Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
ISTORIE=ITALIA
Pagina 5 din 14
Pagina 5 din 14 • 1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9 ... 14
ISTORIE=ITALIA
Rezumarea primului mesaj :
ASASINATE PE TRONUL ROMEI
http://www.magazin.ro/articole.php?Numar=20&An=2006&Domeniu=Terra+X
ASASINATE PE TRONUL ROMEI
Cetatea Romei detine un record unic printre marile imperii ale lumii. In nici un alt stat al lumii nu au fost ucisi atatia conducatori intr-un interval de timp relativ scurt – la scara istorica. De cand Octavian Augustus a devenit imparat (anul 27 i.Ch.) si pana la ultimul suveran al Imperiului roman de apus (476 d.Ch.), deci in 503 ani, pe tronul Romei s-au succedat 84 de suverani, din care nu mai putin de 32 au fost asasinati! Asta ar insemna, in medie, o crima la fiecare 16 ani. Dar lucrurile nu stau deloc asa, sangerosul spectacol al luptei pentru putere din Cetatea eterna a avut deseori aspecte incredibile, nemaiintalnite in istoria umanitatii.
Dupa inteleptul si longevivul Octavian, si dupa mediocrul Tiberius, s-a declansat, o data cu dezechilibratul Caligula (37-41, prima victima a crimelor), o avalansa de conflicte interne in care fiecare grupare politica isi dorea propriul imperator, iar garda pretoriana (protectoarea lui) facea si desfacea domniile, luata de curentul intereselor de moment. Acestea au fost (foarte succint) cauzele acelui adevarat delir de criminalitate care a condus la slabirea Imperiului roman si dezmembrarea lui sub presiunea popoarelor migratoare. Amploarea temei ne determina sa selectam cele mai deosebite momente ale acestui sumbru fenomen (ca intr-o indoliata „Carte a recordurilor”), in incercarea de a portretiza o epoca nepereche a antichitatii.
Numai in anul 238 s-au succedat la tron sase imparati, toti asasinati; in anul 253, Imperiul a avut „doar” patru suverani;
Cea mai scurta domnie au avut-o Gordianus I si Gordianus II (tata si fiu, co-imparati), care au „semnat condica” numai cate 20 zile; urmeaza Pertinax (87 de zile) si Emilianus (88 de zile);
Cei mai tineri suverani urcati pe tron si ucisi au fost Gordianus III (la 13 ani) si Heliogabalus (la 14 ani);
Cea mai abominabila crima (daca pot exista astfel de caracterizari) a fost comisa impotriva lui Severus Alexandru, ucis impreuna cu mama sa;
Succesiune de criminali la tron: Caracala isi ucide fratele si devine imperator; Macrinus il omoara pe Caracala si-si pune coroana, dar este la randu-i asasinat dupa aproape un an.
Atat de bulversata era viata politica a Romei antice, incat reuseau sa ajunga imparati (prin mita, comploturi si crima) personaje insignifiante, propulsate de grupuri de interese in cautare de privilegii. Neavenitii erau recrutati chiar si din randul soldatilor simpli – cum a fost cazul lui Maximins Thracus sau al lui Filip Arabul. In ultima faza a agoniei Imperiului, ridicolul a atins apogeul: imparatii erau stabiliti de barbari si tot de catre ei erau inlaturati. Astfel, regele vizigot Teodoric II il „unge” pe Avitus (anul 455) si-l ucide un an mai tarziu; conducatorul suevilor, Ricimer, ii pune pe tron si-i ucide pe rand pe Majorian, Severus III, Antemius si Olibrius (intre 457 si 472); penultimul imparat al Imperiului roman de apus, Iulius Nepos, a fost protejatul unui apropiat al lui... Attila!
In aceste circumstante, nu-i de mirare ca ultimul imparat, imberbul Romulus Augustulus (475-476), a fost destituit de germanicul Odoacru, iar acesta a „parafat” desfiintarea Imperiului roman de apus, trimitand insemnele imperiale la Constantinopol. Mult mai stabil, Imperiul bizantin a mai vietuit un mileniu, pana-n 1453... „Istoria nu face daruri decat celor care nu o repeta”, spune o zicala si acest tablou oripilant al agoniei Romei antice o confirma.
http://www.magazin.ro/articole.php?Numar=20&An=2006&Domeniu=Terra+X
Ultima editare efectuata de catre in 17.01.07 9:49, editata de 2 ori
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10438/30/
Conform contractului social roman, imparatii erau obligati sa asigure cetatenilor sarbatori publice, curse de cai, lupte cu gladiatori etc. Cine suporta uriasele cheltuieli aferente? O parte din bani provenea din visteria imparatului, o alta era asigurata de bogatasi care aveau acces la unele functii politice, de senatori si de preoti. Romanii erau foarte atrasi de cursele de cai (hergheliile erau aduse in special din Asia Mica) organizate in hipodromul Circus Maximus, utilizat din secolul al IV-lea i.Ch., in care incapeau 150.000 de persoane!, intreceri comparabile ca interes cu palpitantele curse de formula 1. Conducatorii de care erau adulati si pariurile curgeau. Deseori se puneau in joc sume enorme. Unul dintre ei (Diocles) a intrat triumfal in istoria competitiilor cu cele 1462 de curse câstigate, consemnate pe placa mormântului sau.
