RAZBOIUL ROZELOR

Scris de Admin 17.01.07 10:58

Rezumarea primului mesaj :

Episodul I
=====
Episodul II
=====
Episodul III
=====
Razboiul Rozelor (Ultimul episod)
=====

Scris de Admin 19.07.08 20:31

31 august 1997 ziua care a indoliat intreaga lume
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=945
Moartea Printesei inimilor
In 31 august 1997, si-au pierdut viata, intr-un accident de masina care a avut loc la Paris, printesa Diana si egipteanul Dodi al-Fayed (iubitul ei din acea perioada). La inceputul acestui an, Michael Burgess, procurorul Casei Regale britanice, a anuntat ca va deschide o noua ancheta in acest caz..
Noua ancheta privitoare la moartea printesei Diana, fosta sotie a mostenitorului tronului britanic, nu va demara mai devreme de inceputul anului viitor. Amanarea este cauzata de faptul ca Scotland Yard trebuie sa ancheteze acuzatiile privind âcomplotul regalâ care ar fi stat in spatele accidentului in care Lady Di si-a pierdut viata si cele 6.000 de pagini reprezentand documentele stranse de autoritatile franceze.
Incepand din 31 august 1997, accidentul printesei Diana a starnit numeroase polemici, numeroase persoane refuzand sa creada ca limuzina Mercedes-Benz S 280 a lovit pur si simplu al 13-lea stalp al pasajului de sub Pont dâAlma din Paris. La patru ore dupa accident, Diana era declarata moarta si speculatiile incepeau sa apara.
Adevarul despre moartea printesei si a iubitului ei este cu atat mai greu de stabilit, cu cat Henri Paul (soferul limuzinei), a murit si el in urma accidentului, iar Trevor Rees Jones, bodyguard-ul personal al printesei si singurul supravietuitor al accidentului, nu-si aminteste aproape nimic din ce s-a intamplat in pasaj.
Soferul era beat?
Tragicul accident a avut loc la numai un an dupa ce se pronuntase divortul dintre printesa Diana si printul Charles. Dupa doi ani, anchetatorii francezi au concluzionat ca Henri Paul a pierdul controlul masinii din cauza ca se afla sub influenta alcoolului si a drogurilor. In plus, soferul conducea cu o viteza excesiva. Ancheta, finalizata in 2000, sustinea ca Henri Paul se afla in stare de ebrietate, depasind de trei ori limita legala de alcoolemie. In 2002, parintii soferului au cerut reexaminarea probelor de sange, sustinand ca acestea nu apartineau fiului lor.
Judecatorul Corinne Goetz respinsese doua cereri de reefectuare a testelor de sange, dar Curtea de Apel din Paris, a carei hotarare prevaleaza asupra celei a judecatorului Goetz, a decis sa anuleze sentinta anterioara si a dispus repetarea testelor de alcoolemie, acestea vizand doar probele de sange prelevate soferului. Potrivit BBC, decizia instantelor din Franta nu are nici o legatura cu ancheta deschisa anul acesta in Marea Britanie sub conducerea comisarului John Stevens.
O alta varianta, multa vreme vehiculata, a fost aceea ca soferul limuzinei a fost orbit de flash-ul aparatelor de fotografiat, declansate de fotografii paparazzi care urmareau celebrul cuplu. Sigur ramane faptul ca paparazzi au fost prezenti la locul accidentului. O fotografie cu Diana intre resturile contorsionate ale automobilului se vindea cu 100.000 de dolari.
âFemeia care a starnit ca putine fiice ale Evei atatea pasiuni si intrigi, aceea care s-a acoperit, deopotriva, de laurii adulatiei, dar si de hula veninoasa, care a aprins pasiuni nebunesti, dar si invidii neiertatoare, a parasit aceasta lume asa cum a trait: sub lumina reflectoarelor si a blitzurilorâ, afirma un ziarist preocupat de conditiile in care a murit printesa.
Varianta asasinatului
Foarte putini au fost cei care s-au lasat convinsi de versiunea oficiala, cu atat mai mult cu cat exista numeroase semne de intrebare legate de un misterios Fiat Uno alb care ar fi acrosat Mercedesul inainte ca acesta sa se izbeasca de stalp.
Inca din 1997, Mohamed al-Fayed, tatal lui Dodi (iubitul Dianei), egipteanul miliardar proprietar al celebrului magazin Harrods din Paris si al nu mai putin cunoscutului Hotel Ritz din Paris, sustinea ca fiul sau si Diana au fost victimele unui asasinat oribil!
In momentul in care Michael Burgess a anuntat declansarea unei noi anchete, Mohamed al-Fayed a exclamat: âAsta astept de sase ani. Sper ca in sfarsit adevarul va iesi la luminaâ. Afirmatiile facute de Mohamed al-Fayed au alimentat zvonurile potrivit carora Diana si Dodi au fost asasinati de serviciul secret britanic MI-6.
Suspect: printul Charles
Cotidianul britanic Daily Mirror a dezvaluit faptul ca printesa Diana il suspecta chiar pe mostenitorul tronului britanic ca ar pune la cale asasinarea ei. Cu zece luni inaintea accidentului, Lady Di ii scrisese o scrisoare fostului sau valet si confident, Paul Burell. âAceasta etapa a vietii mele este deosebit de periculoasa â sotul meu pune la cale un accident de masina, defectarea franelor si rani grave la cap pentru a-si deschide drumul pentru a se putea recasatoriâ, i-ar fi scris Diana fostului sau valet. Burell a omis intentionat cuvintele âsotul meuâ din amintita scrisoare a Dianei, publicata anul trecut in cartea âA Royal Dutyâ.
Inainte de a sigila plicul, Lady Di i-ar fi spus fostului sau majordom: âO sa datez scrisoarea si vreau sa o pastreziâŚ pentru orice eventualitateâ. Burell declara ca Diana incepuse sa se teama pentru siguranta sa cu doi ani inainte de a muri si ca in toamna anului 1996, pe masura ce crestea sustinerea opiniei publice fata de operele sale de caritate, i-ar fi spus ca avea âun sentiment acut ca era in plusâ datorita vederilor ei moderne care o transformasera intr-o persoana incomoda pentru sistem. âAm devenit puternica, iar lor nu le place ca pot sa fac bine si sa stau pe picioarele mele, fara sa am nevoie de eiâ, sustinea printesa, cu putin timp inainte de a muri.
Procurorul Michael Burgess i-a adresat deja o cerere lui Burell, prin care ii solicita respectiva scrisoare pentru a fi examinata. In urma acestei solicitari, cotidianul Daily Mirror a considerat ca poate publica numele printului Charles, in conditiile in care acesta va fi facut public oricum in timpul anchetei.
Diana era convinsa ca serviciile secrete britanice o urmareau in permanenta, motiv pentru care a scotocit fiecare incapere a palatului Kensigton in cautarea unor microfoane, apeland chiar la un fost agent al serviciilor secrete, care s-o consilieze. Majordomul aduce in discutie un amestec al MI-5 in tragicul accident, dupa ce regina Elisabeta a II-a il avertizase : âFii atent! In aceasta tara actioneaza puteri despre care nu avem nici o cunostinta.â Declaratiile valetului Dianei vor alimenta in continuare o teorie a conspiratiei, in care suspiciunile Dianei sunt legate de conditiile in care aceasta a murit.
Era insarcinata
Surse anonime din politia franceza au vehiculat speculatii care afirma ca printesa ar fi fost insarcinata in momentul accidentului. Zvonul a fost preluat si publicat de saptamanalul Independent of Sunday.
