajatilor hotelului. Revoltati de comportamentul lui Soper si de managementul dezastruos inregistrat in toate activitatile comerciale ale hotelului, mai multi angajati s-au constituit intr-un sindicat. Acestia au dorit sa oficializeze infiintarea sindicatului in fata conducerii si sa-si prezinte liderul care sa discute cu directorul. Numai ca Soper a trecut la ostracizarea celor incomozi. Iar primul cu care a inceput a fost chiar liderul de sindicat, Noni Stefan, care a intrat in concediu medical din cauza presiunilor pe care managerul Soper le-ar exercita asupra lui.

Mancaruri second-hand

Am incercat sa aflam cum s-a ajuns ca renumitul Intercontinental sa nu mai ofere eleganta si confortul ambiental cu care se obisnuisera vechii clienti, sa nu mai prepare produse proprii in bucataria sa, excelenta altadata, sa "importe" sarmale la mana a doua de la producatori second - hand sau sa excluda din meniurile zilnice ale celebrului restaurant "Inter" mancarurile traditionale romanesti, atat de cautate de turistii straini si mai ales de oamenii de afaceri straini. De asemenea, am incercat sa aflam de ce sub mandatul directorului Soper, ziarele romanesti au fost scoase din standurile puse la dispozitia clientilor. De ce, pentru a economisi bani din sumele alocate traditional abonamentelor la marile cotidiane occidentale, Soper a pus la dispozitia clientilor copii xerox. Adica ziare intregi trase la xerox, capsate si afisate ca publicatii occidentale la zi.

Nici angajatii de la Intercontinental nu au vreun raspuns la aceste intrebari. Acestia sustin ca managerul s-a "rupt" de problemele reale ale hotelului, izolandu-se in camera sa de la numarul 1812, unde vrea sa duca o viata de nabab, intr-un spatiu dotat cu toate facilitatile tehnologice ale confortului occidental.

Soper neaga tot

ZIUA a stat de vroba cu managerul de la Intercontinental pentru ca acesta sa-si expuna punctul de vedere cu privire la acuzatiile care i se aduc. Jonathan Soper s-a aratat uimit de reclamatiile pe care omul de afaceri Marian Platzman le-a facut la adresa sa. "Il cunosc bine pe domnul Platzman, este un client vechi al hotelului nostru. Beneficiaza de toate facilitatile care sunt acordate posesorilor de carduri Priority Club. Am vorbit cu dansul si mi-a spus ca nu are nimic de reclamat. Este exclus ca dansul sa creada ca eu, cetatean britanic, as fi antisemit. Daca stiti istorie, mai ales a timpurilor moderne, va dati seama ca un britanic nu poate fi antisemit, este o aberatie. In plus, meseria mea, de hotelier in retele mondiale, presupune, in primul rand, satisfacerea cerintelor tuturor clientilor, indiferent de rasa, sex, cetatenie etc. Asadar, nimic nu este adevarat. Nu-mi pot explica aparitia unor asemenea zvonuri sau incurcaturi", ne-a declarat managerul general al hotelului Intercontinental Bucuresti. Cat priveste ostracizarea unor membri ai unui sindicat in formare, Jonathan Soper sustine ca habar nu are despre ce poate fi vorba. Mai mult, managerul a precizat ca in urma unor sondaje care se fac obligatoriu in toate hotelurile din lume ale lantului hotelier, angajatii de la Intercontinental Bucuresti au iesit pe primul loc la capitolul "satisfactie in legatura cu locul de munca".

Istoria Holocaustului, greu de predat intr-un loc cu trecut legionar
Predarea istoriei Holocaustului a iscat o apriga controversa intr-un orasel in care n-au trait niciodata evrei sau tigani, dar care a furnizat numerosi fruntasi legionari: Topoloveni-Arges.



Mama lui Narcis Lungu dintr-a sasea, doamna Victorita, e suparata ca baiatul ei face Holocaust. De aia l-a trimis ea la scoala? I-a facut lui Narcis camera numai a lui, cu calculator, il trimite cu taxiul la scoala, in curte un Audi il asteapta pe baiat sa creasca, iar el uite cu ce se ocupa la scoala. Ea, sincer, nu stie ce e ala holocaust, ca la profesionala n-a invatat-o nimeni, dar isi cheama copilul sa-i explice si pocneste din palme mirata si revoltata cind tincul incepe sa-i turuie ca holocaustul e arderea de vii a evreilor care prindeau crestini si cu singele lor framintau piine de Pastele lor evreiesc…