Conform contractului social roman, imparatii erau obligati sa asigure cetatenilor sarbatori publice, curse de cai, lupte cu gladiatori etc. Cine suporta uriasele cheltuieli aferente? O parte din bani provenea din visteria imparatului, o alta era asigurata de bogatasi care aveau acces la unele functii politice, de senatori si de preoti. Romanii erau foarte atrasi de cursele de cai (hergheliile erau aduse in special din Asia Mica) organizate in hipodromul Circus Maximus, utilizat din secolul al IV-lea i.Ch., in care incapeau 150.000 de persoane!, intreceri comparabile ca interes cu palpitantele curse de formula 1. Conducatorii de care erau adulati si pariurile curgeau. Deseori se puneau in joc sume enorme. Unul dintre ei (Diocles) a intrat triumfal in istoria competitiilor cu cele 1462 de curse câstigate, consemnate pe placa mormântului sau.
Carele erau usoare – maximum 60 de kilograme – fabricate din rachita imbracata in piele. Erau trase de patru cai pur sânge care atingeau o viteza de 40-45 km/h. Cei care le conduceau riscau enorm pentru ca erau legati de cai cu dârlogi prinsi de talie. Virajele sau ciocnirile violente cu alte care ii aruncau pe sol, fiind târâti de caii care isi urmau cursa nebuna. Uneori erau raniti sau striviti de carele sau de copitele cailor aflati in competitie. Isi puteau salva viata in situatii extreme taind curelele cu un cutit cu lama curbata pe care il purtau la centura.
Luptele gladiatorilor stârneau insa cel mai mare interes. La inceput aveau loc in strada, in locuri amenajate, in curtile bogatasilor, apoi in amfiteatre si in Coliseum, fiind acompaniate deseori de muzica instrumentala (la chimval, nai, trompeta, instrumente de percutie etc.). Gladiatorii erau recrutati din rândul prizonierilor de razboi, al sclavilor si criminalilor. Invingatorii se bucurau de privilegii (petreceri cu mese imbelsugate, vin si femei), iar cei care ieseau in mod repetat invingatori obtineau libertatea si dobândeau o aura de eroi.
O alta atractie era asigurata de luptele navale. La inaugurarea celebrului monument Colisseum (definitivat in anul 80 – sub domnia imparatului Titus), arena a fost umpluta cu apa pentru organizarea unor simulari de lupte navale (care au durat 100 de zile), dupa ce a fost instalat un planseu etans si zidurile au fost izolate. Umplerea si evacuarea apei era asigurata de un sistem de canale si utilaje de pompare.
Nu lipseau nici reprezentarile teatrale, cum a fost, de pilda, Rapirea Sabinelor, artistele, alese din rândul curtezanelor, jucând goale pentru a emotiona publicul. Sub domnia lui Marc Aureliu, in secolul al II-lea, sumele alocate jocurilor au fost drastic diminuate in urma plângerilor unor magistrati care le sustineau, aflati in pragul ruinarii.
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/familia-roma-antica-istorie-discurs-politic
Re: ISTORIE=ITALIA
http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/08/idele-lui-marte-complotul-impotriva-lui-cezar-i/
http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/09/idele-lui-marte-complotul-impotriva-lui-cezar-ii/
http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/09/idele-lui-marte-complotul-impotriva-lui-cezar-iii/
http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/09/idele-lui-marte-complotul-impotriva-lui-cezar-ii/
http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/09/idele-lui-marte-complotul-impotriva-lui-cezar-iii/
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/romani-vs-macedoneni-batalia-pydna
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/criza-imperiului-roman-mit-realitate
Re: ISTORIE=ITALIA
http://adevarul.ro/cultura/istorie/teodora-prostituata-imparateasa-1_524930f3c7b855ff56dff9cf/index.html
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-era-organizata-armata-romana
Re: ISTORIE=ITALIA
http://adevarul.ro/cultura/istorie/a-condus-femeie-imperiul-roman-cazul-severinei-sotia-aurelian-1_52453c6bc7b855ff56cf62a7/index.html
Re: ISTORIE=ITALIA
http://adevarul.ro/cultura/istorie/piratii-ingrozit-roma-antica-1_521f143ac7b855ff56249e19/index.html
Re: ISTORIE=ITALIA
http://adevarul.ro/cultura/istorie/mitul-spartacus-omul-sfidat-roma-legenda-adevar-1_52244cfec7b855ff5638b3ae/index.html
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10431/30/
Pentru a-si asigura popularitatea, imparatii romani ofereau alimente, circ – panem et circenses – libertate si placeri, de la imbaiatul in terme cu facilitati suplimentare pâna la urmarirea luptelor gladiatorilor care se desfasurau in strada, in arene, apoi in incinta Coliseumului. Asta nu inseamna ca in Roma, ca si in alte orase sau cetati ale Republicii si apoi ale Imperiului, cetatenii traiau intr-o permanenta sarbatoare. Practicau diverse meserii, lucrau pamântul, aveau obligatia de a studia arta razboiului, de a participa la antrenamente fizice si de lupta. Unele cartiere erau desemnate pentru practicarea diverselor meserii: confectionarea de bijuterii, obtinerea parfumurilor, gastronomie, morarit, confectionarea de haine si uniforme militate, armuri, armament etc. Serviciile publice erau propuse si organizate, sub arcadele forurilor, de senatori, avocati, notari.
