ISTORIE=EGIPT

Scris de Admin 30.05.06 18:35

Rezumarea primului mesaj :

Magia fardurilor

Substantele folosite de egipteni pentru farduri si
pentru protectia ochilor de efectele nefaste ale unui climat cald si
uscat, ale vânturilor de nisip sau ale cresterii apelor Nilului intr-un
mediu mlastinos, trebuiau sa aiba diferite efecte benefice.Toate
paturile sociale recurgeau la machiaj. (Femeile sarace foloseau, in
general, un fard negru, compus din carbon.) Pe doua etiuri cu kohol
descoperite intr-un mormânt al unei femei din anturajul regelui se
putea citi inscriptia: „Veritabil si de excelenta calitate”.

Verde, precum ochiul lui Horus
Cosmetica
egipteana e incredibil de sofisticata. Fardurile, ca si parfumurile,
aveau pentru locuitorii de pe malurile Nilului o legatura puternica cu
universul mitologic in care zeul Horus inventeaza machiajul. In timpul
luptei cu unchiul sau Seth, fiul lui Osiris isi pierde un ochi. Recurge
atunci la artificiul fardurilor pentru a-si restabili integritatea si
frumusetea. Ochiul reconstituit e de culoare verde, asemenea koholului
folosit pâna la cea de-a IV-a dinastie. O culoare ce evoca tineretea,
regenerarea, care respinge puterile demonice de dincolo de lume si
coloreaza cea mai mare parte a amuletelor protectoare dispuse in
sarcofage. Dupa cea de-a IV-a dinastie, fardul verde dispare in
favoarea celui negru, dar cu aceeasi incarcatura simbolica. Pentru ca
aceasta tenta e strâns legata de Egipt al carui vechi nume, Kemet,
inseamna „pamânt negru” simbolizând viata, fecunditatea, innoirea.
In
temple, primul rit al zilei consta in spalarea, imbracarea vesmintelor
curate, fardarea si parfumarea statuii zeului. Idolul onorat e uns cu
alifii si afumat de marele preot, care arde un parfum. Fiecarei
ceremonii ii corespunde o culoare si un miros. In onoarea zeului Re
sunt varsate esente proaspete la rasaritul soarelui, arome puternice de
mirt, la prânz si miresme de flori, seara. Fiecare ingredient era
asociat unei puteri magice. Ceea ce insufleteste in fiecare dimineata
divinitatea, ii ajuta pe defuncti sa acceada la viata vesnica. Iar pe
cei vii, prin aceste gesturi, sa mentina echilibrul Universului.
O
alta imagine, enigmatica, evoca aceasta legatura, aproape
consubstantiala, intre parfumuri si divinitati. Pe o pictura murala
tebana din Noul Imperiu (prin 1400 i.Ch.) se pot vedea femei care se
pregatesc de banchet, impodobite cu bijuterii si fardate cu grija. O
tânara servitoare asaza pe capul lor un con albastrui impregnat cu seu
si mirt. Aceasta ciudata podoaba, care apare in iconografie in cea de-a
XVIII-a dinastie, a fost considerata o grasime parfumata solidificata
care trebuia sa se topeasca putin câte putin pe par, pe vesminte si pe
piele pentru a mari puterea de seductie. Sau, poate pentru a se apropia
de lumea de dincolo. Conul a fost interpretat ca o aureola crestina,
evocând mirosul sfinteniei si al paradisului. O conventie iconografica
pentru a reprezenta atmosfera parfumata in care evolueaza egiptenii in
cea de-a doua viata. Parfumuri si farduri ce ocupa un loc special in
cultura egiptenilor, obsedati de nemurire.

Scris de Admin 15.09.09 8:34

Arta egipteană. Arhitectura

Surprizătoarea modernitate din arta egipteană va impresiona mereu,
şi mai cu seamă prin distincţia şi demnitatea care asezoneză
multitudinea de personaje din compoziţiile sale grandioase. Dar şi prin
istoriile care sunt impregnate de un aer ermetic, atente, parcă, la
orice sugestii care vin din afară, păstrând un character de profundă
solitudine. Este una dintre cele mai impersonale din întreaga arie
culturală antică orientală.
Moartea, un pretext sublim de a glorifica eternitatea
Afişând o paradoxală mândrie, prin lipsa de aroganţă sau duritate, ea
demonstrează în final profunzimea umană în toată splendoarea
simplităţii ei. Personajele reliefate, comunică privitorului faptul că
arta egipteană este dominată de ideologia religioasă şi de cea
monarhică, transmiţând sentimente de respect faţă de autoritatea
constituită de la aceea vreme. În felul acesta nu se poate vorbi de o
autonomie a artei, generată doar de pure intenţii estetice, ci comunică
iubitorilor de artă o idée politică sau religioasă, dinainte stabilită,
comandată sau chiar impusă. Arta devine astfel o hieroglifă, al cărei
sens ascuns este dinainte stabilit. Interesul pentru a sugera credinţa
în existenţa de după moarte, într-o lume situată dincolo de planul
nostrum fizic, devine o funcţie în jurul căreia se organiuează aproape
întreaga artă egipteană. Ei bine, dar această lume, descătuşată de
planul fizic, nu pare să comunice nimic macabre sau dezolant. Moarte în
sine nu cuprinde idea de deprimare, ci ne apare ca o senină înţelegere
a morţii, ca tip de continuare firească a vieţii pământene. Şi prin
aceasta, monumentele funerare devin un pretext sublim de a sugera şi
glorifica eternitatea.
Mastabele, grupate în jurul piramidei faraonului
Cea mai veche formă de arhitectură funerara este mastaba. Aceasta este
o construcţie masivă de cărămidă sau de piatră ridicată deasupra unui
mormânt, săpat adânc în pământ (un puţ vertical în care este depus
sarcofagul şi obiectele funerare indispensabile, puţ care apoi este
zidit şi umplut cu pietre şi pământ). În mastabă se află – exact
deasupra mormântului – o capelă în care se celebrau riturile funerare,
mobilată cu o masă pentru ofrande; alături era o stelă (pictată sau
gravată), în dosul căreia se află „coridorul” (în arabă: serdab),
zidit, conţinând statuile defunctului. Prin statuile care îl
reprezentau se putea stfel comunica cu familia sa care, prin nişte
ferăstruici mici, îi aducea ofrandele şi fumul de tamaie. Capela era
decorată cu scene (pictate sau sculptate în basorelief) reprezentând
diferite activităţi din viaţă, şi care, prin calea magică, menţineau
defunctul „în viaţă”. Mastabele erau de fapt morminte ale unor
particulari de rang înalt, care erau grupate, regulat, în jurul
piramidei faraonului. O mastaba a unui personaj foarte bogat putea avea
şi alte încăperi, comunicând între ele prin coridoare.
Templele
Până în perioada Regatului Nou arhitectura templelor egiptene nu poate
fi reconstituită decât cu aproximaţie. În timpul Regatului Vechi, odată
cu afirmarea cultului soarelui s-au construit „templele solare”. Cum
ceremonia cultului zeului Ra – zeul soarelui – se desfăşura sub cerul
liber, aceste „temple” constau dintr-un zid de incintă dreptunghiular;
curtea era dominată de un obelisc înalt de 36 m, plasat pe un soclu de
20 m, şi având alături un mic sanctuar cu statuia zeului; iar în faţă,
un altar din alabastru, alcătuit din patru mese pentru ofrande (templul
din Abu-Gurob). Abia în perioada următoare, a Regatului Mediu, se va
constitui o adevarată arhitectură a templului. Astfel, cele mai
importante temple care dau măsura artei arhitecturale egiptene sunt:
templul reginei Hatşepsut din Deirel-Bahri, cele două temple ale lui
Ramses II, săpate în stânca de la Abu-Simbel; apoi faimoasele temple
din Abydos, Karnak şi Luxor. Ca model, poate fi luat templul lui Amon
din marele ansamblu de temple de la Karnak. Templul a fost început şi
într-un fel terminat pe la jumătatea mileniului al III-lea î.H., dar
forma definitivă a capătat-o între anii 1580-1200 î.H. În interiorul
unui zid de incintă cu perimetrul de 3800 m, intrând printr-o poartă
flancată de o pereche de enorme turnuri prismatice, numite piloni, şi
străbătând curţi imense, se ajungea la curtea centrală hipostilă (adică
acoperită şi susţinută de coloane), care ducea la sanctuarul cu statuia
zeului. În fata sanctuarului era altarul pentru ofrande.
Coloanele egiptene
în Egipt apare, pentru prima dată în Orientul Apropiat, o impunătoare
arhitectură a coloanelor. Mult prea numeroase pentru a-şi justifica
doar un rol pur şi simplu functional (templul din Luxor avea 134 de
coloane, dispuse pe 16 rânduri), coloanele erau acumulate, distribuite
şi modelate astfel încât să creeze un efect estetic, să confere
construcţiei o armonioasa rezolvare a raporturilor dintre elementele
arhitectonice. Coloanele au capitelurile de forma florii de lotus sau
de papyrus, iar modulaţiile coloanei sugerează un mănunchi de tulpini
ale acestor plante. Spre sfârşitul Regatului Nou a apărut şi coloana cu
trunchiul cilindric neted şi cu capitelul care stiliza forma frunzelor
de palmier. Coloanele celor mai mari temple erau ornamentate cu
inscripţii cu hieroglife. Pentru a completa imaginea naturii
simbolizată de ansamblul templului, tavanele erau pictate cu stele şi
felurite păsări; iar pardoseala era decorată cu plante acvatice şi cu
peşti.
Obeliscul
Un element arhitectural, original egiptean, era obeliscul. În
îndepărtata epocă pre-dinastică un bloc subţire şi înalt de piatră era
plantat vertical. Pe vârful său apărea soarele, la răsărit. Din
Heliopolis, unde se pare că apăruse pentru prima oară obeliscul, s-a
răspândit şi în restul ţării. În timpul Regatului Nou, obeliscurile
arătau ca o piramidă foarte prelungită şi având vârful poleit sau
placat cu aur. Acum erau plasate, câte două, în faţa turnurilor, a
pilonilor de la intrarea templelor. Apoi, când cultul soarelui a
devenit mai popular, obeliscurile, care aveau sculptate imagini
simbolice şi texte hieroglifice, au apărut în faţa templelor.
Obeliscurile erau din granit de culoare roz şi erau aduse, toate, din
carierele de la Assuan. Un obelisc cântărea câteva sute de tone.
Transportul şi înălţarea unui obelisc punea probleme deosebit de
complicate, care erau de resortul unei anumite categorii de tehnicieni
specializaţi. Azi, în tot Egiptul n-au mai rămas decât patru sau cinci
obeliscuri