Doamna Victorita afla, cu si mai mare uimire, ca si baiatul mai mare a facut cursul si il ia la intrebari, insa acesta nu mai tine minte decit ca a fost misto, a vazut un film cu Charlie Chaplin si inca unul, „Lista lui Nu-stiu-cum“, cu niste evrei in lagar, la care a plins. Tot cu aceasta ocazie, mama lui Narcis afla ca asta-primavara a semnat cu mina ei ca este de acord. „Pentru asta era hirtia aia, bre? Pai daca era de la scoala, am semnat. Deci asta era! Nu vreau, dom’le, copilul meu sa invete asa ceva. De tigani si de evrei ne arde noua acum? Sa puna mina pe carte, ca la anul are examen!“

La clasa a VI-a C, dirigintele, Victor Iliescu, face un sondaj. „Ia sa vedeeem… Cine vrea Holocaust, mina sus!“. Nimeni. „Dar ce vreti voi sa faceti?“ Liniste. „Hai, hai, nu va sfiiti de domnul de la ziar!“. „Sport. Sport vrem sa facem!“, striga toti. Ori sport, ori nimic.

„Ora asta de istorie a Holocaustului, explica profesorul Iliescu, este optionala. Mai putin de jumatate dintre parinti au semnat ca sint de acord, dar mi-au spus ca nu au stiut ce semneaza, ca nu au fost informati. Dar si daca semnau mai mult de jumatate, nicaieri nu scrie ca materia devine obligatorie pentru toti. E un abuz. N-am stiut nici eu, am aflat de la elevi, dupa ce a inceput scoala. Cursul a devenit obligatoriu si pentru cei care nu au optat sa-l urmeze si, daca lipsesc, li se pun absente in catalog. Lasam la o parte ca intr-un an scolar sint 36 de ore de istorie a Holocaustului, o chestiune care inca nu este elucidata de specialisti, tot atitea cite ore de istorie a Romaniei, ceea ce mi se pare prea mult; in primul rind, consimtamintul copiilor a fost viciat si, vedeti, s-a introdus fara voia lor aceasta materie. Cind au aflat si ei ce au semnat, parintii au hotarit la sedinta sa se renunte la acest curs, dar conducerea scolii spune ca acum e prea tirziu, se va face Holocaust tot anul.“

„Nu sint evreu!“, precizeaza apasat profesorul de istorie Daniel Serafimescu, cel care preda istoria Holocaustului. El face asta din pasiune, nu pentru bani. Cu sau fara optionalul acesta, salariul lui ar fi fost acelasi. Toti romanii trebuie sa cunoasca realitatea Holocaustului, considera profesorul, ca sa nu lase sa se mai intimple o asemenea grozavie. „Iata, zice profesorul, cetatenii romani pot deveni evreii Europei de azi - sint tratati ca oameni de mina a doua, li se da foc in ghetouri, se organizeaza mari manifestatii impotriva lor… trebuie sa recunoastem aceste semne.“

Pozitia romanului simplu fata de Holocaust nu seamana deloc cu cea oficiala a statului. Ostilitatea parintilor i se pare fireasca profesorului Serafimescu, doar vorbim despre Topoloveni… Aici n-au trait niciodata evrei, nici tigani, dar zona era totusi un puternic centru legionar. De aici s-au ridicat primari legionari pentru toate comunele din jur, primar legionar in Cimpulung Muscel, prefect legionar… Confirma si istoricul Ioan Boalca, autorul unei monografii a Topolovenilor, amintind de marile petreceri cimpenesti pe care le organizau legionarii aici.

„Nu vorbim de antisemitism, ci de o anume mentalitate la care mai trebuie lucrat“, precizeaza profesorul Serafimescu. El crede ca, de fapt, parintii au fost influentati de citiva colegi invidiosi - dirigintele i-a incurajat pe elevi sa chiuleasca de la ore, le-a promis ca le va motiva el absentele -, profesori plafonati si obtuzi, care nu stiu o limba straina, nici sa foloseasca aparatura moderna si care n-au fost in stare sa propuna ei un curs optional. Si care crapa de invidie ca el s-a pregatit pentru acest curs in Israel, pe banii Israelului, ca s-a plimbat prin Europa, iar ei nu. Aha, deci e adevarat, evreii l-au platit - remarca opozantii.

Disputa - daca se face sau nu se face Holocaust la scoala - a ajuns si in Consiliul Local. Serafimescu este consilier PNL. Iliescu este consilier PSD. Se ciondanesc profesional in cancelarie si continua sub steaguri politice la primarie. S-a votat ca nu e treaba Consiliului Local. „Nu e nici treaba Inspectoratului Scolar Judetean, spune inspectorul de istorie Paul Didita. Decizia este a scolii. Scoala a cerut acest curs, iar noi am dat avizul. Este o programa aprobata si de minister.“

Caracterul obligatoriu al cursului optional este usor de explicat pentru directoarea Maria Chivulescu. Ea stia ca Serafimescu are suficiente semnaturi de la elevi si de la parintii lor pentru a preda istoria Holocaustului. De fapt, comisia de curriculum trebuia sa stringa aceste semnaturi, dar comisia nu exista, s-a infiintat la repezeala abia dupa ce s-a pornit palalaia. S-a mers pe incredere. Acum, daca exista totusi niste semnaturi, toti elevii fac orele optionale, fiindca nu are cine sa-i pazeasca pe cei care nu vor. Chiar daca mai putin de jumatate dintre parinti au fost de acord, chiar daca si dintre acestia s-au trezit multi sa spuna ca n-au stiut ce semneaza si ca nu vor istoria Holocaustului, acum e prea tirziu sa se mai schimbe ceva. Directoarea e indignata ca o treaba care trebuia rezolvata in scoala, fie si in comisia de disciplina, a rasunat pina la inspectorat, la minister, la Federatia Comunitatilor Evreiesti. Ce atita taraboi? Daca e vorba pe-asa, atunci s-ar putea face o miscare inteligenta in orar, in asa fel incit ora cu pricina sa fie pusa ultima, si cine vrea Holocaust sa ramina in clasa, cine nu sa se duca acasa.

Copiii care chiulesc de la ora de Holocaust si pierd vremea in parculetul dominat de statuia lui Ion Mihalache nu-i fac deloc o impresie buna batrinului Nistor Brencea, de 77 de ani. E un taranist infocat. „E proasta ideea“, comenteaza batrinul. „Se puteau face citeva ore la istorie despre treaba asta, pentru toti, nu sa se faca obiect separat. E prea mult, fug si copiii de la ore, umbla aiurea prin parcuri. Si pe urma se spune ca sintem antisemiti. Noi n-am avut evrei aici, domnule. Si tigani erau numai doi, unul frizer si unul muncitor, n-avea nimeni treaba cu ei. La noi n-a fost Holocaust, nemtii au facut. E adevarat, i-a mai strins Antonescu pe unii, evrei si tigani, dar nu stiu daca n-au facut si ei ceva.“

• Problema a ajuns in Parlament
  

Dr. Aurel Vainer (foto), deputat, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, a aflat si el despre gilceava iscata la Topoloveni: „Domnul Serafimescu ne-a relatat greutatile cu care se confrunta in a preda istoria Holocaustului“, ne-a declarat Aurel Vainer. „Din fericire, nu ni s-au semnalat cazuri similare in alte locuri din tara. Il admiram pe acest om care se zbate pentru o cauza dreapta. Trebuie sprijinit si trebuie luata atitudine impotriva celor care il impiedica. Am sa-i relatez situatia si domnului doctor Liviu Beris, de la Asociatia Supravietuitorilor Holocaustului.“

Eleva Diana Manea, despre "Memoria Holocaustului"Data publicarii: 08/07/2006






Diana Manea a participat la concursul "Memoria Holocaustului", la Piatra Neamt




Nu de putine ori, rezultatele elevilor roman-vodisti in competitii scolare au fost remarcabile, dovedind interes pentru discipline care au devenit, ulterior, baza in alegerea unei profesii. Cazul elevei Diana Manea, din clasa a XI-a A, profil matematica-informatica, este atipic, in sensul ca adolescenta a facut pasiune doar pentru un episod din istoria zbuciumata a evreilor si anume Holocaustul. Atitudinea discriminatorie fata de evrei, moment istoric argumentat la orele de clasa de profesoara Valeria Andreiu, a incitat-o pe Diana sa afle mai multe despre cel mai ingrozitor genocid din istorie. Astfel, Diana primeste invitatia de a participa la concursul "Memoria Holocaustului", care s-a desfasurat pe data de 28 mai, la Piatra Neamt. Diana Manea a facut echipa cu Vanesa Vrabie, clasa a XI-a J, fetele fiind singurele eleve din Roman participante la acest concurs. Se pare ca fetele au convins, pentru ca juriul le-a selectionat pentru faza nationala a competitiei, care se va desfasura, in perioada 28-30 iulie, la Simleul Silvaniei, in judetul Salaj. Aici, Diana spera ca problema unicitatii si universalitatii Holocaustului, cit si politica de genocid, sa constituie o continuare a cercetarilor incepute cu decenii in urma. Alaturi de o prezentare onorabila, Diana doreste sa cunoasca viata spirituala si culturala intensa a Simleului Silvaniei, mostenirea etnografica si folclorica, varietatea monumentelor istorice, marturii ale unei istorii tumultoase. Chiar daca profesia pe care si-o va alege nu va avea nimic in comun cu istoria, aceste secvente din istoria nationala si universala o vor fascina si pe mai departe..