ISTORIE=ANGLIA

Rezumarea primului mesaj :

Episodul I
=====
Episodul II
=====
Episodul III
=====
Razboiul Rozelor (Ultimul episod)
=====

http://cultural.bzi.ro/rob-roy-un-robin-hood-al-scotiei-12409

Catherine Sedley, Contesa de Dorchester

http://cultural.bzi.ro/batalia-de-la-mactan-12346

Descoperire UIMITOARE in mormantul Regelui Richard al III- lea - FOTO

Ciudãţeniile epocii victoriene

http://cultural.bzi.ro/criza-abdicarii-11266

Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a regelui
Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533,
la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon.
Anne a fost fiica lui Thomas Boleyn, mai târziu Conte de Wiltshire și
Conte de Ormonde și a soției lui, Lady Elizabeth Howard, fiica lui
Thomas Howard, al 2-lea Duce de Norfolk. Thomas Boleyn a fost un
diplomat respectat. A fost favorit al regelui Henric al VII-lea care
l-a trimis în misiuni diplomatice peste graniță.
Anne a fost crescută în Europa; a fost doamnă de onoare a reginei
Maria Tudor (sora lui Henric al VIII-lea) care se căsătorise cu
Ludovic al XII-lea al Franței, apoi a reginei în vârstă de 15 ani,
Claude a Franței, în slujba căreia a stat vreme de șapte ani. La
curtea reginei, și-a îmbunătățit franceza și a devenit interesată de
modă și defilosofia religiei. De asemenea a căpătat cunoștințe de
cultura Franței și de etichetă.
Anne a fost rechemată în Anglia în 1522 să se mărite cu vărul ei
irlandez, James Butler, un tânăr cu câțiva ani mai mare decât ea și
care locuia la curtea engleză în încercarea de a soluționa un litigiu
asupra titlul și moșiilor ducatului de Ormond. Sora sa mai mare, Mary
Boleyn, fusese rechemată în Anglia la sfârșitul anului 1519, din cauza
aventurii ei cu regele Franței. S-a căsătorit cu William Carey, un
nobil minor, în februarie 1520 la Greenwich; la puțin timp după nuntă
Mary Boleyn devine metresa regelui Henric al VIII-lea.
Anne și-a făcut debutul la Chateau Vert (Castelul Verde) jucând rolul
“Perseverenței” într-o piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali
la 4 martie 1522. În 1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de ea
însă ea i-a rezistat și a refuzat să-i devină metresă așa cum o făcuse
sora ei, Mary Boleyn. Una dintre principalele dorințe ale lui Anne, a
fost ca regele Henric sa anuleze căsătoria sa cu Caterina de Aragon
pentru a fi liber să se căsătorească cu ea. Când a fost clar că Papa
Clement al VII-lea nu va anula căsătoria, în Anglia a început ruperea
puterii bisericii romano-catolice.
Cardinalul Thomas Wolsey a fost demis din funcția de arhiepiscop de
York (se presupune că la instigarea Annei Boleyn) iar mai târziu,
capelanul familiei Boleyn, Thomas Cranmer, a fost numit arhiepiscop de
Canterbury.
La 1 septembrie 1532, regele i-a acordat Annei titlul de marchiză de
Pembroke,și a devenit cea mai importantă femeie care nu făcea parte
din familia regală din regat.Titlul Pembroke era semnificativ pentru
familia Tudor deoarece unchiul lui Henric, Jasper Tudor, deținuse
titlul de Conte de Pembroke
Și familia Annei a profitat de această relație. Tatăl ei a fost numit
viconte Rochford și Conte Wiltshire. La marele banchet pentru a
sărbători noul titlu al tatălui ei, Anne a avut prioritate în fața
Ducesei de Suffolk și Norfolk (sora regelui), ocupând locul de onoare
de lângă rege, loc ocupat de obicei de regină. Datorită intervenției
Annei, sora sa Mary acum văduvă a primit o pensie anuală de 100 £ iar
fiul ei, Henry Carey a fost educat la prestigioasa mănăstire
Cistercian.
Henric și Anne s-au căsătorit la 25 ianuarie 1533. La 23 mai 1533
Cranmer a declarat nulă căsătoria Henric cu Caterina; cinci zile mai
târziu el a declarat validă căsătoria dintre Henric și Anne. La scurt
timp, Papa a semnat sentința de excomunicare împotriva lui Henric și
Cranmer. Ca rezultat al acestei căsătorii și al acestei excomunicări,
a avut loc prima ruptură dintre biserica din Anglia și Roma iar
biserica din Anglia a trecut sub controlul regelui.
Anne a fost încoronată regină a Angliei la 1 iunie 1533 printr-o
fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey. A fost ultima soție a unui
monarh al Angliei încoronată separat de soțul ei. Spre deosebire de
orice altă regină a Angliei, Anne a fost încoronată cu coroana Sf.
Edward, care până atunci fusese folosită numai la încoronarea
monarhilor.
După încoronare, Anne s-a stabilit în reședința favorită a regelui,
Palatul Greenwich, pentru a se pregăti de naștere. Copilul s-a născut
prematur la 7 septembrie 1533. Spre dezamăgirea lui Henric, Anne a
născut o fată care a fost botezată Elisabeta (viitoarea Elisabeta I a
Angliei), probabil în onoarea mamei lui Henric,Elisabeta de York.
Anne Boleyn acorda petiții, primea diplomați, prezida întâlniri. A
jucat un rol important în poziția internațională a Angliei prin
solidificarea alianței cu Franța. Avea o relație foarte bună cu
ambasadorul francez Gilles de la Pommeraie.După un avort în jurul
Crăciunului din 1534, Henric a discutat cu Cranmer posibilitatea de a
o părăsi pe Anne fără să trebuiască să se întoarcă la
Catherine.Totuși, cuplul regal s-a împăcat iar în octombrie Anne era
din nou însărcinată.
Anne Boleyn cheltuia sume mari pe rochii, bijuterii, pălării, pene de
struț, echipamente de călărie, mobilier și tapițerie menținând
ostentația cerută de statutul său. Numeroase palate au fost renovate
pentru a fi potrivite extravagantelor gusturi ale cuplului regal.
Motto-ul ei era “Cea mai fericită” iar pentru blazon și-a ales un șoim
alb.
Anne era acuzată de tirania guvernării soțului ei iar oamenii se
referau la ea ca “târfa regelui” sau “prostituată obraznică.
Popularitatea ei a scăzut și mai mult după execuția dușmanilor ei Sir
Thomas More și episcopul John Fisher.
După ce în ianuarie 1536 Anne pierde sarcina, Henric declară că a fost
sedus să se căsătorească. În martie 1536, Henric o curta pe Jane
Seymour iar la 2 mai 1536 o acuză pe Anne de înaltă trădare, o
aresteză și o închide în Turnul Londrei. “Crima” de care a fost
acuzată se referea la presupuse legături amoroase cu cinci bărbați,
din care unul era chiar fratele ei George. Deși nu au existat dovezi,
toți șase au fost găsiți vinovați atât de adulter cât și de complot
pentru a-l ucide pe Henric al VIII-lea. A murit executată pe 19 mai
1536. Cu toate că în timpul vieții n-a fost o regină populară, după
arestarea ei, procesul și execuția, opinia publică a început s-o
simpatizeze și să dezaprobe comportamentul lui Henric.
După numai 11 zile de la execuția ei, Henric al VIII-lea s-a
căsătorit, pe 30 mai 1536, cu Jane Seymour, cea de-a treia soție a sa.

http://womenwhochangedtheworld.wordpress.com/category/anne-boleyn/

http://cultural.bzi.ro/viata-strazii-in-londra-londra-in-vremea-lui-jack-spintecatorul-foto-2370

Expeditia Franklin

http://cultural.bzi.ro/citadela-din-subteranele-londrei-10573

http://cultural.bzi.ro/regele-ioan-omul-care-a-saracit-anglia-1651

http://cultural.bzi.ro/crucea-victoria-cea-mai-inalta-decoratie-militara-9863

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10580/8/
Indelungata si acerba rivalitate maritima dintre Marea Britanie si Spania pentru controlul "coloniilor de peste mari" a cunoscut o etapa de profunda criza prin asediul Gibraltarului. Aceasta locatie din sud-estul extrem al Peninsulei Iberice permitea ocupantilor sa aiba un punct strategic al navigatiei pe Mediterana. De aceea a avut un istoric foarte agitat care, putem spune, a culminat cu ceea ce istoricii numesc "Marele asediu al Gibratarului" dintre 1778 si 1783.

http://cultural.bzi.ro/faimoasa-victima-a-serviciilor-secrete-conduse-de-sir-francis-walsingham-8954

http://cultural.bzi.ro/razboiul-celor-doua-roze-sau-razboiul-civil-1087

http://adevarul.ro/cultura/istorie/Indrazneata-lady-godiva-s-a-plimbat-despuiata-coventry-a-si-scapa-poporul-dari-1_52c68eb0c7b855ff562e4393/index.html

http://cultural.bzi.ro/noi-dezvaluiri-cu-privire-la-asasinarea-printesei-diana-8158

http://cultural.bzi.ro/regina-elisabeta-portret-subiectiv-194

http://cultural.bzi.ro/tragica-poveste-a-printesei-louise-fiica-reginei-victoria-6875

http://cultural.bzi.ro/richard-al-iii-lea-psihopat-la-528-de-ani-dupa-moartea-sa-psihologii-au-gasit-raspunsul-94

http://cultural.bzi.ro/ce-s-a-descoperit-in-urma-analizei-inimii-imbalsamate-a-regelui-richard-i-67

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10493/33/
Fiu al lui William Cuceritorul (primul rege al Angliei incoronat la Londra, care a devenit capitala in locul puternicei localitati Winchester), William al II-lea sau Wiliam cel Rosu a domnit intre 1087 si 1100. A fost educat in spirit cazon si asa s-a comportat toata viata, fiind un om cu temperament vulcanic si un bun strateg. Cu cei trei frati ai sai (Robert, Richard si Henry) a avut relatii tensionate inca din copilarie. Ei obisnuiau sa se sicaneze intre ei si, in general, William a avut comportamentul cel mai straniu. De altfel, un cronicar contemporan il descria astfel: „fata rosie, parul galben, ochi de culori diferite, statura medie, burta bombata..”

http://www.ziare.com/magazin/stiri-magazin/istoria-botezurilor-din-familia-regala-a-marii-britanii-galerie-foto-1264119

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/secolul-al-xvii-lea-anglia-dinastia-stuar-ilor-i-razboiul-civil

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/imperiul-britanic-i-comer-ul-evolu-ie-paralel