Pentru a-si asigura popularitatea, imparatii romani ofereau alimente, circ – panem et circenses – libertate si placeri, de la imbaiatul in terme cu facilitati suplimentare pâna la urmarirea luptelor gladiatorilor care se desfasurau in strada, in arene, apoi in incinta Coliseumului. Asta nu inseamna ca in Roma, ca si in alte orase sau cetati ale Republicii si apoi ale Imperiului, cetatenii traiau intr-o permanenta sarbatoare. Practicau diverse meserii, lucrau pamântul, aveau obligatia de a studia arta razboiului, de a participa la antrenamente fizice si de lupta. Unele cartiere erau desemnate pentru practicarea diverselor meserii: confectionarea de bijuterii, obtinerea parfumurilor, gastronomie, morarit, confectionarea de haine si uniforme militate, armuri, armament etc. Serviciile publice erau propuse si organizate, sub arcadele forurilor, de senatori, avocati, notari.
Termele erau emblematice in contextul petrecerii timpului liber. Primii care le-au conceput si construit au fost grecii. In secolul I d.Ch., sub domnia lui Augustus, si Roma beneficiaza de aceste bai publice. Cele mai mari si mai luxoase vor fi construite in timpul domniei lui Diocletian, ornamentate cu marmura si mozaicuri, in care clientii beneficiau de diverse servicii pentru care azi se platesc bani grei: masaj, epilare, tratamente cosmetice cu uleiuri. De pilda, pe colina Viminal a fost inaugurata in anul 306 o terma (250/180 metri) care asigura confortul unui numar de 3000 de persoane, fiecare platind, simbolic, un sfert de as (câteva centimi de euro), unde se imbaiau, faceau sauna, conversau.
Existau terme pentru fiecare sex dar si mixte, extrem de atractive pentru curtoazie. Alte complexe auxiliare erau destinate sportului, plimbarilor, lecturii. In exterior erau amenajate terenuri (palestre) acoperite cu nisip unde puteau face sport (lupte corp la corp, atletism etc.). Vestiarele erau pazite pentru a le asigura linistea (furturile erau frecvente in Roma). Nu doar simplii cetateni veneau aici, ci si demnitari, bogatasi, insotiti uneori de propriii sclavi. Unele complexe erau prevazute si in interior cu sali pentru practicarea unor jocuri, in special, cu mingea.
Cetatenii Romei erau captivati si de jocurile de noroc, care aveau loc in taverne, pe strazi, pe treptele templelor, cu toate ca erau interzise, exceptând zilele in care aveau loc Saturnaliile. Numai ca interdictia nu era respectata atâta vreme cât nu se luau masuri impotriva lor. Cel mai popular era jocul cu zaruri, practicat frecvent si de Augustus, care intr-una din zile s-a plâns apropiatilor ca a pierdut in câteva ore 20.000 de sersteti!
Dincolo de toate acestea se derulau sarbatorile dedicate zeilor, cu muzica, dans, spectacole de pantomima, curse de care, lupte intre soldati inarmati etc., sarbatori oficiale care se derulau de-a lungul a 175 de zile pe an!
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10373/33/
Incoronarea lui Flavius Petrus Justinianus Augustus drept imparat al Imperiului Roman de Rasarit, la 1 august 527, a reprezentat un mare succes, caci Justinian I (numele dupa intronare) urma sa domneasca 38 de ani cu realizari uluitoare pentru acea epoca. El a fost ultimul imparat roman care a avut drept limba principala latina. Justinian I s-a nascut in Balcani, in 482, fiind traco-roman sau iliro-roman. Inainte de a deveni imparat, a fost un apropiat sfatuitor al lui Justin I.
Incoronarea lui Flavius Petrus Justinianus Augustus drept imparat al Imperiului Roman de Rasarit, la 1 august 527, a reprezentat un mare succes, caci Justinian I (numele dupa intronare) urma sa domneasca 38 de ani cu realizari uluitoare pentru acea epoca. El a fost ultimul imparat roman care a avut drept limba principala latina. Justinian I s-a nascut in Balcani, in 482, fiind traco-roman sau iliro-roman. Inainte de a deveni imparat, a fost un apropiat sfatuitor al lui Justin I.