http://www.atac-online.ro/14-09-2009/Arta-egipteana-Arhitectura.html

Scris de Admin 06.09.09 8:12

Primele imagini cu lumea subterana a faraonilor, o retea de pesteri de sub piramide

Primele imagini cu reteaua de pesteri de sub piramidele din Giza au fost postate pe internet. Detalii»

Scris de Admin 26.08.09 9:43

Mormintele faraonilor, în pericol de dispariţie

Mormintele bogat ornamentate ale faraonilor din Valea Regilor,
situată în sudul Egiptului, ar putea dispărea în 150 - 500 de ani dacă
vor rămâne deschise turiştilor, a declarat şeful Departamentului pentru
Antichităţi Egiptene, Zahi Hawass.

Ar putea dispărea în 150-150 de ani
Zahi Hawass a indicat că umiditatea şi mucegaiul atacă zidurile
mormintelor regale din vasta necropolă care se întinde pe malul
occidental al Nilului şi care este vizitată zilnic de mii de turişti.
Aerisirea slabă şi respiraţia turiştilor contribuie la deteriorarea
decoraţiunilor gravate şi pictate pe pereţii mormintelor, a indicat
Hawass. "Mormintele care sunt deschise vizitatorilor sunt ameninţate
serios, atât în ceea ce priveşte culorile, cât şi în ceea ce priveşte
gravurile", a spus acesta. "Nivelul de umiditate şi cel al mucegaiului
cresc din cauza respiraţiei vizitatorilor, iar acest lucru înseamnă că
mormintele ar putea dispărea în 150 - 500 de ani", a adăugat acesta.
Departamentul pentru Antichităţi Egiptene a luat deja o serie de măsuri
pentru protejarea mormintelor, printre care instalarea unui sistem de
aerisire, limitarea numărului de vizitatori şi închiderea unora dintre
monumente. Valea Regilor şi a Reginelor, unde au fost îngropate mumiile
membrilor familiilor regale egiptene, adăposteşte, printre altele,
mormântul celebrului faraon Tutankhamon şi pe cel al reginei Nefertiti.

http://www.atac-online.ro/25-08-2009/Mormintele-faraonilor-in-pericol-de-disparitie.html

Scris de Admin 23.06.09 7:51

Latura secretă a Egiptului
http://www.atac-online.ro/22-06-2009/Latura-secreta-a-Egiptului.html
Există o altă latură a Egiptului care nu este aşa de larg cunoscută. Egiptul este de asemenea tărâmul secretelor.
O altă istorie, o istorie secretă, vorbeşte despre Egipt ca fiind un deţinător al unei înţelepciuni profunde şi ale unor abilităţi magice care au legătură cu o civilizaţie încă şi mai veche decât cea egipteană. Această istorie alternativă are paralele şi ecouri şi cu alte mituri şi culturi străvechi şi deasemenea cu multitudinea de societăţi secrete şi surse oculte. Aceast număr impresionant de paralele între istoriile care vorbesc despre alte civilizaţii ne ajută să avem o perspectivă unică a acestui alt Egipt. A fost Egiptul moştenitorul unei cunoaşteri ştiinţifice şi spirituale care au aparţinut unei civilizaţii şi mai avansate şi mai timpurii? Cu siguranţă, da, dacă e să luăm în consideraţie doar prezenţa numărului de aur în construcţiile de la Karnak - cunoscute deasemenea ca şi "Casa Vieţii"…

Scris de Admin 21.06.09 10:37

Un cleptoman pe tronul faraonilor
Istoria nu este scrisa, din pacate, doar de personaje glorioase, precum Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon, ci incropita adesea de oameni care ar fi putut fi mai curand clienti de soi ai asezamintelor psihiatrice, daca nu chiar de sadici al caror loc s-ar afla, in orice societate civilizata, dupa gratii. Asta spre a nu mai vorbi despre suveranii al caror singur scop in viata a parut sa fie nu bunastarea supusilor, ci dobandirea, prin orice mijloace si cu orice pret, a propriilor placeri. Un astfel de exemplu este ultimul rege al Egiptului, Farouk, despre care s-a spus, mai in gluma, mai in serios, ca a incalcat nu doar cele sapte pacate capitale, ci l-a inventat chiar pe al optulea...

Beizadeaua cea rasfatata

Nascut pe 11 februarie 1920, ca fiu al regelui egiptean Fuad (1868-1936) si al celei de-a doua sotii a acestuia, Nasli Sabri (1894-1978), Farouk a mostenit multe dintre defectele parintelui sau. Pentru ca Fuad nu era un om lesne de suportat, poate din simplul motiv ca, personal, nu suporta pe nimeni. Obsedat de microbi, se incuia cu sotiile in harem si supunea unor examene severe servitorii care veneau in contact cu el: acestia trebuia sa fie permanent spalati, pomadati si dezinfectati, nu care cumva sa-l imbolnaveasca pe ilustrul suveran. Dupa ce un clarvazator i-a spus ca „F” este litera sa norocoasa, regele si-a numit progeniturile Fawkia, Farouk, Fawzia, Faiza, Faika si Fathi.

Doar ca insusi numele sau nu i-a adus noroc: in 1898, fratele regelui l-a impuscat pe acesta in picior si glontele n-a putut fi extras. Ocazional, proiectilul ii provoca asemenea dureri incat bietul rege urla cat il tineau rarunchii, fapt cu desavarsire interzis de protocol. Nu-i de mirare ca, in asemenea atmosfera, Farouk a crescut intr-o izolare totala, neavand alti prieteni in afara surorilor sale. Dar severul sau tata n-a ezitat sa-i faca toate poftele beizadelei: la 11 ani, Farouk a primit prima lui masina, un Austin, la 15 ani un Morris de curse. Printul parea o fire sensibila: cand iepurele sau a fost ucis de un soim, a plans, neconsolat, cateva zile. Asta nu l-a impiedicat ca, peste nu multa vreme, sa apuce o pisica de coada si sa o izbeasca de un zid pana i-a facut creierii chisalita...

