Transilvania/Banat

Scris de Admin 23.02.06 11:28

Rezumarea primului mesaj :

Transilvania/Banat - Pagina 4 Images?q=tbn:ANd9GcST59SMJ6A4NscWwq1-3JNq31CjsBy1F7o3QP8CF00K__lPcTMn

Scris de Admin 11.11.06 20:44

Ziaristul care a schimbat faţa Sibiului

În cursul celor peste opt secole şi jumătate, câte au trecut de la înfiinţarea sa, Sibiul a avut parte de puţine zile bune şi de foarte multe zile grele. Războaie, molime, incendii, cutremure, revolte, conflicte economice şi multe alte nenorociri au zguduit viaţa acestui oraş, aducându-l uneori în pragul dispariţiei. Dârzenia încăpăţânată şi dragostea pentru aceste meleaguri au făcut ca sibienii să nu se dea însă bătuţi. Au dovedit că sunt mereu gata să o ia de la capăt.

Dintre numeroasele personalităţi care s-au îngrijit de soarta şi dezvoltarea urbei de pe malul Cibinului se remarcă cea a doctorului Carl Wolff (1849-1929). El este cel ce a promovat proiecte care au pregătit intrarea Sibiului în secolul XX ca un oraş modern, cu nimic mai prejos decât Viena, Munchen sau Nurnberg. Păstrând, desigur, proporţiile.

Sibienii nu doreau iluminare publică

Iluminatul public este nu doar un semn de civilizaţie, ci chiar o necesitate. La Sibiu, introducerea iluminatului stradal pe timp de noapte are o istorie lungă şi anevoioasă. Magistratul oraşului comunica, la 1770, ordinul Curţii Imperiale, care cerea iluminarea oraşului, dar sibienii nu erau de acord să suporte această cheltuială. Abia după un an se menţionează existenţa a trei lanterne, păzite de două santinele în tunelul ce leagă Piaţa Mică de Piaţa Dragoner, demolat la 1851 şi înlocuit de actualul Pod al Minciunilor. Lanternele erau necesare pentru a-i împiedica pe târgoveţi să-şi facă nevoile în tunel, obicei prezent şi astăzi prin unele ganguri şi pasaje sibiene.

Doar pentru cetăţenii necinstiţi

Abia la sosirea împăratului Francisc I şi a împărătesei Carolina Augusta, care petrec două săptămâni la Sibiu, vecinătăţile se hotărăsc să ilumineze străzile pe timp de noapte. Ştim că în vecinătatea Oberwiesengasse (actuala stradă a Tipografilor) existau nouă lanterne. După plecarea cuplului imperial, autorităţile au încercat să-i convingă pe sibieni să continue extinderea iluminatului nocturn. Propunerea a fost însă respinsă sub motivul că "un cetăţean de bună credinţă se culca când se întuneca, iar pentru un cetăţean necinstit, care umbla noaptea, nu merita să se cheltuiască bani".

Saltul sibian

Doar în 1820 se generalizează iluminatul cu lumânări, în serile fără lună. Un pas înainte îl constituie trecerea la lămpi cu ulei, pe care cei de pe strada Tipografilor le introduc primii. Costurile ridicate ale uleiului îi determină pe sibieni să treacă, cu începere din 1862, la lămpi cu petrol lampant, care erau mai ieftine. Tot în acest an, J. L. Hebheimer propune magistratului introducerea gazului lampant, dar propunerea nu este acceptată. Datorită acestui lucru, iluminatul public sibian, spre deosebire de alte oraşe, face - peste 30 de ani - pasul direct de la lampa de petrol la iluminatul electric.

Un ziarist modern

Introducerea iluminatului electric ne conduce la numele lui Carl Wolff (1849-1929), o personalitate adânc legată de dezvoltarea Sibiului. Originar din Sighişoara, Wolff se stabileşte la Viena, profesând ca jurnalist. În 1873 se întoarce şi se stabileşte la Sibiu. Transformă ziarul săptămânal german "Siebenburgisch Deutsches Tageblatt" în cotidian, pe care îl conduce în calitate de redactor şef. În perioada 1881-1887, este ales membru al Parlamentului de la Budapesta.