In anul 525, viitorul imparat se casatoreste cu Theodora (desi era dintr-o clasa sociala inferioara, ea fiind doar curtezana pe atunci), care se va dovedi o imparateasa inteleapta si cu multa influenta asupra lui Justinian I. Din cauza acestui mariaj neobisnuit (dar exemplul va fi urmat si de alti imparati si regi), suveranul de la Constantinopole si-a atras remarci dure din partea istoricilor care i-au scris biografia: Procopius si Ioan din Efes.
O prima mare ambitie a lui Justinian I a fost refacerea Imperiul Roman in integralitatea sa, prin numeroase cuceriri din fostul Imperiu de Apus si din Africa. Prin victorii asupra vandalilor si ostrogotilor, ca si prin ocuparea unei parti din Peninsula Iberica, Justinian I a refacut (efemer) fostul Imperiu Roman, fiind si poreclit „Ultimul Roman”. Dar istoria ne va arata ca multe teritorii ocupate vor fi pierdute dupa moartea sa (lombarzii in Italia, vizigotii in Spania, musulmanii in Africa), iar istoricii arata ca, paradoxal, exceptionala domnie a lui Justinian I de fapt a slabit Imperiul Roman de Rasarit.
Acest imparat bizantin care si-a capatat inca din timpul vietii renumele de „Cel Mare”, a luat decizii foarte importante in ceea ce priveste revizuirea Dreptului Roman si cultul religios ortodox. El a fost cel care a refacut din temelii biserica (hagia) Sophia, dupa revolta din 532. Din pacate, ultima parte a domniei sale a fost grav afectata de ciuma bubonica (dupa 540).
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10385/8/
Domnia de aproape 14 ani a lui Nero este adesea caracterizata prin tiranie si extravaganta. Acestui suveran care a murit la 30 de ani ii placeau cursele carelor cu cai, poezia si cantatul la lira. El nu uita sa se prezinte deseori prin teatre in costumatie speciala si sa recite poezii lungi si cu aroma patriotica. Mai putin il impresiona dragostea. Atat de mult a fost asociat cu lira, incat unii istorici chiar afirma ca in timpul marelui incendiu al Romei din anul 64 el contempla dezastrul si canta... Faptul nu a fost confirmat de martori.
Domnia de aproape 14 ani a lui Nero este adesea caracterizata prin tiranie si extravaganta. Acestui suveran care a murit la 30 de ani ii placeau cursele carelor cu cai, poezia si cantatul la lira. El nu uita sa se prezinte deseori prin teatre in costumatie speciala si sa recite poezii lungi si cu aroma patriotica. Mai putin il impresiona dragostea. Atat de mult a fost asociat cu lira, incat unii istorici chiar afirma ca in timpul marelui incendiu al Romei din anul 64 el contempla dezastrul si canta... Faptul nu a fost confirmat de martori.
Crime si razbunare
Apetenta pentru crima a lui Nero (nascut in anul 37, mort prin sinucidere in 68) a fost mostenita de la tatal sau, Gnaeus Domitius. Acesta a fost acuzat si condamnat la moarte de Tiberius pentru crima, tradare si incest. Doar moartea lui Tiberius l-a salvat pe Gnaeus. Agrippina cea Tanara, mama lui Nero, era sora cu Caligula. Dupa uciderea acestuia, Claudius devine imparat. Si lantul sangeros al crimelor continua caci, la randul lui, Claudius isi omoara nevasta (Messcalina) pentru a se casatori cu Agrippina. Astfel a ajuns Nero (initial s-a numit Lucius Domitius) sa fie fiul adoptiv al imparatului si mostenitorul tronului.
Si cum nu s-ar fi varsat destul sange in jurul membrilor familiei, Agrippina cea Tanara isi ucide sotul pentru ca Nero sa devina mai repede imparat. Acesta fusese deja proclamat adult la 14 ani si primise rangul de proconsul. Era deja cunoscut in Senat, fapt la care folosit l-a acceptarea sa pe tron, in anul 54 (avea 17 ani). Din acel moment, doua lucruri au inceput sa se schimbe la Roma si in imperiu: viata culturala si cea sportiva a populatiei. Influentat (la inceputul domniei) de mama sa si de filosoful si dramaturgul Seneca, Nero construieste teatre si „circuri” unde sa se desfasoare sporturi atletice.
Pe plan extern, Nero a fost sfatuit sa se poarte cu diplomatie si fermitate. Astfel, in timpul domniei sale a fost anexat regatul Bosforului si au fost inabusite mai multe revolte periculoase. Dar pe plan intern s-au manifestat mai multe animozitati intre Nero si unii senatori. In cele din urma, impara-tul a aflat de complotul pus la cale de Gaius Piso si cu acest prilej Nero a obligat mai multe persoane suspecte sa se sinucida. Printre acestea s-a aflat atat Seneca cat si mama sa. In realitate, el a dat ordin sa fie ucisa Agrippina cea Tanara pentru ca se opunea casatoriei lui cu Sabina Poppea, femeie maritata.