In septembrie 1935, Farouk a fost trimis la Academia Regala din Woolwich, in Marea Britanie, unde a devenit cunoscut drept „printul Freddy”. Dar, pe 6 mai 1936, lovitura de teatru: la doar 16 ani, Farouk era chemat de urgenta in tara, fiindca tatal sau murise pe neasteptate. Pana in iulie 1937, cand va deveni oficial rege al Egiptului, printul s-a aflat sub tutela unui consiliu de regenta, in care principalul rol il vor juca mama sa, Nasli, si sambelanul Ahmed Mohammed Hassanein, aflat de multa vreme in gratiile reginei. Obligat sa ajunga la maturitate mai repede decat ar fi vrut, Farouk va ramane insa, in sufletul sau, un vesnic copil, neastamparat si grozav de razgaiat. In restaurante, distractia lui era una cu totul „neregala”: facea bilute din miez de paine si le arunca in ceilalti clienti iar intr-un rand, cand o invitata s-a plans ca este prea incinsa, i-a pus o bucata de gheata in decolteu, spre a o racori. In plus, obisnuia sa ragaie cat mai zgomotos in timpul meselor oficiale, tocmai pentru ca stia ca o asemenea pilda de rele maniere ii va umple de indignare pe invitati.

Regele fara de rival

Casatorit in ianuarie 1938 cu o domnisoara de onoare a mamei sale, Safinaz Zulficar, cu un an mai mica decat el, Farouk a devenit curand tatal a trei fetite dar cum sotia nu-i putea darui un fiu, regele a luat asta drept o subminare a fortei sale virile si i s-a parut ca supusii barfeau pe seama lui. Enervat de faptul ca nu putea avea un mostenitor, Farouk s-a dedat unei vieti de desfrau, devenind un asiduu client al localurilor de noapte, tocmai spre a-si dovedi barbatia. Dormea pana la pranz si cand se trezea bea sampanie si manca doar caviar, direct din conserva! Dar acesta era doar „antreul”, fiindca urmau cantitati industriale de friptura de pui, miel, porumbel, homar, oua fierte si tot soiul de delicatese. Pasionat de bauturile carbogazoase, regele ajunsese sa bea pana la 10 litri pe zi!

La 20 de ani, a inceput sa aiba o serie de cosmaruri, in care se facea ca era alergat de lei. Ingrozit dar si furios, a luat o pusca, a mers la Gradina Zoologica din Cairo, una dintre cele mai mari si mai frumoase din lume, si a ucis toti leii, in custile lor. Dar de vise urate tot n-a scapat. Paranoia sa se accentua, odata cu trecerea anilor. Voia pentru el tot ce e mai bun, mai scump, mai deosebit. Avea numeroase vile de lux, yachturi si avioane, si peste 100 de masini de firma, toate de culoare rosie. Ca nu cumva sa aiba rival, poruncise ca in Egipt nimeni sa nu mai aiba dreptul la masini de aceasta culoare. Cand se urca la volanul bolizilor sai, oamenii fugeau disperati, sa-si scape viata. Un sofer care a avut „neobrazarea” sa-l depaseasca s-a trezit cu cauciurile impuscate de nervosul Farouk si s-a pomenit aruncat in sant. Din cauza acestor ispravi, o ambulanta il urma pretutindeni pe zvapaiatul os regal, nu atat spre a-i acorda primul ajutor, in caz de nevoie, cat pentru a salva vietile eventualelor lui victime.

Farouk fura pana si medaliile mortilor!

Venirea razboiului a insemnat un soc pentru Farouk, care s-a vazut obligat sa puna un premier pe placul britanicilor, pe care, desi ii ura, ii si stia de frica. Nu va uita niciodata insulta, desi cea care va deveni prima sa amanta oficiala, Irene Guinle, avea origini englezesti. Timp de doi ani, amantii au dus o viata de huzur: mergeau impreuna in cluburi, se balaceau, goi, in piscina palatului si erau rasfatatii presei de scandal. Urmatoarea cucerire a regelui a fost Barbara Skelton, o scriitoare unsa cu toate alifiile, care aducea cu Katharine Hepburn dar avea o minte de barbat intr-un corp de femeie. Barbara va spune despre rege ca saruta bine dar ca in alte privinte era „total incompetent si ii placea sa stea pe spate, asemenea unei balene esuate, asteptand sa fie servit.” Specialistii din zilele noastre sustin ca probabil regele avea un nivel scazut de testosteron; astfel se explica schimbarile frecvente ale starii sale de spirit, corpolenta si caracterul lui efeminat.

Disperat sa-si regaseasca virilitatea, Farouk a apelat la cele mai trasnite solutii: consuma hasis cu miere si se indopa cu pulbere de corn de rinocer, un puternic afrodisiac. Psihanalistii au vazut in apetitul sau necontrolabil o refulare: mancarea devenise, la el, un inlocuitor pentru sex. Insa cea mai bizara trasatura a lui Farouk era aceea ca, desi uluitor de bogat, el era cleptoman. La receptiile oficiale, regele nu se putea abtine sa nu sustraga ceasuri, portofele si brichete invitatilor – i-a furat chiar ceasul de buzunar lui Winston Churchill!

Cand in 1944, sahul Persiei a murit si sicriul sau a ajuns la Cairo, Farouk a furat sabia ceremoniala, cingatoarea si medaliile de pe pieptul cadavrului, declansand un scandal diplomatic. Supusii mai instariti primeau cu groaza vizitele suveranului, pentru ca daca acestuia ii facea cu ochiul vreun obiect din casa lor, a doua zi isi trimitea servitorii sa i-l aduca. Plecarea britanicilor din Egipt si izbucnirea primului razboi cu Israelul vor agrava problemele cu care se va confrunta Farouk. Tot mai dispretuit de propriul popor, regele a continuat sa huzureasca, inconjurat de femei frumoase si pierzand averi la mesele de joc (la Cannes a jucat neintrerupt timp de 70 de ore, pierzand 150.000 dolari).

In 1952, complotul tinerilor ofiteri, condusi de Gamal Nasser, l-a detronat pe Farouk, care a reusit sa fuga din tara cu o imensa avere, ajungand in Italia, unde va duce acelasi trai de nabab. Pe 17 martie 1965, pe cand se afla alaturi de tanara de 22 de ani Annamaria Gatti la un restaurant, fostul rege s-a prabusit peste masa si a ramas nemiscat. Oficial, decesul s-a produs din cauza unei hemoragii cerebrale dar mult mai probabil e faptul ca Nasser poruncise asasinarea lui Farouk, printr-un homar imbibat cu otrava. Pofta pantagruelica a aventurosului rege i-a venit in cele din urma de hac...