Ideea Canalului Dunăre - Marea Neagră

Membru al Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului, fondată în 1879, s-a preocupat chiar de la început de proiectele edilitare. De numele lui Carl Wolff se leagă mai multe realizări decât de numele oricărui alt contemporan al său. Prin aducerea unui arhitect din Munchen, reuşeşte construirea Băii Neptun în 1904, pentru că un an mai târziu să se finalizeze Sanatoriul "Luther", din Stadt Park, actualmente Spitalul pentru Copii. Tot din iniţiativa sa, se finanţează introducerea canalizării şi apei potabile, pavarea străzilor şi construirea, la 1895, a noii clădiri a Hotelului Împăratul Romanilor. De asemenea, tot Wolff găseşte căile de a finanţa construirea căii ferate Vinţul de Jos - Sibiu şi a celei ce duce la Făgăraş. El propune chiar un proiect ce viza legarea Oltului de Mureş printr-un canal pentru circulaţia navelor, iar în 1891 este primul care vorbeşte de necesitatea construirii unui canal care să lege Dunărea de Marea Neagră.

Introducerea electricităţii

Inspirat de realizările din Germania în domeniul electricităţii, Carl Wolff trimite o delegaţie de specialişti sibieni la expoziţia electrotehnică organizată în 1891 la Frankfurt pe Main, de Oskar von Miller. Un mare specialist al vremii sale, Oskar von Miller (1855-1934) este cel care introduce electricitatea în Bavaria şi creează Muzeul Tehnicii din Germania. La expoziţia de la Frankfurt, s-a demonstrat publicului funcţionarea unei linii electrice, lungă de 180 de kilometri. Un lucru senzaţional în acea vreme. După un an, doi ingineri din Munchen vin să cerceteze Valea Sadului, în vederea folosirii forţei hidraulice la producerea electricităţii. Proiectul este gata în 1893. Odată cu sosirea lui Oscar von Miller la Sibiu, în mai 1895, se constituie Uzina Electrică sub formă de societate pe acţiuni, iar în decembrie 1896, Oscar von Miller inaugurează uzina Sadu 1, pe care a proiectat-o şi construit-o.

Societate de electricitate

Reţeaua electrică nou-construită alimenta nu doar Sibiul, ci şi localităţile Cisnădie, Guşteriţa, Sadu, Turnişor, Şelimbăr, Şura Mare şi Ocna Sibiului. Miller construieşte hidrocentrale similare la Sighişoara, Reghin şi Bistriţa şi intenţiona să unifice uzinele electrice din Transilvania într-un singur sistem similar cu proiectul pe care l-a realizat în Bavaria. Proiectul nu a putut fi finalizat din cauza începerii războiului, dar ideea a fost preluată de urmaşul lui Carl Wolff la conducerea băncii, ducând la crearea Societăţii de electricitate SETA. În acest fel, la Sibiu se aprind primele becuri electrice odată cu punerea în circulaţie, în 1904, a unui tramvai electric fără şine (strămoşul troleibuzului). La un an a urmat instalarea şinelor de tramvai, iluminarea electrică a parcului "Sub arini" şi, în 1911, introducerea încălzirii electrice a bisericii parohiale evanghelice.

Aproape uitat

Carl Wolff s-a stins din viaţă la 3 octombrie 1929 şi a fost aproape uitat. În prezent, doar numele Căminului de Bătrâni "Dr. Carl Wolff", de pe malul Cibinului, mai aminteşte de personalitatea celui prin a cărui strădanie Sibiul şi-a câştigat un nume de referinţă în epoca modernă.

Realizarile lui Wolff

Carl Wolff este, cu începere din 1880, un membru foarte activ al Siebenburgische Karpaten Verein (S.K.V.) - Societatea Carpatină Română. După ce preia conducerea băncii Hermannstodter Algemeine Sparkasse, din Sibiu, o transformă într-o instituţie modernă, ca societate pe acţiuni care erau bine cotate şi căutate la bursa din Viena, prin care aduce capital străin necesar pentru industrializare. Limitând dividendele pentru acţionari la o sumă modică, el foloseşte surplusul astfel obţinut pentru lucrări publice. Sub controlul băncii Hermannstodter Algemeine Sparkasse, fondează, cu începere din 1885, la sate, Asociaţia Raiffeisen, ca asociaţie de depuneri şi credit rural cu dobânda de maximum trei la sută la credite. În doar câţiva ani, 54 la sută din ţăranii saşi au devenit membri ai acestei asociaţii. Prin faptul că aduce bani, ajută ţăranii şi pe micii producători prin organizarea de cooperative de producători şi chiar de viticultori. O altă preocupare a lui Carl Wolff este cea de stabilizare a populaţiei împotriva emigrării în SUA. Pentru atingerea acestui obiectiv, cumpăra terenuri şi clădiri devenite vacante din zona rurală şi organizează o colonizare rurală internă. Domeniul social şi cel cultural intră şi ele în atenţia lui Carl Wolff, care finanţează construirea orfelinatului evanghelic, actuala Casă de Cultură Studenţească, reclădirea Bisericii Johanniskirche, construirea monumentului lui Teutsch, a şcolii din Piaţa Cluj şi a şcolii catolice din cartierul Terezian. De sprijinul său se bucură şi Muzeul Brukenthal, Asociaţia Naturaliştilor şi Muzeul de Ştiinţe Naturale, Asociaţia pentru Studii Ardelene, Arbeiter Bildungs Verein, Evangelisches Frauenverein, Musikverein, bucătăria săracilor, pompierii, teatrul şi Asociaţia pentru Ocrotirea Copiilor (actuala policlinică pentru copii).
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20061111&cat=12&subcat=100&subart=46767

Scris de Admin 04.11.06 11:22

Umbrelarul din colţul străzii

Scris de Admin 26.10.06 16:35

PROTEJAT EUROPEAN

Scris de Admin 23.10.06 8:20

La 23 octombrie 1861 se infiinteaza, la Sibiu, Asociatiunea Transilvaneana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (ASTRA), cu insemnat rol cultural si politic in lupta de afirmare nationala a romanilor din Transilvania si pregatirea Marii Uniri din 1918. Activitatea Asociatiei contribuie la indrumarea si mentinerea celor mai diverse manifestari ale vietii sociale, economice, cultural-stiintifice si artistice. Editeaza revistele Transilvania si Tara Noastra. Initiaza colectiile "Biblioteca populara", "Biblioteca tineretului" si "Biblioteca profesiunilor industriale". Infiinteaza un muzeu etnografic si o editura. La 7 februarie 1895, Comitetul de conducere al ASTREI decide elaborarea si publicarea "Enciclopediei romane", aparuta in trei volume intre 1898 si 1904 si coordonata de Cornel Diaconovici. Aceasta lucrare a indeplinit multa vreme o dubla functie, culturala si politica, in istoria poporului roman. Primul presedinte a fost episcopul Andrei Saguna, urmat de-a lungul anilor de: Vasile L. Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Baritiu s.a. In 1906, secretar administrativ al ASTREI este Oct. C. Taslauanu. Impreuna cu poetul Octavian Goga au sub supraveghere revista de cultura, civilizatie, literatura, arta si atitudine numita "Luceafarul". ASTRA isi inceteaza activitatea in 1946. http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html

Scris de Admin 22.10.06 11:05

Charles of Transilvania
http://www.formula-as.ro/reviste_738__144__charles-of-transilvania.html

Scris de Admin 15.10.06 8:30

Peisaje rurale in Transilvania

Transilvania/Banat - Pagina 4 Transilvania

Regiune vestica a Romaniei, Transilvania, ofera celor care o strabat sansa descoperirii unora dintre cele mai frumoase sate, care si-au pastrat autenticitatea, si a unora dintre cele mai frumoase peisaje rurale. In Evul Mediu, Muntii Carpati, care separa Transilvania de Muntenia si Moldova, alte doua regiuni ale Romaniei, au fost scut protector pentru aceasta in calea navalirilor otomane si mongole. In Evul Mediu, in aceasta parte a tarii
s-au stabilit germani si unguri. Ei au construit castele impresionante, orase si biserici. Incepand cu anii 80, etnicii germani, in marea lor majoritate, au emigrat, dar in Transilvania, care s-a aflat sub dominatie ungara pana in anul 1920, continua sa traiasca un mare numar de etnici maghiari si o parte insemnata din populatia de doua milioane de etnici romi din Romania. In Transilvania pot fi intalnite unele dintre cele mai pitoresti locuri din tara, dar avand in vedere faptul ca amenajari turistice exista doar in principale orase, a calatori oriunde este oarecum dificil. Desi o serie de intreprinzatori particulari sunt preocupati de promovarea turismului, hotelurile si restaurantele de prima categorie sunt relativ putine. Pentru cel dornic sa strabata Transilvania, o solutie poate fi aceea de a poposi
intr-un oras principal, cum ar fi Sibiul sau Brasovul, si de a purcede in fiecare zi intr-o excursie in interiorul provinciei. O alternativa este aceea ca plecand din Bucuresti spre nordul tarii, sa urmati soseaua E 60, si cu un mic ocol, sa va opriti initial in Sinaia, si apoi la Brasov, Poiana Brasov, Sighisoara si Sibiu. Se poate opta pentru o excursie cu ghid. Turistii pot vizita aici orasele fortificate medievale: Sibiu, Sighisoara, Medias, Alba Iulia, Fagaras si Brasov, parte dintre ele intemeiate de colonistii saxoni ce
s-au asezat aici intre secolele al XI-lea si al XIII-lea. Din perioada dintre secolele al XV-lea si al XVIII-lea aici se intalnesc nu doar monumente arhitectonice singulare (catedrale, biserici), ci chiar strazi sau districte intregi. Transformarea bisericilor din sudul Transilvaniei, in special din Tara Barsei - Prejmer, Rupea, Biertan, Rasnov sau Codlea - in orase puternice, fortificate, care sa stea in calea raidurilor armatelor turcesti din secolele al XV-lea si al XVI-lea, este un fenomen unic in aceasta parte a Europei. Alta atractie turistica in aceasta regiune este Castelul Bran, intemeiat in secolul al XIV-lea, unul din cele mai bine conservate castele din Romania, si de care sunt legate numele imparatului Vlad Tepes si al reginei Mariei, sotia regelui Ferdinand I. In partea vestica a sudului Transilvaniei se afla capitala Daciei din timpul lui Decebal, Samizegetusa Regia, si in apropiere colonia Ulpia Traiana, capitala provinciei romane Dacia intemeiata de imparatul Traian. (Narcisa C.)
Peisaje rurale in Transilvania

Scris de Admin 07.10.06 19:19

Primăria Veche îşi deapănă în continuare povestea sa de 275 de ani
http://www.agenda.ro/2006/21-06-senza1.htm

Scris de Admin 07.10.06 19:18

O lume dispărută - cea a ştrandurilor timişorene din perioada interbelică
http://www.agenda.ro/2006/22-06-senza1.htm

Scris de Admin 07.10.06 19:16

Trei neştiute Timişoare zac sub oraşul de astăzi
De sub linia de tramvai din Cetate au ieşit un tezaur de argint, case şi străzi medievale şi o necropolă
http://www.agenda.ro/2006/28-06/senza3.html

Scris de Admin 14.09.06 21:00

Sibiul Vechi si Nou

Scris de Admin 12.09.06 11:40

Primele maghiarizari ale numelor au avut loc între 1848 si 1849, când
aproape 700 de persoane si-au schimbat numele. În 1862, altor 550 de
persoane le sunt maghiarizate numele, cinci ani mai târziu numarul
acestora ajungând la o mie. Numirea în 1867 a unui nou ministru
responsabil cu maghiarizarea avea sa accentueze procesul. Sub
presiunea autoritatilor, la fiecare jumatate de an se întocmesc liste
pentru schimbarile de nume, pe regiuni si provincii, lucru ce avea sa
duca la maghiarizarea a înca 2700 de persoane între 1867 si 1880.

Rezultatele nu erau însa pe masura pretentiilor iredentiste ale
societatii de maghiarizare. Prin urmare, în 1898, revizionismul
maghiar comanda raspândirea în masa a unui îndrumar intitulat "Cum sa
maghiarizam numele de familie". Autor era chiar presedintele
Societatii de maghiarizare a numelui, Telkes Simon, pentru care "asa
cum prin botez crestinul devine membru al comunitatii crestine, tot
asa, prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez national, cel
cu nume strain este primit în societatea maghiara, în rândurile
adevaratilor fii ai natiunii". Astfel, promotorul maleficei lucrari
prevedea mai multe metode de maghiarizare rapida si eficienta a
numelor de familie. În primul rând, maghiarizarea prin preluarea
numelui asezarii din care provenea supusul imperial si adaugarea
terminatiei "i" (Aradi, Erdi, Lendvai etc). Pentru aceia care nu
ajungeau prin adaugarea sufixului de maghiarizare la un nume cu o
rezonanta ungureasca credibila se recomanda traducerea denumirilor
meseriilor si preluarea acestora (Acs-Dulgheru, Dobos-Tobosaru, Festo-
Boiangiu, Lakatos-Lacatusul, Pap-Preotu, Kantor-Dascalu, Zaszlos-
Stegaru, Tiszt-Ofiterul), iar cei ce voiau sa pastreze amintirea
nationalitatii stramosilor puteau folosi numele de Najos (Bavarez),
Bolgar (Bulgaru), Gorog (Grecul). Pentru români era rezervat
apelativul Olah, autorul inventând si numele de Kun, ca aplicare
pentru neamul "asezat între Dunare si Tisa". Pe de alta parte, se
sugera ca substantivelor sa le fie adaugate sufixele s, as, es, ös,
iar verbelor ó, ö. Nu se agrea în schimb terminatia "y" motivul
reprezentându-l posibila confuzie dintre numele nou maghiarizate si
cele vechi, mai ales de vita nobila (identificate prin
terminatiile "y" sau "i"). Pentru a grabi maghiarizarea, cererile de
schimbare a numelor nu mai trebuiau însotite de o anumita
fundamentare ori de certificatele de cetatenie, autoritatile maghiare
considerând ca "maghiarizarea numelui nu necesita justificari".

Eficienta prin tenacitate

În urma acestor actiuni, fenomenul de maghiarizare a numelor a luat
rapid proportii. Peste 300 de schimbari de nume în 1880, 1300 un an
mai târziu si mai bine de 14 000 în deceniul care a urmat. Totusi, la
sarbatoarea mileniului din 1896, Societatea de Maghiarizare a Numelor
a considerat rezultatele ca nesatisfacatoare, fiind expediate într-un
ritm frenetic noi metodologii si propuneri de nume tuturor acelora
care prin pozitia lor puteau contribui la aplicarea deciziilor
(directori de scoli, ziare si reviste, societati financiare si
industriale, dar si arhive). Apelurile avea sa fie trimise si
episcopilor greco-catolici, reformati, catolici, unitarieni si
lojelor masonice, în manifeste mentionându-se ca: "nefacând parte din
rândul marilor natiuni si, din cauza teritoriului, neputând sa mai
creasca în mijlocul lor, Ungaria îsi urmeaza instinctul în timp si
cauta sa înhate toate mijloacele legale si curate prin care se
usureaza contopirea - în mica patrie - a tuturor fiilor sai,
alcatuind o unica si mare familie. Cursul contopirii a pornit fara
zgomot, din fericire, si devine tot mai simplu. Împrejurarile sunt
favorabile, dar timpul nu asteapta. Trebuie sa stam la pânda, sa nu
ramânem de caruta, dar mai ales sa nu scapam vrabia din mâna".

Cartea secreta a guvernului

În 1907, la Budapesta apare sub egida Tipografiei Regale Maghiare de
Stat lucrarea "Românii din Ungaria". Un volum de lucru confidential
al guvernului maghiar, în cele o mie de pagini fiind inserate masuri
dure vizând reducerea la tacere a tuturor miscarilor care, promovând
ideea ca Austro-Ungaria nu mai putea exista într-o forma imperiala,
militau pentru aparitia în cadrul unei confederatii de state
nationale a Transilvaniei Românesti. Desigur, editarea lucrarii este
si astazi negata de Guvernul de la Budapesta. Peste timp, însa, s-au
pastrat cel putin doua exemplare, unul aflat în pastrarea bibliotecii
Universitare din Cluj-Napoca, iar cel de-al doilea arhivat în fondul
secret al Academiei Române din Bucuresti. În fundamentarea lucrarii,
autorul, (în principal Anton Huszar, translator în Ministerul de
Interne ungar, dar în spatele caruia se aflau ideile contelui
Andrassy, la acea vreme ministru de interne), amintea ca, în anii
1905-1906, "românii din Ungaria (de fapt, din zona cotropita a
Transilvaniei-n.r.) au manifestat în mod demonstrativ în contra
caracterului national unitar al statului ungar, cautând sa-l
transforme într-un stat organizat pe baze federaliste". În acest
scop, principalele institutii ale neamului românesc (biserica,
scoala, finantele) au fost transformate în "factori de lupta si de
instigare în contra statului maghiar, a natiunii maghiare si a limbii
maghiare". Directiile de lupta împotriva românismului propuse de
Anton Huszar se refereau la distrugerea unitatii demografice a
românilor ardeleni, maghiarizarea Bisericii greco-catolice române,
desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, maghiarizarea
învatamântului, interzicerea culturii românesti în Transilvania,
desfiintarea presei românesti si a organizatiilor politice a
ardelenilor, precum si împiedicarea accesului românilor la
institutiile financiare. Cea mai mare problema a revizionistilor se
lega de repartizarea naturala a românilor în judetele Transilvaniei,
iar cum în cele 12 judete majoritatea absoluta era româneasca, Huszar
sublinia ca se impunea "o noua ordonare a judetelor si a cercurilor
electorale românesti pentru ca ele sa asigure punctul de vedere
unguresc". Lucru care s-a realizat, între 1907 si 1918, Ardealul
fiind colonizat cu maghiari, românii ardeleni fiind trans-colonizati
în mai multe regiuni maghiare. În acelasi timp, considerând ca
Biserica greco-catolica se îndepartase de catolicism si intrase în
curentele de politica ultra-româneasca, revizionistii demarau si
procesul de maghiarizare a acesteia.

Încercari de sfarâmare a identitatii nationale

Concomitent cu maghiarizarea Bisericii greco-catolice, era vizata si
desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, motivatia lui
Huszar fiind aceea ca trebuia "sa dispara odata aceasta cangrena
politica, care roade trupul natiunii maghiare si al tarii". Pentru
aceasta, trebuia limitat accesul tinerilor la învatamântul teologic,
prin stergerea de pe listele de bursieri a acelora care "au dat
dovezi de sentimente în contra statului si a natiunii maghiare", iar
în seminariile teologice trebuiau numiti ca directori si
profesorii "doar persoanelor care în cursul studiilor universitare au
audiat timp de cel putin patru semestre limba si literatura maghiara
si au colocvat din aceste materii în fiecare semestru". În plus, se
interziceau reuniunile învatatorilor ortodocsi, manualele folosite în
seminarii trebuiau si ele avizate de autoritatile maghiare. Din
atentia revizionistilor nu scapau nici scolile. Astfel, tinând cont
de faptul ca limba româna era cea mai puternica arma a românilor
împotriva maghiarizarii, autorul propunea ca în scolile secundare
românesti limba de predare sa fie maghiara, iar limba româna sa
devina doar obiect obligatoriu de învatamânt. La rândul lor,
societatile de lectura de la liceele românesti, erau obligate sa-si
tina sedintele în mod alternativ, într-o saptamâna în maghiara, în
alta în româna. Din repertoriile corurilor si orchestrelor liceelor
românesti trebuiau eliminate textele nationaliste, iar primirea
elevilor din România trebuia îngreunata.

Fara hrana spirituala, fara suport financiar

În lucrare se insista si asupra necesitatii interzicerii culturii
românesti în Ardeal, în primul rând prin împiedicarea activitatii
Societatii ASTRA. Totodata, se preciza ca statul maghiar sa
îngreuneze aparitia gazetelor politice românesti, prin crearea de
dificultati financiare, dar si prin anularea carnetelor gratuite pe
calea ferata pentru ziaristi, pentru a limita deplasarea acestora,
ori, în cazul elementelor recalcitrante, prin condamnarea la temnita
ordinara (prin tratarea articolelor drept calomnii de presa).
Lucrarea secreta a guvernului ungar se referea si la "necesitatea
distrugerii românilor pe teren economico-financiar", bancile fiind
considerate mecanismul principal al miscarilor nationale. Trebuiau
îngreunate activitatile bancilor românesti existente si împiedicarea
aparitiei altora noi. Ministerul Comertului trebuia sa verifice
regulamentele de functionare ale bancilor românesti si sa stearga
eventualele prevederi care nu permiteau ungurilor sa obtina actiuni
la acestea. Profesorilor si învatatorilor români li se interzicea sa
faca parte din consiliile de administratie, iar bancilor austriece
(care le rescontau pe cele românesti) li se sugera sa-si retraga
acest sprijin. Pentru a face imposibila aparitia unor noi banci, se
propunea ca, la înfiintare, acestora sa le fie cerute capitaluri
sociale initiale mult mai mari decât în mod normal, iar în zonele
locuite de români se sugera înfiintarea de banci populare judetene
maghiare. Sustinute de guvernul maghiar si ale caror împrumuturi se
acordau fara dobânda. Desigur, nu românilor, aceste cooperative de
credit fiind destinate cetatenilor maghiari existenti sau care urmau
sa fie colonizati în regiunile respective.

Articol publicat in....NATIUNEA.....nr. 285

Scris de Admin 10.09.06 11:38

PAVEL CHINEZU VS. KINIZSI PAL

Scris de Admin 09.09.06 8:07

Urbanistica oraşelor medievale din Ardeal

Scris de Admin 17.08.06 17:51

Cele 19 tablouri imprumutate de Muzeul National de Arta revin acasa
http://www.cronicaromana.ro/moment-istoriccele-19-tablouri-imprumutate-de-muzeul-national-de-arta-revin-acasa.html

Scris de Admin 30.07.06 7:41

Un loc sub soare, Banat
http://www.jurnalul.ro/articol_58414/lada_de_zestre___un_loc_sub_soare__banat.html

Scris de Admin 26.07.06 17:20

Noiembrie 1946 – Electoratul din Ardeal, chemat in fata urnelor
http://www.jurnalul.ro/articol_58086/noiembrie_1946___electoratul_din_ardeal__chemat_in_fata_urnelor.html

Scris de Admin 22.07.06 15:49

Un transilvanean in tinutul canibalilor
http://www.evz.ro/article.php?artid=266033

Scris de Admin 16.07.06 10:24

Ardelenii din topul celor mai mari romani
http://www.evz.ro/article.php?artid=265375

Scris de Admin 16.07.06 9:24

Imbaietire, adoptiune
http://www.jurnalul.ro/articol_57409/istorii___imbaietire__adoptiune.html

Scris de Admin 14.07.06 13:50

Istoria Castelului Bran
http://www.gds.ro/Util%20si%20placut/2006-07-14#articolNr54779

Scris de Admin 13.07.06 9:58

Peste 50 de opere de artă ale familiei Banffy au dispărut
http://www.gandul.info/2006-07-13/eveniment/peste_50

Scris de Admin 10.07.06 9:02

Despre orase si istoria lor
http://www.ziua.ro/display.php?id=203208&data=2006-07-10

Scris de Admin 09.07.06 19:57

MISTERELE ROMÂNIEI ÎN SECOLUL AL XX-LEA
http://193.226.7.140/~leonardo/n09/Pecican2.htm

Scris de Admin 09.07.06 13:03

Cimitir medieval in centrul Sibiului
http://www.jurnalul.ro/articol_56938/monument___cimitir_medieval_in_centrul_sibiului.html

Scris de Admin 05.07.06 18:51

BANATUL DE LA ORIGINI PÂNĂ ACUM
http://www.rastko.ro/literra/2005/3/ehrler.htm

Scris de Continut sponsorizat

Transilvania/Banat

Transilvania/Banat

Ziaristul care a schimbat faţa Sibiului

Umbrelarul din colţul străzii

PROTEJAT EUROPEAN

La 23 octombrie 1861 se infiinteaza, la Sibiu...........

Charles of Transilvania

Peisaje rurale in Transilvania

Primăria Veche îşi deapănă în continuare povestea sa de 275

O lume dispărută - cea a ştrandurilor timişorene din perioad

Trei neştiute Timişoare zac sub oraşul de astăzi

Sibiul Vechi si Nou

Maghiarizarea numelor

PAVEL CHINEZU VS. KINIZSI PAL

Urbanistica oraşelor medievale din Ardeal

Cele 19 tablouri imprumutate de Muzeul National de Arta revi

Un loc sub soare, Banat

Noiembrie 1946 -Electoratul din Ardeal

Un transilvanean in tinutul canibalilor

Ardelenii din topul celor mai mari romani

Imbaietire, adoptiune

Istoria Castelului Bran

Peste 50 de opere de artă ale familiei Banffy au dispărut

Despre orase si istoria lor

MISTERELE ROMÂNIEI ÎN SECOLUL AL XX-LEA

Cimitir medieval in centrul Sibiului

BANATUL DE LA ORIGINI PÂNĂ ACUM

Re: Transilvania/Banat