Incendiul dubios
Singurul istoric contemporan cu incendiul de la Roma din anul 64 a fost Pliniu cel Batran, insa acesta nu da detaliile necesare care au fost cunoscute de la alti istorici. De aceea implicarea directa a lui Nero in pornirea dezastrului nu poate fi dovedita. Focul a pornit de la niste pravalii cu substante inflamabile de langa Circus Maximus. Aproape 10 districte din 14 ale Romei au fost afectate sau distruse. Se zvonea ca motivul pentru care imparatul a pornit focul ar fi fost construirea unui nou palat, Domus Aurea de pe Colina Palatina... Dar aceasta ipoteza este subreda intrucat modul dictatorial in care conducea Nero nu ar fi necesitat distrugerea unei parti din capitala.
Dupa atatea crime, i-a venit randul sa faca fata unei situatii umilitoare. Dupa o mare revolta din Galia, Servius Galba este aclamat pentru slujirea cu glorie a imperiului si acceptat de garda pretoriana ca imparat. Stiind ca Galba il va ucide cand va ajunge la Roma, Nero se sinucide in anul 68.
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10355/8/
Una dintre figurile speciale ale istoriei capitalei Toscane, Florenta, a fost calugarul dominican Girolamo Savonarola (1452-1498), predicator si critic al papalitatii, care a vrut sa faca o reforma morala radicala in orasul guvernat de familia de Medici. A fost un fel de luptator singuratic si neinteles care n-a stiut sa se adapteze realitatilor epocii sale si a comis numeroase greseli de principiu. Savonarola n-a tinut seama de puterea papei de a condamna faptele de erezie si de a se folosi de tribunalele ecleziastice.
Una dintre figurile speciale ale istoriei capitalei Toscane, Florenta, a fost calugarul dominican Girolamo Savonarola (1452-1498), predicator si critic al papalitatii, care a vrut sa faca o reforma morala radicala in orasul guvernat de familia de Medici. A fost un fel de luptator singuratic si neinteles care n-a stiut sa se adapteze realitatilor epocii sale si a comis numeroase greseli de principiu. Savonarola n-a tinut seama de puterea papei de a condamna faptele de erezie si de a se folosi de tribunalele ecleziastice.
Un fanatic al „Judecatii de Apoi”
Savonarola s-a nascut la Ferrara, intr-o familie a clasei de mijloc. Parintii au avut mijloacele de a-l da la scoala, astfel ca Girolamo invata cu sarg filosofie, medicina si muzica. Devine inca din adolescenta un observator sensibil al moravurilor societatii si la douazeci de ani publica o lucrare de morala foarte dura, intitulata „Decaderea societatii”. Poate ca aceasta critica aspra a obiceiurilor concetatenilor ar fi trebuit sa atraga atentia asupra sa. Dar Girolamo nu se simte apreciat si la douazeci si doi de ani intra intr-o manastire dominicana, la Bologna. Aici are destul timp sa se ocupe si de latura negativa a celor care-l slujesc pe Dumnezeu si scrie o lucrare care nu va trece neobservata: „Decaderea bisericii” apreciata de contele Pico della Mirandola (1463-1494), filosof si umanist italian. Mai presus de toate, Mirandola voia sa discute cu tanarul autor despre iminenta „Judecatii de Apoi”, asa cum o prevestea Savonarola in profetiile sale, ca pe o pedeapsa asupra moralei oamenilor Bisericii.
In anul 1482 se produce evenimentul care-l va propulsa pe Savonarola spre putere in Florenta. El este chemat chiar de Lorenzo de Medici (zis „Magnificul”) sa preia conducerea uneia dintre cele mai prestigioase manastiri, San Marco din Florenta.
Noua situatie n-a schimbat cu nimic conceptiile predicatorului, care, observand viata florentinilor si mai ales a familiei de Medici devine un critic dur al familiei conducatoare. El acuza din amvonul bisericii Santa Maria Novella putreziciunea celor din dinastia de Medici, viata de lux, facand pe plac populatiei sarace. Savonarola promova austeritatea ca element obligatoriu al moralei crestine...
Culmea este ca printre asa-zisele profetii ale lui Savonarola exista si o „veste despre un imparat care veni cu eliberarea de imoralitate dinspre nord”. Acest lucru s-a si intamplat atunci cand regele Charles al VIII-lea al Frantei a cucerit Florenta in drum spre Napoli. Atunci a fost momentul culminant al punerii in aplicare a planurilor lui Savonarola, care impreuna cu asociatii sai (calugari dominicani) a declarat „Republica florentina”. Profitand de situatia incerta din cauza invaziei franceze, predicatorul-profet s-a autodeclarat conducator absolut si a inceput sa emita legile prin care la Florenta urmau sa domneasca moralitatea si „crestinismul pur”.
Au fost interzise camataria, jocurile de noroc, bordelurile, homosexualitatea, lucrarile cu caracter obscen si orice forma de arta care aducea aminte de obiceiurile pagane. Insusi Botticelli si-a ars mai multe panze cu scene mitologice in care apareau nuduri de femeie... Trecand la o extrema pe care populatia si fostii lideri ai Florentei n-o suportau, Papa Alexandru al VI-lea Borgia il declara eretic si apoi il excomunica. Puterea instalata de Savonarola incepe sa se clatine si in 1498 predicatorul „noului crestinism” este arestat si judecat. Condamnat rapid la moarte, este ars pe rug in piata principala, apoi ramasitele sunt aruncate in raul Arno. La Florenta, doar o mica placa comemorativa mai aminteste de Girolamo Savonarola.