Scris de Admin 12.06.09 8:08

Construcţia tainică şi sacră a Sfinxului
http://www.atac-online.ro/11-06-2009/Constructia-tainica-si-sacra-a-Sfinxului.html
Cu 60 de ani în urmă, Edgar Cayce a prezis că sub Sfinx va fi descoperită o încăpere, în care se găsesc arhivele unei civilizaţii antediluviene mult mai avansate din punct de vedere tehnologic decât a noastră. În 1992, au fost făcute publice analizele seismografice ale zonei situate sub Sfinx.
Ele indicau faptul că o cavitate de 5 metri pe 9, săpată în piatră, exista chiar în locul prezis de Cayce. La momentul actual încă se mai descoperă astfel de cavităţi, existând o adevărată reţea subterană sub platoul de la Gizeh. Unii afirmă că Sfinxul ar ascunde intrarea într-un vast oraş antediluvian subteran, numit Gigal. Realitatea se aseamănă din ce în ce mai mult cu cele mai fantastice mituri. Simbol al inteligenţei care are acces la mecanismele forţelor naturale şi cosmice, Sfinxul ar putea fi foarte bine gardianul cunoştinţelor care dezvăluie originea ancestrală a umanităţii. De unde provine însă această ştiinţă? Astronautul Edgar Mitchell consideră că dacă geologia stabileşte că Sfinxul este mult mai vechi decât se consideră la ora actuală, va trebui revizuită întreaga concepţie despre ultimii 100.000 de ani de civilizaţie umană. Cu ocazia unei conferinţe susţinute în 1992 la sediul Naţiunilor Unite din New York, cercetătorul Richard C. Hoagland face afirmaţii care merg chiar mai departe.
Prezentând imaginile înregistrate pe planeta Marte în 1976 de sonda Viking, Hoagland atrage atenţia asupra existenţei unei feţe pe suprafaţa acestei planete. Această imagine nu este rezultatul unor jocuri de lumini, ci este în procent de 99% o reprezentare intenţionată a unei creaturi. La Gizeh, Sfinxul este reprezentarea hibridă a omului-leu, simbol al inteligenţei şi al forţelor naturale. La fel stau lucrurile şi pe Marte. Hoagland a împărţit în două imaginea feţei de pe Marte. Copiind simetric jumătatea din dreapta, se obţine o imagine antropomorfă. Copiind simetric jumătatea din stânga, se obţine un cap de leu. Avem de-a face din nou cu aceeaşi fiinţă hibrid om-leu. O oglindă cosmică, un ecou marţian al Sfinxului de la Gizeh? Hoagland susţine că faţa de pe Marte are o jumătate de milion de ani. Să fie ea un alt mesaj al civilizaţiei antediluviene care popula Terra în urmă cu sute de mii de ani? Dacă Sfinxul este ultima dovadă tangibilă a acestei civilizaţii, atunci el trebuie să fie extrem de vechi.
În 1996, cu ocazia unei conferinţe la Universitatea din Bradford, David Percy, directorul european pentru Misiunea Marte, stabilea vârsta Sfinxului la 247.000 de ani. Dacă au existat tehnologii mai avansate decât cele din ziua de azi, de ce nu au fost găsite utilaje, maşini, planuri, obiecte zburătoare, sisteme antigravitaţionale sau de excavaţie ieşite din comun? Unii spun că din cauza unor calamităţi terestre care au distrus totul. Acest răspuns nu este totuşi plauzibil, pentru că au fost găsite schelete de dinozauri, care datează din perioade mult mai vechi. Alţii susţin că avem o concepţie limitată despre ce înseamnă tehnologie. Cu cât o civilizaţie este mai avansată, cu atât tehnologia de care dispune este mai puţin perceptibilă şi mai în acord cu legile şi principiile universale. Răspunsul ar trebui deci căutat într-o cunoaştere în care ştiinţa şi spiritualitatea fuzionează. S-a vorbit despre utilizarea Merkaba-ului pentru a construi aceste monumente gigant.
Etimologic, Merkaba înseamnă câmp luminos (Mer), Spirit (Ka) şi trup fizic (Ba). Unirea celor trei generează un sui-generis vehicul care poate transporta atât trupul fizic, cât şi mintea dintr-o lume în alta. Merkaba este alcătuit din două piramide suprapuse, una cu vârful în sus, alta cu vârful în jos, care se rotesc în jurul individului pe aceeaşi axă, dar în sensuri opuse. Activat şi accelerat până se atinge un prag luminos, Merkaba scoate individul de sub incidenţa constantelor fizice ale mediului înconjurător. Trupul nu se va mai supune legilor gravitaţionale, iar spiritul va „pilota” această navă spaţială individualizată, putând să călătorească la voinţă, de exemplu de pe Marte pe Terra. Rasa descrisă de Richard Hoagland, a cărei imagine apare în jumătatea antropomorfă a Sfinxului de pe Marte şi în forma primară, „negroidă” a Sfinxului de la Gizeh, a putut utiliza acest tip de „transport” interplanetar. Aceasta ar fi cauza pentru care nu există urme ale acestui voiaj, nici rachete, nici farfurii zburătoare, nici baze pentru lansare sau centre de control.
Dacă această „spiritualitate tehnică” sau „ştiinţă spirituală” nu se supune constantelor fizice spaţiu-timp pe care le cunoaştem, atunci excavaţia, transportarea blocurilor de sute de tone şi construcţiile gigantice au putut fi realizate cu ajutorul ei. Generarea unui câmp antigravitaţional sau modificarea structurii intime a materiei pentru a o ciopli după voie nu lasă deloc sau aproape deloc urme tehnologice. Singurele dovezi vizibile sunt operele titanice, precum Sfinxul. Suntem atât de ataşaţi de realitatea materială, încât am uitat de potenţialul nostru infinit. Căutăm să facem cu ajutorul unor tehnologii materiale ceea ce spiritul nostru ar putea face cunoscând şi utilizând legile cosmice universale. În realitate, „este uşor să ridici un munte cu degetul mare de la picior”, spunea Buddha în Saddharma Pundarika Sutra.

Scris de Admin 16.05.09 17:29

Prima femeie de ştiinţă din istorie s-a născut în Alexandria

Strălucită şi de mare frumuseţe, Hypatia din Alexandria este considerată prima femeie de ştiinţă din istorie. Într‑o vreme în care femeile nu aveau acces la cunoaştere, Hypatia a reuşit să‑şi deschidă drumul spre ştiinţă şi a ajuns să se bucure de aprecierea publică.

Citeste articolul

Scris de Admin 07.05.09 18:42

Escrocheria Nefertiti

Scris de Admin 07.05.09 18:41

Escrocheria Nefertiti

Scris de Admin 29.04.09 3:52

Misterele Egiptului, departe de a fi descifrate - Mumii vechi de 4.000 de ani, descoperite lângă piramida Lahun
http://www.interesulpublic.ro/28-04-2009/Misterele-Egiptului-departe-de-a-fi-descifrate-Mumii-vechi-de-4-000-de-ani-descoperite-langa.htmlArheologii au descoperit mai multe mumii ale unor faraoni, depozitate în sarcofage pictate în culori vii, în apropiere de piramida Lahun din Egipt.

Mumiile au fost descoperite în zona deşertică muntoasă, acoperită cu nisip, din jurul piramidei din Lahun, construită de Sesostris al II-lea, din cea de-a 12-a dinastie de faraoni, care a domnit în urmă cu 4.000 de ani. Primele săpături în jurul acestei piramide au fost efectuate în urmă cu mai bine de un secol. „Mormintele erau cioplite în piatră şi diferă între ele prin arhitectură”, a declarat arheologul Abdul Rahman Al-Ayedi, coordonatorul săpăturilor la situl arheologic.

În acelaşi sit, arheologii au descoperit mai multe cranii aşezate în partea înaltă a mormintelor, iar sarcofagele prezentau imagini ale ocupanţilor lor, din care unele erau pictate în nuanţe vii de verde, roşu şi alb.

Abdul Rahman Al-Ayedi consideră că aceste morminte din apropiere de Fayoum, la 60 de kilometri la sud de Cairo, le oferă specialiştilor o imagine despre dezvoltarea arhitecturii funerare a egiptenilor şi despre tradiţiile lor, din timpul Regatului Mijlociu al Egiptului şi până în perioada romană. Unele dintre sarcofage erau amplasate în partea superioară a mormintelor şi datează din perioadele timpurii. În această zonă, arheologii au descoperit 30 de mumii foarte bine conservate. Sarcofagele lor erau decorate cu inscripţii ce conţineau rugăciuni în favoarea persoanei decedate.
Arheologii au descoperit intrarea principală în piramidă ascunsă într-unul dintre pereţii unei fântâni adânci de 16 metri. În interiorul mormintelor, ei au găsit vase de ceramică destinate depozitării diverselor obiecte funerare.

Egiptul, a cărui economie se bazează pe turism, a făcut o serie de descoperiri importante în 2009. Printre acestea se numără o mumie rară, descoperită intactă, în luna februarie, într-un sarcofag sigilat, găsit în apropierea celei mai vechi piramide din lume, Saqqara, din apropiere de Cairo.

Arheologii egipteni au anunţat recent că vor începe în curând săpăturile pentru identificarea mormântului reginei egiptene Cleopatra şi al iubitului ei, Marc Antoniu, pe coasta nordică a Egiptului. Mormântul Cleopatrei ar constitui una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din Egipt de la mormântul lui Tutankhamon, care a fost găsit în 1922, de britanicul Howard Carter.

Scris de Admin 26.04.09 17:06

Haremul faraonilor

De-a lungul istoriei, suveranii n-au ratat niciodata placerile iubirilor clandestine. Amantele lor beneficiau uneori de apartamente secrete in palat sau in afara sa, la adapost de indiscretia reginelor. In unele culturi, adulterul era acceptat sau chiar institutionalizat (la persi, chinezi, egipteni). In Egiptul antic, haremul devine o adevarata institutie socio-economica. „Iata, Marele Sef din Hatti si-a adus fata cea mare incarcata de numeroase daruri” (...) „Majestatea sa a apreciat frumusetea fetei si faptul ca aceasta il privea cu dragoste.”

Majestatea sa e Ramses II, legendarul invingator al hititilor in batalia de la Qadesh, cu trei decenii inainte de a primi darurile, prin anul 1245 i.Ch., cand incheie o pace definitiva cu Hattusili III, regele din Hatti (actuala Turcia) casatorindu-se cu fiica sa care va beneficia de dragoste, bogatie si prestigiu politic. Va face parte din harem si va duce o viata linistita, asemenea tuturor sotiilor secundare ale faraonului.

Sa ne oprim o clipa asupra termenului de harem. In imaginatia noastra, hranita de tablourile orientale si de literatura romantica, acesta se evoca un loc al placerilor si al intrigilor. Femei dezbracate, care lancezesc pe canapele din catifea si matase, asteptand chemarea sultanului sub ochiul gelos al unui eunuc. Aceasta viziune de serai al voluptatilor a fost imprumutata de primii traducatori ai textelor egiptene in secolul XIX. Haremul egiptean e denaturat de acest model. Termenii egipteni tradusi prin cuvantul harem desemneaza comunitatea de femei aflate sub protectia faraonului (nu toate sunt sotii) dar, in acelasi timp, indica o institutie, un serviciu de stat in folosul faraonului.

Exista putine indicii care permit egiptologilor sa schiteze contururile haremului vechiului Imperiu; o informatie lapidara dintr-un text, o inscriptie pe un mormant care evoca existenta cartierelor rezervate femeilor din palat, piramide ale sotiilor regale. Nu se cunosc motivele acestei poligamii. Un lucru e sigur: haremul constituie apanajul regal. Un semn de putere si bogatie? Un mijloc sigur prin care regele isi asigura succesiunea? Oricum, nu exista indicii ale unei semnificatii religioase intrucat zeii egipteni sunt fideli sotiei lor. In papirusul Westcar (1) se aminteste faptul ca Snefru, rege din cea de-a V-a dinastie, porunceste sa i se aduca in harem 20 de fete frumoase, cu trupul acoperit doar de o plasa; fete care sa aiba sanii fermi si parul impletit.

Haremurile sunt constituite asadar – lucru firesc – din elite ale frumusetii. Printre ele se disting printese si femei de rang inalt pe care faraonul le ofera ca sotii unor colaboratori ai sai plini de merite. Haremul se dezvolta in Imperiul Mijlociu, dar mai ales in Noul Imperiu. Documentele din aceasta perioada istorica atesta o dezvoltare fara precedent a haremului si a structurii sale, care devine o adevarata institutie socio-economica. Apar constructii noi, separate de palatul regal, in interiorul aceluiasi complex arhitectonic (la Malgatta, Amarna si Teba), sunt construite si palate autonome, dotate cu resurse proprii, adevarate unitati economice, cu bunuri funciare si personal, locuri de cult si necropole.

Scris de Admin 04.04.09 11:05

Nefertiti, prima personalitate din istorie care a avut nevoie de cosmetizare

Regina Nefertiti este prima personalitate din istorie despre care se spune că ar fi trecut printr‑un riguros proces de cosmetizare, fiindu‑i retuşată înfăţişarea cu mii de ani înainte de inventarea programului Photoshop pentru a avea trăsăturile perfecte, informează cotidianul britanic Daily Mail.

Regina egipteană considerată o Mona Lisa a lumii antice pentru frumuseţea ei enigmatică, nu era deloc la fel de frumoasă pe cît se credea pornind de la celebrul bust care o înfăţ

Citeste articolul

Scris de Admin 09.03.09 11:02

Două statui ale faraonului Amenhotep al III-lea, descoperite în Egipt

Două statui impozante ale faraonului Amenhotep al III-lea au fost descoperite într-un templu funerar din Luxor, în sudul Egiptului, de o echipă de arheologi egipteni şi europeni, a anunţat, joi, Zahi Hawass, şeful Consiliului suprem pentru antichităţi.
Amenhotep al III-lea, cunoscut şi sub numele de Amenofis al III-lea, a domnit în Egipt în urmă cu aproximativ 3.400 de ani (1391-1353 î.Chr./ sau 1388 - 1350 î.Chr.). El este tatăl faraonului Amenhotep al IV-lea, cunoscut şi sub numele de Akhenaton, care a încercat să impună monoteismul în Egipt.
Una dintre cele două statui, care măsoară peste un metru, îl reprezintă pe faraon avînd trăsăturile unui sfinx, iar cealaltă îl reprezintă stînd pe tron, îmbrăcat în ţinuta specifică de faraon, a precizat Hawass. Statuile au fost foarte bine conservate, a precizat un alt oficial egiptean.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=20370

Scris de Admin 07.03.09 16:23

FEMEIA IN EGIPTUL ANTIC
Femeia egipteana era tratata mult mai bine decat cea din alte civilizatii. Ea avea mai multa libertate, putere si nu in ultimul rand mai multe drepturi. Avea posibilitatea sa ocupe orice pozitie pe scara ierarhica, putand chiar conduce tara. Avea dreptul sa detina cladiri si proprietati, nefiind dependente financiar de sotul lor, dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort. Evident, nu lipseau nici obligatiile ce decurgeau din aceste drepturi.

http://transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=113670

Scris de Admin 01.03.09 19:00

Domnia lui Ramses cel Mare


Incoronat la 22 februarie 1295 i.Hr., Ramses al II-lea a domnit in Egipt mai bine de saizeci si sapte de ani. Amintirea lui Ramses al II-lea a dominat multa vreme dupa moartea sa conceptia egipteana despre putere pe larg [...]

Scris de Admin 24.02.09 20:29




Vanati de egipteni, faraonii negri s-au retras in anul 656 i.Ch. in Nubia. In 593, Psammetic II a organizat violente incursiuni in Nubia, distrugand templele, statuile si efigiile faraonilor negri. Descoperirea vestigiilor acestora reprezinta evenimente importante din istoria arheologiei. Dupa anul 656 i.Ch., nubienii, afectati de o criza politica, au fost nevoiti sa se retraga pe pamanturile lor, intr-o alta capitala, Napata, aflata la 300 kilometri la sud de Kerma. Celelalte statui descoperite la Kerma ii reprezentau pe succesorii lor imediati. Turistii, care nu sunt in mare numar, pot admira aceste statui din granit negru, perfect restaurate, intr-un muzeu inaugurat cu mare pompa in iarna anului 2007. Din fericire, cei care le-au spart, nu au distrus stalpii dorsali pe care se sprijina statuile suveranilor, ceea ce a permis identificarea lor. Efigiile acestora erau acoperite cu foi de aur. Fragmentele statuilor descoperite in groapa erau aranjate cu grija, semn ca preotii nubieni au facut acest lucru si nu iconoclastii. Elegantul naos din pietre pretioase si aur descoperit in 2008 pare sa fi fost victima aceluiasi gen de vandalism, structura circulara in care se afla ascunzatoarea fiind incendiata in acelasi timp, analizele cu carbon 14 confirmand acest lucru. Cu toate astea, istoria lor nu s-a oprit aici. Dupa ce vremurile s-au linistit, resturile de lemn si aur au fost adunate si depuse de catre preoti intr-o groapa apropiata, asemenea statuilor. Au necesitat insa un tratament ritual. Se stie faptul ca regele Aspelta a trait inca 20 de ani dupa acest raid, in timp ce Psammetic II a mai trait 2-3 ani. Regele nubian a avut timp sa ordone o restaurare completa a cetatii Dukki Gel, ceea ce poate fi sesizat si astazi. Si, un lucru rar in arheologie: observatiile de pe teren sunt in concordanta cu evenimentele descrise in texte. Ramane de lamurit o problema tulburatoare. E de inteles incrancenarea lui Psammetic II fata de efigiile acestor regi ai Nubiei, pe care ii ura, nu insa si faptul ca ar fi fost autorizat de preoti, nici macar de un preot de rang superior, sa distruga naosul (obiect sacru), cu atat mai mult cu cat actiunea nu avea conotatie politica. Raspunsul s-ar putea gasi chiar in groapa in care se afla resturile naosului, in interiorul unei mari colibe de tip african construita din lemn si pamant. Structuri de acest tip au mai fost gasite si in situl din Kerma, printre vestigiile capitalei nubiene. Ceea ce inseamna ca a existat o rezistenta mai puternica decat se credea, in cultura nubiana. Colonizarea egipteana care a inceput in 1460 i.Ch. si s-a mentinut timp de 4 secole, nu a sters orice urme culturale nubiene, nici chiar in epoca tarzie a lui Psammetic II. Nimic contradictoriu, avand in vedere faptul ca in mare parte, cultura egipteana a influentat-o considerabil pe cea nubiana inainte de controlul asupra Egiptului si pana in timpul regelui Meroc care va construi in secolul III i.Ch. piramide asemanatoare celor ale vechilor faraoni.

Scris de Admin 22.02.09 16:28

Tragicul sfarsit al faraonilor negri

Recente descoperiri de obiecte sacre vandalizate, confirma violenta represiune a Egiptului impotriva statului vecin african, Nubia, pamantul de origine al faraonilor negri. In anul 593 i.Ch., un razboi cumplit ravaseste malurile Nilului. Faraonul Psammetic II a pornit cu trupele sale impotriva regatului Nubia, la sud de frontierele sale, pentru a-l ingenunchia pe regele Aspelta care il ataca frecvent pentru a cuceri Egiptul. Inaintea inscaunarii regelui Psammetic, regii nubieni au domnit timp de jumatate de secol in Egipt, un motiv de razboi cat se poate de serios.

Acesti „faraoni negri”, cu infatisare mai degraba africana decat egipteana au format scurta dinastie a XXV-a inainte de a se intoarce pe pamanturile lor. Psammetic voia sa-i extermine pe nubieni: stelele care glorifica actele sale sangeroase releva faptul ca a masacrat 4000 dintre acestia.

Pentru ca victoria sa fie totala, a distrus inscriptiile care redau numele stramosilor lui Aspelta de pe statuile si monumentele regale, inclusiv cele din Egipt, pentru a sterge orice urma. Un gest foarte grav in credinta egiptenilor. A mai ordonat si demolarea capitalei egipto-nubiene, Dukki Gel – a carei incinta fortificata va fi distrusa complet – si incendierea cladirilor. Arheologii care fac sapaturi in cetatea antica au gasit marturii spectaculare ale ferocitatii egiptene. (De 40 de ani o echipa de arheologi exploreaza vestigiile templelor si palatelor din vechea cetate regala aflata in situl Dukki Gel, in nordul Sudanului.

In 2007 s-au efectuat sapaturi in amplasamentul unei vechi constructii in urma carora s-au descoperit fragmente de foi din aur, plachete din pietre semipretioase si un coltar din bronz in stil egiptean. Toate aceste elemente le-au permis identificarea unui „naos”, a unei intrari secrete, in care se afla statuia unui zeu. In absenta unei inscriptii, e imposibil sa se afle numele zeului ce sugera un disc solar inaripat.

O masura de securitate din timpul atacurilor violente ale lui Psammetic II. In 2003 fusesera descoperite 7 statui sparte reprezentand 5 suverani nubieni. Fragmentele erau ascunse intr-o groapa, intre vestigiile a doua temple. Loviturile aplicate asupra statuilor dovedeau faptul ca fusesera in mod intentionat sparte, dupa obiceiul egiptean, pentru a-i priva pe regi de viata vesnica. Noutatea acestei descoperiri a facut senzatie in lumea intreaga pentru ca fetele acestor regi erau pana atunci cvasicunoscute. Doi dintre ei, Taharga si Tanutamon au fost ultimii dintre faraonii negri care intre 713 si 656 i.Ch. au guvernat Egiptul aflat in criza si, pentru o vreme, au reusit sa restabileasca ordinea. Cu ei se sfarseste dominatia „dinastiei nubiene”.

Scris de Admin 14.02.09 13:21

Cea mai frumoasă mumie a fost descoperită în Egipt

"Cea mai frumoasă" mumie" a fost descoperită de arheologii egipteni, într‑un sarcofag de piatră, în necropola Saqqara, la sud de Cairo, a anunţat Consiliul suprem pentru antichităţi al Egiptului.

Potrivit Consiliului, sarcofagul a fost descoperit într‑o cameră cu morminte datînd din epoca celei de‑a VI‑a dinastii a Vechiului Imperiu (4.300 î.H.) şi care conţinea 30 de mumii.

Scris de Admin 14.02.09 13:20

30 de mumii au fost descoperite recent în Egipt

Arheologii egipteni au descoperit 30 de mumii în interiorul unui mormînt vechi de 2.600 de ani în cadrul ultimelor excavaţii făcute în Saqqara, sudul oraşului Cairo.

Arheologul egiptean Zahi Hawas a declarat ieri că mormîntul a fost găsit duminică, pe fundul unei fîntîni adînci de 11 metri.

Citeste articolul

Scris de Admin 13.11.08 10:21

A fost descoperita a 188-a piramida din Egipt

Seful echipei de arheologi din Egipt a declarat de curind ca au descoperit o piramida veche de 4.300 de ani in Saqqara, locul unde erau ingropati conducatorii anticului Memphis. Zahi Hawass sustine ca piramida a apartinut reginei Sesheshet, mama regelui Teti, fondatorul celei de-a sasea dinastii a vechiului regat din Egipt. Insa arheologii care lucreaza pe terenul respectiv, situat la 19 kilometri de Cairo, vor fi siguri de autencticitatea piramidei abia dupa ce vor intra in camera unde a fost inmormintata regina si vor gasi inscriptiile. Informatii cu privire la regina Sesheshet au fost gasite in papirusuri antice, in unul din ele regina implorindu-i pe doctori sa gaseasca un leac pentru a combate caderea masiva a parului. Echipa lui Hawass executa excavatii linga cea mai veche piramida in trepte din Saqqara, principalul loc de inmormintare al regalitatilor egiptene inainte de piramida din Giza. A 188-a piramida din Egipt a fost descoperita acum doua luni, dupa aproape doi ani de munca asidua. "In mod normal, gasim morminte sau statui, insa faptul ca am descoperit o piramida este ceva foarte rar. Cu siguranta, mai sint multe lucruri ce asteapta sa iasa la lumina in aceasta zona", a declarat Hawass. Din pacate, a fost dezgropata doar baza piramidei inalta de aproape 5 metri, ce se afla la 20 de metri sub nisip, deoarece intreaga constructie se pare ca a fost furata de hoti.

continuare >

Scris de Admin 13.07.08 17:31

Reginele de sub nisipuri

În timpuri în care în lume sexul frumos nu avea drepturi, femeia din ţinuturile mistice ale Egiptului avea posibilitatea de ascensiune la tron. Totuşi, doar cîteva au reuşit să se ridice la măreţia numelui de faraon.

Mult mai favorizare decît oriunde în lume, femeile din Egiptul Antic deţineau proprietăţi şi poziţii oficiale în regat. Un alt fapt neobişnuit pentru acea vreme era acela că se puteau judeca oficial în absolut orice dispută.

În sec. al V-lea, Hatşepsut s-a ridicat pe tronul faraonilor, fiind cea mai importantă dintre conducătoarele ţării faraonilor, iar domnia sa mai lungă decît a oricărei alte femei din dinastiile egiptene. Preluarea puterii de o femeie nu era un fapt fără precedent. Din documentele antice arheologii au dedus că primele regine egiptene au fost Meryt-Neith din prima dinastie, Nitocris din dinastia a şasea şi Sobeknofru din dinastia a XII-a. Nici una dintre ele nu a domnit însă mai mult de trei ani. Asemeni lui Sobeknofru, Hatşepsut (al cărei nume înseamnă "Prima dintre femeile nobile") a fost încoronată "Rege al Egiptului de Sus şi de Jos".

Începuturi

Născută în familia regală a faraonului Tutmes I şi a reginei Ahmosis, Hatşepsut a fost de la început favorizată de preoţii Templului din Karnak înaintea fraţilor săi vitregi, pregătiţi pentru a-l succede pe Tutmes I. Pentru a-şi asigura succesiunea la tron s-a folosit de două tertipuri: a scos în evidenţă relaţia bună pe care o avea cu tatăl său, Tutmes I, conducător iubit de popor, dar a susţinut şi că părintele său a fost cel care a ales-o să preia tronul. Pe pereţii mormîntului acestei femei stă scris: "Te voi face să fii prima dintre creaturile vii, te vei ridica rege asupra Egiptului de Sus şi de Jos, după cum a ordonat tatăl tău, Amon, care te iubeşte". Un alt şiretlic a fost susţinerea faptului că era de descendenţă divină: "Amon (cea mai importantă zeitate a Egiptului – n.r.) a luat forma nobilului faraon Tutmes şi a găsit-o pe regină în camera sa. Cînd parfumurile care îl înconjurau i-au anunţat prezenţa, s-a trezit. El i-a dat inima şi i s-a arătat în toată splendoarea lui de zeu".

După moartea tatălui său în 1493 î.Hr., Hatşepsut s-a căsătorit cu fratele său vitreg Tutmes al II-lea şi şi-a luat numele de Mare Soţie Regală. Tutmes al II-lea a condus Egiptul timp de trei ani, potrivit unor arheologi, sau timp de 13 ani, după cum susţin alţi specialişti. În toată această perioadă însă se presupune că Hatşepsut a avut o influenţă puternică asupra soţului său. În familiile regale, femeile jucau un important rol religios. De cele mai multe ori, într-o cultură în care religia se împletea strîns cu rolul conducătorilor, regina era cea care oficia riturile ca preoteasă în temple. Alături de Tutmes al II-lea, Hatşepsut a avut o fiică, Neferure, pregătită încă din copilărie să-i ia locul mamei sale. Cît despre poziţia de rege, aceasta îi era destinată lui Tutmes al III-lea, fiu al lui Tutmes al II-lea cu o anume Isis.

Perspicacitate

Din cauza vîrstei sale încă fragede, tînărul Tutmes al III-lea a devenit co-regentul lui Hatşepsut, care şi-a asumat în totalitate responsabilităţile oficiale. De la acest moment, timp de 21 de ani şi nouă luni, Hatşepsut a fost recunoscută, în mod oficial şi religios, conducător al celor două regate ale Egiptului. Şi-a asumat toate însemnele regalităţii, iar în descrierile oficiale apare purtînd hainele bărbăteşti ale faraonilor şi chiar barba falsă a acestora, precum şi veşmîntul sacru shendit. În multe statui existente încă o regăsim pe Hatşepsut îmbrăcată în haine tipic feminine, însă după o perioadă de tranziţie se regăsesc doar statui în care este însoţită de însemnele regale, cu sînii ascunşi sub mîinile încrucişate în care ţine sceptrele celor două regate pe care le conducea: Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. După părerea multor cărturari, prin abordarea acestui stil de îmbrăcăminte, Hatşepsut voia să evidenţieze că era conducătorul şi nu doar Marea Soţie a Regelui. De asemenea, îmbrăcămintea îi oferea siguranţa în faţa poporului egiptean, care putea astfel să o asocieze cu imaginea obişnuită a faraonilor dinaintea sa. Unii arheologi sînt de părere că sexul faraonilor nu era mai niciodată accentuat în imagini, unde oricum silueta lor era stilizată.

Bogăţii nemărginite

Încă de la descoperirea faimosului mormînt al lui Tutankamon, egiptenii dinastiei a XVIII-a au fost recunoscuţi pentru bunăstarea regatului lor. Această perioadă de bogăţie a fost instaurată încă din vremea lui Hatşepsut, care a reuşit să menţină o perioadă de pace în timpul domniei. A restabilit căile de comerţ distruse de conducătorii precedenţi şi a efectuat mai multe expediţii, dintre care cea mai cunoscută este cea descoperită într-un relief pe pereţii templului mortuar din Deir-el Bahri: expediţia către Ţinutul Punt (actualul teritoriu al Somaliei), efectuată cu cinci corăbii, fiecare măsurînd 21 de metri lungime. Din timpul acestei expediţii datează prima încercate atestată de transplantare a unor copaci. Este vorba despre 31 de copaci de tămîie aduşi din Punt şi replantaţi în curtea complexului din Deir-el Bahri. Cînd vorbim despre realizările lui Hatşepsut nu putem omite faptul că a fost unul dintre cei mai prolifici constructori ai Egiptului Antic, ordonînd ridicarea a sute de clădiri mai grandioase decît ale oricărui predecesor din timpul Regatului de Mijloc. Construcţiile sale au fost proiectate de doi mari arhitecţi: Ineni, care a lucrat şi pentru Tutmes I şi al II-lea, şi Senemut, presupusul amant al lui Hatşepsut. Conform tradiţiei majorităţii faraonilor, Hatşepsut a construit monumente în Templul din Karnak. La intrarea în templu a ridicat două obeliscuri, care la acea vreme erau cele mai înalte din lume. Unul dintre ele s-a rupt în două, însă celălalt încă se ridică spre cer şi este cunoscut ca cel mai înalt obelisc antic de pe Pămînt. Un alt proiect, Capela Roşie din Karnak, a fost un altar în formă de corabie care se presupune că era aşezat iniţial între cele două obeliscuri. Mai tîrziu a ordonat construcţia altor două obeliscuri pentru celebrarea celui de-al 16-lea an de domnie. Unul dintre ele s-a rupt în timpul construcţiei şi a fost lăsat în cariera de la Aswan, unde se găseşte şi astăzi sub numele de Obeliscul Neterminat.

Viaţa de dincolo

Adevărata capodoperă a lui Hatşepsut este însă complexul său mortuar din Deir-el Bahri, proiectat şi implementat de Senemut pe malul vestic al Nilului, la intrarea în actuala Vale a Regilor. Punctul central al complexului era o structură asemănătoare Parthenonului, însă construită cu aproximativ 1.000 de ani mai devreme. Iniţial, templul fusese ridicat pentru Marea Soţie a lui Tutmes al II-lea, însă nu era potrivit pentru un faraon, aşa că a fost construit un al doilea, KV20, situat deasupra unor terase cîndva împodobite cu grădini luxoase. Mormîntul lui Hatşepsut a fost deschis încă din Antichitate, prima dată de succesorul său, Tutmes al III-lea, care i-a mutat şi mumia, în încercarea de a-i şterge existenţa cu desăvîrşire. Tot în acest scop el a distrus mare parte din construcţiile sale şi i-a şters numele din documentele oficiale. Nu a reuşit decît o falsă înlăturare a predecesoarelor sale. Şi astăzi mai există atît de multe statui din vremea lui Hatşepsut, încît fiecare muzeu mare din lume are cîteva obiecte din acea perioadă. Ritmul alert al constucţiei din timpul domniei acestei femei au ajutat-o la păstrarea rolului de faraon timp de aproape 22 de ani. În vreme ce alţi faraoni apelau la hiperbole pentru a-şi face cunoscute realizările, Hatşepsut se putea lăuda pe bună dreptate cu cele mai magnifice construcţii din lume. Mult timp s-a crezut că rămăşiţele sale s-au pierdut sau au fost distruse de răzbunătorul Tutmes al III-lea, dar în iunie anul trecut Zahi Hawass, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităţilor din Egipt, a identificat mumia "Primeia dintre femeile nobile" în mormîntul KV60. Dovezile care susţin această identificare includ o comparaţie între ADN-ul acesteia şi ADN-ul mumiei lui Ahmose-Nefertari, strabunica lui Hatşepsut. Tomografia computerizată a mumiei a dezvăluit faptul că a murit la vîrsta de 50 de ani, din cauza perforării abcesului după scoaterea unui dinte. Teste aprofundate dezvăluie că Hatşepsut nu ar mai fi trăit oricum mult, deoarece organismul era afectat de cancer osos metastazic, cancer la ficat şi diabet.

În secolul al XIX-lea, Hatşepsut era considerată malefica mamă vitregă a lui Tutmes al III-lea, un adevărat simbol al răutăţii umane, în contrast cu imaginea creată de mişcarea feministă, care încerca o popularizare a figurilor feminine din istorie. Hatşepsut era prezentată ca prima mare femeie din istorie, o femeie frumoasă şi pacifistă.

Cea mai faimoasă

O altă mare prezenţă feminină din istoria Egiptului este imaginea ultracunoscută a Cleopatrei. Născută în anul 69 î.Hr., Cleopatra a VII-a devine regină a Egiptului, alături de fratele şi soţul său oficial, Ptolemeu al XIII-lea, după moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea. Deşi era de origine greacă (făcea parte din dinastia macedoniană care a guvernat Egiptul după moartea lui Alexandru cel Mare), Cleopatra a fost foarte iubită de popor deoarece învăţase foarte bine limba egipteană şi rostea cuvîntările publice în limba oamenilor de rînd. Pentru a se apropia şi mai mult de egipteni a fost proclamată fiica lui Ra, zeul Soarelui. De secole întregi se vorbeşte despre frumuseţea deosebită a Cleopatrei, care i-a cucerit pe cei mai mari conducători ai Imperiului Roman. Se pare că frumuseţea ei nu ţinea de aspectul său exterior. Trăsăturile sale fizice nu constituiau tocmai un avantaj, aşa că reuşea să seducă prin inteligenţa sa şi prin glasul deosebit. O monedă recent descoperită o înfăţişează pe Cleopatra cu o frunte îngustă, păr cîrlionţat, nas proeminent şi buze subţiri. Totuşi, ea este considerată încă cea mai frumoasă femeie din istorie. În limba greacă, Cleopatra înseamnă "preferata tatălui", însă preferata se pare că a fost Arsinoe, sora cea mică a Cleopatrei, care, împreună cu Ptolemeu al XIII-lea, a reuşit să stîrnească un război civil. În momentul în care Cleopatra se pregătea să-şi atace fratele cu o imensă armată arabă, trupele romane conduse de Cezar intrau în Egipt, atrase de bogăţia imensă a teritoriului.

Favorita

Deşi mari admiratori ai sculpturilor egiptene, romanii ştiau prea puţine despre faraonii care porunciseră să fie ridicate. Trecutul Egiptului se pierde în negura timpului. Acesta avea o istorie bogată cînd lumea nu se gîndise încă la cele două Americi sau cînd centrul şi nordul Europei erau încă ţinuturi sălbatice. Cînd Roma conducea lumea, Egiptul era deja o ţară bătrînă, în care Cezar îşi făcea falsa impresie că poate restaura ordinea. Pentru a-şi atinge scopurile politice, Cleopatra i-a intrat în graţii cezarului şi, cu ajutorul său, a scăpat de Arsinoe şi de Ptolemeu al XIII-lea şi şi-a păstrat tronul regatului egiptean. După asasinarea lui Cezar, în martie 44 î.Hr., Cleopatra a căutat sprijin în persoana lui Marc Antoniu. Şi l-a găsit. Astfel, seducînd doi dintre cei mai cunoscuţi lideri romani, Cleopatra a reuşit să ocupe tronul Egiptului timp de aproximativ 20 de ani. Înlăturată de la putere de Octavian, adversarul lui Marc Antoniu, Cleopatra a încheiat, printr-o sinucidere, şirul faraonilor egipteni. După moartea sa, Egiptul a fost anexat Imperiului Roman.

Însoţitoarea

Nefertari, soţia lui Ramses al II-lea, este un alt exemplu (dar puţin diferit) al influenţei feminine în Egipt. Locul său de veci este unul dintre cele mai spectaculoase şi mai bogate morminte din Valea Reginelor. Nu i se cunosc cu exactitate originile, însă dovezile din mormînt atestă că ea aparţine celei de-a XVIII-a dinastii. Nefertari, căsătorită cu Ramses încă de la vîrsta de 13 ani, este singura soţie regală zeificată încă din timpul vieţii. În sculpturi, Ramses era reprezentat la aceeaşi înălţime cu Nefertari, fapt foarte rar, care arată importanţa deosebită acordată soţiei. Nefertari a fost şi cea care a păstrat o relaţie de prietenie între hitiţi şi egipteni, care a dus în cele din urmă la căsătoria lui Ramses cu o prinţesă hitită. Faraonul Ramses al II-lea a fost tatăl a aproximativ 50 de copii, dintre care nouă i-a născut Nefertari.

Cea frumoasă

O altă femeie egipteană celebră a fost Nefertiti, soţia faraonului egiptean Akhenaton şi presupusa mamă vitregă a lui Tutankamon. Rădăcinile sale nu sînt cunoscute, dar se presupune că vine din neamul hitiţilor, deci nu era de origine egipteană. Deşi de-a lungul domniei lui Akhenaton, Nefertiti a avut o influenţă definitorie asupra hotărîrilor soţului său, arheologii şi istoricii sînt de părere că ea a domnit şi singură, după moartea faraonului şi pînă la preluarea puterii de către Tutankamon. Nefertiti este cunoscută pentru frumuseţea sa deosebită. Bustul său, aflat la Altes Museum din Berlin, este una dintre cele mai copiate opere de artă ale Egiptului Antic. Dacă n-ar fi fost Cleopatra, Nefertiti ar fi rămas în istorie drept cea mai frumoasă şi mai influentă regină străină a Egiptului.

Scris de Admin 13.07.08 17:28

Fiicele zeului soare

Din bătrînul regat al Egiptului Antic s-au ridicat, pentru a domina, chiar şi din amintire, o lume întreagă. Prin frumuseţe sau prin putere, misterioasele femei egiptene au reuşit să subjuge şi să farmece culturi, popoare, poate chiar şi zei. Unele dintre ele şi-au impus voinţa din spatele soţilor lor, altele s-au îmbrăcat asemenea lor, iar altele au demonstrat că o femeie poate ţine frîiele unei naţiuni uneori mai bine decît un bărbat. Citiţi despre Hatşepsut, femeia care s-a proclamat rege şi care a construit mai multe minuni arhitecturale decît oricare alt predecesor al său. Chiar şi după 3.000 de ani de dispariţie din istorie, Hatşepsut s-a ridicat, cu ajutorul egiptologilor, din negurile vremii ca să-şi ocupe locul de drept în rîndurile celor mai de seamă faraoni. Considerată de unii istorici ai secolului al XIX-lea simbolul răutăţii mascat prin şiretenia şi frumuseţea feminină, Hatşepsut a fost faraonul iubit şi apreciat de popor pentru instaurarea unei perioade de pace. Deşi se credea că l-a închis pe fiul său vitreg între zidurile palatului, se pare că de-a lungul domniei lui Hatşepsut, Tutmes al III-lea s-a ocupat de problemele militare. Atunci de ce a aşteptat Tutmes 20 de ani pentru a încerca s-o înlăture pe mama vitregă din istoria pe care ea o construise? Iată una dintre enigmele care aşteaptă, tăcut, să fie dezlegate. Istoria Egiptului se întinde mai departe decît poate mintea modernă să ajungă. Originea sa se pierde în nisipuri şi păstrează cu sfinţenie secrete ce nu se arată minţilor neiniţiate. Puţini străini au reuşit să înţeleagă şi să domine acest teritoriu în care zeii se coborau pe pămînt şi împleteau destine umane cu divinitatea. Nimic nu a stat însă în calea lui Alexandru cel Mare, care a reuşit să cucerească nu doar teritoriul, ci şi inimile egiptenilor, care l-au numit fiu al lui Ra, transformîndu-l astfel în zeu. După aproape 300 de ani, o regină de origine greacă reuşea să recucerească poporul egiptean prin farmec şi inteligenţă. Este vorba, fără îndoială, despre Cleopatra a VII-a, a cărei frumuseţe a fost menţionată în scrieri secole de-a rîndul. Cînd a fost descoperit şi bustul unei alte regine, Nefertiti, femeia egipteană era asociată automat cu frumuseţea. Aflaţi în scurta poveste a reginelor egiptene cum influenţa feminină poate schimba cursul istoriei şi cum dragostea unui faraon duce la deificarea unei femei.

Scris de Admin 09.07.08 7:27

Piramida lui Keops – profetul din deşert al lui Hristos. Despre domnia de 1.000 de ani a Adevărului

Scris de Admin 07.07.08 17:27

Noua descoperire in Egipt

Scris de Admin 15.06.08 20:03

Medicină egipteană
Cercetătorii de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, au studiat medicamentele egiptene şi au ajuns la concluzia că acestea erau la fel de eficiente ca unele medicamente folosite în zilele noastre, anunţă Orlando Sentinel. Conform cercetătoarei Jackie Campbell, de la Centrul de Egiptologie Biomedicală al Universităţii din Manchester, egiptenii au lăsat în urmă înregistrări farmaceutice scrise pe papirusuri în limbi de mult uitate. “Nu sunt lingvist, aşa că m-am folosit de ştiinţă pentru a identifica reţetele descoperite”, a declarat Jackie Campbell. Primul pas a fost identificarea existenţei plantelor din reţete în flora Egiptului din acele timpuri. Apoi, medicamentul era testat farmaceutic pentru a se stabili dacă funcţiona asupra afecţiunilor pentru care era prescris. Din patru papirusuri, cercetătorii au analizat, timp de cinci ani, 1.000 de reţete datând din perioada 1850 î.Hr. – 1200 î.Hr. La finalizarea testelor au descoperit 284 de ingrediente, din care 134 de specii de plante, 24 animale şi 28 de minerale care într-adevăr vindecă afecţiunile pentru care erau prescrise. Dintre mumiile egiptene, Asru este una încă foarte cunoscută. În timpul vieţii, în secolul al VIII-lea î.Hr., era celebră pentru cântecele închinate în templul lui Amun din Karnak. Astăzi este faimoasă pentru multitudinea de boli de care suferea. Deşi a trăit până după 60 de ani, Asru nu era tocmai o femeie sănătoasă. Cercetări efectuate pe mumia sa au scos la iveală boli ca: artrită, pneumoconiosis, cauzat de respirarea nisipului, osteoartrită, deplasare de disc, paraziţi intestinali şi posibil diabet. Nici o vrajă n-o putea ţine în viaţă până la 60 de ani. Se pare însă că medicul său personal avea în mânecă avantajul a 1.000 de ani de farmacologie strânşi într-o carte de tratamente. Unele dintre ingredientele folosite în medicamente nu au fost traduse bine, altele se pare că nu existau. Acestea nu vor fi identificate niciodată. Dar din cele recunoscute se pare că majoritatea au proprietăţi curative.

Scris de Continut sponsorizat