Politistul francez care s-a ocupat de caz si care pretinde ca a vazut toate documentele relevante, a declarat ca sarcina nu era mentionata in investigatia oficiala intreprinsa de catre judecatorul francez, pe motiv ca nu avea incidenta in solutionarea cauzelor care au determinat producerea accidentului in care Diana si-a pierdut viata.
Mohamed al-Fayed a sustinut si el ca Diana urma sa aduca pe lume copilul lui Dodi, in pofida apropiatilor printesei care au negat afirmatia. Cu siguranta ca nasterea unui copil al Dianei si al unui egiptean, fie el chiar si putred de bogat, nu putea sa multumeasca Casa Regala britanica, dar ideea a prins mai ales in randul amatoarelor de telenovele si de scenarii hollywoodiene lacrimogene.
Alti amatori de senzational au legat moartea Dianei de o veche legenda celtica, sustinand ca printul William ar fi reincarnarea regelui Arthur!
Speculatii si intrebari
Anchetatorii au de raspuns la cateva intrebari aparute de-a lungul anilor. De ce, de exemplu, conducerea Hotelului Ritz l-a chemat pe Henri Paul dupa ce acesta iesise din tura, special pentru a-i conduce acasa pe Diana si Dodi, in conditiile in care stia ca soferul era alcoolic si ca bause in acea noapte?
Procurorul Burgess trebuie sa lamureasca de ce a durat atat de mult pana cand Diana a fost transportata la spital si de ce trupurile printesei Diana si al lui Dodi al-Fayed au fost ingropate atat de repede, astfel incat nu a fost timp pentru un examen post-mortem riguros.
O moarte amanata
In cateva casete, folosite pentru prima oara de jurnalistul Andrew Morton cand a scris cartea âDiana: Her True Storyâ, printesa marturiseste ca viata ei a fost plina de nefericire inca din copilarie, din cauza unor probleme de familie.
Viata ei a devenit si mai dificila dupa casatoria cu printul Charles. Diana dadea vina pe relatia printului cu Lady Camilla Parker Bowles pentru depresia ei din ce in ce mai pronuntata, care a dus-o la mai multe tentative de sinucidere. Interesant este faptul ca printesa stia de relatia dintre cei doi inca de la inceputul relatiei ei cu Charles.
In 1981, nunta Dianei cu Charles a fost considerata un eveniment national, tinand cont si de participarea la eveniment a peste un milion de britanici. Pentru Diana lucrurile stateau insa altfel. âMie mi s-a parut ca totul era isterie. Eram calma, atat de calma de parca eram moarta. Ma simteam ca un miel dus la taiereâ, afirma mai tarziu printesa.
Casetele audio in care printesa Diana vorbeste despre incercarile ei de a se sinucide, in conditiile destramarii casniciei cu printul Charles, au fost difuzate de televiziunea americana NBC. Prin intermediul acestor casete, lumea a aflat unul dintre motivele pentru care printesa nu a fost iubita de regina Elisabeta a II-a. In 1982, fiind insarcinata cu William, printesa s-a aruncat pe scari. Regina a surprins-o in acele momente si âa fost oripilataâ, dupa cum afirma chiar Lady Di.
Tentativele de sinucidere ale printesei au esuat, dar accidentul din 31 august 1997, asupra caruia planeaza multe intrebari, a pus capat vietii celei care a fost considerata de milioane de oameni âPrintesa inimilorâ.
De la balerina la printesa
In copilarie, Diana si-a dorit sa devina balerina. Visul ei a fost spulberat in adolescenta, cand a ajuns prea inalta pentru a deveni dansatoare. A fost a doua mare dezamagire a vietii, dupa ce, la numai 6 ani, a asistat la despartirea parintilor ei.
Marea dezamagire a fost insa printul Charles, pe care l-a cunoscut in vara anului 1980. Dupa sase luni, Charles a cerut-o in casatorie, oferindu-i un inel de logodna cu 14 diamante ce inconjurau un safir. Nunta a avut loc la catedrala St. Paul, pe 29 iulie 1981 si a fost una dintre cele mai spectaculoase nunti din istoria familiei regale.
Diana avea doar 20 de ani, dar reusise sa-si atraga simpatia unei intregi natiuni prin personalitatea puternica si un farmec deosebit. Cand s-a casatorit, in garderoba ei se aflau doar o pereche de jeans, cateva pulovere de casmir, o rochie lunga si o colectie de fuste create de Laura Ashley. Sase ani mai tarziu, printesa de Wales avea nu mai putin de 80 de costume, 12 duzini de rochii de seara si 50 de rochii de zi, depasind cu mult pretentiile vestimentare ale unei balerine.
Amantii lui Lady Diana
In 1999, James Hewitt, un capitan in armata britanica, a publicat o carte despre relatia pe care a avut-o cu printesa Diana si experientele sale din Golf. Faptul ca Hewitt a fost iubitul Dianei este confirmat de mai multe surse.
Una dintre fostele iubite ale lui Bryan Adams (in fotografie) a declarat recent ca printesa Diana si cantaretul canadian au avut o legatura amoroasa in 1996. Cecilie Thomsen a dezvaluit ca cei doi au devenit iubiti dupa ce Lady Di si-a anuntat separarea de printul Charles. Adams a declarat ca s-a intalnit cu printesa de mai multe ori, devenind foarte buni prieteni pana la sfarsitul mortii acesteia.
Relatia Dianei cu Dodi al-Fayed este deja de notorietate.
Memorialul din Hide Park
Hide Park din Londra gazduieste memorialul dedicat printesei Diana, ce consta intr-o fantana in forma unui imens inel de granit, foarte jos, care inconjoara o suprafata cu pante foarte line, decorate cu cativa copaci. âE un memorial, un act public de recunostinta pentru o tanara femeie care a imbogatit vietile a milioane de oameni pe parcursul vietii ei extraordinareâ, afirma Tessa Jowell, ministrul Culturii, la inaugurarea monumentului destul de controversat.
Kathryn Gustafson, autoarea proiectului, afirma ca acesta reflecta personalitatea complexa a printesei. Proiectul memorialului, ales din 10.000 de propuneri inaintate, a nemultumit-o insa pe mama Dianei, care l-a considerat lipsit de orice grandoare, alte persoane considerand ca fantina lasa mult de dorit ca gest arhitectural.
Inaugurarea memorialului a adus pentru prima oara impreuna, in public, familia regala si familia printesei, Spencer, in conditiile in care, din 1997, relatiie dintre cele doua familii se deteriorasera. In timpul ceremoniei, Elisabeta a II-a a vorbit despre Diana ca despre âo fiinta umana remarcabilaâ, dovedind, o data in plus, ca suveranii lumii afirma de multe ori lucruri in care nu cred.
Evenimentul cel mai mediatizat
Moartea printesei de Wales a constituit un eveniment ce a captat atentia intregii lumi. Funeraliile Dianei au reprezentat cel mai mediatizat eveniment din istoria televiziunii: doua miliarde de privitori din 210 tari ale lumii. Timp de o saptamana dupa moartea Dianei, mijloacele mass-media au fost acaparate aproape in totalitate de acest tragic eveniment. Milioane de flori au fost depuse pe strazile Parisului, ale Londrei si in fata cladirilor ambasadelor Marii Britanii din intreaga lume, pentru a marca uriasa tristete ce cuprinsese lumea.
Tristeti asemanatoare mai lovisera lumea atunci cand au trecut in nefiinta fratii Kennedy, Martin Luther King, Marlyn Monroe, Elvis Presley sau Maica Tereza, dar nici macar moartea lui John Lennon, survenita in decembrie 1980, nu a egalat uriasa revarsare de durere declansata de moartea printei Diana.