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10182/30/
Apeductele au ajuns pana in castelele construite in zonele inalte ale Romei si ale altor orase. Distributia apei sub presiune era binevenita, locuitorii nemaifiind pusi in situatia de a sapa puturi adanci, cu eforturi considerabile. Apeductele erau construite, alternativ, pe orizontala si in panta pentru a asigura scurgerea apei. Imbinarea conductelor in zona sectiunilor in care planul devenea inclinat presupunea o tehnica eficace de nituire care sa asigure o etanseitate perfecta. Totul erau calculat in asa fel incat presiunea apei sa ajunga la aproximativ 2 bari si sa asigure necesarul de apa cetatenilor, in permanenta, indiferent de anotimp.
Apeductele au ajuns pana in castelele construite in zonele inalte ale Romei si ale altor orase. Distributia apei sub presiune era binevenita, locuitorii nemaifiind pusi in situatia de a sapa puturi adanci, cu eforturi considerabile. Apeductele erau construite, alternativ, pe orizontala si in panta pentru a asigura scurgerea apei. Imbinarea conductelor in zona sectiunilor in care planul devenea inclinat presupunea o tehnica eficace de nituire care sa asigure o etanseitate perfecta. Totul erau calculat in asa fel incat presiunea apei sa ajunga la aproximativ 2 bari si sa asigure necesarul de apa cetatenilor, in permanenta, indiferent de anotimp.
In castelul din Pompei aflat la 34 de metri deasupra celei mai joase zone, presiunea apei a sistemului de distributie ajungea la doi bari (in conditiile actuale nu depaseste 5 bari) indiferent de anotimp. Sistemul de apeducte se va extinde pe masura dezvoltarii oraselor si a industriei.
Geniul constructiv al romanilor si-a pus amprenta si asupra constructiei de tuneluri, unele fiind sapate de-o parte si de alta a unui munte - reducandu-se costurile si timpul de efectuare a lucrarilor - care se reuneau in spatele acestuia. De retinut faptul ca realizarea uneltelor necesare a fost inspirata in mare parte din cele proiectate de savantii greci, Heron din Alexandria fiind cel mai ingenios.
Dintre toate lucrarile civile realizate de romani, podurile folosite pentru amenajarea drumurilor si instalarea apeductelor sunt cele mai impresionate. Au fost construite aproximativ 1600, multe dintre ele fiind functionale si azi. (Cel mai lung, construit sub domnia lui Constantin I, peste Dunare, avea o lungime de 2,5 kilometri!) Podurile erau fixate pe socluri din blocuri uriase din stanci fasonate, legate cu crampoane din lemn sau din metal, asigurandu-se astfel coeziunea ansamblului.
In unele cazuri se foloseau structuri de caramizi legate cu mortar sau structuri din beton, fabricat din var, cenusa vulcanica, pietris si tigla sfaramata, dupa o reteta egipteana. Betonul era folosit si pentru fixarea stalpilor podurilor. In raurile in care adancimea apei le permitea, constructorii ridicau cofraje din lemn in care turnau beton pentru fixarea stalpilor de sustinere ai podului, cu ajutorul unor masinarii. Intre blocurile de sustinere erau amplasate crampoane de lemn sau metal pentru a asigura stabilitatea acestora in cazul in care se produceau seisme ori surparea terenului de sub fundatia uneia dintre structuri. S-a constatat faptul ca cele mai multe poduri au rezistat in urma acestor fenomene, in special a seismelor. Inca o dovada a geniului constructorilor romani.
DORIN MARAN
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10167/30/
Imparatii romani au fost mereu animati de ambitia de a conferi Romei o aura de monumentalitate fara egal, pentru a o impune marilor puteri din lume. Dar, in acelasi timp, au fost preocupati de proiecte care sa faciliteze deplasarea legiunilor, a carelor cu provizii etc. si sa asigure confortul cetatenilor. Templele, forurile, teatrele, palatele construite de imparatii romani au avut o putere de fascinatie asupra populatiei mai mica decat lucrarile civile. Populatia a fost, fireste, impresionata de arhitectura monumentala a Romei si a cetatilor imperiului dar a apreciat mai mult apeductele, drumurile pavate, termele etc. Cele mai multe orase ale imperiului dispuneau de apa curenta, de terme, drumuri si trotuare pavate, bazine colectoare de apa uzata etc.
Imparatii romani au fost mereu animati de ambitia de a conferi Romei o aura de monumentalitate fara egal, pentru a o impune marilor puteri din lume. Dar, in acelasi timp, au fost preocupati de proiecte care sa faciliteze deplasarea legiunilor, a carelor cu provizii etc. si sa asigure confortul cetatenilor. Templele, forurile, teatrele, palatele construite de imparatii romani au avut o putere de fascinatie asupra populatiei mai mica decat lucrarile civile. Populatia a fost, fireste, impresionata de arhitectura monumentala a Romei si a cetatilor imperiului dar a apreciat mai mult apeductele, drumurile pavate, termele etc. Cele mai multe orase ale imperiului dispuneau de apa curenta, de terme, drumuri si trotuare pavate, bazine colectoare de apa uzata etc.
Pentru realizarea drumurilor a fost deseori nevoie de "imblanzirea" mediului salbatic. Inainte de a fi deschise santierele, era mobilizata o armata de topografi, ingineri, arhitecti, care faceau masuratori, intocmeau planuri, indrumau muncitorii. Unele drumuri erau croite pe distante uriase, de pana la 300.000 de kilometri!, legand regiunile anexate. Puterea a fost mereu obsedata de ideea ca toate drumurile sa duca la Roma pentru a permite legiunilor sa ajunga cat mai repede aici cand era nevoie, sa faciliteze deplasarea lor de la o cetate la alta, a carelor cu produse si a curierilor. Romanii au incercat sa realizeze cat mai multe drumuri rectilinii, invingand obstacolele naturale si au reusit. Constructorii n-au capitulat nici in fata mlastinilor, realizand drumuri din lemn sustinute de piloni grosi si ascutiti la baza, bine infipti pana la 2-3 metri adancime in sol. Uneori, insa, faceau "concesii" naturii, renuntand, de pilda, la defrisari, optand pentru rute ocolite.
Configuratia drumurilor din orase a fost adaptata la trafic iar caile pietonale erau construite, in multe orase, in jurul sanctuarelor si al forurilor. Erau pavate cu pietre, batute peste calcar maruntit si nivelat. In locurile care prezentau riscul denivelarii, erau fixate intr-un strat compus din pietre, pietris si nisip. Pentru a evita formarea baltoacelor, drumurile prezentau o usoara inclinatie laterala care sa permita scurgerea rapida a apei de ploaie in rigole. Au fost prevazute pe margine si bazine din piatra pentru recuperarea apei.
O realizare exceptionala a constituit-o aductiunea apelor. In acest domeniu romanii au conceput dispunerea in retea a unor "rauri" artificiale (apeducte) subterane si de suprafata care strabateau inclusiv podurile. Apa provenea in special din izvoare langa care erau construite bazine de decantare. (Unele apeducte se intindeau pe distante de zeci de kilometri.) Apa ajungea in fantanile publice, in terme sau in cisternele private ale celor avuti. (Va urma)
DORIN MARAN
Re: ISTORIE=ITALIA
CĂDEREA ROMEI
La 6 mai 1527, trupele imperiale au luat cu asalt Roma. Charles de Bourbon a cazut in timpul asediului si mercenarii lui, ramasi ca niciodata fara sef, s-au dedat la un jaf ramas memorabil pentru nenorocirea pe care a provocat-o. Crime, violuri si tot felul de acte de vandalism au fost catastrofale pentru Roma renascentista, care a pierdut si numeroase opere de arta, distruse de mercenari.
La 6 mai 1527, trupele imperiale au luat cu asalt Roma. Charles de Bourbon a cazut in timpul asediului si mercenarii lui, ramasi ca niciodata fara sef, s-au dedat la un jaf ramas memorabil pentru nenorocirea pe care a provocat-o. Crime, violuri si tot felul de acte de vandalism au fost catastrofale pentru Roma renascentista, care a pierdut si numeroase opere de arta, distruse de mercenari.
Re: ISTORIE=ITALIA
ELAGABAL, ultimul dintre Antonini
La 11 martie 222, se stingea din viata imparatul roman Elagabal, ultimul din dinastia Antoninilor, cel despre care Istoria Augusta spunea ca a fost „atat de odios prin viata, moravurile si necinstea sa, incat senatul i-a sters de pretutindeni numele.”
La 11 martie 222, se stingea din viata imparatul roman Elagabal, ultimul din dinastia Antoninilor, cel despre care Istoria Augusta spunea ca a fost „atat de odios prin viata, moravurile si necinstea sa, incat senatul i-a sters de pretutindeni numele.”
Re: ISTORIE=ITALIA
ITALIA
Pompei a fost vechiul oraş roman Herculaneum, co-localizat cu alte localităţi mai mici din regiunea Campania, în apropiere de oraşul modern Napoli şi situate în jurul golfului cu acelaşi nume din provincia Napoli.
Locuitorii săi au fost îngropaţi de erupţia violentă a Vezuviului din 24 august 79 d. C.
În 62 un cutremur puternic a lovit Pompei şi între acest an şi 79, când a fost îngropat de vulcan, a fost reconstruit cu mai multă artă şi lux. Unele clădiri păstreze plachete în onoarea restauratorilor.
Străzile erau drepte şi au format o reţea, în stil roman adevărat, fiind pavate cu pietre poligonale, oraşul mărindu-se cu clădiri şi magazine aşezate de-a lungul acestora.