Scris de Admin 15.07.08 12:12

A fost aranjata Cupa Mondiala din 1966?

Sport/ Fotbal/ Fotbal international

Joao Havelange, a decla- rat ca arbitrii desemnati la meciurile Braziliei de la Campionatul Mondial de fotbal din 1966, au defa- vorizat selectionata sud-americana. Detalii»

Scris de Admin 05.07.08 19:37

Francezii il demonteaza pe regele Arthur

Scris de Admin 15.06.08 18:29

Pe urmele lui JACK SPINTECATORUL
http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2008&luna=iunie&nr=6&articol=Pe_urmele_lui_JACK_SPINTECATORUL.xml

Scris de Admin 25.05.08 14:14

22 mai 1455 - Incepe Razboiul Rozelor

Conflict care a influentat profund istoria medievala si moderna a Angliei, deschizand calea absolutismului monarhic, Razboiul Rozelor a opus cele doua familii nobiliare ce ridicau pretentii la tron, casa de York (al carei blazon era un trandafir alb) si casa de Lancaster (asociata ulterior cu trandafirul rosu).

Pe la mijlocul secolului XV, Richard, ducele de York, a ajuns liderul gruparii ce se opunea factiunii aflate la putere, si care-l sprijinea pe slabul Henric VI de Lancaster. Dupa esecul suferit in razboiul de 100 de ani, influenta casei de York a crescut considerabil si, dupa ce puternicul duce de Suffolk a fost asasinat, Richard l-a obligat pe rege sa-l recunoasca drept urmas la tron. In 1453, suveranul a inceput sa dea semne de alienare psihica si partida de Lancaster, impulsionata de faptul ca regina Margareta de Anjou tocmai nascuse un fiu, a pledat pentru anularea intelegerii.

Ca urmare, nou-nascutul a fost declarat print mostenitor iar Richard doar regent. Cand in 1454, regele si-a revenit din starea psihica precara, el a decis excluderea lui York chiar si din consiliul de Coroana. Richard a hotarat sa decida disputa pe calea armelor. Prima batalie din lungul sir de lupte ce va ramane cunoscut in istorie drept Razboiul Rozelor s-a desfasurat la St Alban, pe 22 mai 1455. Ducele de Somerset, noul lider al factiunii Lancaster, a fost ucis iar York si-a reluat functia de protector al regelui minor.

In 1459, razboiul a reizbucnit si in anul urmator yorkistii l-au infrant si capturat pe rege, in urma bataliei de la Northamptpn. S-a ajuns din nou la un compromis, prin care Henric isi pastra tronul dar York si mostenitorii sai erau desemnati succesori. In 1460, Richard a fost ucis la Wakefield dar fiul sau, Edward, i-a luat locul, reluand lupta. Razboaiele s-au succedat, sortii de izbanda fiind schimbatori iar in cele din urma Henric VI a fost ucis, probabil la ordinele lui Edward IV, dar mostenitorul lui, Edward V a fost detronat de propriul unchi, hulitul Richard III. Acesta va fi invins, in 1485, la Bosworth, de catre Henry Tudor, noul lider al partidei lancasteriene, lupta marcand sfarsitul Razboiului Rozelor.

Scris de Admin 18.05.08 18:58

8 mai 1661 - Incepe domnia lui Carol II al Angliei

Desi s-a autoproclamat rege al Angliei inca de pe 30 ianuarie 1649, ziua când tatal sau, Carol I, a fost executat, Carol II nu a fost recunoscut de Parlamentul englez, in schimb s-a vazut ales de parlamentarii scotieni, pe 5 februarie drept rege al acestei tari. Infrânt in batalia de la Worcester, la 3 septembrie 1651, tânarul rege s-a vazut nevoit sa fuga pe continent, refugiindu-se in Franta si Provinciile Unite.

Dupa ce regimul Protectoratului s-a prabusit, in 1659, si Richard Cromwell, fiul lui Oliver Cromwell, a pierdut puterea, generalul Monck, abilul „facator de regi” l-a invitat pe Carol II sa-si reia tronul. In ziua când implinea treizeci de ani, fiul regelui decapitat intra in Londra, in uralele multimii iar peste un an, pe 8 mai 1661, era incoronat ca rege al Angliei si Irlandei, la Westminster Abbey. Domnia lui a fost agitata si desi mânat de bune intentii, Carol II a trebuit sa-si recunoasca esecul ca suveran.

In 1670, el a incheiat o alianta secreta cu Ludovic XIV al Frantei, prin care se stipula ajutorul oferit de francezi Angliei, in razboiul contra olandezilor, o pensie platita lui Carol, regele englez obligându-se in schimb sa se converteasca la catolicism. Carol a incercat sa introduca in Parlament legi pentru introducerea libertatii religioase, dar inversunatii protestanti englezi s-au opus acestei masuri. Mai mult, descoperirea unui „complot papistas” ca si a faptului ca urmasul desemnat al lui Carol, nimeni altul decât fratele lui mezin, Iacob (viitorul Iacob II) era catolic, a aprins si mai mult spiritele, sporind ura manifestata de protestanti fata de regele lor.

Dupa esecul unei conspiratii anti-regaliste, in 1683, multi membri ai opozitiei parlamentare au fost executati iar altii trimisi in exil. Carol a dizolvat Parlamentul si a domnit autocrat, dupa exemplul dat de Ludovic, Regele Soare, pâna la moartea lui, in 1685, convertindu-se la catolicism in ultimele ore de viata. Desi un om extrem de religios, Carol a ramas in istorie ca „monarhul vesel” si, probabil pentru ca sotia lui, Catherine de Braganza, nu i-a putut oferi urmasi, s-a „razbunat” intr-un mod inedit, intretinând un adevarat harem de amante, care i-au daruit nu mai putin de 12 copii ilegitimi.

Scris de Admin 01.05.08 17:23

Bentley - istoria perfectiuniiEste expresia rezistentei valorilor in timp. Este istoria unei marci nascute din pasiunea pentru automobile, din pasiunea pentru motoare, din dorinta de a crea ceva mai bun decat ceea ce exista, de a crea automobilul perfect. Supusa mai multor provocari ale timpului, aceasta marca a reusit sa-si pastreze intact spiritul distinctiv pana in prezent. Este vorba despre Bentley, o marca ce merita respectul deplin.

Celebra companie de automobile Bentley a fost fondata de Walter Owen Bentley, (cunoscut in industria auto drept "W.O.") care incepand cu varsta de 16 ani, in 1905, a inceput sa lucreze la Great Northern Railway Locomotive Works din Doncaster (nordul Angliei). Desi scolit in industria feroviara, W.O. avea o pasiune ascunsa: automobilele si raliurile. Drept urmare, in 1912 el abandoneaza industria feroviara si cumpara o mica companie ce importa masini sport franceze DFP. La un moment dat, in 1913, pe cand vizita o fabrica DFP pentru a urmari procesul de productie si ansamblare a motoarelor, lui W.O. ii vine ideea de a folosi metal usor in locul fierului calit greu la fabricarea pistoanelor. Reintors in Anglia, el realizeaza primele motoare Bentley folosind pistoane din metal usor, care in Primul Razboi Mondial aveau sa intre in productie pentru Sopwith Camer. Dupa razboi, W.O. si-a revizuit planurile de dezvoltare si a inceput conceperea unui motor de curse - Experimental Bentley No. 1. Si a reusit acest lucru in anii 1920. Atunci cu motorul de 3 litri si 85 CP, care dezvolta o viteza de peste 130 km/h, Bentley Motors a stabilit numeroase recorduri de viteza si a castigat nenumarate titluri la raliuri, inclusiv la faimoasa cursa de 24 ore de la Le Mans. Desi incununata de victorii si recunoastere publica, din cauza slabei capitalizari, Bentley Motors a intrat in 1931 intr-o perioada de dificultati financiare, fiind amenintata de faliment. Salvarea a venit insa din partea concurentului sau, Rolls Royce. In noiembrie acel an, Rolls Royce a cumparat Bentley Motors, insa W.O. a ramas in compania nou-creata. Gratie acestei aliante, in 1933 apare primul Bentley bazat pe sasiul modificat al Rolls Royce 20/25, cu un motor de 3,5 litri.

Embricos, bijuteria care a impus respectul Bentley

In 1935, W.O. decide insa sa nu isi mai prelungeasca contractul cu Bentley Motors si pleaca designer-sef la Lagonda. Desi fara W.O., Bentley Motors lanseaza in 1936 un nou automobil, in variante de caroserie sedan, coupe si tourier (wagon), cu un nou motor de 4,25 litri si 126 CP, echipat cu carburatoare duble. Gratie succesului de piata, compania deschide in 1939 calea unor noi linii de design si tendinte. Rezultatul: in februarie acel an apare un automobil unicat, Bentley Embricos (dupa numele grecului care l-a comandat), cu motor de 4,25 litri si cu o caroserie aerodinamica. In mai acelasi an dezvoltarea continua prin lansarea unui nou Bentley cu suspensie independenta pentru puntea fata. Apoi, la mijlocul aceluiasi an, este dezvoltat modelul Embiricos pentru productie de serie. Asa apare Corniche, un automobil impresionant care putea rula cu peste 176 km/h. Gratie succesului de piata, Bentley Motors deschide in 1939 o fabrica, la Crewe (Polonia). Numai ca incursiunea trupelor germane in Polonia si inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial avea sa perturbe dezvoltarea companiei. In 1940 insa este luata o decizie salvatoare: trimiterea tuturor conceptelor de modele si schitele tehnologice ale Rolls Royce si Bentley Motors in Canada. In 1946 Bentley Motors ia o noua gura de aer, prin lansarea Bentley MkVI - primul model cu caroserie construita din otel presat, si construit cu piese componente comune cu Rolls Royce. Anii ce aveau sa urmeze au insemnat o pozitionare puternica a marcii Bentley alaturi de Rolls Royce si o dezvoltare tehnologica importanta. Asa apar in 1952 Bentley R-Type Continental si in 1955 Bentley Drophead coupe si versiunea Sport Sedan a lui Bentley Continental. Tot in 1955 Bentley lanseaza la Crewe Seria S, propulsat cu un nou motor cu 6 cilindri de 4,9 litri si echipat in premiera cu o cutie de viteze automata. Doi ani mai tarziu, Bentley uimeste piata cu o noua bijuterie: Bentley Continental Flying Spur cu 4 usi.

Motorul V8, cheia succesului

Mereu inovativa, Bentley "sparge" piata in 1959 cu un nou motor de aluminiu, V8, de 6,2 litri. Trei ani mai tarziu, apare Bentley S3, iar in 1965 - Seria T, aproape identica in aparenta cu Rolls Royce Silver Shadow (model cu caroserie dintr-o singura piesa, cu suspensie independenta si frane cu discuri). Apoi, in 1968, la London Motor Show e lansata coupe-ul T-Series. In 1971, cand moare W.O. Bentley, marcile Bentley si Rolls Royce devin mai aproape ca niciodata, dispunand de modele cu nume comun: Seria T de la Bentley si Silver Shadow de la Rolls Royce capata denumirea comuna de Corniche. In anii 1980, Bentley inoveaza din nou si lanseaza modelele celebre Mulsanne Turbo (capabil sa accelereze de la 0 la 100 km/h in 7 secunde si sa atinga o viteza de peste 216 km/h) si Mulsanne Turbo R (cel mai rapid model din istoria auto de pana atunci). Ulterior, in 1991 e lansat Continental R, primul model Bentley cu caroserie si platforma tehnica proprie fata de cea a modelelor Rolls Royce, iar in 1992 apar modelele Mulsanne S si Eight ce deschid calea Bentley Brookland. De remarcat faptul ca toate modelele Bentley produse in 1993 au detinut expresia "Flying B" in denumirea lor, pentru a celebra 50 de ani de la achizitionarea Bentley de catre Rolls Royce.

Finele erei Rolls

In 1994, Bentley sparge gura targului Geneva Motor Show cu modelul Jawa, un concept cu 2 usi bazat pe modelul M5 de la BMW. Ca urmare a acestui succes, in 1994 Bentley ajunge la o intelegere cu BMW privind furnizarea de catre bavarezi a motoarelor pentru Bentley si Rolls Royce. Era practic inceputul despartirii Rolls Royce de Bentley. Acest moment vine insa in iulie 1998, cand Volkswagen AG cumpara Rolls Royce Motor Cars, iar BMW Group achizitioneaza drepturile de marca asupra Rolls Royce. Ca urmare a acestei tranzactii, in martie 1999 se vad primele influente Volkswagen, in conceptul Bentley Hunauduries, propulsat de motorul radical al nemtilor, W16. Despartirea Bentley de Rolls Roys avea sa vina insa la finele lui 2002, atunci cand, dupa 67 de ani de comuniune, acestea devin doua companii separate. Bentley revine la numele sau original (Bentley Motors), ocazie cu care lanseaza modelele Continental GT si Arnage R. Gratie unor investitii masive, in 2006, noul Bentley Azure devine nava amiral a gamei Bentley, reafirmand statutul companiei de producator de frunte al convertible-urilor cu patru locuri in cel mai de varf segment al pietei. De remarcat faptul ca anul trecut a fost cel mai bun an din istoria marcii Bentley, inregistrandu-se vanzari de 10.014 unitati in toata lumea, dintre care 4.196 in America de Nord.

Scris de Admin 27.04.08 18:35

Pe urmele regelui Arthur

Arthuromania nu constituie o noutate, fenomenul situandu-se in secolul XIII. Aventurile prestigiosului suveran pasioneaza multimile: intre anii 1200 si 1600 povestile despre regele Arthur sunt traduse in engleza, scotiana, franceza, italiana, portugheza, provensala, islandeza, elvetiana, suedeza, daneza, greaca, turca, rusa... chiar si in yiddish! Despre ce vorbesc ele?

Despre faptul ca Arthur era rege al Bretaniei (Anglia actuala) la inceputul Evului Mediu, ca era foarte viteaz si foarte pios, cautator al Graalului, posesor al unei spade miraculoase, Excalibur. Ca manuia cu abilitate armele. Ca a ucis o serie de monstri care populau Pamantul, invadatori barbari care nu-si taiau niciodata parul (saxoni). Ca se intalnea in mod regulat in superbul sau castel din Camelot cu prietenii sai cavaleri in jurul unei mese rotunde. Ca era curtenitor cu doamnele fiind in acelasi timp foarte atasat de superba sa sotie Guenievre. Pe scurt, avea un CV aproape perfect.

Un personaj fara „amprente”

Despre castelul sau nu se stie nimic; nici un indiciu care sa-l identifice. Despre spada sa? Nimic. Doar din descrierile unui autor medieval. Cautarea Graalului? Un truc inventat de calugari. Masa rotunda exista insa si se afla suspendata in ma-rele hol al castelului din Winchester. Dar aceasta masa a fost construita la 900 de ani dupa moartea regelui. A fost Arthur intr-adevar un rege adevarat? Dupa unii istorici, numele sau ar veni din latinul Artorius fiind vorba de un ofiter roman, (Roma a fost integral ocupata de Anglia timp de mai multe secole) un sef de razboi care ar fi luptat impotriva diversilor invadatori. S-au gasit chiar urme ale cartierului sau general. Istoria a fost insa modificata, Artorius devenind rege iar oamenii sai, cavaleri.

O alta pista e cea a lui Riothamus, rege al englezilor din acea epoca, ale carui fapte sunt atestate, un mare numar din ele corespunzand cu cele ale lui Arthur: lupte din Galia, faptul ca a fost tradat de cel caruia i-a incredintat regatul in absenta sa. Riothamus a murit insa prin anul 470. Nu a putut participa, asadar, la unele evenimente esentiale, cum ar fi de pilda, marea victorie atribuita lui Arthur impotriva saxonilor pe muntele Badon, prin anul 500.

S-ar putea vorbi si de un print scotian, un anume Artuir. Pe de alta parte, cariera sa nu e remarcabila. Mai ramane o ipoteza: prezenta anterioara a unui ilustru roman, un anume Lucius Artorius Castus, comandant trimis in nordul tarii pentru a lupta impotriva cotropitorilor scotieni. Dar aceste evenimente s-au derulat prin anul 175.

Scris de Admin 23.04.08 17:04

Big Ben împlineşte 150 de ani

Scris de Admin 21.04.08 19:59

Secretul emblemei Rolls Royce

Scris de Admin 10.04.08 18:07

Secretele Mariei Stuart

Scris de Admin 07.04.08 19:49

3 aprilie 1043 - Incoronarea lui Eduard Confesorul

Eduard Confesorul (c. 1003-1066) a fost unul dintre cei mai puternici suverani ai Angliei, penultimul ei lider anglo-saxon, inainte de cucerirea normanda. Obtinand tronul de la fratele sau vitreg, Harthacanute, dupa moartea tatalui, regele Ethelred, Eduard a fost proclamat sfant al bisericii romano-catolice in anul 1161, fiind considerat patron al regilor. Din porunca regelui Henric II al Angliei, in 1348 a fost declarat oficial sfant patron al Angliei si este chiar si in zilele noastre sfantul patron al familiei regale britanice.

Faptul ca a fost toata viata un om foarte pios, inclinat spre cele sfinte, nu l-a impiedicat sa fie si un razboinic de temut, care a ucis multi dusmani in lupta. Tineretea si-a petrecut-o in Normandia si, ca un amanunt interesant, sa mentionam ca, inainte de a porni in pelerinaj spre Tara Sfanta, ducele acestui tinut, Robert, l-a incredintat pe fiul lui, William – viitorul Cuceritor – in grija lui Eduard.

In 1034, impreuna cu fratele sau, Alfred, Eduard a incercat sa preia tronul Angliei, uzurpat de Harold Harefoot, dar tentativa se va solda cu un insucces. Abia dupa urcarea pe tron a lui Harthacanute, situatia lui Eduard se va ameliora si, la moartea acestuia, pe 8 iunie 1042, el va fi proclamat rege de catre populatia entuziasta a Londrei. Incoronarea oficiala va avea loc insa abia la 3 aprilie 1043, in catedrala Winchester.

Domnia sa a fost marcata de pace si prosperitate, in ciuda tulburarilor provocate de baroni, in principal de periculosul Godwin de Essex, care s-a opus cu vehementa masurilor luate de rege pentru a favoriza partida normanda, in detrimentul autohtonilor anglo-saxoni. Duelul dintre rege si baroni, precursor al conflictului ce va slabi Anglia si in secolele urmatoare, se va incheia in ianuarie 1066, odata cu moartea lui Eduard. Nobilii locali il vor aduce pe tron pe fiul lui Godwin, Harold, fapt care va declansa reactia lui William, de acum duce al Normandiei, care va invada Anglia, peste putina vreme...

Scris de Admin 10.03.08 7:49

Cele mai importante femei din istorie
Scriitoarea britanica Virginia Woolf, cantareata franceza Edith Piaf si printesa Diana se numara printre cele mai importante femei din istorie, intr-un clasament realizat de publicatia spaniola 20 Minutos, unde, pe primul loc, se afla regina Cleopatra a VII-a.
Potrivit clasamentului, Cleopatra a VII-a se afla pe prima pozitie, urmata de legendara Ioana d'Arc, Ana Bolem (cea de-a doua sotie a lui Henric al VIII-lea), scriitoarea Emilia Pardo Bazán, cercetatoarea poloneza Maria Curie (Maria Sklodowska), spioana Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle), scriitoarea Virginia Woolf, politicianul Dolores Ibárruri (La Pasionaria), pictorita Frida Kahlo si Maica Tereza.
De asemenea, din top mai fac parte soprana María Callas, cantareata Edith Piaf, premierul indian Indira Gandhi, Evita Perón, scriitoarea Carmen Martín Gaite, actritele Marilyn Monroe si Grace Kelly, cineasta Pilar Miró, fostul premier pakistanez Benazir Bhutto, si printesa Diana.

Scris de Admin 04.03.08 16:35

28 februarie 1066 - Inagurarea catedralei Westminster

Edificiul religios cel mai renumit din insulele britanice, catedrala Westminster are o vechime aproape milenara, gazduind ceremoniile de incoronare ale celor mai multi dintre suveranii englezi si adapostind, in criptele sale, locurile de veci ale acestora dar si ale altor personalitati de seama din Albion. Denumirea oficiala este „biserica colegiata” a Sfantului Petru”, intrucat potrivit legendei, ea a fost intemeiata pe locul unde mai multi pescari au avut viziunea acestui apostol, deasupra Tamisei.

Inaugurata la 28 februarie 1066, biserica a gazduit incoronarea regelui Harold, ultimul suveran autohton inainte de invazia normanda. Actuala cladire a fost reconstruita incepand cu 1245, lucrarile de renovare durand aproape cinci secole! Dupa 1066, majoritatea monarhilor englezi, de la Wilhelm Cuceritorul la regina Victoria, vor fi inhumati aici.

Tot aici a fost ingropat, dupa o fastuoasa ceremonie funerara, si „regicidul” Oliver Cromwell, al carui cadavru a fost insa scos din mormant in ianuarie 1661, dupa restaurarea monarhiei si spanzurat in imediata apropiere a bisericii, de catre o multime furibunda. Pe langa cavourile suveranilor britanici, catedrala mai adaposteste si locurile de veci ale unor personalitati de exceptie ale Albionului.

Exista un „colt al poetilor”, unde se odihnesc Geoffrey Chaucer, Ben Jonson, Charles Dickens, Thomas Hardy, Rudyard Kipling, Alfred Tennyson si altii, dar si mormintele exploratorului David Livingstone, ale actorului Laurence Olivier, fizicianului Isaac Newton, muzicianului George Frederick Handel.

Scris de Admin 04.03.08 16:32

14 februarie 1400 - Asasinarea lui Richard II

Fiu al renumitului Edward – Printul Negru, Richard II s-a nascut in 1367 la Bordeaux, devenind, dupa moartea prematura a fratelui sau, mostenitor al tronului Angliei. In 1376, tatal lui va muri in urma unei boli necrutatoare si, un an mai tarziu, bunicul, Edward III al Angliei, va parasi aceasta lume, lasand pe tron un baiat de 10 ani. Pe timpul minoratului sau, regenta a fost exercitata de John de Gaunt, atotputernicul unchi al lui Richard.

Dar regele adolescent va fi acela care va negocia cu rebelii, in timpul rascoalei lui Wat Tyler, din 1381, promitandu-le ca-i va ierta daca renunta la calea armelor, pentru a-si incalca apoi cuvantul. Pe 22 ianuarie 1383, tanarul suveran se va casatori cu Ana de Boemia, fiica lui Carol IV, imparat al Sfantului Imperiu German, dar din acest mariaj nu vor rezulta copii si in iunie 1394, regina va muri.

Richard, care voia cu orice pret sa incheie aliante pe continent, n-a stat mult timp vaduv si in 1396 s-a casatorit cu printesa Isabella de Valois, fiica lui Carol VI al Frantei, desi aceasta nu avea decat sapte ani! Politica duplicitara si mai ales pasiunile homosexuale ale regelui au instrainat de el marea nobilime engleza. A urmat o lupta surda pentru detinerea puterii, in care Richard s-a afirmat ca un rege despotic si crud, atragandu-si ura nobilimii si dispretul plebei.

Unul dintre pretendentii la tron, Henry Bolingbroke, a reusit sa-l captureze pe rege la castelul Flint, din Tara Galilor, si sa-l inchida in Turnul Londrei, obligandu-l sa abdice. Parlamentul l-a declarat pe Bolingbroke rege, sub titulatura Henric IV iar Richard a murit, asasinat, in castelul Pontefract, unde era intemnitat, pe 17 februarie 1400.

Scris de Admin 04.03.08 15:49

Un Stonehenge in adancuri

Considerat o veritabila minune a preistoriei, complexul megalitic de la Stonehenge nu a incetat sa-i uimeasca pe arheologi, care nici la ora actuala nu pot preciza de ce si mai ales cum a fost construit. Ceea ce este si mai straniu e faptul ca in ultimele decenii au fost descoperite, nu doar in vestul Europei, ci si in Africa, Asia si America Latina, constructii similare, cladite nu doar la suprafata pamantului ci, parca pentru a spori misterul si in adancuri...

Despre Silbury Hill cu siguranta multi dintre dumneavoastra ati auzit. Este o colina de forma unui mamelon din calcar si pamant, inalta de aproape 40 metri si veche de patru milenii si jumatate, situata la circa 150 km vest de Londra. Pana nu demult, se credea ca acest tumul megalitic ar adaposti mormantul unei capetenii stravechi sau, potrivit legendelor locale, comorile blestemate ale diavolului insusi.

Saptamana trecuta, o serie de sapaturi efectuate la baza tumulului, alaturi de masuratori cu ajutorul radarului si sonarului, au relevat, in sfarsit, adevarul: Silbury Hill reprezenta, probabil, un altar presarat cu dale uriase de piatra, inchinat spiritelor stramosilor si constituind un veritabil „Stonehenge in oglinda”, in sensul ca stalpii de roca nu sunt expusi vederii, ci ingropati in pamant.

„Cimitirul virtual al preistoriei”

Cercetatorii britanici erau de multa vreme preocupati de enigma acestei movile unice in Albion si, in ciuda investigatiilor, ea se incapatanase sa ramana nerezolvata. Tehnologiile ultramoderne le-au permis insa oamenilor de stiinta sa dea verdictul final: in interiorul tumulului de la Silbury Hill nu se afla nici un fel de oseminte umane si nici artefacte realizate de mana omului. In schimb, s-au gasit sute de stalpi de calcar, care aveau probabil semnificatie religioasa, intruchipand spiritele stramosilor raposati – un fel de „cimitir virtual al preistoriei”, cum i-a spus arheologul Jim Leary, unul dintre reprezentantii English Heritage. Aceasta asociatie a demarat recent un proiect in valoare de un milion de lire sterline pentru conservarea monumentului megalitic, aflat intr-o stare avansata de deteriorare, mai ales dupa inundatiile masive din anul 2000, care au distrus o parte a sa.

„Descoperirea zecilor de stalpi din calcar in interiorul monumentului a fost o mare surpriza pentru noi. Data fiind natura religioasa si ceremoniala a movilei Silbury este foarte posibil ca aceste pietre sa fi avut o importanta istorica, reprezentand poate spiritele stramosilor morti”, spune Leary. Specialistul britanic mai adauga faptul ca Silbury, dar si monumente din regiune, precum Stonehenge sau Avebury, au fost inaltate intr-o perioada de mari schimbari din preistoria insulelor britanice, care erau supuse unor puternice influente din partea culturilor venite de pe continent. Se pare ca nimeni nu a locuit aici in neolitic, deoarece zona era considerata sacra.

Terry Dobney, un druid modern al regiunii Avebury, in a carui „jurisdictie” intra si monumentul megalitic de la Silbury Hill, este de acord ca „avem de-a face cu un tumul sacru, o efigie a elementului Apa”. Dealul a capatat o forma semisferica intre 2400 si 2000 i.Hr., dar „tuguiul” din varf a fost retezat pe la anul 1000, cand saxonii au instalat aici o fortareata. „S-ar putea ca varful movilei sa fi fost nivelat pe la 1066, chiar in perioada bataliei de la Hastings, ori poate mai devreme, pentru a stavili invaziile vikingilor”, crede Leary.

Scris de Admin 24.02.08 16:18

Iubitul unui rege identificat dupa 700 de ani

Scris de Admin 11.02.08 19:53

7 februarie 1478 - S-a nascut Thomas Morus

Reputat politician, teolog si jurist englez, Thomas Morus a fost unul dintre cei mai mari umanisti ai lumii. Provenit dintr-o familie cu origini modeste, Morus a fost inca de tânar foarte atras de invatatura, constient ca numai astfel putea accede la o cariera rasunatoare. Intre 1510 si 1518, a fost subserif al orasului Cardiff, dând dovada de onestitate si pricepere in gestionarea treburilor publice.

Astfel, a reusit sa atraga atentia regelui Angliei, Henric VIII, care l-a trimis in fruntea unei delegatii la imparatul Carol Quintul si, multumit de rezultatele diplomatiei sale, l-a numit cavaler si subtrezorier. Curând, va deveni omul de incredere al suveranului, transmitând mesajele acestuia catre Lordul Cancelar, Thomas Wolsey. In 1523, Morus a fost numit la conducerea Camerei Comunelor si peste doi ani va deveni cancelar al ducatului Lancaster, ce acoperea o importanta parte din nordul Angliei.

Eruditia sa i-a adus recunoasterea intregii Europe iar prietenul sau, Erasmus din Rotterdam, ii va dedica lui Morus capodopera „Elogiul nebuniei”. In 1515, el publicase renumitul roman „Utopia”, una dintre cele mai superbe lucrari umaniste. Dar faima de care Thomas Morus se bucura pretutindeni, respectul cu care il priveau compatriotii sai, nu-l vor impiedica pe tiranicul Henric VIII sa-l condamne la moarte, pentru ca refuzase sa-l recunoasca drept lider al Bisericii Anglicane.

Morus a preferat sa moara ca un martir al credintei catolice si a fost executat, pentru inalta tradare, pe 22 iunie 1535. In 1935, la patru secole de la moarte, Morus a fost canonizat de Papa Pius XI, fiind ulterior declarat, de catre Papa Ioan Paul II, patronul policienilor si sarbatorit, potrivit calendarului catolic, pe 22 iunie. Mai mult, Morus a fost canonizat si de Biserica Anglicana, in 1980.

Scris de Admin 10.02.08 22:06

A lasat un regat pentru ea

IN 1936, REGELE EDWARD AL VIII-LEA A facut ceva ce monarhii nu-si permit luxul sa faca: s-a indragostit de persoana nepotrivita cu statutul sau - doamna Wallis Simpson, care nu numai ca era...

Scris de Admin 08.02.08 18:08

Dodi Al Fayed, noaptea la Kelly, ziua cu Lady Di

Dodi Al Fayed isi petrecea noptile cu logodnica sa americana, fost super model de lenjerie intima, iar in timpul zilei ii facea curte printesei Diana, a reiesit, zilele acestea, din [citeste]

Scris de Admin 03.02.08 19:27

31 ianuarie 1606 - Executia lui Guy Fawkes
Numit, in unele cronici, si Guido, Guy Fawkes a fost membru al unei grupari revolutionare catolice din Anglia, implicat in faimosul „Complot al prafului de pusca”. Acesta viza aruncarea in aer a Parlamentului din Londra si astfel uciderea regelui Iacob I si a intregii aristocratii protestante, la 5 noiembrie 1605. Desi Robert Catesby a fost figura cheie a conspiratiei, Fawkes a fost insarcinat cu punerea in practica a planului, date fiind cunostintele sale militare si experienta in domeniul explozibililor.

Complotul a fost descoperit insa, Fawkes fiind arestat pe cand pazea pulberea de pusca depozitata in butoaie, in subsolurile Parlamentului. Provenind dintr-o familie instarita, Fawkes a imbratisat catolicismul de la o varsta frageda si apoi a fugit din Anglia, inrolandu-se in armata arhiducelui Albert de Austria si luptand impotriva protestantilor olandezi.

Se va dovedi un soldat viteaz dar nu va reusi sa avanseze in ierarhia militara si ca urmare se va intoarce in Anglia, fiind cooptat in conspiratia contra regelui. Din fericire pentru suveran, cele 800 kg de pulbere ascunse in subsoluri, care ar fi aruncat cu siguranta Parlamentul in aer, au fost descoperite intamplator si Fawkes a fost imobilizat inainte de a apuca sa le arpinda, cu o torta. Torturat, el si-a dat in vileag complicii.

Pe 31 ianuarie 1606, mai multi participanti la complot au fost judecati la Westminster Hall si, gasiti vinovati, au fost dusi la Old Palace Yard, unde au fost spanzurati, eviscerati si apoi dezmembrati. Guy Hawkes a scapat de acest sfarsit macabru aruncandu-se de pe esafod si rupandu-si gatul. Incidentul a generat in Anglia una dintre cele mai bizare sarbatori, „Noaptea focurilor de artificii”, care celebreaza esecul complotului lui Guy Fawkes, intre 5 si 6 noiembrie, prin aprinderea de uriase ruguri si lansarea de artificii.

Scris de Admin 29.01.08 20:12

Rolls-Royce, brandul nobililor
Atunci cand vorbim despre automobilele Rolls - Royce, ne vin in minte tot felul de cuvinte: lux, extravaganta, noblete, standard inalt de viata. Considerate adevarate bijuterii auto, masinile produse de Rolls - Royce s-au adresat dintotdeauna unui segment de clienti foarte exclusivist. Si aceasta din cauza ca luxul si calitatea costa foarte mult. De-a lungul vremii, printre cei care au detinut o asemenea bijuterie automobilistica s-au numarat, Regina Elizabeta a II-a, tarul Nicolae al II-lea, printesa Caroline de Monaco, colonelul T. E. Lawrence, actorii Omar Sharif, Ingrid Bergman si Charlie Chaplin, dictatorii V.I. Lenin si Adolf Hitler, Winston Churchill, Elvis Priesley, membrii formatiei Beatles sau cosmonautul rus Yuri Gagarin. Chiar daca pare incredibil, primul Rolls Royce din Sud Estul Europei a "aterizat" in 1916 in Romania. Si Casa Regala a Romaniei a detinut patru automobile Rolls Royce, care au apartinut Regelui Ferdinand, Regelui Carol, Reginei Maria si Regelui Mihai (prima masina condusa de acesta la 6 ani, a fost un Rolls Royce care i-a apartinut bunicului sau, Regele Ferdinand).

Istoria Rolls Royce este legata de Frederick Henry Royce, fiul unui morar sarac din Alwalton, Marea Britanie. Nascut in 1863, Henry Royce a inceput sa lucreze inca de la 10 ani ca vanzator de ziare. La 15 ani el isi incepe cariera ca mecanic-ucenic la Gara Great North in Peterboutgh. Fascinat de mecanica, Henry se muta in 1880 in Leets, la o companie ce producea piese de schimb pentru masini, unde lucra 54 ore/saptamana pentru doar 19 silingi. Ulterior, in 1884 Henry se decide sa puna bazele unei companii in Manchester, care fabrica filamente, dinamuri si dulii. Afacerea s-a dovedit a fi una puternica, insa momentul de glorie al carierei lui Henry abia incepea. Acest lucru s-a intamplat in 1903, cand Henry si-a cumparat pentru el o masina second-hand, un French Decauville. Din cauza ca masina respectiva avea un sistem de aprindere ineficient, el a decis sa-si construiasca singur o masina cu doi cilindri, dupa designul sau. Asa apare prima masina Royce, in 1904, construita si desenata integral de Henry. Imediat modelul a starnit interesul lui Charles Steward Rolls, membru al unei bogate familii britanice aristocrate. Dealer de masini, aviator pasionat de mecanica si de curse de viteza, Rolls incepe sa cumpere primele masini produse de Royce. Doi ani mai tarziu, cei doi decid fuziunea companiilor lor, astfel ca la 15 martie 1906 ia nastere compania Rolls-Royce Ltd si logo-ul companiei (doi R suprapusi - initialele numelor celor doi fondatori). In 1907, Rolls-Royce Ltd. lanseaza "Silver Ghost 40/50 Hp", considerat "cea mai buna masina cu sase cilindri din lume" si "intruchiparea automobilului de lux, cu radiatorul in forma de templu grec, caroserie inovatoare si design discret si rezervat ". Masina, avand lampile placate cu argint, a fascinat publicul dupa ce a parcurs 23.210 km fara opriri voite si a batut recordul pentru cea mai lunga distanta parcursa (11.140 km). Prima bijuterie "Silver Ghost 40/50 CP", care a parcurs un total de 500.000 de mile, mai exista si acum la Rolls-Royce si e in perfecta stare de functionare dupa 500.000 mile parcurse. Extrem de apreciat, Silver Ghost 40/50 Hp a fost produs pana in 1925, in 7.820 unitati, dintre care 1.700 produse in Springfield (SUA) incepand din 1921.
De la motoare de automobile, la motoare de avioane

De la automobile la avioane

In 1914, cand a pornit Primul Razboi Mondial, oficialii britanici din admiralitate si Biroul de Razboi, au apelat la Rolls-Royce sa produca motoare pentru avioane. Desi avea experienta numai in motoare de automobile, compania a produs un motor aeronautic, cu 12 cilindri, numit "Eagle". Testat initial in martie 1915 la 225 cai putere, dar produs ulterior in versiunea de 360 cai putere, motorul a propulsat bombardierele britanice Handley Page 0/400. La finele razboiului, compania s-a intors la productia de masini, continuand insa sa produca motoare de avioane care au echipat diverse aeronave (Argosy Arro 748 Friendship, Herald si Viscount sau Atlantic-Transall Varguord si SRN-4). In 1973, afacerea cu automobile a fost separata de cea a motoarelor de avioane, insa, din cauza problemelor avute dupa producerea noului turboreactor RB-211, compania care producea motoare de aeronautice si marine a fost nationalizata de guvernul de la Londra in 1978 si a ramas in proprietatea statului pana in 1987, cand a fost privatizata de guvernul Thatcher ca Rolls-Royce plc. In 1980 compania de automobile a fost cumparata de Vickers, iar in 1998 revanduta catre Volkswagen. De la 1 ianuarie 2003 dreptul de a utiliza numele Rolls - Royce a revenit numai BMW.

Spirit of Ecstasy
Celebra statueta, simbol al marcii britanice, a aparut pe capota unui model Rolls Royce abia in anul 1911, fiind realizata de Charles Sykes, care a avut-o drept model pe Eleanor Velasco Thornton - despre care se spune ca era secretara unui anume John Walter Edward Douglas Scott Montagu, al doilea baron Montagu of Beaulieu. Statueta simbolizeaza calatoria la bordul masinii ca modalitate suprema de incantare, bratele intinse voind sa sugereze bucuria sincera, iar privirea ce scruteaza orizontul - temeritatea. Pana in 1914, compozitia statuii a fost placata cu argint, in prezent ea fiind realizata dintr-un aliaj pe baza de nichel.

Scris de Admin 26.01.08 15:01

Guinness, mirajul bulelor de aer care se scufunda

Scris de Admin 15.01.08 16:48

Noi dezvăluiri despre viaţa prinţesei Diana

Scris de Admin 14.01.08 19:04

The Glenlivet, bautura de la care a pornit totul

http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2006&luna=noiembrie&nr=11&articol=emThe_Glenlivetem
Daca nu ar fi, nu s-ar povesti..., cu asta incepe orice poveste. Cam asa incepe si istorisirea despre The Glenlivet. A fost odata un om, pe numele sau George Smith care, pentru prima data, a botezat whisky-ul sau, fabricat in mod legal, Glenlivet. A luptat pentru afacerea sa chiar cu pretul vietii. Nepotii si stranepotii sai au dus mai departe aceasta traditie, iar astazi The Glenlivet este un brand cunoscut in intreaga lume.

In perioada anilor 1800, intinse zone din Scotia erau in pragul anarhiei din cauza contrabandistilor. Oamenii legii, inarmati cu pistoale si cutite, au dus multe lupte cu acestia. Mii de distilerii ilegale erau inchise si aproape 400 de persoane erau amendate in fiecare an, pentru ca activau ilegal in acest domeniu.
La inceputul secolului al XVIII-lea, in valea Speyside, un ascunzis departe de ochii perceptorilor, apa pura si cristalina si recoltele bogate de orz din platoul inalt al Highlands au favorizat aparitia unor distilerii ilegale. Acest ascunzis cu fanete inverzite s-a numit glenlivet. In 1823 apare o noua lege pentru a incuraja distileriile legale, iar George Smith a fost primul producator care a obtinut licenta legala si a inregistrat marca Glenlivet in 1824, luptand ulterior cu toate contrafacerile.
Glenlivet a definit Single-Malt-ul prin infatisarea sa eleganta, mirosul de camp in mijlocul verii si gustul fructat plin de arome. Aceste trei insusiri au fost intotdeauna inima lui Glenlivet, asezandu-l ca standardul dupa care toate celelalte single-malt-uri se judeca si se apreciaza. A fost primul single-malt vandut vreodata in SUA si este nelipsit in localurile selecte de pe mapamond.
Mostenirea lui George Smith Reputatia lui The Glenlivet O marca veche, indragita de lumea moderna
Doriti un pahar?

Glenlivet 12

Gust si miros intr-o combinatie eleganta de cereale fine, fructe tropicale si arome florale, ce evoca o pajiste in miezul verii. Un finish fin cu note de vanilie ce confera o ademenitoare bogatie acestui single-malt whisky.
Glenlivet 15

Invechit in butoaie de stejar frantuzesc, provenite de la vinurile fine din Dordogne, Glenlivet 15 YO este minunat structurat cu o interpolare de arome fructate si florale. Aroma este intensa si dulceaga cu o atingere de lemn de cedru si citrice. O degustare bogata apropie note contrastante de mango, scortisoara si piper alb. Toate acestea conduc la un finish cremos precedat de un gust usor sec dar plin de arome.
Glenlivet 18

O sublima simfonie ce seduce prin aroma de fructe parguite si parfum floral primavaratic, cu miros intrigant de pere coapte si livada inverzita cu urme de portocale si fine nuante de stejar. Finish-ul e savuros si delicat cu urme de paine prajita si note de vanilie.
Glenlivet 21

Glenlivet-ul capata o maturitate distinsa dupa invechirea timp de 21 de ani in butoaie de stejar, folosite anterior la sherry. Aceasta editie speciala, de culoarea ambrei si cu reflexe aramii, te izbeste printr-un miros opulent in care se distinge clar cel de sherry, cu o cascada de note florale si lemnoase. La degustare, single-malt-ul devine unctuos, siropos chiar si plin de arome. Un finish prelung, care pare sa nu se termine, plin de caldura, cu nuante de alune prajite. Glenlivet 21 Year Old este single-malt-ul care dainuie in memorie dupa ce l-ai baut o data.

Scris de Continut sponsorizat

ISTORIE=ANGLIA