Pompei a fost acoperit cu cenuşă vulcanică şi imortalizat ca atare, descoperirea lui oferind o imagine unică asupra vieţii romane din secolul I.
În anul erupţiei populaţia oraşului Pompei trebuie să fi fost de aproximativ 20.000 de locuitori.
Pompei a fost vechiul oraş roman Herculaneum, co-localizat cu alte localităţi mai mici din regiunea Campania, în apropiere de oraşul modern Napoli şi situate în jurul golfului cu acelaşi nume din provincia Napoli.
Locuitorii săi au fost îngropaţi de erupţia violentă a Vezuviului din 24 august 79 d. C.
În 62 un cutremur puternic a lovit Pompei şi între acest an şi 79, când a fost îngropat de vulcan, a fost reconstruit cu mai multă artă şi lux. Unele clădiri păstreze plachete în onoarea restauratorilor.
Străzile erau drepte şi au format o reţea, în stil roman adevărat, fiind pavate cu pietre poligonale, oraşul mărindu-se cu clădiri şi magazine aşezate de-a lungul acestora.
Pompei a fost acoperit cu cenuşă vulcanică şi imortalizat ca atare, descoperirea lui oferind o imagine unică asupra vieţii romane din secolul I.
În anul erupţiei populaţia oraşului Pompei trebuie să fi fost de aproximativ 20.000 de locuitori.
Re: ISTORIE=ITALIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9964/33/
Unul dintre cei mai contestati imparati ai Imperiului Roman, Caligula, a fost asasinat de mai multi ofiteri ai garzii pretoriene in ziua de 24 ianuarie anul 41 d.Ch. Dupa unii istorici, locul crimei a fost un culoar secret al Colinei Palatine (una dintre cele sapte coline ale Romei). In ziua respectiva, Caligula (28 de ani) ar fi facut repetitii cu actori tineri care urmau sa ofere un spectacol omagial dedicat imparatului (care se credea si un mare artist). Liderul conspiratiei a fost centurionul Cassius Chaerea, ajutat de alti doi ofiteri. Chaerea fusese deseori batjocorit de Caligula, fara nici un motiv, doar pentru a-si "exersa simtul umorului", spunand ca este un amestec de Priapus si Venus si ca are voce de femeie, nu de militar.
Unul dintre cei mai contestati imparati ai Imperiului Roman, Caligula, a fost asasinat de mai multi ofiteri ai garzii pretoriene in ziua de 24 ianuarie anul 41 d.Ch. Dupa unii istorici, locul crimei a fost un culoar secret al Colinei Palatine (una dintre cele sapte coline ale Romei). In ziua respectiva, Caligula (28 de ani) ar fi facut repetitii cu actori tineri care urmau sa ofere un spectacol omagial dedicat imparatului (care se credea si un mare artist). Liderul conspiratiei a fost centurionul Cassius Chaerea, ajutat de alti doi ofiteri. Chaerea fusese deseori batjocorit de Caligula, fara nici un motiv, doar pentru a-si "exersa simtul umorului", spunand ca este un amestec de Priapus si Venus si ca are voce de femeie, nu de militar.
Alte surse spun ca imparatul a fost injunghiat de peste 30 de ori, precum Julius Caesar, pretorienii fiind suparati din cauza salariilor neplatite. Dar adevaratele motive au constat in insuportabilele comportamente criminale ale lui Caligula, care devenise atat un obsedat sexual, cat si "un ucigas pentru amuzament". El ajunsese sa arunce oameni din public animalelor salbatice din arena, atunci cand nu avea la dispozitie gladiatori condamnati la moarte. Omora si barbatii nevestelor pe care le seducea. Si-ar fi violat surorile si le-ar fi obligat sa se prostitueze. Pentru a-si umili politicienii, si-a pregatit calul, Incitatus, sa devina senator, declarandu-l preot...
Mai presus de imoralitatea incredibila a lui Caligula, situatia financiara in care ajunsese Roma era dezastruoasa. Din cauza cheltuielilor cu fastul imperial, taxele crescusera simtitor si procesele trucate urmate de deposedari abuzive creasera un val de ura la adresa imparatului. Poporul era convins ca acest suveran nu mai este in toate mintile. El ordona executii doar de dragul de a-si exersa autoritatea si conspiratiile se inmultisera. In senat si in randul populatiei se nascuse ideea revenirii la republica, pentru ca puterea suprema si discretionara slabea imperiul. Dar dupa asasinarea lui Caligula (si a familiei sale), pretorienii si armata nu au dorit republica. Pe tron i-a succedat unchiul Claudius, care fugise din Roma in ziua asasinatului.
Pagina 5 din 14 • 1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 9 ... 14
Subiecte similare
» ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]
» IN ROMANIA[1]
» ITALIA
» Scandinavia/Olanda/Spania/Italia
» Creanga[v=]
» IN ROMANIA[1]
» ITALIA
» Scandinavia/Olanda/Spania/Italia
» Creanga[v=]
Pagina 5 din 14
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum