Germania/Austria/Elvetia

Scris de Admin 13.02.06 23:53

Rezumarea primului mesaj :

Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Gert Weisskirchen, in varsta de 60 de ani, este purtatorul de cuvant pentru politica externa al fractiunii parlamentare social-democrate din Bundestag-ul de la Berlin si noul responsabil pentru problema antisemitismului al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). William Totok a stat de vorba cu d-l Weisskirchen si ne-a trimis transcrierea acestui interviu ce fusese difuzat de postul de radio Deutsche Welle.
Domnule Weisskirchen, v-as ruga la inceput sa ne explicati ce inseamna functia pe care o veti ocupa in cadrul OSCE si care vor fi problemele asupra carora va veti concentra in activitatea dvs.
Presedintele OSCE, care este acum ministrul sloven de Externe, inca nu mi-a schitat terenul de activitate. Voi discuta cu el ce sarcini concrete imi revin in cadrul acestui mandat. Eu o sa-i fac o dubla propunere. Pe de o parte, o sa fiu un soi de pompier. Adica sa intervin, la nevoie, acolo unde vor avea loc actiuni antisemite, sa contribui la elucidarea incidentelor de acest fel si sa acord ajutor unor persoane de origine evreieasca. Pe de alta parte, voi propune editarea unui anuar. El va cuprinde atat intregul complex al evolutiei antisemitismului, cat si masurile de contracarare in spatiul OSCE. Anuarul va fi structurat pe cateva capitole. Un capitol va inregistra incidentele antisemite, altul va descrie contextul in care ele s-au produs si le va analiza. Cel de-al treilea capitol se va concentra asupra calificarii incidentelor si, in sfarsit, ultimul segment va fi destinat recomandarilor privitoare la combaterea politica a antisemitismului. In acest caz, imi pot imagina si un proces sustinut de monitorizare, adica a examinarii anuale a felului cum procedeaza statele pe teren legislativ, in vederea combaterii eficiente a fenomenului de antisemitism. Ma mai gandesc si la un capitol special care sa fie dedicat, in primul rand, educatiei privind Holocaustul. Tot aici ar mai intra si problema reflectarii antisemitismului de catre mass-media si in ce masura reproduce presa anumite modele tributare unor clisee antisemite. Asta se refera la intreaga gama publicistica, de la critica la adresa Israelului pana la benzile desenate, care pot transporta direct sau indirect conceptii antisemite.
Veti acorda recrudescentei nationalismului in Europa Rasariteana o atentie speciala?
In Europa Occidentala asistam in acest moment la extinderea unei forme noi a antisemitismului. Asta se explica prin faptul ca in unele tari, partial, integrarea unor emigranti cu un fundal cultural specific a esuat. Ciocnirea unor culturi diferite produce si forme diverse de antisemitism. Aceste forme ale antisemitismului nu exista in Europa Rasariteana. Acolo exista mai degraba formulele antisemitismului vechi, bazate pe conceptiile unui fundamentalism crestin sau pe niste prejudecati culturale fata de evrei. In consecinta, se poate face o deosebire dintre Europa Rasariteana si cea Occidentala. Ma tem insa ca aceste doua curente diferite, la un moment dat, se vor contopi, daca nu luam acum masurile necesare de prevenire. Adica acum, in faza aderarii unor state noi la Uniunea Europeana, trebuie semnalate momentele pericolului care ar putea duce la fuziunea antisemitismului traditional cu cel nou, ivit in urma unor conflicte sociale cu nationalitati migratoare. Daca nu se va contracara acum acest pericol, cele doua forme amintite se vor uni si se vor sprijini reciproc. Acesta este pericolul pe care-l prevad.
Cu prilejul celei de-a 60-a aniversari a eliberarii lagarului de la Auschwitz, guvernul roman a dat publicitatii o declaratie in care se afirma ca va tine cont de recomandarile cuprinse in Raportul final al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania. Totusi, in Romania mai exista orase, ca de pilda Cluj, in care strazile poarta numele dictatorului fascist Ion Antonescu. Ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?
Este important ca momentele critice ale trecutului sa fie riguros elucidate. Acest demers constituie un obiectiv central educational in ceea ce priveste Holocaustul. Cu profesorii de istorie din Romania, de pilda, dar si cu cei din alte tari est-europene unde exista fenomene similare, trebuie discutat cum pot fi introduse in planurile de invatamant elementele necesare privind educatia, in vederea crearii unei constiinte de responsabilitate. In acelasi timp, bineinteles, trebuie sa existe si bunavointa guvernelor si ministerelor Educatiei si Invatamantului de a implementa acest obiectiv in realitatea scolara si universitara. Deci, avem nevoie, in primul rand, de o constiinta privind conflictele istorice. In Germania avem in vedere perioada 1933-1945, iar in Romania 1940-1944. In Romania se poate vedea o evolutie pozitiva in acest sens. Dar va fi nevoie ca aceasta evolutie pozitiva sa fie intensificata si transpusa in realitatea sociala si scolara. Deoarece OSCE are doar un mandat politic si nu juridic, noi putem doar sa lansam apeluri, de pilda, catre parlamente - in cazul acesta catre Parlamentul Roman de la Bucuresti - sa dezbata chestiunile mentionate in anuarul pe care-l vom publica. In caz de nevoie, parlamentele ar trebuie sa ia si niste decizii in vederea transformarii recomandarilor OSCE in legi. Noi nu dispunem de nici un instrument care sa ne permita mai mult decat a face propuneri, ele avand un caracter strict apelativ. Mai putem sa solicitam anual rapoarte care se vor prezenta in cadrul Adunarii Parlamentare OSCE sau in timpul intalnirilor cu reprezentantii diferitelor guverne, discutand cu reprezentantii Romaniei, de exemplu, in ce masura au fost receptate impulsurile pozitive.
In Parlamentul landului federal Saxonia din Dresda a avut loc un incident scandalos provocat de deputatii Partidului National-Democrat (NPD) - partid radical de dreapta. Reprezentantii NPD au refuzat sa pastreze un minut de reculegere pentru victimele regimului nazist, iar apoi, intr-o cuvantare, unul dintre deputati a trivializat Holocaustul prin comparatii inadecvate, folosind notiunea de "Holocaustul bombardamentelor" pentru a descrie bombardarea orasului Dresda din 13 februarie 1945 de catre puterile aliantei antihitleriste. Ce parere aveti despre bagatelizari similare care se folosesc si in Romania, unde deseori se vehiculeaza notiunea "Holocaustul rosu", atunci cand este vorba despre perioada dictaturii comuniste?
Trebuie retinut faptul ca Holocaustul este ceva singular. Asta se poate demonstra, daca se face o comparatie cu oricare alta intamplare istorica sau actuala. Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic altceva. Singularitatea Holocaustului este incontestabila, deoarece distrugerea evreilor a avut trasaturile organizarii industrializate a politicii de nimicire. Aceasta politica s-a concentrat asupra exterminarii evreilor, urmarind eliminarea lor din aceasta lume. Adica, lichidarea lor. Toate celelalte intamplari groaznice, precum cele din centrul Africii, din Ruanda sau alte actiuni genocidare asemanatoare nu pot fi comparate cu incercarea de a-i distrugere in intregime pe evrei. Acest fapt ar trebui sa fie constientizat, indiferent de locul unde traim in Europa, in Apus sau in Rasarit. Pana-n prezent, Holocaustul a ramas un genocid incomparabil.

Berlin, 26 ianuarie 2005.

Interviu realizat de William Totok

http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1530

Scris de Admin 23.02.10 21:32

Germania vrea sa pedepseasca negarea Holocaustului pe intreg continentul

http://www.bloombiz.ro/news/germania-vrea-sa-pedepseasca-negarea-holocaustului-pe-intreg-continentul/
Germania a demarat planul de pedepsire a negarii Holocaustului, a afisarii simbolurilor naziste si a discursurilor rasiste din Europa, folosind ca prilej o intalnire a ministrilor de interne si ai justitiei din UE pentru a propune inchisoarea de pana la 3 ani pentru aceste delicte.

La o intalnire din Dresden din estul Germaniei, Brigitte Zypries, ministrul german al justitiei, a cerut ca negareaÂ Holocaustului si afisarea simbolurilor naziste sa fie considerate ilegale in UE.
Un oficial al comisiei europene a observat ca, daca aceste practici ar fi fost considerate ilegale mai devreme, printul Harry ar fi incalcat legea in 2005, cand a fost fotografiat intr-o uniforma Wehrmacht cu o svastica nazista pe brat.
Condamnarea la nivel european a negarii Holocaustului ar mai fi insemnat ca David Irving, istoricul britanic discreditat care a fost recent eliberat dintr-o inchisoare din Viena dupa ce a fost gasit vinovat de negarea Holocaustului, ar fi putut fi inchis chiar in Marea Britanie.
O purtatoare de cuvant a comisiei a afirmat ca propunerile guvernului german sunt sustinute de Franco Frattini, comisarul UE pentru justitie, dar a adaugat ca o definitie detaliata a delictelor propuse ar trebui lasata la latitudinea fiecarei tari UE si ca vor exista garantii ca "libertatile personale nu vor fi incalcate".
Un alt oficial al comisiei a declarat ca Suediei, de exemplu, a carei constitutie garanteaza libertatea absoluta de exprimare, i-ar putea fi permisa o pozitie separata daca se ia o hotarare la nivelul uniunii cu privire la aceste infractiuni.
Germania se afla la inceputul unei presedintii de sase luni a UE si incearca deja sa scoata in ilegalitate afirmatiile si actiunile care banalizeaza crimele naziste si Holocaustul. "Consideram ca exista anumite limite ale libertatii de exprimare", a spus doamna Zypries.
Comisia europeana afirma ca intr-o perioada in care islamofobia, rasismul si ostilitatea fata de straini sunt tot mai evidente in Europa, decizia de a pedepsi discursul rasist si elogierea crimelor naziste ar trimite un semnal puternic. Dar incercarile de a interzice negarea Holocaustului in UE au esuat pana acum de doua ori. Nu se poate aprecia daca noua campanie germana va reusi sa faca ceea ce campaniile de pana acum nu au putut.
Berlinul a incercat si sa extinda puterile politiei la nivelul Europei, cerand folosirea in comun a informatiilor referitoare la ADN, amprente si inmatriculari auto din cele 27 de state UE si sporirea puterilor transnationale ale Europolului, oficiul european de politie cu sediul la Haga, in abordarea delictelor grave.
In acest moment Europolul, pe care multi il privesc ca pe noul FBI european, se ocupa numai de crima organizata la scara transnationala, dar propunerea germana ar extinde aceasta arie pentru a include toate infractiunile transfrontaliere "grave" din cadrul UE.
Max-Peter Ratzel, directorul Europol, a salutat propunerile germane, afirmand ca extinderea ariei de utilizare a informatiei genetice si a amprentelor este chiar practica. In momentul de fata, statele care ia parte la aceasta schema detin acces la bancile de date pentru inmatricularile auto ale politiilor nationale si sunt obligate sa ofere informatii referitoare la ADN si amprente ale suspectilor la cererea altor forte de politie. "Scopul nostru este sa cream o retea informationala moderna in cadrul politiei pentru a asigura un control mai eficient al criminalitatii in Europa", a spus Wolfgang Schauble, ministrul german de interne.
In timp ce isi prezenta planurile pentru presedintia de sase luni, guvernul german a declarat ca "o prioritate o reprezinta intarirea Europolului... extinderea sferei de responsabilitati a organizatiei".
Guvernul britanic a fost reticent cu privire la cresterea puterilor Europol. Irlandezii si unii dintre noii membri est-europeni sunt, de asemenea, sceptici.
Grupare puternica de dreapta
Ultra-nationalistii europeni si extremistii de dreapta au strans ieri suficienti parlamentari europeni pentru a forma prima lor grupare parlamentara oficiala, o miscare care le va creste popularitatea, le va aduce mai mult timp la tribune, fonduri UE si probabil pozitii importante in comisiile parlamentare.
Gruparea Identitate, Traditie, Suveranitate are 20 de parlamentari si include membri din Belgia, Austria, Romania, Bulgaria, un britanic care a facut parte din partidul Independentei din Regatul Unit si Alessandra Mussolini, nepoata dictatorului fascist italian.
Gruparea este condusa de catre numarul doi din Frontul National francez si organizata de Andreas Molzer, un ideolog austriac de extrema dreapta care l-a consiliat pe Jorg Haider, politicianul austriac devenit cunoscut drept primul "fascist yuppie" al Europei. Parlamentarii europeni social-democrati si liberali au cerut restului parlamentului sa boicoteze noua grupare.

Scris de Admin 06.02.10 16:58

Dupa 70 de ani, "Mein Kampf" va fi republicata in Germania

Autobiografia lui Adolf Hitler, “Mein Kampf" va fi republicata in Germania in 2015 pentru prima data de cand a fost interzisa de Constitutia tarii dupa al Doilea Razboi Mondial. Conform Constitutiei germane post-1945, diseminarea filozofiei naziste este o infractiune ce se pedepseste cu inchisoarea. Drepturile de autor insa, detinute de statul Bavaria, unde s-a nascut miscarea nazista in anii 1920, expira in 2015, la 70 de ani de la moartea autorului. Institutul de Istorie Contemporana din Munchen a promis sa publice o versiune adnotata cu note istorice, sperand ca aceasta va fi folosita in scoli. Ministrul finantelor din Bavaria declara ca inca nu a decis daca sa acorde permisiunea, dar dupa expirarea dreptului de autor, institutul nu va avea nevoie de acest lucru. Liderii evrei din Germania deja si-au acordat sprijinul pentru proiecte, aratand ca ei cred ca aceasta ar impiedica neo-nazismul sa profite de pe urma Mein Kampf. Institutul ar dori un acord cu oficialii din Bavaria pentru a incepe acum lucrul la carte. Mein Kampf s-a vandut mai bine decat Biblia in timpul celui de-al Treilea Reich, iar Hitler a devenit multimilionar. Cartea a fost scrisa cand a fost condamnat la cinci ani inchisoare pentru incercarea de rasturnare a guvernului in 1924.

Scris de Admin 10.01.10 17:29

Procesul Demianiuk: justiție sau răzbunare?

Ca reacție la articolul "Ultimul proces al unui presupus criminal nazist - Ivan Demianiuk" (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=10930), Rita Koschland a trimis următorul ecou:

D-nul Herscovici se ocupa, in relatarea sa, de partea penibila a procesului. Este adus in judecata un om f. batrin si neputincios judecat pt fapte pe care le-a
facut in urma cu 70-65 ani si din pozitia de prizonier de razb. (in miinile nemtilor). Penibil,ce... sau sfirsit SS-istii din libera alegere??

Nu cunosc nuantele fine ale comportamentului lui in acea situatie. Intrebarea mea este, ce dreptul juridic ii
cere: trebuia sa refuze porunca militara care era data in conform cu legile acelei tari?

Scopul procesului e dubios. Oare procesul vrea sa arate inumanitatea evreilor care nu sint in stare sa ierte? si poate sint insetati de razbunare??

Am decis să răspund întrebărilor în cadrul unui articol.

Mi-ati pus cateva intrebari dificile, care implica o analiza profunda a cazului (vorbesc in mod "oficial" pentru ca si intre amici buni si vechi exista intrebari complicate in probleme contemporane generale).

In primul rand, repet ultima intrebare pusa: "Oare procesul vrea sa arate inumanitatea evreilor care nu sunt in stare sa ierte si poate sunt insetati de razbunare?" Raspunsul meu la aceasta intrebare este negativ. Cel putin, eu personal nu cred ca exista un asemenea scop in procesul lui John Ivan Demianiuk. M-am intrebat daca nu cumva nu ar putea fi eventual vorba si despre dorinta Germaniei de a arata inca o data ca s-a rupt de trecutul ei nazist si in consecinta judeca si pedepseste un asasin implicat in crimele antisemite din timpul Holocaustului. Fara a exclude aceasta posibilitate, mentionez totusi ca acest personaj a fost urmarit de justitia americana ani si decenii de-a randul. El a fost expulzat in Israel pentru a fi judecat, dupa ce nu fusese stabilita vinovatia lui in SUA. In cele din urma, justitia israeliana l-a achitat: tribunalul a stabilit ca el nu este renumitul asasin "Ivan cel Groaznic" de la Treblinka.

Acum el a fost expulzat tot de catre administratia americana, tot pentru a fi judecat, de data aceasta in Germania. Israelul - in calitate de reprezentant al lumii evreiesti - nu este autorul acestei expulzari. Demianiuk nu este judecat de un tribunal israelian, ci de un tribunal german, ca urmare a acordului intre SUA si Germania in acest sens. Trebuie sa repet ca acest proces, ca si cel desfasurat anterior in Israel, nu reprezinta decat un proces de recunoastere penala a unui personaj. El nu este si nici nu mai poate deveni un proces al Holocaustului. In nici un caz nu mai poate fi vorba dspre un nou proces Eichmann. Cazul este complet diferit. Mai mult, trebuie sa mentionez ca o parte a presei ebraice israeliene a tratat cazul in mod semi-ironic (in articol am citat atitudinea unui ziar ebraic in acest sens). Nu cred ca cineva se gandeste in prezent ca procesul este judecat de evrei si reprezinta o razbunare din partea lor, ca ei nu ar fi in stare sa ierte. In nici un caz, nu cred ca acesta ar fi mobilul procesului.

Trebuie sa mentionez ca justitia nu este o razbunare. Fara sa fiu jurist, trebuie sa afirm ca inca din antichitate, de la izvoarele civilizatiei, justitia insemna a face dreptate si nu a razbuna. Dimpotriva: razbunare inseamna decizia unei persoane devenita victima de a pedepsi autorul unei crime sau al unui act care a vexat-o, dar in mod individual, fara intermediul unui tribunal.

Tribunalul reprezinta forta societatii, de a mentine dreptatea si legalitatea, alaturi de alt element cu o functie anumita in acest sens, forta politieneasca. Nici un politist nu are voie sa abuzeze de pozitia pe care o are pentru a se razbuna el personal pe cineva. Dupa cum nici un judecator nu are dreptul sa pronunte un verdict opus legii. Justitia functioneaza in conformitate cu norme legale. Putem mentiona atat dreptul contemporan din toate statele civilizate si democrate, cat si dreptul existent in alte perioade istorice: dreptul roman si dreptul biblic. In privinta dreptului biblic, trebuie sa mentionez ca el reprezinta dovada ca evreii stiu sa ierte si sa judece la rece. Biblia ebraica mentioneaza cazurile in care un inculpat este condamnat si cazurile in care este aplicata pedeapsa capitala, precum si in ce conditii, printre care numarul de martori. Ulterior, Talmudul a reinterpretat unele precepte juridice biblice, de exemplu legea talionului. Interpretarea ad-litteram a legii talionului era ca daca cineva a scos ochiul cuiva, trebuie sa i se scoata ochiul si lui (prevedere asemanatoare cu cea a codului akkadian al lui Hammurabi). Interpretarea talmudica este insa diferita. Nimeni nu-i poate scoate ochiul cuiva exact in aceeasi forma in care el a scos ochiul victimei. Nici nu poate fi repetata situatia in care respectivul s-a aflat atunci cand a scos ochiul altcuiva. Prin urmare, in loc sa i se scoata ochiul delicventului, el trebuie impus la plata unei despagubiri banesti sau de alta natura. Banii trebuie virati victimei. Pe aceasta cale, victima insasi va fi despagubita intr-un fel, se va bucura de acest bani, putand sa-i foloseasca pentru tratament medical, sau pentru a se intretine si a-si ajuta familia in conditiile unei incapacitati de munca. Justitia se bazeaza pe drepturile omului si nu pe elementul primitiv al razbunarii animalice. In orice proces exista un judecator sau un complet de judecata, un acuzator, dar si un aparator. Pana si in procesul Eichmann a existat un avoacat al apararii. El trebuie sa faca tot ce este posibil din punct de vedere legal pentru a-si apara clientul. Evident ca avocatul apararii nu este delicvent, ci doar aparator, cautand sa contribuie la a se face o judecata dreapta. Recent am avut o convorbire cu un prieten, avocat. El mi-a spus ca orice om are dreptul sa aiba aparare la orice proces si orice avocat are datoria sa-si apere clientul, precum si obligatia morala de a nu refuza sa ofere acest serviciu cuiva. Atunci eu am procedat la metoda reducerii la absurd si l-am intrebat ce ar fi facut daca ar fi fost solicitat sa-l apere pe Ceausescu. Mi-a arspuns ca ar fi acceptat, desi nu din toata inima si s-ar fi straduit sa-l apare, adaugand ca justitia nu este o razbunare, ci punerea in aplicare a legilor societatii.

Oare evreii nu pot uita si ierta? Nu cred. Ideea iertarii apare in iudaism chiar sub forma cererii de iertare catre Dumnezeu. Sa ne amintim de "Slihoth", ruga pentru iertarea pacatelor. Mai mult, fiecare evreu este obligat sa-si ceara iertare de la semenii lui inaintea anului nou evreiesc. Deci, acest fenomen exista. Nimeni nu poate implica evreilor ca nu iarta si nu isi cer iertare. Mai mult, a ierta este mai important decat a cere iertare.

In cazul de fata exista totusi un fenomen special: crimele naziste. Nu stiu in ce masura stiinta dreptului si-a insusit termenul "monstruozitate", indicand o supracrima. Daca o crima poate fi prescrisa, o monstruozitate nu poate fi prescrisa. Nu ma refer numai la monstruozitatile comise de nazisti in perioada Holocaustului si al celui de al doilea razboi mondial. Ma refer la orice monstruozitate, indiferent de mobilul ei: genocid, asasinat in masa bazat pe rasism sau nationalism, asasinat colectiv multiplu bazat pe conseiderente ideologice si politice, sau cu scopul terorizarii maselor. Aceste acte de monstruozitate nu pot fi trecute cu vederea.

Exista insa si alt element: iertarea combinata cu lupta impotriva ideologiei genocidiare, pentru a lupta impotriva acestei ideologii, pentru ca ea sa nu se mai repete. Deci nu luptam impotriva unor indivizi, care poate ca in alte conditii istorice s-ar fi comportat altfel, ci impotriva mobilelor ideologice criminale. Este ideea proferata de filosofii evrei Hannah Arendt, Jacques Derrida si Nicolae Steinhardt. Fieacare dintre ei a proferat aceasta idee intr-o forma diferita, insa aceasta idee trebuie luata in consideratie. Este vorba despre aspectul universal al Holocaustului, in cadrul diferitelor acte de genocid, care din nenorocire continua si astazi.

Un proces al unui criminal nazist trebuie sa fie si o lectie istorica. A se memora tot ce s-a intamplat pentru ca asemenea acte sa nu se mai repete. Dar in prezent o asemenea lectie istorica nu poate fi invatata in cadrul procesului Demianiuk. Este un simplu proces de recunoastere penala (daca acest lucru este posibil dupa circa 65-70 de ani) si nimic mai mult. Pe langa faptul ca acuzatul este un batran bolnav, iar procesul nu se poate desfasura in conditii obisnuite. Se poate invata ceva din acest proces? Ramane un semn de intrebare. Cred insa ca o cercetare istorica asupra Holocaustului, precum si conferinte publice, lectii in scoli, cursuri universitare pe aceasta tema, articole de presa, filme, programe de radio si televiziune, prezentari in Internet si carti de popularizare a subiectului ar contribui mult mai mult in acest sens. Pot da ca exemplu raportul comisiei Wiesel asupra Holocaustului in Romania, care a contribuit mult pentru cunosterea Holocaustului in aceasta tara. Cu mult mai mult decat daca ar fi fost organizat procesul unui individ oarecare, de ragul cel mai scazut.

Trec la alta intrebare. Presupunem ca respectivul John Ivan Demianiuk ar fi criminalul din lagarul de la Sobibor. S-ar fi putut opune ordinului primit in conditiile de atunci, in calitate de prizonier de razboi? Pot raspunde ca este greu a se trage concluzii post-factum. Desigur ca ar fi putut refuza sa execute ordinul, dar in acest caz ar fi fost ucis el insusi. De fapt, aceasta ar fi fost o sinucidere. In conditiile de atunci, o asemenea atitudine ar fi insemnat un gest moral deosebit de inalt, un act de curaj deosebit. Dar nu orice om putea lua o asemenea decizie. Au existat cazuri, precum al unui preot catolic, Maximilian Kolbe (ulterior sanctificat), el insusi detinut in lagar, care a ales sa moara in locul unui copil in lagarul de la Auschwitz. Sau cazul unui soldat rus prizonier care s-a starduit sa salveze un copil evreu si a reusit (astazi, copilul de atunci este rabinul Israel Meir Lau, actualul Sef-Rabin al orasului Tel Aviv). Dar cazuri are. Se impunea o tarie morala, o constiinta puternica, un curaj individual. In cazul Demianiuk, aceste elemente au lipsit. Desigur, se pune intrebarea daca el a actionat numai din cauza ordinului primit si amenintarilor proferate asupra lui de catre paznicii SS-isti germani - care l-au impins in imperiul fricii - sau a actionat si din ura fata de evrei.

Oare acest element individual, ura, a existat in actiunile sale? Acesta este un punct asupra caruia trebuie sa decida tribunalul german. Gradul de vinovatie al lui John Ivan Demianiuk este legat de acest element. Daca a comis acte criminale nu numai pentru ca i-au fost impuse, ci si din ura, atunci este intr-adevar vinovat. Desi nu este clar daca o pedeapsa reala ar putea fi aplicata unui om la varsta lui si in situatia sa fizica.

Aici ajungem la un ultim element. Prescrierea monstruozitatilor naziste este imposibila: ele au fost crime impotriva umanitatii. Dar apare un alt element. Poate fi acuzat un om in varsta de aproape 90 de ani pentru fapte comise cu 68 de ani in urma, atunci cand avea numai 22 de ani? Se poate afirma ca trebuie pedepsit din punct de vedere teoretic si juridic. Dar din punct de vedere moral? Ramane un semn de intrebare.

Din pacate, Germania nu a judecat criminali nazisti care au comis acte bestiale mult mai grave, fiind chiar intiatorii lor. In cazul unui proces al unui aemenea individ, rasunetul procesului ar fi fost mult mai mare. Dar numarul unor asemenea indivizi este mic in intreaga lume. Totusi, nu cred ca este o forma de autodezvinovatire a Germaniei, ci de recunoastere a unor crime comise sub auspiciile ei in perioada nazista. Chiar daca John Ivan Demianiuk este individul cautat, criminalul de la Sobibor, el nu a actionat in mod individual, ci la ordinul sau la indemnul altora.

citeste[...]

Scris de Admin 20.12.09 8:46

Ştiaţi că? …Gazul Zyklon B
http://victorblog.ro/2009/03/05/stiati-ca-gazul-zyklon-b/
Acum vreo două seri am urmărit filmul The boy in the striped pyjamas, o dramă a cărei acţiune se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial.
Bruno, fiul unui comandant al unui lagăr de exterminare, se împrieteneşte cu Shmuel, care locuia dincolo de un gard electrificat.
Am rămas marcat de o scenă în care era descris procesul de gazare a prizonierilor, de aceea am căutat nişte informaţii referitoare la gazul folosit.
Dacă sunteţi curioşi citiţi mai departe. Articolul e tradus parţial de aici. Recomand ca mai întâi să vizionaţi filmul. Poate aşa înţelegeţi ce vreau să zic. Gândindu-mă că filmul a fost scris după o carte, şî bănuind că a fost inspirat din fapte reale, în seara aia nu prea am putut dormi.
Zyklon B (în engleză ciclon B) a fost denumirea comercială a unui insecticid pe bază de cianuri cunoscut pentru folosirea de către Germania nazistă, în camerele de gazare din lagărele de exterminare în timpul Holocaustului.
Era compus din acid cianhidric , un stabilizator, şi o substanţă odorantă. Era impregnat pe diferite suporturi absorbante (pelete).
Zyklon B era depozitat în containere etanşe, pentru că, o dată expus la aer, acesta elibera acid cianhidric (HCN), foarte toxic pentru om.
Zyklon B a fost folosit în lagărele de la Auschwitz Birkenau, Majdanek, Sachsenhausen. În alte lagăre de exterminare, era folosit monoxidul de carbon de la motorul maşinilor. Multe dintre victime au fost evrei şi de aceea gazul Zyklon B gaz a devenit un simbol al Holocaustului.
Iniţial, Zyklon B a fost folosit în lagărele de concentrare pentru dezinsecţie şi pentru a ţine sub control tifosul. Cel folosit în camerele de gazare a fost intenţionat fabricat fără substanţa odorizantă.
In ianuarie sau februarie 1940, 250 de copii de ţigani de la Brno, din lagărul de concentrare Buchenwald au fost folosiţi drept cobai pentru testarea gazului Zyklon B.
Pe 3 septembrie 1941, circa 600 de prizonieri de război sovietici şi 250 de prizonieri polonezi gravi bolnavi au fost executaţi prin gazare în lagărul de la Auschwitz. Aceasta a fost primul experiment cu Zyklon B de la Auschwitz. Experimentele au durat mai mult de 20 de ore.
Potrivit comandantului lagărului Auschwitz, Rudolf Hoss (Hoess), în buncărul 1 erau circa 800 de oameni iar în buncărul 2 circa 1200.
După ce camera de gazare s-a umplut, uşile au fost închise, iar peletele de Zyklon B au fost aruncate în cameră prin găurile de ventilaţie, eliberând gaze toxice.
Persoanele din interior au murit după 20 de minute. S-a estimat că aproximativ o treime au murit instantaneu.
Johann Kremer, medicul SS care superviza execuţia a declarat că putea auzi prin găurile de ventilaţie cum victimele se zbăteau şi urlau, fiind clar că au luptat pentru viaţa lor.
Când au fost deschise uşile, jumătate dintre victime au fost găsite în poziţie semi-ghemuită , unele aveau pielea de culoare roz cu pete roşii şi verzi, iar unele aveau spume la gură sau aveau urechile sângerânde.
Asta şi pentru toţi pentru care neo-naziştii reprezintă nişte eroi în armuri strălucitoare (citit de aici). Poate aşa vă gândiţi de două ori înainte de a susţine nişte posibili criminali.

Scris de Admin 15.12.09 13:45

Hotel din Austria: Nu mai cazam clienti evrei din cauza experientelor neplacute pe care le-am avut cu acestia
http://www.hotnews.ro/stiri-international-5693162-hotel-din-austria-nu-mai-cazam-clienti-evrei-din-cauza-experientelor-neplacute-care-avut-acestia.htm
Un hotel din Austria a refuzat sa cazeze o familie de evrei ortodocsi, suscitand un val de indignare, anunta presa locala, citata de AFP. Noul incident vine pe fondul unei recrudescente a manifestarilor cu caracter antisemit din aceasta tara.

Evreii, care locuiesc in Viena, au incercat sa-si rezerve o camera pentru a-si petrece vacanta la Serfaus (vest), in Tirol, dar raspunsul primit prin mail i-a lasat fara replica: "Nu mai cazam clienti evrei din cauza experientelor neplacute pe care le-am avut cu acestia", scrie cotidianul regional Tyroler Tageszeitung.

Incidentul a fost condamnat de comunitatea evreiasca din Tirol, precum si de primarul comunei, Georg Mangott, care au denuntat acest comportament drept inacceptabil.

Un alt incident antisemit care a marcat Austria recent: activisti nazisti cu cagule au perturbat sambata ceremonia de comemorare a eliberarii lagarului nazist de concetrare de la Mauthausen, scandand "Heil Hitler" si salutand fostii deportati francezi si italieni cu binecunoscutul salut nazist.

Parchetul vienez a fost sesizat, de asemenea, de prezenta unui afis controversat care apartinea unui partid de extrema dreapta din Austria, FPÖ, si care proclama: "Occidentul in mainile crestinilor".

Scris de Admin 15.12.09 11:06

Cum se transforma Holocaustul intr-o farsa

Am jurat in tinerete ca nu voi calca niciodata pe pamant german, dar iata ca procesul lui John Demianiuk m-a facut sa-mi calc juramantul. Ucraineanul acesta acuzat de uciderea a zeci de mii de evrei in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial a atras la München sute de reprezentanti mass-media, spectacolul merita. Pentru ca de un spectacol e vorba.

Demianiuk, banuit de a fi fiorosul "Ivan cel Groaznic", un nenorocit de kapo care ardea oameni in cuptoarele de la Treblinka, a fost extradat de americani Israelului in urma cu 22 de ani. Sase ani a durat procesul sau la Ierusalim, si in cele din urma, un verdict socant dat de cei cinci judecatori ai Tribunalului Suprem al Israelului l-a achitat pe Demianiuk din "lipsa de dovezi sigure". Inca de pe atunci s-a comentat despre acest proces, nedorit de nimeni, intentat unui oarecare individ, rotita insignifianta in uriasa masinarie a mortii naziste. Demianiuk a revenit in Statele Unite, la sotia si fiul sau, facand mare caz de nevinovatia recunoscuta de Tribunalul israelian. Dar acest Tribunal nu-i legitimase nevinovatia, ci declarase doar ca nu are "dovezi sigure" asupra identitatii acuzatului.
Demianiuk nu neaga originea sa ucraineana, el jura ca a cazut prizonier la germani si silit sa fie paznic in lagarul de exterminare de la Sobibor (Polonia). Mai jura ca nu a omorat evrei si nu a lucrat la cuptoarele mortii. Demianiuk mai jura ca e un crestin cu frica de Dumnezeu, a avut o viata zbuciumata, dar evreii vor
sa-l duca la spanzuratoare. Paradoxal e faptul ca evreii ar fi putut cu usurinta sa-l spanzure, dar l-au eliberat si l-au lasat in plata Domnului. Americanii si germanii sunt cei care se straduiesc acum sa-l spanzure. Americanii l-au expulzat a doua oara din Statele Unite si l-au trimis plocon Germaniei sa-l judece. De ce Germania si nu Ucraina? Se pare ca americanii nu au avut incredere in justitia ucraineana, in schimb nemtii, deh, sunt nemti! Dar Demianiuk era cetatean american, de ce nu-l judeca un tribunal din Statele Unite? Ucraineanul acesta foarte batran este un soi de dinozaur din vremurile de demult, cine a decis sa-l readuca intr-o boxa germana ori e un cinic fara lecuire, ori pur si simplu a dorit sa ia in deradere tragedia Holocaustului. La cei 90 ani ai sai, Demianiuk isi joaca rolul de victima cu un neasemuit talent. Adus in sala de judecata cu targa, acoperit cu un cearceaf alb, tine ochii inchisi si din gura larg deschisa se aud horcaituri de muribund. Trei medici germani au decis insa ca e sanatos tun si poate fi judecat. Cat de sanatos poate fi un batran de 90 de ani e o chestie interpretabila. De altfel, dupa doua zile de proces, Demianiuk a facut temperatura si Tribunalul si-a intrerupt lucrarile. Vor fi reluate la 21 decembrie. Daca Demianiuk va putea ajunge la Tribunal, fie chiar adus pe targa.
Demianiuk este acuzat de moartea a 29.000 de evrei la Sobibor si daca va apuca ziua cand se va pronunta verdictul, e aproape sigur ca va fi recunoscut vinovat. Nemtii au nevoie ca un ucrainean sa fie monstrul care i-a omorat pe evrei la Sobibor si i-a ars in cuptoarele de la Treblinka. Israelienii s-au ferit de aceasta capcana si nu l-au condamnat pe ucrainean, dar nemtii nu vor ezita s-o faca. Istoria crimelor nazistilor germani trebuia asezonata cu picanteria procesului intentat ucraineanului muribund. Vinovatiile trebuiau reimpartite: un Hitler - un Demianiuk, un Eichmann - din nou ucraineanul... Asa devine Holocaustul o farsa!

Scris de Admin 15.11.09 12:38

Inca un proces impotriva crimelor naziste
In fata Tribunalului regional din Aachen a debutat unul din ultimele procese deschise in Germania impotriva unor prezumtivi criminali de razboi din perioada nazista.
***
Acuzatul, in virsta de 88 de ani, este banuit ca a impuscat in 1944 trei cetateni olandezi, in calitate de membru al unui escadron SS. In Olanda, invinuitul a fost condamnat deja la moarte imediat dupa razboi, dar sentinta nu a fost aplicata fiindca acesta s-a refugiat la Eschweiler, in apropiere de Aachen. Decenii la rind, au existat controverse juridice, legate de posibilitatea unei extradari.
Faptele s-au intimplat pe 3 septembrie 1944, in apropiere de Haga. Acuzatul, Heinrich Boere, perchezitioneaza impreuna cu un complice casa olandezului Teun de Groot. Este ora 7.30 dimineata si de Groot, director de fabrica, deschide usa in pijama. Cei doi straini ii cer actele. Cind el le prezinta, Heinrich Boere si complicele sau il impusca fara somatie. Fiul lui Teun de Groot nu a uitat nici pina in ziua de astazi aceasta dimineata de groaza. El va urmari procesul de la Aachen in calitate de co-acuzator, transmite Deutsche Welle.
Oficiul central pentru urmarirea crimelor naziste de la Dortmund il acuza pe Boere, astazi in virsta de 88 de ani, ca a ucis in Olanda trei civili, in calitatea sa de atunci de membru al SS si al escadronului Feldmeijer. Faptele ce i se imputa au fost comise in iunie si septembrie 1944.
Procurorul sef de la Dortmund, Ulrich Maas a explicat:
„Acest escadron avea sarcina sa execute misiuni de razbunare, atunci cind germani, functionari, militari etc., aveau de suferit sau chiar erau ucisi. Acest escadron SS ii tragea la raspundere, adica ii impusca pe oameni cunoscuti, in parte cetateni olandezi, care erau de notorietate pentru faptul ca nu simpatizau cu germanii”.
In total, organizatia Feldmeijer, un veritabil escadron al mortii, a ucis aparent peste 50 de cetateni olandezi.
Boere, fiul unui olandez si al unei germane, s-a nascut in 1921 la Eschweiler. La 18 ani a intrat in Waffen SS, a luptat pe frontul de rasarit impotriva sovieticilor, pentru ca apoi sa devina, in 1944, membru al escadronului Feldmeijer.
Toti membrii organizatiei au jurat sa nu vorbeasca despre activitatea lor. Cine incalca juramintul risca sa ajunga intr-un lagar de concentrare.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe 10 mai 1945, Boere este arestat si inchis in penitenciarul Faltenburg. Faptele pentru care este acuzat astazi au fost recunoscute de el atunci, declara avocatul apararii, Gordon Christiansen.
„El a declarat atunci ca este constient de faptul ca a comis crime la vremea respectiva si ca intelege ca trebuie sa dea socoteala pentru faptele sale. Din punctul nostru de vedere, el nu a declarat ceva contrar pina in ziua de astazi”.
Boere a reusit sa evadeze din inchisoare in 1947. Tribunalul extraordinar din Amsterdam il condamna la moarte in 1949, in contumacie. Mai tirziu, pedeapsa a fost comutata in inchisoare pe viata.
Decenii la rind Boere a lucrat, nedescoperit, ca miner la o mina din apropiere de Aachen. La mijlocul anilor 80, olandezii au inceput sa faca presiuni in vederea extradarii sale pentru executarea sentintei.
Incepe o indelungata controversa juridica intre cele doua tari, care sfirseste astazi in fata Tribunalului regional Aachen. Procesul intentat lui Boere este probabil unul din ultimele procese mari din Germania pentru crime de razboi naziste.

Scris de Admin 09.11.09 15:47

Germania: O sinagogă a fost profanată, fiind desenate zvastici pe pereţi

Mai multe zvastici au fost desenate pe
unul dintre pereţii unei sinagogi din Dresda, în estul Germaniei, a
anunţat poliţia locală duminică, înaintea aniversării pogromului
împotriva evreilor din 1938, cunoscut drept "Noaptea de Cristal",
informează AFP.

"Inscripţii interzise prin Constituţia germană şi
care vizau comunitatea evreiască, precum şi zvastici" au fost desenate
cu vopsea neagră pe unul dintre zidurile sinagogii, pe o lungime de
zece metri, potrivit comunicatului poliţiei.
Aceste profanări au avut loc în noaptea de
sâmbătă spre duminică şi au fost descoperite duminică dimineaţa de o
patrulă, precizează poliţia, care a deschis o anchetă pentru incitare
la ură rasială şi a lansat un apel martorilor.
Data de 9 noiembrie marchează luni 20 de ani de
la căderea Zidului Berlinului, precum şi cea de-a 71-a aniversare a
"Nopţii de Cristal" comisă de nazişti în noaptea de 9 spre 10 noiembrie
1938, când bunurile evreilor din toată Germania au fost devastate şi
incendiate, şi care a reprezentat preludiul Holocaustului.
În 2008 au avut loc comemorări oficiale pentru
împlinirea a 70 de ani de la acest pogrom, dar în acest an ele vor fi
rare din cauza festivităţilor care marchează căderea Zidului.
"Noaptea de Cristal" a însemnat distrugerea a 300
de sinagogi şi a zeci de magazine şi locuinţe aparţinând evreilor. În
timpul pogromului au murit 90 de evrei, iar 30.000 au fost arestaţi şi
apoi duşi în lagăre de concentrare.
Istoricii apreciază că naziştii doreau să testeze reacţia opiniei publice germane faţă de violenţa antisemită.

Scris de Admin 04.11.09 19:53

Controversatul evreu rătăcitor

http://fcer.jewish.ro/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=313:controversatul-evreu-rtcitor&catid=88:articole-prezentari-de-carti-recenzii&Itemid=123

Desigur,
legenda evreului sau jidovului rătăcitor nu a fost favorabilă evreilor,
ea a creat un stereotip de om fără patrie, fără casă, în care nu poţi
avea încredere. Antisemitismul s-a alimentat din trei surse mai des
citate – acuzaţia de deicid sau de trădare a Mântuitorului, de omor
ritual adică de utilizare a sângelui de creştin pentru pregătirea
azimei de Pesah şi acuzaţia de complot împotriva omenirii, în scopul
înrobirii acesteia, concretizată în falsele „Protocoale ale Sionului”.
„Jidovul rătăcitor” este o legendă adiţională la sacrificarea
Mântuitorului. In anul 1602 apărea în Germania o broşură ce avea să se bucure de un mare interes – „ Scurtă descriere şi povestire despre un evreu pe nume Ahasverus” . Din ignoranţa necunoscutului autor, numele regelui persan din Cartea Esterei era transferat unui cizmar evreu din Ierusalim, în vremea sacrificării lui Isus, care i-a refuzat Mântuitorului un pahar de apă şi un răgaz de odihnă. Isus i-a prezis
lui Ahasverus că va merge necontenit prin lume, ceea ce s-a şi
întâmplat, spune legenda, pentru că acest evreu a colindat prin secole
şi va colinda lumea până la Judecata de Apoi.
Evul Mediu a mai cunoscut personaje precum Olandezul zburător ( legendă
preluată de Wagner), alţi Zburători, din folclorul unor popoare( chiar
la români), folclorul marinarilor, piraţilor, etc. Literatura
şi, în secolul XX, cinematograful au beneficiat de asemenea legende.
Ahasverus a avut predecesori în mitologia indică ( Pindola cel izgonit
din Nirvana, Harut şi Marut în folclorul arab, îngeri pedepsiţi pentru desfrâu, Prometeu, Tantal, Sisif, în mitologia greacă,călugărul Isidor din secolul VII e.a. care se întâlneşte cu un etiopian ce aminteşte de Patimile lui Christos, Malchus din comentariile creştine, un slujitor ce l-a lovit pe Isus,ş.a.). Este limpede că legenda jidovului rătăcitor este o făcătură care nu se bazează pe Noul Testament. O asemenea scenă nu ar fi scăpat nerelatată de evanghelişti. Pe fondul acuzei de deicid s-a adăugat ca un apocrif şi această legendă. Literatura
a mai reflectat cazuri de evrei acuzaţi prin extrapolare, Shylock,
cămătarul lui Shakespeare, evreul Suess, Joseph Oppenheim, eroul lui
Feuchtwanger, care descrie un caz real, ş.a.De la evreul rătăcitor la
Holocaust antisemitismul a făcut mai mulţi paşi pe un drum presărat cu
crime şi acuze dintre cele mai absurde.

Scris de Admin 05.10.09 19:06

Ajutoare umanitare pentru supravieţuitorii Holocaustului: fundaţia germană "Memorie, responsabilitate şi viitor"
La Praga şi Terezin se desfăşoară o conferinţă internaţională despre Holocaust, la care participă reprezentanţi din 49 de ţări. Printre aceştia se numără fundaţia "Memorie, responsabilitate şi viitor" din Germania.

Fundaţia germană "Memorie, responsabilitate şi viitor" a sprijinit anul trecut o serie de proiecte umanitare în zece ţări cu aproximativ trei milioane de euro. Printre acestea se numără o organizaţie socială într-o suburbie a Moscovei, care le oferă victimelor nazismului posibilitatea de a se întâlni săptămânal pentru a-şi împărtăşi experienţele:
"Vin, de pildă, foşti prizonieri care au fost supuşi la muncă forţată, şi care au primit deja despăgubiri materiale de la fundaţia noastră. La această "masă rotundă" iau parte şi foşti prizonieri de război, care nu au primit nici un fel de sprijin material sau despăgubiri, dar şi foşti prizonieri ai lagărelor staliniste. La întâlnirile săptămânale vin mereu şi tineri, ceea ce este foarte important pentru cei vârstnici, care simt astfel că istoria lor are un impact asupra noii generaţii", a explicat Martin Salm, directorul fundaţiei germane, care sprijină programe de acest fel în mai multe ţări est-europene şi în fostele state ale Uniunii Sovietice.
"Despăgubirile materiale oferite de Germania supravieţuitorilor Holocaustului nu au fost suficiente"
Despăbugirile materiale oferite de Germania supravieţuitorilor Holocaustului nu au fost suficiente, a subliniat Salm. Din acest motiv, fundaţia pe care o conduce nu se rezumă doar la sprijinul financiar al victimelor, ci se implică şi în diferite proiecte umanitare şi educaţionale. Fundaţia are o reputaţie excelentă, ceea ce îi permite să găsească rapid parteneri pentru proiectele din ţările în care trăiesc victime ale nazismului.
Soarta cea mai dură au avut-o foştii prizonieri ai lagărelor naziste şi foştii prizonieri de război originari din URSS, care s-au întors după război în Uniunea Sovietică, a explicat Martin Salm. În regimul stalinist, ei erau priviţi ca nişte colaboratori şi trădători, devenind victime pentru a doua oară. De teamă, majoritatea celor întorşi nu vorbeau deschis despre ororile trăite în lagărele naziste.
Planul lui Martin Salm: o colaborare la nivel european pentru sprijinirea victimelor
"De-abia după prăbuşirea blocului sovietic a fost posibilă o perspectivă mai obiectivă asupra situaţiei. Iar sumele pe care le-au primit aceşti oameni din partea fundaţiei "Memorie, responsabilitate şi viitor" i-au ajutat să fie mai respectaţi şi apreciaţi în propriile lor ţări. Desigur, despăgubirile materiale sunt mai degrabă un simbol, dar acest simbol al reconcilierii omului cu propriul destin este foarte important", este de părere Martin Salm.
La conferinţa despre Holocaust, care se desfăşoară până pe 30 iunie la Praga şi Terezin, Martin Salm a propus ca statele europene să colaboreze în domeniul sprijinirii victimelor nazismului. Conform estimărilor, dintre aceste victime mai trăiesc în prezent în jur de 2,5 milioane de persoane.
Autori: Marcel Fürstenau / Alexandra Sora
http://www.dw-world.com/dw/article/0,,4438721,00.html

Scris de Admin 05.10.09 19:01

Unicitatea antisemitismului nazist

Legarea acuzatiilor antisemite de problema rasiala a determinat gravitatea extrema si efectele genocide ale nazismului.Nazistii credeau ca evreii sunt raspunzatori de ceea ce era privit ca degenerarea societatii moderne. Hitler vedea ideologiile moderne ce sustineau ideea de egalitate si emancipare ca pe o revolta a claselor si indivizilor inferiori condusi de evrei.

Nazistii considerau bolsevismul ca pe cea mai radicala forma recenta a vechii conspiratii evreiesti ce urmarea dezmembrarea si dezintegrarea natiunii, iar pentru Hitler nazismul era o doctrina a salvarii umanitatii de pericolul evreiesc-bolsevic. Era convins ca rasa germana trebuia sa dobandeasca si sa pastreze suprematia totala prin razboiul total impotriva evreilor, un razboi in care unica alternativa, pentru ambele tabere, era victoria sau disparitia totala.
Accesiunea nazistilor la putere

Pana in 1929, Partidul Nationalist Socialist Muncitoresc din Germania, asa cum se numea oficial Partidul Nazist, era un partid politic mic. Apoi, in alegerile parlamentare din 1930 partidul a obtinut mai mult de 18 procente din numarul total de voturi, comparativ cu 2.5 procente in 1928. Majoritatea voturilor in favoarea nazistilor veneau din partea clasei de mijloc si a celor cu situatie economica buna si nu a muncitorilor sau somerilor.
Factorii principali in succesul electoral al nazistilor au fost: furia latenta provocata de colapsul militar al Germaniei spre sfarsitul primului razboi mondial; resentimentul fata de Tratatul de la Versailles care a pus capat razboiului si a impus conditii foarte aspre Germaniei; depresiunea economica mondiala din anii 1930; teama de raspandirea comunismului; personalitatea carismatica a lui Hitler.
Pana in 1930, Germania nu a fost capabila sa ajunga la un consens politic. Faptul ca nici un partid nu a putut constitui un guvern majoritar a creat un vacuum de putere si o instabilitate politica in Reichstag, parlamentul german.
Majoritatea germanilor doreau sa inlocuiasca republica, si multitudinea ei de partide aflate in competitie, cu un sistem autoritar ce promitea stabilitate si locuri de munca. Ca urmare, nazistii au castigat popularitate in alegerile din 1930.
In alegerile parlamentare din septembrie 1932, au obtinut un rezultat inca si mai bun, cu aproximativ 38 procente din voturi. Nu au obtinut majoritatea in Reichstag, dar sprijinul primit de Hitler din partea Partidului Conservator a oferit baza necesara pentru o coalitie de guvernamant. Astfel, la 30 ianuarie 1933, presedintele Paul von Hindenburg l-a numit pe Hitler in functia de cancelar (prim-ministru).
De indata ce au preluat puterea, nazistii au facut din rasism si anti-semitism componentele centrale ale regimului lor. In primele luni la putere, Partidul Nazist a instigat la revolte anti-semite si campanii ale terorii ce au culminat la 1 aprilie 1933 cu un boicot la nivel national impotriva comerciantilor si liber-profesionistilor evrei doctori, avocati, s.a. In plus, noul guvern a emis regulamente si ordonante prin care ii lipsea pe evrei de drepturile civile si mijloacele economice de subzistenta.
Pe 7 aprilie 1933, Parlamentul a adoptat o lege prin care guvernul era abilitat sa ii inlature pe evrei din serviciile administrative germane. Mai tarziu, au fost adoptate acte aditionale prin care se limita numarul studentilor evrei.
Cu toate acestea, Hitler si alti lideri nazisti considerau aceste reglementari insuficiente si au decis sa implementeze un cadru legal complet pentru politicile lor anti-semite. Unul din primele decrete defineau termenul evreu. Cruciala in aceasta determinare era religia bunicilor. Oricine avea trei sau patru parinti evrei era considerat automat ca fiind evreu, indiferent daca persoana respectiva facea sau nu parte din comunitatea evreiasca. Cei care aveau doar doi bunici evrei, cunoscuti ca jumatate-evrei, erau considerati evrei numai daca apartineau religiei iudaice sau erau casatoriti cu un evreu.
Toti ceilalti jumatate-evrei precum si persoanele care aveau numai un bunic evreu erau clasificati ca Mischlinge (metisi). Evreii si Mischlinge erau "non-ariani" in contrast cu germanii "puri" care erau "ariani". In doctrina nazista sublinierea descendentei era privita ca o afirmare a rasei, dar scopul principal al acestor clasificari era delimitarea clara a celor impotriva carora actionau legile si directivele discriminatorii.
Pe 15 septembrie 1935, Reichstagul s-a intrunit la Nuremberg si a adoptat doua legi, cunoscute ca "Legile de la Nuremberg". Prima, Legea Cetateniei Statului, declara ca numai persoanele "cu sange german" pot fi cetateni ai Reich-ului (statului) german, lipsindu-i astfel de cetatenie pe evreii germani. Cea de-a doua, Legea pentru Protejarea Sangelui si Onoarei Germane, formaliza barierele intre evrei si germani interzicand casatoria si relatiile sexuale intre evrei si "ariani". Astfel, nazistii i-au lipsit pe evreii germani de drepturile lor civile si i-au exclus efectiv din viata sociala si culturala. Politica lor s-a indreptat apoi spre exproprierea proprietatilor evreiesti cu intentia de a-i forta pe evrei sa emigreze din Germania.
In 1938, evreilor li s-a interzis sa profeseze ca medici si avocati si au fost obligati sa-si inregistreze proprietatile, ca o masura preliminara a confiscarii si "arianizarii" lor sau vanzarii fortate catre germani. In fapt, guvernul ii forta pe evrei sa accepte de la cumparatorii "ariani" preturi care reprezentau doar o fractiune din valoarea reala a proprietatilor.
Cand nazistii au preluat puterea in Germania, episcopii catolici germani au crezut ca Hitler va proteja civilizatia crestina a Europei de pericolul bolsevic si, de aceea, au acceptat regimul nazist si au sprijinit politica externa nationalista a acestuia.
In ciuda opozitiei fata de doctrina rasista a lui Hitler, liderii Bisericii Catolice si ai altor biserici crestine nu au adoptat o pozitie oficiala impotriva politicii anti-semite. Marile biserici crestine ofereau sprijin duhovnicesc evreilor convertiti la crestinism care erau persecutati de nazisti, dar nu au reactionat cand nazistii au introdus legislatia rasista, cand au instigat atacuri fizice impotriva evreilor si nici cand au inceput deportarea si exterminarea evreilor.
Atitudinea celor mai inalti prelati ai Bisericii Romano-Catolice sub Papa Pius al XII-lea a fost asemanatoare celei a episcopilor catolici germani. Papa nu a criticat niciodata persecutarea evreilor, nici nu a amenintat cu excomunicarea lui Hitler (care era catolic) sau a altor catolici implicati in Holocaust. Mai mult, desi Papa si consilierii sai erau foarte bine informati cu privire la exterminarea evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, au refuzat sa condamne aceasta crima pe motivul ca Cetatea Vaticanului, micul stat independent aflat sub autoritatea Papei, trebuia sa pastreze o neutralitate stricta in relatiile internationale.
Dupa anexarea Austriei de catre Germania, in martie 1938, aceleasi masuri anti-semite au fost implementate si aici. Peste un an, aceste masuri erau aplicate in Boemia si Moravia, teritorii pe care Germania le-a ocupat dupa dezmembrarea Cehoslovaciei.
Pana in 1938, doua treimi din evreii germani parasisera tara si 60% din cei care au ramas isi pierdusera proprietatile. Activitatile anti-semite ale nazistilor au culminat cu pogromul din Noaptea de cristal (in germana: Kristallnacht, care s-a desfasurat pe intreg teritoriul Germaniei si Austriei in noaptea de 9 noiembrie 1938. In acea noapte, bande de nazisti au ucis 90 de evrei, au batut alte cateva sute, au demolat 76 de sinagogi si au incendiat alte 191 si au distrus si vandalizat mii de magazine si birouri de afaceri detinute de evrei. Autoritatile au arestat 30.000 de evrei pe care i-au trimis in lagare de concentrare unde au fost supusi unui tratament inuman.
Pogromul Noptii de Cristal a marcat un punct de rascruce pentru actiunile naziste impotriva evreilor, pentru ca a fost prima situatie din istoria moderna in care violenta a fost indreptata pe scara larga si in mod deliberat impotriva evreilor intr-o tara vest europeana. La o intrunire organizata la doua zile dupa pogrom, liderii nazisti au decis ca evreii din Germania trebuie sa suporte costurile distrugerilor indiferent de acoperirea pe care o aveau prin asigurari.

http://www.askmen.ro/Unicitatea_antisemitismului_nazist-a1660.html

Scris de Admin 05.10.09 18:58

Rescrierea istoriei - de ce nazismul nu e egal cu comunismul Europa este strabatuta de febra regandirii trecutului, iar istoricii sunt preocupati, mai nou, sa rescrie istoria intr-un mod periculos. Blamarea URSS pentru cel de-al doilea razboi mondial nu este doar o absurditate, ci da si apa la moara urmasilor colaboratorilor nazistilor.

Oricat de mult ar fi fost manipulata istoria anului 1939, pentru a justifica noile razboaie impotriva unor noi dusmani, responsabilitatea pentru cea mai mare conflagratie din istoria lumii a cazut mereu in spatele regimului nazist si al lui Hitler, scrie The Guardian.

Mai nou insa, alimentati de renasterea dreptei nationaliste in estul Europei si de revizionismul istoric care incearca sa puna semnul de egalitate intre nazism si comunism, unii istorici occidentali au profitat de aniversarea a 70 de ani de la invadarea Poloniei de catre Hitler pentru a sustine ca Uniunea Sovietica este vinovata in egala masura pentru declansarea razboiului.

Unii au spus ca Stalin a fost "complicele lui Hitler", altii ca a fost "in aceeasi masura agresor ca si Hitler", in vreme ce o alta tabara insista ca pactul de non-agresiune Molotov-Ribbentrop a fost "unda verde pentru Holocaust".

Avand in vedere ca Uniunea Sovietica a jucat un rol clar in infrangerea lui Hitler, platind cu 25 de milioane de suflete, nu e de mirare ca rusii sunt indignati de aceste acuzatii.

Pactul din august 1939 a fost, intr-adevar, un act de realpolitik si se poate spune ca Stalin s-a folosit de el pentru a castiga timp si pentru ca ...

Scris de Admin 01.10.09 14:45

AUFSEHERINEN

Reprezentantele tipice ale criminalilor nazişti de sex feminin au fost, incontestabil, die Aufseherinen, gardienele din lagărele de concentrare.Când fostele prostituate, vagaboande, slujnice alungate din case pentru furt, cu copii abandonaţi în parcuri, bucătărese dovedite a fi hoaţe de meserie se vedeau îmbrăcate pentru prima oară în uniforma gri-verzuie, impecabil călcată, simţeau brusc cum în venele lor zvâcneşte „sângele pur arian de Űbermensch”, ca în trupul oricărui SS-ist din Totenkopfeinheiten, unităţi SS cap de mort. Isterice şi sadice, arogante şi neîndurătoare în cruzimea lor, die Aufseherinen, gardienele din lagărele de concentrare, batjocoreau, torturau şi ucideau în bătaie pe deţinute. Traversau în lung şi în lat lagărul, lovindu-şi ritmic carâmbii cizmelor noi cu cravaşa, iar în ochii lor tulburi se învălmăşeau ura, cinismul, dispreţul, setea turbată de răzbunare. Pentru trecutul lor murdar, pentru tot ce-au ratat, pentru toate umilinţele pe care le-au îndurat trebuiau să plătească deţinutele din lagăr. Căutau, cu ochi răi, femeile slăbite, înspăimântate şi se năpusteau asupra lor. Unele, dimpotrivă aţâţate de o invidie sălbatică, preferau să le calce în picioare pe cele care erau în putere, iar lagărul nu reuşise să le anuleze întreaga frumuseţe. Sadismul şi ferocitatea nici unui SS-ist nu puteau egala cruzimea unei Aufseherin, unei gardiene, cruzime generată pur şi simplu de Schadenfreude, de bucuria răutăcioasă prilejuită de nenorocirea altuia.SS-istul care bătea un Häftling pentru a-şi potoli furia, după 20, după 40 de minute obosea şi se calma. Cel care lovea pentru a pedepsi, când v edea ţâşnind sângele victimei considera că scopul a fost atins. Die Aufseherin, gardiana care bătea o deţinută din Schadenfreude, nu cunoştea nici o limită. Nu putea trece pe lângă o deţinută să n-o înjure, să n-o izbească, să n-o umilească, să nu-i pricinuiască o durere care să-i menţină elixirul vieţii: die Schadenfreude.Pe deţinutele de la Rawensbrück le cuprindea groaza când, printre ele, apărea die Aufseherin, gardiana Dorothea Binz. Traversa lagărul, trecea printre barăci şi izbea pe oricine întâlnea în cale. Izbea cu bâta, cu cravaşa, cu centura. Ochii îi scânteiau de Schadenfreude, de o bucurie răutăcioasă, ori de câte ori lovea. Altfel avea o privire tulbure. Într-o singură împrejurare îi scânteiau ochii fără să lovească. Când câinii-lup, asmuţiţi de ea, sfâşiau trupul unei deţinute.O supravieţuitoare, Olga Golovina, care la vârsta de 21 ani ajunsese deţinută la Rawensbrück, avea s-o descrie, peste 39 de ani, astfel: „Îmi amintesc cum se plimba prin lagăr supraveghetoarea Dorothea Binz.

O văd şi acum în faţa ochilor. În întâmpinarea ei vine o deţinută. Istovită, deţinuta se împiedică, cade. Cu eforturi supraomeneşti se ridică şi merge mai departe.Era suficient ca Dorothea să vadă o scenă ca asta. Apăsa pe pedalele bicicletei şi o trântea la pământ pe nefericită. Apoi chema câinii şi-i asmuţea asupra victimei. Erau nişte câini răi, înfiorători, dresaţi să sfâşie omul în bucăţi până când acesta înceta să respire!”Germaine Tillion, în cartea sa „Rawensbrück”, o surprinde pe Dorothea Binz, într-una din ipostazele ei obişnuite, după aplicarea faimoaselor 25, 50 sau 75 de lovituri cu bâta. „Victima era pe jumătate goală, culcată la pământ aparent fără cunoştinţă şi plină de sânge de la glezne până la mijloc. Binz o privea, apoi, fără să spună un cuvânt, s-a urcat cu picioarele pe pulpele ei însângerate, cu călcâiele pe una iar cu vârfurile pe cealaltă, şi a început să se legene din faţă în spate, lăsându-se cu toată greutatea corpului când pe vârful picioarelor, când pe câlcâie. Femeia poate că era moartă, oricum era complet leşinată, fiindcă n-a reacţionat deloc. După câteva clipe, Binz a plecat cu amândouă cizmele năclăite de sânge.”Se amuza ţinând deţinutele ore întregi în poziţie de drepţi şi pălmuindu-le. Distracţia ei preferată a rămas însă intrarea cu bicicleta într-un grup de deţinute. Când trecea peste trupurile celor ce se prăbuşeau, izbucnea în hohote de râs.Acel râs drăcesc, alimentat de elixirul vieţii ei, die Schadenfreude, bucuria răutăcioasă la nenorocirea altuia, n-a fost curmată definitiv decât în 1947, când a fost spânzurată.Spaima deţinutelor de la Birkenau – pe care le bătea cu cravaşa, le izbea cu cizmele ei impecabil lustruite, le tortura cu ferocitate – a fost Marie Mandel, şefa tuturor Aufseherin-elor din toate lagărele de femei de la Birkenau-Auschwitz.La trierea mamei şi fraţilor mei pentru camerele de gazare a stat în dreapta lui Mengele. A asistat, pe rampa morţii, la toate trierile deportaţilor din nordul Transilvaniei cotropite de horthyişti.A fost condamnată la moarte în Decembrie 1947 de Tribunalul popular suprem din Cracovia. Reproduc din motivarea sentinţei: „A ales personal pentru experienţele medicale 80 de deţinute .... Acuzata, împreună cu medici şi ofiţeri, stabilea victimele destinate gazării în timpul exterminării în masă a evreilor din Ungaria. ... La sosirea transportului de femei ruse din Vitebsk a smuls copiii din braţele mamelo lor şi i-a aruncat în camioane ca pe nişte pietre. Din proprie iniţiativă, acuzata a trimis la moarte în camerele de gazare sau prin injecţii cu fenol femeile gravide ... A efectuat în lagărul de femei Birkenau, în Decembrie 1942, pe un ger năprasnic, deparazitarea femeilor. Baia a durat de dimineaţă până la orele 16. Acuzata se plimba cu o cravaşă în mână printre deţinutele goale şi nemâncate, silite să stea ore în şir, în gerul puternic de afară. Cel puţin un sfert din aceste femei, îngheţate şi înfometate, au fost duse cu autocamioanele. Cele mai multe dintre ele au murit ... Acuzata a ordonat la Birkenau ca nou-născuţii să fie arşi în cuptoare, iar sugacii să fie luaţi de la mamele lor şi ucişi ...”Nici cea mai completă sentinţă de condamnare la moarte şi nici toate câte s-au pronunţat la un loc n-au putut cuprinde şirul nesfârşit al fărădelegilor săvârşite de reprezentantele tipice ale criminalilor nazişti de sex feminin: die Aufseherinen, gardienele din lagărele de concentrare.

http://fcer.jewish.ro/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=45%3Aintrebarea-1&catid=60%3Aoliver-lustig-supravietuitor-birkenau-auschwitz&Itemid=53&limitstart=11

Scris de Admin 21.09.09 14:37

Apare conducatorul

Spuneam ca Dietrch Eckart, un betiv
bonom si unul dintre poetii cunoscuti ai Germaniei era fascinat de
planul de dominare a lumii. Eckart era membru al Societatii Thule, toti
membrii ei fiind foarte influentati de "teozofie". Termenul provine de
la alaturarea cuvintelor grecesti theos ( zeu ) si sophia
( intelepciune ) si a fost interpretat ca insemnând "intelepciune
divina". Cuvântul a inceput sa fie folosit in 1875, când o mistica
rusoaica de origine rusa, pe nume Helena Petrovna Blavatsky, a
intemeiat in New York Societatea Teozofica. Ea emigrase in America in
1873, dupa ce timp de mai multi ani calatorise in scop de cercetari
atât in Europa, cât si in Orientul Mijlociu. Intre 1877 si 1888 a
publicat materiale oculte, printre cele mai celebre carti ale sale,
intitulate Isis Unveiled si The Secret Doctrine. Ambele
lucrari intentionau sa prezinte o interpretare cvasistiintifica a
religiei, care atunci se afla in declin, din cauza descoperirilor
stiintifice si a teoriilor lui Darwin. In 1878, Blavatsky, impreuna cu
infocatul sau disicipol Henry Steel Olcott, colonel in armata
americana, a mutat sediul societatii la Madras, in India, unde se
gaseste si azi. Apoi, societatile teozofice s-au raspândit in tot
Orientul, prin Europa si America, atragând in mod semnificativ atentia
lumii asupra filozofiilor orientale. Aceasta promovare a budismului si
hinduismului a afectat puternic câteva miscari cu orientare religioasa,
printre care Biserica Catolica Liberala, intitulata "Eu sunt",
Rozacrucienii, Biserica Unitatii si, mai recent, diverse grupuri New
Age. Teozifia isi are originile in opera acelorasi filozofi antici
venerati de societatile secrete ale Francmasoneriei, Illuminati si
Meselor Rotunde, Platon si Pitagora, precum si din scolile de cercetare
a Misterelor Egiptene. Era evident ca Blavatsky se inspira din plin de
asemenea din continutul Talmudului si al Cabalei evreiesti, cimentând
astfel legatura cu Misterele Antice. Societatea Helenei Blavatsky
raspândea credinta intr-un singur creator, considerând ca in Univers
exista o unitate fundamentala care ii include pe toti oamenii, ca in
toate religiile se gasesc interpretari secrete si, punctul cel mai
controversat, ca "marii stapâni" sau "adepti", numiti uneori "Marea
Fratie Alba", dirijeaza in secret evolutia omenirii. Atunci când a
intemeiat sucursala germana a Societatii Teozofice, in 1884, Blavatsky
a inculcat celor care, mai târziu, aveau sa constituie baza teologica a
nazismului, credinta sa in Providenta, reîncarnare, superioritate
rasiala si existenta contactelor cu extraterestrii. William Henry
scria:" Ocultistii germani, ca de exemplu Jorg Lanz von
Liebenfels, Guido von List si Rudolf von Sebottendorff, s-au inspirat
din plin din opera Helenei Blavatsky. Prin lucrarile lor, urmareau sa
demonstreze ca vechii germani fusesera pastratorii unei stiinte secrete
originare din Eden-Atlantida".

"Radacinile rationamentelor ce au
stat la baza multor proiecte naziste de mai târziu pot fi usor
identificate in niste idei popularizate pentru prima oara de Blavatsky"
- spune Levenda, care a descris amanuntit legaturile cu alte organizatii secrete europene. "Avem
Societatea Teozofica, OTO [ Ordo Templi Orientis sau Ordinul
Templierilor Orientali ], Societatea Antropozofica ( condusa de dr.
Rudolf Steiner ) si Ordinul Zorilor de Aur - intrepatrunse intr-o
imbratisare incestuoasa". Imediat dupa Primul Razboi Mondial,
societatile oculte au inceput sa se contopeasca cu activismul politic,
mai cu seama in sudul Germaniei. Münchenul fusese imediat inundat de
refugiati rusi anticomunsiti si Dietrich Eckart a fost incântat sa
gaseasca in continutul cartii Protocoalele Inteleptilor Sionului ceea
ce el considera a fi dovada finala a indelung teoretizatei conspiratii
pentru stapânirea lumii la care participau evreii, masonii si
bolsevicii. El a avut grija ca lucrarea sa fie publicata imediat, iar
aceasta s-a raspândit repede, pe tot teritoriul Germaniei si Europei,
ba chiar si in America. Acest text a fost primit foarte bine, mai cu
seama in Germania, unde populatia nenorocita si saracita se intreba
care fusese motivul infrângerii tarii in razboi. Neavând negri,
hispanici sau asiatici la indemâna, tapii ispasitori pentru toate rele
din Germania au devenit evreii originari din Europa de Est. Raspândirea
Protocoalelor a aprins sentimentele antisemite ce mocneau demult in
inimile nemtilor, transformându-le intr-o flacara arzatoare a urii si
divizarii nationale. Factiunile politice se luptau in toata tara cu
nou-venita filozofie comunista, care câstiga foarte multi aderenti in
rândurile unor oameni dezamagiti si neobisnuiti sa se conduca singuri.
Pentru a contracara atât amenintarea reprezentata de comunism, cât si
haosul ce se raspândea tot mai mult in tara, numai la München s-au
infiintat 24 de organizatii nationaliste de extrema dreapta. Printre
ele se gasea si Societatea Thule, numita astfel dupa tinutul legendar
pe care germanii il considerau patria lor, tinut incatusat de gheturi,
numit "Ultima Thule". Antetul acestei societati era reprezentat de o
zvastica gravata pe o sabie. In conceptia ocultistilor germani, Thule
era un fel de Atlantida Teutona - o legendara insula preistorica,
situata undeva in gheturile nordului, despre care se credea ca este
patria originara a unei civilizatii demult disparute, alcatuita din
extraterestri care pierdusera demult constiinta originilor superiaore,
din cauza ca se inrudisera cu oamenii. Dietrch Eckart, Sebottendorff si
adeptii lor credeau ca, cunostintele avansate din tinutul Thule
supravietuisera de-a lungul secolelor, fiind transmise din generatie in
generatie de catre un grup de initiati alesi "pe sprânceana",
cunoscatori ai acestei intelepciuni secrete si esoterice. Thulistii
cautau continuu sa dobândeasca aceasta intelepciune, prin niste
ritualuri menite sa-i ajute sa ia legatura cu fiinte superioare.

La 7 aprilie 1919, când revolutionarii
comunisti au preluat puterea la München pentru o scurta perioada de
timp, proclamând-o "republica sovietica bavareza", singurii pe care
i-au adunat la un loc pentru a-i executa, considerându-i
contrarevolutionari periculosi cu activitate subversiva, au fost
membrii societatii Thule, intre care se gasea si secretarul acesteia,
printul von Thurn und Taxis. Pâna la 3 mai, insa, veteranii armatei,
strânsi in cadrul Frei Korps ( Corpurile Libere ), având
castile impodobite cu zvastica, emblema Societatii Thule, au scapat
orasul München de bolsevici. Aceasta a fost ultima amenintare serioasa
exercitata de comunism asupra Germaniei, pâna dupa incheierea celui de
al II-lea Razboi Mondial. Monarhistii si industriasii din Societatea
Thule stiau ca, pentru a infrânge sindicatele conduse de socialisti,
trebuiau sa câstige sprijinul muncitorilor de rând. In acest scop, au
adoptat o strategie dubla. In vreme ce cunducatorii industriasilor,
militarilor si intelectualilor din München complotau la sedintele
Societatii Thule ce aveau loc la hotelul "Cele Patru Anotimpuri", a
fost infiintata o a doua organizatie, destinata muncitorilor, denumita
Partidul Muncitorilor Germani, condus de un ziarist sportiv, Karl
Harrer, si de un mecanic de locomotiva, Anton Drexler. Partidul a fost
creat in ianuarie 1919, prin contopirea Muncitorilor Independenti -
condus de Drexler - cu aripa politica, reprezentata de Cercul Politic
al Muncitorilor, condusa de Harrer. Initial, Cercul fusese intemeiat de
catre teozoful Sebottendorff - care a jucat un rol important si in
infiintarea ordinului secret Germanenorden, care folosea
drept paravan Societatea Thule. Versiunile legendei privind tinutul
Thule au aparut treptat sub conducerea lui Dietrch Eckart si a
generalului Heinrich Himmler, care a terorizat o mare parte a lumii
academice germane, obligând-o sa puna cunostintele membrilor sai in
slujba perpetuarii mitului superioritatii "rasiale" a germanilor.

Potrivit
spuselor lui William Bramley, Karl Haushofer era membru al "Vril", o
alta societate secreta, al carei statut se baza pe continutul unei
carti scrise de rozacrucianul britanic Lord Bulward Litton, despre
vizita facuta pe Terra, in trecutul indepartat al omenirii, de catre o
rasa superioara ariana. Haushofer le-a fost mentor din acest punct de
vedere atât lui Hitler, cât si adjunctului acestuia, Rudolf Hess.
Himler era, la rândul sau, unul dintre membrii marcanti ai societatii
"Vril". Haushofer calatorise foarte mult in Orientul Indepartat inainte
de a capata gradul de general in armata Kaiserului. Vechile sale
prietenii cu afaceristi si oameni de stat japonezi au fost esentiale
pentru formarea aliantei nipono-germane din cursul celui de al II-lea
Razboi Mondial. El a fost, deasemenea, primul oficial nazist de rang
inalt care a stabilit relatii importante cu guvernele tarilor Americii
de Sud, in scopul pregatirii unor actiuni militare-politice ce urmau a
fi intreprinse impotriva SUA. Haushofer, ca profesor al Universitatii
de la München, a conceput politica lui Hitler privitoare la Lebensraum
( Politica spatiului vital ) – care pâna atunci fusese afirmata cu
multe ezitari in Germania. Sprijinit de gorilele violente din Miscarea
Camasilor Brune, condusa de capitanul Ernst Röhm, si incitat de
discursurile cu caracter antievreiesc si antibolsevic, ezitantul Partid
al Muncitorilor Germani s-a alaturat opozitiei crescânde fata de
instabilul guvern de la Weimar. Dietrich Eckart, care era membru atât
al partidului abia format, cât si in Societatea Thule, a realizat ca
Partidul Muncitorilor Germani avea nevoie de un conducator. "Avem
nevoie de un om la conducerea acestui partid, care sa nu clipeasca
auzind rafalele de mitraliera. Trebuie sa bagam frica in oasele
gunoaielor astora. Nu putem folosi pentru asta un ofiter, deoarece
oamenii nu-i mai respecta ca pe vremuri. Cel mai bine ar fi sa gasim un
muncitor care sa stie cum sa le vorbeasca...Pentru asta nu are nevoie
de prea mult creier...Trebuie sa fie burlac, asa vom atrage si femeile"
– le spunea el membrilor de partid in timpul unei sedinte din 1919.

Eckart
a gasit omul de care avea nevoie pentru acest partid, in persoana unui
agent al Serviciului Secret de Informatii Militare care fusese trimis
de superiorii sai sa se infiltreze in partid: era vorba despre un
pictor ratat de origine austriaca, pe nume Adolf Hitler, care fusese
cândva descris drept un "copil al Iluminismului". S-a dovedit clar, pe
baza de documente, faptul ca Hitler impartasea interesul lui Eckart
fata de fenomenele supranaturale si oculte. Legaturile lui Hitler cu
fenomenele supranaturale au dobândit un caracter mai personal dupa ce
acesta a orbit din cauza unui atac de yperita, efectuat de britanici in
noaptea de 13-14 octombrie 1918. Fiind trimis intr-un spital din
localitatea Pasewalk, din Pomerania, vederea lui Hitler se imbunatatea,
când a aflat de infrângerea Germaniei si de semnarea armistitiului de
la un pastor aflat in vizita la spital. Pe când lâncezea, in durere si
disperare, Hitler a avut o viziune supranaturala. "Asemenea Sfântului Ioan, a auzit voci ce il chemau sa salveze Germania" – scria Toland. "Deodata
s-a petrecut un miracol, intunericul ce il inconjurase pâna atunci pe
Hitler s-a risipit. Vedea din nou! Asa cum promisese, a jurat solemn ca
<energiile transpunerii in practica a poruncii primite>>". Peter Levanda vedea experienta lui Hitler ca pe "un
fel de iluminare mistica, asemanatoare cu cea traita de Guido von List,
cu multi ani inainte, in timpul propriei sale orbiri temporare, sau cu
cea a lui Saul, orbit pe drumul catre Damasc, caci de atunci incolo,
comportamentul lui Hitler si personalitatea sa s-au schimbat radical".
Dupa razboi, o data ajuns la München , caporalului Hitler i s-a
incredintat neînsemnata sarcina de a pazi prizonierii pâna la preluarea
puterii in oras de catre comunisti, in primavara lui 1919. Atunci când
Reichswehr-ul s-a retras, Hitler a ramas in oras, pentru a-i spiona pe
revolutionari. Mai târziu când armata si Freikorps au
recucerit orasul, Hitler a fost acela care, foarte calm, umbla printre
prizonierii comnunisti, indicându-i pe sefii de celula, ce urmau a fi
ucisi. Ca rasplata a muncii sale desfasurate sub acoperire, Hitler a
fost repartizat la Biroul de Stiri al Departamentului Politic al
Armatei Germane, o operatiune camuflata a Serviciului Militar de
Informatii. Prin toamna lui 1919, lui Hitler i s-a dat misiunea de a
spiona diversele grupari revolutionare care apareau pe tumultoasa scena
politica bavareza a acelor ani. Intr-o zi Hitler a primit ordin de la
Cartierul sau General sa afle ce se ascundea in spatele unei societati
cu caracter aparent politic, care sub titulatura de "Partidul
Muncitorilor Germani" intentiona sa tina o intrunire. El trebuia sa
mearga acolo, sa-i observe si sa raporteze. Acolo a gasit 20-25
persoane care proveneau in marea lor majoritate din paturile inferioare
ale populatiei. Hitler a uluit participantii de la mica adunare,
combatând o propunere prin care se cerea ca Bavaria sa rupa legaturile
cu Prusia. Spre surprinderea sa, Hitler a primit la cazarma, doar
câteva zile mai târziu, o carte postala prin care era informat ca
fusese acceptat ca membru al Partidului Muncitorilor Germani. "Nu
stiam daca e cazul sa fiu plictisit sau sa râd de treaba asta. Nu aveam
nici o intentie de a ma altura unui partid gata format, ci imi doream
unul propriu"- scria el. Totusi, la ordinele superiorilor sai,
Hitler a acceptat. Unul dintre membrii fondatori ai acestui partid era
Dietrich Eckart, la care istoricii se refera adesea caracterizându-l
drept "fondatorul spiritual al National-Socialismului". Eckart a
remarcat la Hitler caracteristicile liderului maleabil pe care il
cautase atât si, curând, il introducea pe noul membru de partid in
cercurile sociale corespunzatoare din München, prezentându-l si
prietenilor sai intelectuali, membri in Societatea Thule. In timp ce
Eckart se gasea pe patul de moarte, in 1923, el a spus: "Urmati-l
pe Hitler! El va dansa, dar eu sunt acela care am compus melodia. Eu
l-am initiat in tainele Doctrinei Secrete, i-am deschis centri de
viziune, oferindu-i mijloacele de a comunica cu Puterile. Nu ma jeliti,
caci prin activitatea mea voi fi influentat istoria mai mult decât
oricare alt german".

"Doctrina
Secreta" care i-a fost impartasita lui Hitler de catre Eckart si
Haushofer, profesor la Universitatea din München, era un conglomerat de
idei si filozofii care-si aveau in cea mai mare parte originea in
operele Helenei Blavatsky si in Societatea Teozofica a acesteia.
Inglobând misticismul oriental si istoria ascunsa, Doctrina se refera
la efortul de a intelege originea omului. Potrivit spuselor lui
Ravenscroft, atunci când Cel de-al Treilea Ochi ( despre care multa
lume crede ca ar gi glanda pineala, situata intre ochi ) s-a "deschis"
catre o viziune completa asupra Cronicii Akashe ( cronica mistica
ascunsa a oemenirii ), initiatul ( in tainele Doctrinei Secrete ) a
devenit un martor viu al intregii evolutii a lumii si omenirii.
Calatorind in timp prin perioade uriase i s-a dezvaluit insusi spiritul
si originea Terrei si a omului: acum putea sa urmareasca destinul in
desfasurare al omenirii prin conditii de viata si cicluri de dezvoltare
aflate in continua schimbare. In cadrul acestei Doctrine,
extraterestrii veniti pe Terra cu mult timp in urma au produs prin
manipulare genetica fiinte hibride de origine umana si divina,
impartite in sapte subrase: rmoahalii, tlavatlii, toltecii, turanienii,
arienii, akkadienii si mongolii. In timpul acestui proces au existat
multe greseli, ceea ce a avut ca rezultat aparitia unor mutanti precum
"uraisii" din mitologia biblica si cea nordica. Aceste rase au trait
cicluri progresive de viata in timpul legendarei Atlantide. O data cu
distrugerea acesteia, rasele s-au raspândit in toata lumea, iar
calitatile lor mintale si fizice au inceput sa degenereze. Speranta lor
de viata s-a micsorat semnificativ, in vreme ce in acelasi timp s-au
"ascutit" procesele de gândire pentru a-i ajuta sa supravietuiasca in
lumea materiala. Rovenscroft scria:” Aceste capacitati de gândire
si perceptie senzoriala au fost dobândite cu pretul pierderii totale a
puterilor magice pe care le aveau asupra naturii si a fortelor vitale
din organismul uman. O data cu pierderea acestor puteri intuitive,
oamenii primitivi au fost invatati de creatorii lor ca mersul tuturor
lucrurilor de pe Terra era dirijat de niste <>
invizibili si ca ei ar trebui sa ii slujeasca fara rezerve pe acestia.
Mai presus de toate, ei au fost invatati sa-si respecte si sa-si
protejeze puritatea sângelui”. Hitler a preluat aceste concepte si
in special cel privitor la arieni si puritatea sângelui. Este
interesant de remarcat ca pâna la epoca lui Hitler termenul de "arian"
( un cuvânt sanscrit care in traducere inseamna "nobil" ) se referea de
obicei pur si simplu la popoarele care foloseau limbi indoeuropene, mai
degraba decât la o rasa umana. Totusi, atât in studiile stiintifice,
cât si in cele oculte, termenul este legat de existenta unui popor
vorbitor al unei limbi indoeuropene, a carui existenta poate fi
identificata in vremurile stravechi. Aceste populatii erau de origine
necunoscuta, dar din cauza unor caracteristici lingvistice comune,
multi savanti cred ca provin din Europa de Nord. O ramura a acestor
arieni a fost descoperita pe teritoriul Irakului de azi si poseda
legende stravechi privitoare la venirea unor zei din cer. O a doua ramura a arienilor patruns in India, contopindu-se cu populatia existenta deja acolo. Prezenta lor este mentionata in Vedele hinduse, fiind de asemenea legata de existenta unor zei care conduceau niste masini zburatoare, denumite "Vimanas". Toate incep sa semene infricosator de mult cu credinta teozofilor referitoare la vizitarea Terrei de extraterestri.

Sprijinit
atât de fondurile primite de la Unitatea Serviciului Militar, comandata
de capitanul Mayr, cât si de anticomunistii ferventi din Societatea
Thule, prin intermediul lui Eckart, Hitler a dobândit repede controlul
asupra Partidului Muncitorilor Germani, partid care a pretins curând ca
ar fi avut un total de 3000 de membri. In 1920, Hitler a schimbat
numele partidului in Nationasozialistiche Deutsche Arbeiterpartei,
Partidul National-Socialist al Muncitorilor din Germania, prescurtat
Nazi. Mai târziu, in acel an, partidul a cumparat un ziar, Völkischer Beobachter (
Observatorul Popular ), cu fonduri provenite de la Serviciul de
Informatii al Armatei, numindu-l pe Eckart ca director. Cotidianul i-a
oferit lui Hitler preconditia necesara pentru desfasurarea activitatii
tuturor partidelor politice germane, adica un ziar in care sa predice
„evangheliile” partidului. Nazistii nu ar fi putut exista niciodata
daca nu ar fi beneficiat de ajutorul Reichswehr-ului si al
Societatii secrete Thule. Pe de alta parte, Hitler a primit fonduri de
la sponsorii corporatisti, care considerau ca national-socialismul este
o alternativa binevenita la comunism. In realitate, industriasii si
afaceristii bogati din cercurile financiar – bancare internationale au
fost cei care i-au garantat succesul lui Hitler.

Scris de Admin 21.09.09 14:35

Aparitia cultului nazist

Spuneam data trecuta ca Hitler nu a
ajuns la putere pentru "calitatile" sale oratorice sau paranormale, ci
a fost "creat". Nazistii lui Adolf Hitler reprezentau mai mult decât o
simpla miscare politica in adevaratul sens al cuvântului; ei se
percepeau ca fiind conducatorii unei miscari cvasireligioase, nascuta
din organizatii secrete, ale caror teluri erau identice cu cele ale
organizatiilor Illuminati si Francmasoneriei. "Ei erau un cult...(si), ca in cazul oricarui cult tipic, principalii lui dusmani erau reprezentati de alte culte" - scria
Peter Levenda, intr-o carte bine documentata, care se refera la
legaturile dintre nazisti si ocultism. Hitler insusi recunostea
existenta acestora declarând:"Oricine interpreteaza
National-Socialismul ca pe o simpla miscare politica nu stie aproape
nimic despre el. El este mai mult decât o religie, reprezentând
hotarârea noastra de a crea un om nou". Acest cult nazist a aparut
dintr-o diversitate de organizatii, teologii si convingeri, prezente in
Germania la sfârsitul Primului Razboi Mondial, toate având radacinile
in misterele grupurilor mai vechi, ca de exemplu ramura bavareza a
organiztiei Illuminati, Germanenorden, Francmasoneria si Cavalerii
Teutoni culminând apoi cu organizatia Thule.

O preconditie pentru intelegerea acestui
fundal istoric o reprezinta intelegerea continutului cartii
"Protocoalelele batrânilor intelepti ai Sionului", care reprezinta o
lista de proceduri ce trebuie aplicate pentru a obtine dominatia
mondiala. S-ar putea ca acest document sa fi cauzat in lume mai mult
haos decât orice alta lucrare literara din istoria moderna a omenirii.
O asemenea versiune a "Protocoalelor" a aparut pentru prima oara in
1864, in Franta, intr-o carte intitulata "Dialogue in Hell Between Machiavelli and Montesquieu or the Politics of Machaivelli in the Nineteenth Century by a Contemporary".
Cartea a fost scrisa de un avocat francez pe nume Maurice Joly, fiind
publicata nesemnata; publicarea ei a fost considerata ca o satira
politica la adresa masinatiunilor in stil machiavelic puse la cale de
Napoleon al III-lea. Din câte se spune, Joly era prieten cu Victor
Hugo, amândoi fiind membri ai Ordinului Rose-Croix - Ordinul
Rozacrucienilor, o societate secreta ale carei principii este posibil
sa-i fi influentat creatia literara. In cele din urma identitatea lui
Joly a fost descoperita, el primind o pedeapsa de 15 luni de inchisoare
pentru impertinentza, iar cartea scrisa a fost aproape uitata. La
mijlocul anilor ´90 ai secolului XIX, obscura carte a fost rescrisa si
marita cu materiale anti-semite la ordinul Ohranei ruse, politia
secreta tarista. Ea a fost adaugata operei unui scriitor pe teme
religioase, Serghei Nilus, si publicata astfel incât aparitia ei sa
coincida cu fondarea primei Miscari Sioniste ( care milita pentru
reîntoarcerea evreilor in Palestina), la congresul Mondial Evreiesc,
desfasurat in 1897 la Basel, Elvetia. Protocoalele au fost incluse ca anexa la cartea lui Nilus, cu titlul partial The Anti-Christ is Near Hand.
Obiectivul acestei publicari era sa reduca presiunea exercitata de
opinia publica asupra Tarului, portretizându-i pe revolutionarii rusi
drept pioni ai unei conspiratii internationale evreiesti indreptate
impotriva Rusiei. Respectivul document sustinea ca o clica de evrei si
francmasoni aveau sa-si uneasca fortele pentru crearea unui guvern
mondial unic, folosind in acest scop metodele liberalismului si
socialismului, o teorie conspirativa ce este inca prezenta in anumite
cercuri intelectuale si nu numai. Protocoalele au inca un
efect paralizant asupra cititorilor, datorita felului profetic in care
descriu metodologia prin care un grup redus de persoane poate instaura
o tiranie care sa domine intreaga lume. Mesajul exprimat de aceasta
lucrare se potriveste destul de bine cu punctele de vedere elitiste ale
unor oameni ca membrii familiei Rotschild sau Cecil Rhodes. "Noi
suntem alesii, noi suntem singurii barbati adevarati. Din mintile
noastre izvoraste adevarata putere a spiritului; inteligenta restului
omenirii are un caracter instinctiv si animalic. Ei pot vedea, dar nu
pot prevedea; inventiile lor sunt pur si simplu fizice. Oare de aici
rezulta ca natura inasasi ne-a predestinat sa dominam intreaga lume?" - se afirma in "Protocoale". "Totusi,
in exterior, in manifestarile noastre <>, vom
adopta o procedura opusa celei descrise mai sus, facând totdeauna tot
ce putem pentru a aparea in ochii oamenilor drept persoane onorabile si
cooperante. Afirmatiile unui om de stat nu trebuie sa coincida cu
faptele sale. Daca vom urma aceste principii, atunci guverneel si
popoarele pe care le-am pregatit astfel vor accepta chitantele semnate
de noi drept numerar. Intr-o buna zi vor sfârsi prin a ne accepta pe
post de binefacatori si salvatori ai omenirii. Daca vreun stat ar
indrazni sa ni se opuna, daca vecinii sai s-ar coaliza cu el impotriva
noastra, atunci nu vom ezita sa declansam un razboi mondial pentru a ne
atinge scopurile". Protocoalele continua explicând faptul ca
scopul instaurarii dominatiei mondiale va fi atins prin exercitatrea
controlului asupra modului in care gândeste marele public, asupra a
ceea ce el aude, prin crearea de noi conflicte sau restaurarea unor
vechi ordini, prin raspândirea foametei, a saraciei, prin seducerea
tineretului si distragerea atentiei sale de la problemele reale ale
vietii. "Utilizând aceste metode, vom slabi popoarele lumii intr-un asemenea hal, incât vor fi obligate sa ne ofere dominatia mondiala". Protocoalele dezbat pe larg problema imprumuturilor, despre care afirma ca "atârna
ca o sabie a lui Damocles peste capetele liderilor de stat; in loc sa
ia banii de care au nevoie prin instituirea unor impozite temporare
asupra cetatenilor lor, acestia vin la bancherii nostri, cersind cu
mâna intinsa". Protocoalele demonstreaza de asemenea faptul ca au
o legatura cu Misterele Antice, referindu-se la niste arbori
genealogici cum ar fi "samânta lui David", la "mistere secrete" si
chiar la "Sarpele Simbolic", un semn emblematic al celor mai vechi
culte. In ciuda originii lor dubioase, continutul Protocoalelor
a fost luat in serios de multi oameni puternici, dintre care ii citam
pe Kaiserul Germaniei, Wlihelm al II-lea, pe Tarul Rusiei, Nicolae al
II-lea, si pe industriasul Henry Ford, ce s-a folosit de ele pentru a
convinge Senatul american sa nu permita intrarea SUA in Liga
Natiunilor, dupa cum propusese presedintele Wilson. Planul Ohranei a
functionat chiar prea bine. Din cauza lui a avut loc o contrarevolutie,
iar un grup de patrioti vigilenti, autointitulat "Garda Neagra", a
comis pogromuri impotriva evreilor, la care erau incitati de propaganda
tarista. Climatul continu de violenta si instabilitate a condus in cele
din urma la izbucnirea Revolutiei Ruse din 1905.

Hitler considera Protocoalele o
adevarata proclamatie a intentiilor evreimii mondiale de a conduce
lumea, in ciuda numeroaselor dovezi care atestau faptul ca aceste
documente sunt false. In Mein Kampf, el scria: "Se
presupune ca documentele reprezinta <>, ziarul
Frankfurter Zeitung schelalaie si se vaita in fata lumii intregi,
scriind despre asta o data pe saptamâna; ceea ce constituie la urma
urmei cea mai buna dovada a autenticitatii lor...Dar cea mai buna
critica ce li se poate aplica, o reprezinta realitatea. Cel care
examineaza atent desfasurarea evenimentelor istorice din ultima suta de
ani, analizându-le din punctul de vedere al acestei carti [
Protocoalele ], va intelege de asemenea imediat larma presei evreiesti,
caci, o data ce aceasta carte a devenit proprietate comuna a unui
popor, pericolul evreiesc poate fi considerat ca fiind inlaturat". In
timp ce refuza sa accepte autenticitatea "Protocoalelor", autorul
Konrad Heiden, un contemporan al lui Hitler cu vederi antinaziste,
observa de asemenea existenta unui oarecare sâmbure de adevar in acea
carte. "Azi falsul este dovedit insontestabil, insa cartea si-a
pastrat o semnificatie foarte mare: este un manual care ne invata cum
sa instauram dominatia asupra lumii...marele principiu al inegalitatii
se lupta ca sa pastreze rolul conducator in lume; filozofia clasei
conducatoare a ierahiei naturale generate de diferentele inascute
dintre oameni. O data ce acest principiu este exprimat sub forma
evenimentelor istorice, el dobândeste de indata aspectul unei
conspiratii...Prin urmare, spiritul ce se degaja din Protocoale contine
adevarul istoric, cu toate ca tot ce contine ca fapte este fals".

Autorii lucrarii Holy Blood, Holy Grail au
avut un punct de vedere si mai ciudat privitor la abordarea
Protocoalelor. Ei au remarcat ca editia originala redactata de Nilus,
continea referiri atât la rege, cât si la "un regat masonic" -
concepte care, este limpede, nu sunt de origine evreiasca. Mai mult,
aceasta editie se incheia cu declaratia "semnata de reprezentantii
Sionului de gradul al 33-lea". Acesti autori sustineau ca Nilus ar fi
produs un text "ce suferise modificari radicale", bazându-se pe un original legitim, creat "de
o oragnizatie masonica, sau de o societate secreta de orientare
masonica, ce incorpora in denumirea sa cuvântul <>,
si ca ar fi putut exista cu adevarat in plan serios pentru infiltrarea
Francmasoneriei si dobândirea dominatiei mondiale". In acest sens,
ei au identificat ca pe cel mai probabil suspect, o societate secreta,
anume misterioasa Staretie a Sionului. S-ar putea ca Protocoalele sa
reflecte intr-adevar existenta unei conspiratii mai profunde, dincolo
de scopul lor declarat de a incuraja aparitia anti-semitismului, o
conspiratie ascunsa in rândurile secrete ale conducerii superioare a
Illuminati si Francmasoneriei. In vara lui 1917, un tânar evreu
estonian, pe nume Alfred Rosenberg, student la Moscova, a primit de la
un necunsocut un exemplar al Protocoalelor. Imediat dupa Revolutia
Rusa, in anul urmator, Rosemberg, antibolsevic convins, a fugit in
Germania, unde s-a folosit de aceasta carte pentru a intra intr-o
societate secreta din München, care avea sa aiba efecte de lunga durata
si mare intindere asupra lumii. In ultima parte a anului 1918,
Rosemberg a prezentat Protocoalele unui ziarist in vârsta, pe nume
Dietrich Eckart ( care mai târziu va fi decisiv in venirea lui Hitler
la putere ), un betiv bonom, unul dintre poetii cunoscuti ai Germaniei;
el a fost fascinat de acest plan de dominare a lumii. Tot el l-a
prezentat pe Rosenberg colegilor sai, membri ai Thule Gesellschaft,
sau Societatea Thule, un cerc de "dezbateri literare" fondat de un
anume baron Rudolf Freiherr von Sebottendorff ( care mai târziu va fi
executat de Hitler pentru incercare de atentat ). Aceasta societate s-a
dovedit a nu fi altceva decât un paravan menit sa camufleze activitatea
unei societati secrete - Germanenorden sau Ordinul German.
Ambele aveau un caracter antisemit, nationalist, impanat cu credinta in
fenomene supranaturale. Eckart sustinea ca este "un mistic crestin",
care, potrivit unui articol scris de Rosenberg dupa moartea sa,
cunostea vechea legenda indiana referitoare la Constiinta Cosmica ( Atman ) si la ideea ca realitatea este de fapt o iluzie ( Maya ).
Sebottendorff, Eckart si alti membri ai Societatii Thule au foarte
influentati in convingeri de credintele celui mai important grup
ocultist - anume Societatea Teosofica.

Scris de Admin 21.09.09 14:34

Credinta, misticism, societati secrete

http://www.romanialibera.com/forum.php?nr=4901&an=2003&luna=2

Hitler si Sulita Destinului

Cred ca daca vorbim despre religie, credinta, Biblie,
porunci, si binefacerile acestora pentru bunul crestin, ar trebui sa
vedem si o alta fateta a credintei; ocultismul, magia, maleficul. Daca
exista Binele, exista si Raul, Dumnezeu si Satan, nu? Nu pot exista
unul fara celalalt. Si toti stim, ca Hitler a fost un credincios in
felul lui, si el credea in "cineva", in "ceva" care pentru el era
"adevarul lui", "binele", si istoricii si scriitorii spun ca era ferm
convins ca el este un "avatar", care avea misiunea cosmica sa distruga
iudaismul, evreii convinsi fiind la rândul lor, de la Biblie citire, ca
sunt poporul ales de Dumnezeu. Pentru Hitler era o lupta "religioasa",
o lupta metafizica, o lupta cosmica, pe care el "trebuia" sa o câstige
anihilând puterea iudaica. Si nu trebuie sa ne miram, pentru ca si
astazi exista lupte religioase, câti crestini si evrei nu-i considera
pe musulmani dusmani, prosti, rai si vad just un razboi impotriva
arabilor.

Multi credinciosi când citesc ultimul capitol al
Evangheliei lui Ioan in care se povesteste despre soldatul roman, Gaius
Casius Longinus, care infige sulita intre coastele lui Cristos, sunt
profund impresionati si este de inteles, cei care nu cred, simt ceea ce
simte oricare, dupa sensibilitatea sa, când citeste o legenda.
Pentru unii scena emana un anume simbolism, acea sulita nu era o arma
obisnuita. Era vorba de sulita lui Herod, trimisa la forjat de catre
profetul Fineas, ca simbol al puterilor magice inerente sângelui
Alesilor Domnului. O delegatie a Templului se dusese la Golgota pentru
a sparge oasele lui Iisus, cu scopul de a nu se implini profetia care
il semnala ca Mesia. Dar militarul roman, scârbit de sadismul preotilor
Templului, smulse sulita din mâna celui care conducea grupul si incercà
sa provoace o moarte rapida condamnatului, infingându-i sulita intre
coaste. La Templu, Caiafa si Anna asteptau rezultatul sinistrei
executii. Astfel a inceput legenda lui Longinus, omul cu sulita, care o
clipa a avut in mâinile sale destinul umanitatii, o legenda care care a
influentat decisiv in secolul XX milioane de vieti omenesti. Istoria
relatiei lui Hitler cu Sulita Destinului nu ar fi fost niciodata
cunoscuta fara interventia lui Walter Johannes Stein, asesorul personal
al lui Winston Churchill in ceea ce privea psihologia si motivatiile
lui Hitler. Oricât ar fi de greu de crezut pentru americanii crescuti
cu filmele si publicatiile propagandistice din timpul razboiului - care
erau dedicate in cea mai mare parte doar luptelor purtate si
tehnologiei militare - inzbucnirea celui de al II-lea Razboi Mondial a
fost in cea mai mare parte rezultatul luptelor dintre societatile
secrete oculte, alcatuite din oameni de afaceri bogati. Ca si in cazul
altor conflicte, manipularea si influenta exercitate de aceste
societati secrete se gasesc in originile si finantarea razboiului si nu
pe câmpurile de lupta ale acestuia. Azi exista destule dovezi ale
faptului ca inceputul celui de al II-lea Razboi Mondial a fost provocat
de agentii si membrii societatilor secrete ce aveau legaturi atat cu
Illuminati cât si cu Francmasoneria, atât in Germania cât si in Marea
Britanie. In cursul acestui razboi "bun" s-au contopit interesele
vechilor societati secrete cu caracter mistic, ce cautau demult o
ocazie care sa el permita sa scape de constrângerile exercitate asupra
lor atât de Biserica cât si de Stat, cu cele ale societatilor secrete
moderne, interesate in primul rând de detinerea de bogatii, putere si
posibilitatea exercitarii controlului asupra intregii lumi.

Dr. Walter Johannes Stein, cum am spus, unul din
consilierii de incredere ai lui Churchill, cunostea foarte bine toata
miscarea ocultista care se ascundea in spatele a ceea ce era in
aparenta al Treilea Reich, si cele spuse despre organizatia Thule si
Vril nu sunt povesti. Si ei "credeau" in "ceva". Conducerea nazista
avea alte motivatii, total diferite, de cele ce s-a spus la procesul de
la Nürnberg; acolo existau lucruri pe care ratiunea secolului nostru nu
putea sa le admita, nu se putea admite ca exista ocultism, magia
neagra, pagânism...Ravenscroft spune:" Insusi Sir Winston
Churchill a insistat foarte milt asupra faptului ca ocultismul
Partidului Nazist nu ar trebui dezvaluit in nici o imprejurare marelui
public" (...) Esecul Proceselor de la Nürnberg de a identifica
natura fortelor malefice care actionau in spatele fatadei exterioare
National-Socialismului l-a convins de faptul ca trebuiau sa treaca inca
trei decenii pâna sa apara un numar suficient de mare de cititori care
sa inteleaga riturile de initiere si practicile de magie neagra ale
cercului interior al conducerii naziste". Aceasta declaratie a
fost reluata de catre unul din procurorii de la Nürnberg, Airey Neave,
care a spus ca aspectul mistic-ocult al activitatilor naziste nu a fost
admis ca proba de Tribunal.

Crucea fusese substituita prin zvastica de aceeasi
forma in care religia fusese inlocuita cu magia. Aici nu exista numai
nebunie, aici se cuibarise Ràul. Stein putea sa inteleaga bine toate
acestea din mai multe motive. In primul rând, Stein era unul dintre
notabilii medievalisti ai epocii sale si o autentica autoritate in
materie de legende grialice. Deasemeni, chiar daca nu de maniera
publica, avea vaste cunostinte ezoterice, imprescindibile pentru o
intelegere adecvata a unor texte medievale, in care semnificatia
aparenta si profunzimea, uneori, se distanteaza mult una de alta. Dar
inainte de toate era un bun cunoscator al legendei despre Sulita, si
datorita acestui fapt il cunoscuse personal pe Hitler. De când avea 15
ani, Hitler era convins ca el are o misiune sacra de indeplinit si a
inceput sa studieze cu febrilitate "misterele". S-a dovedit, pe baza de
documente, faptul ca Hitler impartasea interesul lui Eckart - membru al
societatii Thule - fata de fenomenele supranaturale si oculte. In
copilaria sa petrecuta in Austria, el se "hranise" cu povestile
populare referitoare la faptele cavalerilor Teutoni de origine
germanica. In calitatea sa de artist sarac la Viena, inaintea primului
razboi mondial, Hitler bântuia prin bibliotecile si anticariatele
orasului, umplându-si mintea cu folclor ezoteric si propaganda
anti-evreiasca. Era admirator al lui Hegel si al conceptiilor sale
filozofice si a mai studiat si istoria antica, religiile orientale,
yoga, ocultismul, hipnotismul, teozofia si astrologia. Potrivit
spuselor lui Ravenscroft, el " a cautat chiar sa se <> prin ingurgitarea unor droguri halucinogene",
cam ceva asemanator cu ce fac unii fanatici credinciosi crestini, isi
imagineaza ca se "ilumineaza" si ajung la Duhul Sfânt prin suferinta,
ajun, pocainta, autoflagelare, etc.

In micul birou din libraria sa, aflata in vechiul
cartier al orasului, Ernst Pretzsche i-a dezvaluit lui Hitler secretele
ascunse in spatele simbolurilor din astrologie si alchimie referitoare
la cautarea "Sfantului Graal". Tot aici, acel sinistru cocosat i-a dat
monstruosului sau elev sa guste din drogul care evoca clarviziunea
aztecilor, magicul Peyotl ( Peyote) - pe care acestia il venerau ca pe
un zeu. Ravenscroft, fost ofiter al trupelor britanice de comando mai
spunea ca in timpul sederii sale la Viena, Hitler a devenit obsedat de
asa-numita "Sulita a Destinului", care se afla azi expusa la Muzeul
Hoburg din Viena, si trebuie sa credem ca este autentica si ca faptul
s-a produs in realitate...Hitler a aflat despre legenda care spune ca
oricine se afla in posesia Sulitei Sfinte, Heilige Lance, controleaza destinul omenirii. In cartea The Spear of Destiny,
Ravenscroft tese o bogata tapiserie a istoriei si folclorului germanic,
legând destinul sulitei si pe cel al lui Hitler de un fundal unde se
impletesc magia, ocultismul si societatile secrete. Stein i-a povestit
lui Ravenscroft ca Hitler intra intr-un fel de transa, in timp ce
"canaliza" o entitate non-umana, ori de câte ori se afla in preajma
sulitei. "Viata sufleteasca a lui Hitler nu era suficient de matura
in momentul acela, incât el sa-si poata pastra constiinta de sine,
dându-si seama de locul unde se afla atunci când aceasta entitate
straina <> in el" - ii explica Stein lui
Ravenscroft. Probabil si Hitler auzea o "Voce". Hitler spunea ca este
controlat pe plan metafizic. Le spunea prietenilor ca aude o voce
interioara care il calauzea si ca "eu ii urmez cursul cu precizia si siguranta unui somnambul".
Venirea in contact a lui Hitler cu diversi ezoteristi, calugari,
scriitori, a avut ca urmare faptul ca si-a modificat radical
comportamentul. Daca inainte era un catolic credincios - in copilarie a
fost chiar cântaret in corul bisericii si in adolescenta se gândea sa
se faca preot - acum era acuzat ca ar fi orbecait in practicarea
satanismului. In sprijinul acestei teorii, Epperson ofera urmatoarele
legaturi:"Prin urmare, zvastica era un simbol al societatii Thule,
fiind si simbolul Partidului Nazist; ea era legata cumva de un simbol
al Zeului-Soare, iar acesta era, la rândul lui, un simbol al lui Lucifer".
Venindin in sprijinul acuzatiei de venerare a lui Satan, dar reflectând
totodata fascinatia lui Hitler pentru fenomenele supranaturale, este o
poezie pe care acesta a scris-o in 1915, in timpul satisfacerii
stagiului militar in cadrul armatei germane pe Frontul de Vest. Poezia
a fost reprodusa de John Toland in lucrarea sa "Adolf Hitler" : " Adesea
in noptile amare / Merg la stejarul lui Wotan ce staluceste in lumina
linistita a lunii / Pentru a ma infrati cu puterile intunecate -
/Litera runica pe care luna o scrie cu vraja sa magica / Si toti cei ce
sunt plini de impertinenta in timpul zilei / Sunt micsorati acum de
formula magica rostita de mine!"

Istoria il identifica pe Hitler ca fiind "o figura
dominanta a razboiului", asa ca, pentru a intelege implicarea
societatilor secrete in desfasurarea acestuia, ar trebui mai intâi ca
publicul sa-l inteleaga atât pe Hitler cât si originile Partidului
Nazist. Atentie !! nu-i caut justificari, sper sa se inteleaga clar ce
vreau sa spun, totul si toate au o cauza, si aici vorbim de crez,
misticism, de a crede in supranatural, in Zei, etc. In timp ce au fost
produse multe carti, articole, documentare TV, despre crimele naziste
impotriva umanitatii si in special a evreilor, foarte putine au
demonstrat legaturile existente intre nazistii lui Hitler si
societatile oculte si nici nu au dezvaluit "pe sleau" faptul ca Hitler
era "creatia" acestora. Pentru a intelege pe deplin cum si de ce a fost
"creat " Hitler, trebuie mai intâi sa se studieze indeaproape grupurile
secrete care actionau in jurul lui, precum si legaturile avute de
acesta cu serviciile militare de informatii.

Scris de Admin 08.09.09 18:06

Dan Romascanu - Berlinul evreesc
Trebuie probabil sa incep printr-un disclaimer. Exista multe alte subiecte
neevreiesti care merita a fi discutate in legatura cu Berlinul. Este un
oras fascinant, relativ nou dar cu o istorie cum putine altele au,
cosmopolit, liberal, colorat. Un oras de care m-as putea indragosti,
dar despre care pot scrie si vorbi numai dupa ce scriu si vorbesc
despre Berlinul evreiesc.
Primii evrei sunt acceptati in Berlin in
secolul 16, dar comunitatea creste in numere in secolul al 17, cand
Berlinul mai tolerant primeste evreii refugiati de persecutiile Mariei
Theresa. Evreii nu au reprezentat vreodata mai mult de 5% din populatia
Berlinului (110000 la inceputul secolului 20, 80000 inainte de al
doilea razboi mondial). Si totusi, amprenta lor asupra economiei,
finantelor si a spiritului berlinez este mult peste proportiile
numerice. Daca s-ar fi organizat un top 10 al bogatasilor Berlinului la
sfarsitul secolului al 19-lea noua bogatasi din zece ar fi fost evrei.
Al zecelea era kaiser-ul. Puterea imperiala militara a Prusiei si apoi
a Germaniei unite a fost construita in mare parte cu capital evreiesc.
Comunitatea modernista berlineza era semeata, avea o sinagoga mare (Neue Synagogue,
inaugurata in 1866) cu impozanta unei catedrale. Nu ca erau prea
religiosi evreii berlinezi, mai ieseau la o tigara sau o gustare de Yom
Kipur, si chiar ziua de odihna doreau sa o trasmute pentru duminica,
pentru a fi 'ca ceilalti'. Asimilarea in societatea si cultura germana
parea a fi scopul principal pentru majoritatea dintre ei. Evreitatea? o
componenta religioasa, de care te poti dezbara la o adica. (asemanarile
cu o alta tara luminata din ziua de azi, si o alta semeata comunitate
evreiasca pentru care evreitatea este doar religie sunt doar
coincidente istorice).

Si
a venit Hitler. Si au venit legile de la Nurenberg, care le-au aratat
evreilor germani si descendentilor lor pana la a treia generatie cine
sunt ei cu adevarat.
Este uluitor cum isi pastreaza Berlinul memoria
comunitatii evreiesti distruse. Nu poti decat sa-ti inclini capul cu
respect fata de respectul pe care berlinezii il acorda memoriei
fostilor lor concetateni, persecutati, exilati, umiliti, asasinati.
Nici o tara in afara Israelului nu are memoria Holocaustului in sange.
Sigur, mai aproape ici-colo formularile ambigue ('calaul nazist' este
vinovat de crima, cuvantul 'german' este evitat in inscriptii) dar
asumarea ororii este mai reala decat oriunde altundeva.
Piata
Bavaria si cartierul din jur contin un monument unic in felul lui. 300
de semne de strada contin pe o parte un desen descriind o profesiune
sau activitate de zi cu zi, de cealalta parte un extras din legile
perioadei naziste care ingradeau si umileau intr-un fel sau altul viata
de zi cu zi a evreilor. Ultimul text 'In 1941 evreilorle-a fost
interzisa emigrarea'. Pe cealalta parte, in loc de desen un dreptunghi
negru. Neantul.

Memorialul
Holocaustului creat de arhitectul evreu german american Peter Eisenman
pare din departare un urias cimitir. Pietrele de mormant sunt cenusii,
si sunt la origine blocuri perfect egale caci oamenii egali se nasc. Si
totusi nici unul dintre miile de blocuri nu arata identic cu altul,
caci soarta ridica, cufunda sau incovoaie orice fiinta omeneasca.
Situat langa poarta Brandenburg, in inima Berlinului, monumentul a
produs multe controverse. Astazi este pazit de doi paznici doar la o
suprafata de peste 2000 de metri patrati si aproape nici un grafiti sau
alt act de vandalism nu l-a perturbat pana acum.

Un alt fel de memorie este pastrata in caldaramul zonei care era candva
inima evreiasca a Berlinului (orasul nu a avut niciodata un ghetto,nici
in evul mediu, nici in perioada nazista). Scolarii berlinezi invata
istoria cate unei familii evreiesti pierite in Holocaust. Apoi in
caldaram sunt puse placute de metal care contin numele celor ce au
trait candva aici si au dat suflet locului. Memoria celor asasinati si
numele lor sunt pastrate, si un scolar din Germania de astazi invata
despre familia evreiasca ce facea parte candva din populatia orasului
lor.

De
la Peronul 17 din Grunwald plecau trenurile de deportati berlinezi. DB
- Caile Ferate germane au construit aici un memorial al penitentei
pentru complicitatea institutiei la crima. Fiecare transport,
inregistrat cu exactitate gemana in arhivele DB are o placa a sa,
cudata, numarul evreilor deportati, statia terminus. Ultimul transport
a parasit gara la 27 martie 1945, cu 18 evrei ce supravietuisera pana
atunci, denuntati probabil de vecinii lor. O luna mai tarziu Hitler se
sinucidea.

Nu se poate inchide o relatare despre Berlinul evreiesc fara a mentiona
Muzeul Evreiesc. Cladirea lui Daniel Liebeskind invita la reflectie
prin insasi structura sa. Zidurile par scrijelite de cicatrici
zig-zagate. Accesul spre partea informativa a muzeului se face prin
culoarele subterane ale memoriei si continuitatii, cel dedicat
Holocaustului adaposteste in pereti obiecte care pastreaza memoria
fiintelor umane si a destinelor individuale care au constituit
comunitatea evreiasca disparuta. Muzeul insusi este nu atat un muzeu
evreiesc (ceea ce deruteaza vizitatorul israelian ce se asteapta poat
ela altceva) cat un muzeu al istoriei comunitatii evreiesti germane, cu
lupta sa pentru drepturile, cu triumfurile sale si contributia
inegalabila adusa culturii germane si mondiale, si cu spulberarea sa in
moarte sau intr-un nou exil.
Amatorilor de istorie le recomand si
muzeul de istorie al Germaniei dela inceputul lui Unter den Linden,
muzeu exceptional, punand istoria Germaniei in context european si
cuprinzand detalii extrem de bogate si despre istoria evreilor in
Germania.
Comunitatea evreiasca din Berlin creste din nou astazi in
numere, sunt in jur de vreo 20000 de membrii inregistrati, probabil mai
multi evrei traiesc in Berlin astazi si nu fac parte din comunitate.
Putin dintre ei sunt cei care traiau in Berlin inainte de razboi sau
urmasii lor. Noii veniti sunt in majoritate evrei rusi si israelieni.
Din nou ciclul vietii evreiesti in lumea moderna, liberala si
toleranta,acceptand cel putin aparent si invitand parca asimilarea este
reluat. Din nou.

http://updateslive.blogspot.com/2007/04/dan-romascanu-berlinul-evreesc.html

Scris de Admin 03.09.09 18:58

Holocaustul, o “afacere” profitabila pentru marii industriasi germani

Supraomul
e omul-masina, fructul mucezit al epocii industriale contemporane,
odata pupila rasfatata a capitalismului modern. Sa nu ne lasam
prostiti, conceptul a fost doar preluat si dezvoltat in anii 20 de
catre nazisti. De altfel, supraomul nu e, el insusi, nimic mai mult
decat un produs finit automatizat, un cyborg cu reflexe comandate si
norma de lucru inmiita. Anatomia sa e una clar patologica, caci
supraomul e prea “bine” inzestrat: are o inima nituita, o cautatura
otelita, vocea plumbuita, o respiratie suieratoare de alama, brate iuti
ca pistoanele, pumni proeminenti asemenea unor rulmenti de tractor,
plamani incinsi ce fumega ca furnalele, palme batatorite si sangerande,
mereu inclestate pe coada ciocanului pneumatic. Siroaiele de sudoare nu
i-au incalzit niciodata fruntea de azbest, asta pentru ca sangele sau e
alcatuit dintr-un aliaj rar de minerale grele, iar maruntaiele ii sunt
alcatuite dintr-un manunchi incurcat de cabluri, fibre sintetice,
circuite integrate, diode, dispozitive electronice. Supraomul e de fapt
travailleur-ul modern asa cum l-a forjat uzina capitalista, zdrobindu-i
mintea si transformandu-l cu brutalitate intr-o masinarie eficienta,
sortita sa-si maximizeze potentialul, chiar cu pretul extinctiei.

In secolul XX, valoarea unei vieti a
fost data de utilitatea sa practica. Dorintele si nevoile
muncitorului-robot, au trebuit intotdeauna sa se calibreze la centima,
pe necesitatile patronului, astfel ca etica exacerbata a muncii s-a
substituit cu perfidie si vigoare constiintei. “Morala succesului” a
devenit jandarmul martial, “de dupa colt”, care slujeste fanatic o
singura profesiune de credinta, credo-ul vanzarii avantajoase.
Metafizica profitului net a inlocuit cu succes acel deziderat celest
kantian, zamislirea unei metafizici a moravurilor. Europa Occidentala,
capitalista si elevata, a predicat din inaltimea amvonului pe un
registru grav, de bas, fara incetare, inca de la finele secolului al
XIX-lea, psalmul hedonismului, al castigului material. Era la moda
valsul, valsul dement al inavutirii si imbuibarii, de tip burghez. Tot
atunci se nastea si teoria leadership-ului, care le va fi de mare
ajutor nazistilor in agregarea viziunilor lor ideologice, in secolul
urmator. Cand elita societatii industriale se distra, se dezmierda cu
bucuria empirica a monetarului, “supraoamenii” incercau tacuti
beatitudinea trudei la banda. Cu ei, progresul avea sa fie dusmanos.
Notiunea de desiring machine este marca inregistrata a instrainarii de
tip capitalist, care stalceste natura umana pana la extirparea
individualitatii. Asa s-au plasmuit toate dictaturile, imperiile
moderne, asa s-au iscat razboaiele, asa s-a ridicat fascismul. Tema e
recurenta. Chiar si astazi individul nu este altceva decat o tragica
rezultanta a represiunii sociale. Omul nu mai resimte doar o alienare
ideologica, ci una ontologic-psihologica. Cetateanul post-modern nu e
mai mult decat o linie a codului de bare. Uzina, concernul, trustul nu
mai e un microcosmos al economiei moderne, ci un univers
concetrationar, o gaura neagra, un monstru fara nume. Corporatiile au
patentat sistemele de control si organizare uzitate actulamente in
guvernare. Cam asa au stat lucrurile si in cel de al doilea razboi
mondial. Cand supraoamenii au imbracat uniformele Wehrmacht-ului si au
fost expediati pe front, colosii industriali germani si au intors
privirile spre suboameni. Acestia au fost cerneala purpurie cu care
maharii capitalisti au iscalit in dictionarul tutoror limbilor un nou
cuvant - Holocaust. E cazul sa aflam cine sunt acesti magni ducis care
au scos profit in draci de pe urma Holocaustului, care au stat in umbra
nazistilor numarand imperturbabili teancuri peste saci de bistari
insangerati, la usa seifului.

Friedrich Krupp AG Hoesch-Krupp

Sub conducerea lui Gustav Krupp von
Bohlen und Halbach, cea mai puternica familie din Essen a fost o
inflacarata sustinatoare a politicii germane de reinarmare din anii
treizeci ai secolului trecut. Primul mare gest de prietenie devotata
l-a furnizat batranul Gustav Krupp in mai 1933, cand a instituit
“Fondul Adolf Hitler”. Pentru ca nu avea de gand sa se puna de-a
curmezisul in fata regimului nazist, conglomeratul Krupp a fost
recompensat, la preluarea managementului societatii de catre Alfried
von Bohlen und Halbach, prin Lex Krupp, cu galonata titulatura de
holding. Nu intamplator, Alfried un conservator inveterat chema patimas
la “pornirea unei contrarevolutii impotriva evreilor si socialistilor”.
Otelarul de spita von Bohlen prorocea, aprins de fiorul nationalist,
inca din anii 20, venirea unui Mesia teuton. Iar colosul Krupp nu avea
sa moara de foame, odata cu lansarea operatiunii Fall Weiss, pe 1
septembrie 1939. Peste 20000 de sclavi vor lucra in fabricile Krupp, in
toiul razboiului mondial, in 1943. De altfel, planurile manageriale ale
Krupp cuprinsesera la un moment dat si complexul Auschwitz. Trebuiau
rupte multe oase pentru fabricarea celor doua tunuri de 800 mm,
infricosatoarele Dora si Schwerer Gustav. Alfried von Bohlen se imbaia
in gologani murdari. Persevera in afaceri, fara sa-l stranga inima,
permitandu-si chiar excentricitatea de a adresa un mesaj belicos
tinerilor din Hitlerjugend: “in ochii vostri, flacaul german al
viitorului trebuie sa fie zvelt, atletic, rapid ca un ogar, tare ca
pielea tabacita si puternic ca otelul Krupp”. Alfried Krupp a platit la
Nuremberg, in cadrul procesului intentat concernului Krupp, cu 12 ani
de inchisoare, pentru crime de razboi, dar a fost eliberat pe sest, de
autoritatile vorace dupa capitalul sau, in 1951. Peste nu mai putin de
doi ani se va afla, din nou, la timona companiei din Essen.

Eisenwerke Oberdonau

Compania siderurgica germana Eisenwerke
Oberdonau a fost creata dupa realizarea Anschluss-ului, prin comasarea
catorva otelarii din sudul Germaniei si Austria si care a facut parte
din cartelul Reichswerke Hermann Göring AG, cel mai important furnizor
de otel si fier pentru industria de razboi germana. Principala fabrica
a consortiului situata in Linz, livra otel pentru uzina de tancuri
Nibelungenwerk, de langa localitatea austriaca Sankt Valentin. Mai
putin cunoscut e faptul ca a tras frumoase foloase de pe urma muncii
“energice” a scheletelor de la Mauthausen-Gusen, lagarul arondat
companiei.

Deutsche Bergwerks - und Hüttenbau GmbH

Societate industriala specializata pe
constructia de mine, firma D.B.H. a fost fondata sub egida Preussische
Bergwerks - und Hütten, la finele secolului al XIX-lea. Altminteri,
Deutsche Bergwerks- und Hüttenbau este un alt mare beneficiar al
harniciei detinutilor din complexul Mauthausen.

Flugmotorenwerke Ostmark

Cel mai mare producator german de
motoare aviatice din al doilea razboi mondial, Flugmotorenwerke a fost
o divizie a uniunii monopoliste Steyr-Daimler-Puch. Ca si in cazurile
precedente, mana de lucru “policalificata” care a confectionat
motoarele avioanelor Heinkel in uzinele din Wiener Neudorf,
Biedermannsdorf si Guntramsdorf, a fost furnizata de sclavii internati
la Gusen.

Accumulatoren-Fabrik Hagen

Infiintata la Hagen in 1888, de catre Adolph Müller, A.F.A., acronimul
dupa care este cunoscuta, a devenit in timpul celui de al doilea razboi
mondial fabricantul numarul unu de baterii si acumulatori pentru
tancuri si submarine din Germania. Din 1890, este parte constitutiva a
holdingului Deutsche Bank, alaturi de Siemens AG si AEG. De mentionat,
ca fabrica A.F.A. din suburbia vieneza Schwechat a abuzat fara codeala
de forta muschilor atrofiati a puscariasilor de la Mauthausen.

Steyr-Daimler-Puch

Armurierul Franz Werndl din Steyr, a
intemeiat, in 1864, societatea manufacturiera Josef und Franz Werndl
&Company. In urma fuziunii micii companii auto-velo cu
Austro-Daimler-Puch s-a constituit in 1934 conglomeratul industrial
Steyr-Daimler-Puch, care va utiliza, pe scara larga, dupa declansarea
conflagratiei, munca silnica in unitatile sale industriale, cu
precadere, in scopuri militare, ce vizau fabricarea Raupenschlepper
Ost, un bizar tractor senilat, porpulsat de doua motoare V8 Steyr si
care fusese proiectat pentru a recupera si remorca tancurile
impotmolite pe Frontul de Est.

J.A. Topf und Söhne

Ingineri de formatie, fratii Topf au
deschis in 1878 la Erfurt o manufactura care producea cuptoare de
ardere si alte echimpamente industriale de calcinare. Reprofilati in
cioclii profesionisti, dupa 1940, cei doi Topf au intrat sub simbria
nazistilor construind, in timp record, crematoriile lagarelor Auschwitz
si Buchenwald. Ispitele pecuniare erau realmente irezistibile.

IG Farben

Extrem de controversata IG Farben este
fara putinta de tagada compania germana care a contribuit cu varf si
indesat…prin hublourile duschraum-ului la geneza Shoah-ului. Cu atat
mai mult, cu cat producerea pesticidului Zyklon B de catre compania
D.E.G.E.S.C.H., o subsidiara a IG, s-a dovedit a fi o mana cereasca
pentru conturile bancare fara fund ale complexului industrial german.
De altfel, chimistii de la Farben, din dragoste nemasurata pentru
sfanti, batusera palma cu nazistii inca de pe vremea invaziei
Cehoslovaciei, cand solicitasera autoritatilor de ocupatie sa le puna
la dispozitie toate fabricile de profil capturate. Pe de alta parte,
nici pe reprezentantii companiilor americane Standard Oil Co, DuPont si
U.S. Industrial Alcohol Co. nu-i podidea plansul de drama evreilor
saraci din Est care erau parliti la Majdanek, atunci cand incheiau
tranzactii profitabile cu “dusmanul” IG Farben. Complexul Farben a
facut avere si cu notoria fabrica Buna, de langa Auschwitz, care
producea petrol sintetic si cauciuc. Pentru Buna lucrau in 1944, varful
de performanta al fabricii, nu mai putin de 83000 de detinuti. O alta
“bijuterie a coroanei” Farben era si fabrica de la Heidebreck. Capoasa
si stransa la punga, chiar si in 2001, conducerea IG Farben a refuzat
sa participe la constituirea unui fond national de compensatie a
victimelor razboiului.

Bayer AG

Implicati pana-n gat in procesul
Solutiei Finale, si farmacistii de la Bayer au prescris evreilor, in
goana salbatica dupa profit, reteta letala-moartea. Eliberat de orice
fel de resorturi morale, concernul Bayer a finantat vartos
experimentele medicale de la Auschwitz ale lui Mengele. Mai mult decat
atat, Fritz ter Meer, presedintele Bayer AG si totodata fiul
fondatorului societatii, Edmund ter Meer, a supervizat infiintarea
lagarului de munca de la Monowitz, un satelit al KZ-ului Auschwitz.

http://gandeste.org/general/holocaustul-o-afacere-profitabila-pentru-marii-industriasi-germani/1879/

Scris de Admin 02.09.09 17:58

Germania nu uită „Noaptea de cristal“

Cancelarul Angela Merkel a participat ieri, alături de supravieţuitorii
pogromului antievreiesc din 1938, la o ceremonie organizată la sinagoga
de pe Rykestrasse, din Berlin, cea mai mare din Germania şi una dintre
puţinele care nu au fost distruse de nazişti în urmă cu 70 de ani.

Charlotte Knobloch, preşedinta Consiliului central al evreilor din
Germania, şi-a exprimat speranţa ca amintirea pogromului, căruia i-a
supravieţuit, să ajute la revigorarea toleranţei în această ţară.
“Această zi, importantă din punct de vedere simbolic, este ocazia de a
arăta că Germania este o democraţie deschisă diversităţii”, a declarat
ea.

Noaptea de Cristal - unul dintre cele mai negre evenimente din istoria
Germaniei - a fost, de asemenea, marcată şi de muzicieni, de actori şi
de scriitori. Aceştia s-au reunit ieri seară în Berlin pentru a-şi
aminti prin muzică de pogromul nazist care a provocat moartea a 91
evrei şi a constituit semnalul declanşării Holocaustului.

Manifestări similare au avut loc şi în alte oraşe ale lumii. Pogromul -
prezentat de nazişti drept manifestare spontană a populaţiei, care i-ar
fi atacat pe evrei în toată Germania - a fost declanşat de trupele lui
Hitler în 9 noiembrie 1938 şi a durat două zile. Denumirea sub care a
intrat în istorie vine din miile de vitrine sparte ale magazinelor
evreieşti.

Noi descoperiri legate de Auschwitz

Cotidianul german „Bild“ a anunţat că planuri de construcţie originale
ale lagărului nazist de la Auschwitz au fost găsite într-un apartament
din Berlin.

Este vorba despre 28 de planuri cu date cuprinse între 1941 şi 1943,
ştampilate de “Direcţia pentru construcţie a Waffen-SS şi a poliţiei”.
Unele sunt semnate de oficiali de rang înalt din SS, iar unul are
iniţialele şefului SS, Heinrich Himmler.

Mai mult de un milion de persoane, majoritatea evrei, au murit “în
lagărul morţii” Auschwitz, situat în Polonia, în apropiere de Cracovia.

http://www.adevarul.ro/articole/germania-nu-uita-noaptea-de-cristal.html

Scris de Admin 30.08.09 18:47

9 noiembrie, o zi fatidică în istoria Germaniei

Complicatul destin al Germaniei se
reflectă şi în caracterul ambivalent al unor date din calendar, 9
noiembrie fiind cea mai încărcată de grave semnificaţii istorice.

9 noiembrie 1989 este ziua căderii Zidului despărţitor al
Berlinului, dar este şi ziua cînd în 1938 a fost comis atrocele pogrom
împotriva evreilor. Mergînd înapoi în timp, la 9 noiembrie 1918 a fost
proclamată prima republică germană, iar cinci ani mai tîrziu - în
1923 - Hitler a făcut prima tentativă de puci împotriva tinerei
republici. 9 noiembrie reflectă astfel la modul cel mai dramatic,
faţetele atît de diverse şi de contradictorii ale istoriei secolului
XX.
La 9 noiembrie 1989,
cînd zidul despărţitor al Berlinului se prăbuşea, începea o nouă
schimbare la faţă a lumii. La nici un an mai tîrziu, pe 3 octombrie
1990, Germania era din nou unificată, pecetluindu-se astfel dispariţia
fostului stat al „muncitorilor şi ţăranilor”, cum fusese supranumită
RDG, dar şi începutul dispariţiei socialismului real existent în
Europa. Conflictul est-vest, războiul rece, luaseră aşadar sfîrşit. Nu
însă şi istoria, cum avea să creadă, greşind, Francis Fukuyama.

Cît despre istoria
trecutului - ea continuă să dăinuie în memoria prezentului mai mult
ca în alte dăţi, exact de 9 noiembrie. In 1918 social democratul
Philipp Scheidemann anunţa din balconul Reichstagului din Berlin
naşterea Republicii de la Berlin şi sfîrşitul monarhiei, al cărei
ultim reprezentant a fost împăratul Wilhelm al II-lea.

Dar zilele tinerei
democraţii germane au fost de la început grele şi numărate. Stînga şi
dreapta urmăreau cu încrîncenare să se elimine reciproc şi cît mai
repede cu putinţă. La 9 noiembrie 1923
naţional-socialiştii mărşăluiesc în München sub conducerea lui Adolf
Hitler, zece ani mai tîrziu liderul nazist acaparează „ legal”
puterea spre a arunca apoi omenirea în cea mai mare catastrofă a
secolului XX: cel de-al doilea război mondial.
Antisemitismul,
demenţa brună răspîndită de Hitler şi paladinii săi, începuse deja din
1933, culminînd în 1942 cu decizia exterminării sistematice a evreilor.
Deja înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în
noaptea de 9 noiembrie 1938 în întregul Reich sinagogile erau
incendiate, prăvăliile evreilor erau jefuite şi devastate.Peste 100 de
evrei au fost ucişi în acea noapte, 26.000 au fost transportaţi în
lagărele de concentrare. Făptaşii au numit cu cinism „Noapte de
cristal" această crimă care prevestea Holocaustul.

În seria fatidicelor
zile de 9 noiembrie din calendarul istoriei germane, 9 noiembrie 1938
rămîne cea mai cumplită dată. La antipodul ei, prin contrast, se află 9
noiembrie 1989, cînd zidul despărţitor al Berlinului se prăbuşea fără
vărsare de sînge, deschizînd cetăţenilor fostei RDG drumul spre
libertate, după îndelungate proteste împotriva guvernului comunist,
după ce mii de est-germani refugiaţi în Ungaria, în ambasadele
vest-germane din capitalele est-europene, au exercitat imense presiuni
pentru a obţine vizele de intrare în vechea Germanie federală.

Cînd Berlinul de est
anunţase într-o conferinţă de presă internaţională noile reglementări
ale vizelor care intrau instantaneu în vigoare, zeci de mii de
berlinezi au luat cu un asalt paşnic punctele de tranzit ale zidului
despărţitor. Euforia a fost paroxistică.
Nu mai exista cale de
întoarcere şi astfel, al patrulea 9 noiembrie din istoria Germaniei a
fost aureolat de fericire. Entuziasmul de moment ca şi bucuria de
durată nu au putut camufla dificultăţile procesului real de
reunificare. Cîştigarea unităţii interne s-a adeverit mai lungă şi mai
anevoioasă decît a fost realizarea unităţii statale. Copiii născuţi
în anul 1989, după prăbuşirea Zidului despărţitor, au acum vîrsta
majoratului. Ei sunt prima generaţie de est-germani care nu a
mai cunoscut comunismul. Dar sunt ei cu adevărat liberi acum - se
întreabă revista DER SPIEGEL într-un documentar publicat în
ultimul număr (05.11.07), în această săptămînă.

Oricum – infinit mai
liberi decît cei cărora le-a fost dat să aibă parte de „binefacerile”
comunismului…este unicul răspuns care se lasă dat imediat.

http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,2890320,00.html

Scris de Admin 29.08.09 14:51

Brigada Nakam ii vana pe criminalii nazişti după război, aidoma filmului lui Tarantino (11:05)
Ceea ce este prezentat de Tarantino
in "Inglourious basterds" ca fiind o ficţiune cinematografică s-a
intamplat in istorie, la finele celui de-al doilea război mondial, cand
o brigadă de evrei special antrenaţi ii vana pe nazişti, conform
mărturiei unuia dintre ultimii supravieţuitori, citat de AFP si NewsIn.
Sub numele "Inglourious Basterds", Tarantino prezintă povestea unei
echipe de comando, formată din soldaţi americani de origine evreiască,
a cărei misiune este aceea de a lichida ofiţeri germani din Franţa sub
ocupaţie nazistă. Primul pe lista distribuţiei este Brad Pitt cu
mustaţă, in spiritul deghizării perfecte pentru a se putea infiltra
printre inamici. Ficţiune in film,
misiunea pe care şi-au asumat-o unii evrei s-a desfăşurat in realitate
sub numele de operaţiunea "Nakam" ("Răzbunare"), povesteşte Chaim
Miller, unul dintre ultimii martori. "Operam in sudul Austriei in
zilele care au urmat sfarşitului războiului", işi aminteşte la 88 de
ani Miller, evreu din Viena, care locuieşte acum in apropiere de
Ierusalim. "Eram soldaţi in brigada evreiască a armatei britanice care
staţiona la Tarvisio, pe partea italiană a frontierei cu Austria.
Partizanii iugoslavi ne-au furnizat liste ale criminalilor nazişti;
mergeam in grupuri de cate trei pentru a-i căuta in secret", povesteşte
acesta. "Credeau iniţial că au
de-a face cu poliţia militară britanică. Erau uimiţi cand le dezvăluiam
că suntem stelele lui David. Dar pentru ei era deja prea tarziu. Ii
duceam intr-o pădure pe partea italiană, ii ascultam pentru o jumatate
de oră, apoi le explicam că trebuie să işi ispăşească vina. Şi rămaneau
pentru totdeauna in pădure", işi aminteşte Miller, care spune că a
participat la mai multi acţiuni de acest gen. Istoricii nu sunt foarte
stricţi in privinţa numărului de execuţii efectuate astfel, intre 100
şi 300, coordonate de viitorul şef de stat major al armatei israeliene,
Chaim Zaskov. Alfred Müller s-a
născut intr-un cartier muncitoresc din Viena lui 1921 şi a emigrat in
Palestina in 1939, după ce Germania nazistă a anexat Austria. In
Palestina, Miller intră intr-o trupă a armatei secrete Haganah,
denumită "Brigada germană", compusă din 40 de evrei cu fizionomie
ariană, pregătiţi să se infiltreze in spatele liniilor germane .
"Pentru a ne pregăti, am fost antrenaţi in deşert pe modelul soldaţilor
germani, cu arme, uniforme şi chiar cantecele Wehrmacht-ului".

Scris de Admin 26.08.09 20:37

Duel intre preoti germani si Israel

Ambasadorul israelian in
Germania, Shimon Stein, a criticat declaratiile unor episcopi catolici
germani, care au comparat situatia palestinienilor din teritoriile
ocupate de Israel cu cea a evreilor din ghetoul de la Varsovia din
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, informeaza AFP si "Deutsche
Welle".

Stein si-a exprimat "socul" si
"dezamagirea", dupa citirea, in presa germana, a comentariilor facute
de episcopul de Eichstatt, monseniorul Gregor Maria Hanke, in timpul
calatoriei efectuate de acesta in Israel. "Dimineata am vazut
fotografii ale ghetoului inuman de la Varsovia, iar seara am traversat
ghetoul din Ramallah. Este revoltator", a afirmat monseniorul Hanke.
"Putem avea opinii divergente cu privire la politica Israelului, o
putem critica, dar acest lucru depinde de alegerea cuvintelor,
termenilor si comparatiilor istorice utili-zate", a declarat Stein.
"Cand termeni pre-cum "ghetoul din Varsovia" sau "rasism" sunt
utilizati in relatie cu politica Israelului sau a palestinienilor,
inseamna ca a fost uitat totul sau nu s-a invatat nimic si reprezinta
un esec moral", a adaugat diplomatul.

http://stiri.rol.ro/content/view/37276/2/

Scris de Admin 24.08.09 20:13

Edgar
Hilsenrath şi holocaustul transnistrean.
Istoria
publicării romanului Nacht (1964)

de Francisca Solomon

În ultimii ani, exegeţii literari au acordat o atenţie
deosebită scrierilor despre holocaust. De altfel,
problematica holocaustului a devenit obiectul central al multor
direcţii ştiinţifice sau artistice. Scrierile
literare şi mărturiile unor victime, dar şi ale unor persoane care
nu au supravieţuit regimurilor fasciste, însă ale căror însemnări de
lagăr s-au păstrat, constituie adeseori baza documentară a unei
filmografii ale cărei tituluri sînt deja
dificil de contabilizat. Cît priveşte zona literaturii, o
multitudine de scrieri şi de studii critice au văzut lumina
tiparului, propunîndu-şi să tematizeze şi să analizeze diverse
aspecte inerente acestei problematici. Spectrul fiind atît de larg,
există încă numeroase subiecte care au rămas necercetate sau
marginal tratate. Un astfel de subiect este cel reprezentat de literatura
holocaustului transnistrean. Literarizarea holocaustului din
Transnistria cuprinde totuşi un material bogat, atingînd diverse
genuri literare : lirică, proză, jurnale şi mărturii autobiografice[1].

Unul din reprezentanţii acestei literaturi este Edgar
Hilsenrath, un autor prea puţin cunoscut în cercurile româneşti.
Lipsa de literatură primară şi secundară constituie unul din
motivele pentru care Hilsenrath a rămas pînă în momentul de faţă,
chiar şi multor germanişti români, un autor aproape necunoscut. În
Germania ultimilor ani se constată un reviriment al operei şi al
personalităţii autorului. Apar tot mai multe studii avînd
ca obiect de cercetare scrierile lui Edgar Hilsenrath. În anul 2004,
editura Dittrich din Köln a scos o ediţie de opere complete ale
scriitorului în unsprezece volume. Hilsenrath a fost invitat la
numeroase dezbateri şi lecturi publice, iar mediile, în special
presa, manifestă un real interes pentru persoana şi opera sa.

Dar cine este acest Edgar Hilsenrath ?

Hilsenrath s-a născut pe 2 aprilie 1926 în familia unor
negustori evrei de orientare ortodoxă din Leipzig. În 1929, familia
se mută în orăşelul Halle an der Saale, unde tatăl avea o mică
afacere. În anii ’30, pe fondul agitaţiei naziste, afacerea familiei
este boicotată, aceştia pierzîndu-şi mijloacele de subzistenţă.
La sfîrşitul anului 1938, tatăl hotărăşte să-l trimită pe Edgar,
atunci în vîrsta de doisprezece ani, împreună cu fratele său mai mic
şi cu mama acestora, la Siret la bunicii materni. Hilsenrath nu apucă
însă să se bucure prea mult de atmosfera idilică şi ocrotitoare din
ştetl-ul bucovinean, aşa cum o descrie el în romanul
publicat în 1993, Jossel Wassermanns Heimkehr, dar şi într-o
schiţă autobiografică ulterioară:

Acolo convieţuiau evrei, ţigani, ucraineni,
români, unguri şi germani într-o atmosferă paşnică.
Un stat multietnic armonios. Aici, în Bucovina, în acest mic sălaş
est-european m-am simţit pentru prima oară liber de ameninţările
naziştilor. Eram bucuros că nu vedeam nicăieri steagurile cu zvastică
fluturînd, nici măcar oamenii din trupele SA şi SS sau afişele cu
propagandă antisemită.[2]

O dată cu venirea la putere a regimului lui Antonescu,
se deschide o pagină sumbră în istoria evreilor români din Basarabia
şi Bucovina. În octombrie 1941, familia Hilsenrath este deportată în
Transnistria, „în ţinutul dintre Nistru şi Prut, ocupat de trupele
române”[3],
rămînînd în ghetoul Moghilev-Podolsk pînă în martie 1944. După
eliberarea ghetoului de către Armata Roşie şi după o scurtă şedere
în România, Hilsenrath emigrează ilegal în Palestina, trăind cîţiva
ani în kibuţurile israeliene. Aici află prin Crucea Roşie că tatăl
său a supravieţuit războiului şi că se află în Franţa, iar mama şi
fratele său, la Siret. Reîntregirea familiei se produce în Franţa în
anul 1947.

În 1951, Hilsenrath îşi urmează fratele în America,
stabilindu-se la New York, unde lucrează ca scriitor liber
profesionist, practicînd şi alte meserii pentru a se putea întreţine.
Cea mai mare parte din primul său roman, Nacht (Noapte),
este scrisă în cafenelele frecventate de emigranţii new-yorkezi.

Totuşi, în anul 1975 Hilsenrath se hotărăşte să renunţe
la stilul de viaţă american şi să se reîntoarcă în Germania. Iată ce
mărturisea prozatorul în aceeaşi scriere autobiografică :

Hotărîtor este faptul că America nu mi-a
plăcut. Nu era o ţară pentru mine. Deşi îmi făcusem
mulţi prieteni acolo, aveam mereu impresia că în America sunt doar
un simplu număr. O întreagă societate de roboţi. Totul automatizat.[4]

Se stabileşte în Berlinul de Vest unde locuieşte şi în
prezent.

Istoria publicării romanului Nacht, romanul de
debut al lui Edgar Hilsenrath, ascunde „o premieră nefericită“. După
semnarea contractului între Hilsenrath şi editura müncheneză Kindler
în aprilie 1964, reprezentanţii acesteia lansează în vara aceluiaşi
an un sondaj de opinie în rîndul unor istorici şi critici literari
din Germania şi Statele Unite, discuţiile planînd în jurul
conţinutului extrem de îndrăzneţ şi neobişnuit al romanului. Existau
temeri cum că Nacht ar putea declanşa sentimente refulate,
relansînd manifestările antisemite :

În Nacht, Hilsenrath insuflă ideea cum că
germanii au delegat rezolvarea „chestiunii evreieşti“ în mare parte
tocmai evreilor, care nu au fost folosiţi doar la curăţarea
camerelor de gazare şi ale cuptoarelor de cadavrele semenilor lor,
ci au activat şi în poliţia evreiască a ghetoului. În romanul lui
Hilsenrath nu apare nici măcar un singur activist SS german […].[5]

Renunţarea vădită în a se situa pe poziţia făptaşilor,
aşa-zisa „Täterperspektive“, i-a adus lui Hilsenrath critici
vehemente din partea unei mari părţi a exegeţilor literari şi a
opiniei publice. I se reproşa prozatorului faptul că în roman nu
apare nici un soldat nazist. Poliţia evreiască şi soldaţii români
care făceau periodic razii în ghetoul Prokow, scena desfăşurării
acţiunii romanului, sînt amintiţi trecător, Hilsenrath
nepropunîndu-şi să-i aducă pe aceştia în prim-plan. Mai mult, evreii
ghetoizaţi în Prokow devin ei înşişi făptaşi într-o luptă aprigă
pentru supravieţuire, în care orice valoare etică îşi pierde
conţinutul. Bursa neagră, prostituţia şi furturi, acestea sînt
singurele posibilităţi de a supravieţui în Prokow.

În timp ce criticii de origine evreiască din America au
ajuns la concluzia că romanul lui Hilsenrath reprezenta o scriere cu
un caracter profund original, deschizînd o nouă perspectivă
esteticii literaturii despre holocaust, literaţii germani s-au
manifestat într-o manieră mult mai reţinută, subliniind faptul că
încălcarea anumitor reglementări pe plan estetic, precum jocul cu
mijloacele grotescului şi ale umorului negru în contextul
literaturii despre holocaust, ar fi putut produce „o reacţie falsă a
publicului german, care şi-ar fi dorit să găsească într-o astfel de
abordare tocmai justificarea atitudinii sale antisemite“[6].
Literatura postbelică a demonstrat o oarecare sensibilitate faţă de
ficţionalizarea holocaustului, arătîndu-se destul de reticentă în a
transforma acest tragic eveniment istoric într-un produs consumabil,
trivializînd suferinţele milioanelor de victime. Nacht este
în cele din urmă editat de Kindler într-un tiraj redus de 1.250 de
exemplare, dintre care doar 700 ajung să fie comercializate,
celelalte fiind în scurt timp retrase de pe piaţă. Cartea a trecut
astfel neobservată de cititorii germani. În anul următor, 1965,
Nacht apare în traducere englezească la renumita editură
americană Doubleday&Co, într-un tiraj de peste 500.000 de exemplare,
cunoscînd un real succes.

În anul
1976, Hilsenrath îl întîlneşte pe Helmut Braun, proprietarul unei
mici case editoriale din Köln, care se arată interesat de romanul
lui Hilsenrath şi se oferă să-l publice . Nacht
apare în 1978 la editura Braun într-un tiraj de 50.000 de exemplare,
critica dovedindu-se de data aceasta mult mai receptivă. Peter
Jakostra caracteriza romanul drept o „mărturie din infern“, o „epopee
a groazei“[7],
Niels Höpfner scria despre Nacht că acesta ar reprezenta „un
film horror cu cuvinte“[8],
în timp ce Michael Braun era de părere că scrierea lui Hilsenrath
era „un compendiu hipernaturalist al groazei“[9]
- critici destul de pline de clişee, de altfel.

Autorul romanului Nacht se bazează pe propriile-i
experienţe din ghetoul Moghilev-Podolsk, atît de traumatice şi care
l-au marcat profund. Iată ce mărturisea într-o notă autobiografică :

Scrisul a reprezentat mereu pentru mine o terapie.
După război am suferit adeseori de depresii, nemaifiind în stare să
stabilesc nici o legătură cu lumea normală. La douăzeci de ani aveam
crize de identitate. […] Scrisul a rezolvat multe. După primele zece,
doisprezece pagini din Nacht m-am simţit uşurat. Îmi găsisem
scopul în viaţă. De atunci nu mai sufăr de depresii.[10]

Deşi Prokow este un toponim
fictiv, acesta dobîndeşte un caracter reprezentativ, fiind simbolul
dezumanizării totale, al suferinţei extreme şi al distrugerii de
sine în lupta pentru supravieţuire. Totuşi, în Nacht apar
adeseori indicii ce trimit la toponimia hărţii lagărelor
transnistrene, ceea ce conferă romanului un oarecare grad de
autenticitate, plasînd acţiunea într-un cadru geo-istoric bine
definit :

Unde ai fost în tot timpul acesta… din octombrie
’41 ? o întreabă Ranek, protagonistul romanului, pe Debora,
cumnata acestuia pe care o reîntîlneşte în Prokow. În Şargorod…
în Kopaigorod… în Obodokwa… şi în cele din urmă în
Berşad.[11]

Nacht este mai curînd
o înşiruiere de scene decît o povestire tradiţional construită, cu
un narator ce nu-şi propune să justifice sau să sancţioneze
comportamentul protagoniştilor. Reflecţia asupra modului de a
acţiona al personajelor este transferată în totalitate cititorilor.

Nici în romanele sale ulterioare Hilsenrath nu se va
dezice de stilul ce l-a consacrat, devenind (după cum afirma Anne
Fuchs) un fel de „bad boy“[12]
al literaturii holocaustului.

http://www.respiro.org/Issue18/Non_fiction/non_fiction_Francisca_Solomon.htm

Scris de Admin 23.08.09 18:29

De ce e nevoie de procese intentate criminalilor nazisti?
In Germania continua procesele de judecare si condamnare ale
fostilor criminali nazisti din cel de-al doilea razboi mondial.
Procesele sint cu atit mai necesare, cu cit nimic nu le poate inlocui
utilitatea in scopul exorcizarii demonilor trecutului.
***
La 11 august, un complet de judecata german a pronuntat verdictul in procesul lui Josef Scheungraber, un ofiter din Wehrmacht
acuzat pentru participarea sa la asa-numite actiuni de represalii.
Dislocat in 1944 in Toscana, Scheungraber s-a facut vinovat, potrivit
acuzarii, de asasinarea a cel putin 14 oameni.
Mai rasunator promite sa fie procesul faimosului Ivan Demianiuc, relateaza Deutsche Welle. La Aachen, in vestul Republicii Federale urmeaza sa inceapa in octombrie audierile judiciare intentate lui Ivan Demianiuc, „Ivan cel groaznic“
si „calaul de la Sobibor“, dupa cum l-au supranumit supravietuitorii
lagarelor de exterminare naziste in care, potrivit acuzarii, Demianiuc
pare sa fi ucis din martie si pina in septembrie 1943 aproape 30.000 de
mii de oameni.
Dar citi mari criminali nazisti au scapat pina azi nejudecati si
nepedepsiti? In Italia, Scheungraber s-a vazut condamnat la moarte, in
contumacie, in timp ce tribunalul din München i-a consacrat aproape un
an de investigatii si audieri. Dar ofiterul din Wehrmacht nu este decit
un peste mic, in comparatie cu marii asasini in masa de felul unui Alois Brunner.
Dictatura siriana i-a oferit azil lui Brunner, care s-a facut vinovat
de deportarea a zeci de mii de evrei in fabricile de ucis oameni
edificate de nazisti in Europa. Brunner traieste bine-mersi la Damasc.
La rindul sau, Aribert Heim, un medic al mortii, care a functionat in lagarele de concentrare de la Sachsenhausen, Buchenwald si Mauthausen
e dat disparut de la inceputul anilor 60. Pe lista centrului Simon
Wiesenthal figureaza in prezent 10 nume de mari criminali nazisti, a
caror traducere in justitie o revendica. Unii dintre ei sint
nonagenari, ceea ce insa, potrivit expertilor, nu constituie un motiv
pentru scutirea lor de judecata.
Mai problematic e cazul celor care, spre deosebire de Ivan
Demianiuc, nu pot fi gasiti, in pofida eforturilor depuse de Centrala
germana de la Ludwigsburg pentru Elucidarea Crimelor Naziste. Dupa
prabusirea imperiului comunist, unii dintre colaboratorii centrului au
investigat timp indelungat in arhivele sovietice din Rusia, Ucraina si
alte foste state-satelit ale Moscovei. Cu toate acestea, prea putin din
marii asasini in masa au fost depistati, arestati si judecati.
In procesul initial de la Nürnberg, in 12 audieri
ulterioare si in cele derulate imediat dupa razboi in fata unor Curti
Martiale au putut fi condamnati mai intii 22 din principalii ciraci ai
regimului nazist, apoi diversi complici ai lor. Peste 170.000 de
suspecti au fost verificati, insa doar patru la suta dintre ei s-au
ales cu sanctiuni penale. Israelul a reusit sa-l captureze, sa-l judece
si sa-l execute pe Adolf Eichmann, factorul responsabil pentru punerea in aplicare a programului de exterminare a evreilor.
Au scapat in schimb de pedeapsa figuri sinistre precum Josef Mengele, faimosul medic-sef de la Auschwitz, ori Martin Bormann, factotumul guvernului lui Hitler. De Bormann nu se stie mai nimic. Mengele pare sa fi murit inecat in Brazilia.
Se pune intrebarea daca mai este oare necesara in prezent urmarirea judiciara a criminalilor nazisti.
Data fiind unicitatea si anvergura fara precedent si fara egal a
ororilor naziste comise in fabrici ale mortii destinate lichidarii pe
cale industriala a unui popor intreg, e clar ca aceste crime nu pot fi
prescrise. Procesele sint cu atit mai necesare, cu cit nimic nu le
poate inlocui utilitatea in domeniul demascarii mecanismelor care au
stat la baza caderii in barbarie a unui popor civilizat precum cel
german.

Scris de Admin 10.08.09 21:40

Fost ofiter nazist, 91 ani, judecat in Germania pentru masacrul din Toscana

Un tribunal german trebuie sa pronunte marti unul dintre ultimele
verdicte in cazul crimelor nazismului. Este vorba despre procesul lui
Josef Scheungraber, de 91 de ani, acuzat ca a ordonat masacrul din
Toscana, in 1944. Procuratura din Munchen a cerut in luna iunie
"condamnarea la inchisoare pe viata" impotriva nonagenarului, acuzat de
uciderea a 14 civili cu varste cuprinse intre 16 si 74 de ani. Barbatul
a fost condamnat deja in lipsa, in Italia, scrie AFP consultata de
Hotnews.

Josef Scheungraber, fost ofiter nazist, se deplaseaza
cu ajutorul unui baston, insa pare sa fie in buna stare de sanatate,
scriu jurnalistii francezi. "Respinge acuzatiile si sustine ca nu a
avut de-a face cu astfel de fapte", a declarat unul dintre avocatii
sai, Christian Stunkel, care a pledat pentru achitare. Mai exact, Josef
Scheungraber este acuzat ca a ordonat unul dintre masacrele comise de
armata germana in Italia, pe 26 iunie 1944. Soldatii nazisti au luat
ostatici mai multi civili, i-au blocat intr-o casa, pe care apoi au
detonat-o.

O singura persoana a supravietuit, un tanar care avea
pe atunci 15 ani, pe nume Gino Massetti. Acuzatul a declarat la primele
audieri ca "a predat ostaticii la politia militara" si ca nu stie "ce
li s-a intamplat apoi". Josef Scheungraber a fost deja condamnat in
absenta pentru aceste fapte in 28 septembrie 2006, la inchisoare pe
viata de un tribunal militar din La Spezia (in nordul Italiei).
Germania, care nu isi extradeaza cetatenii impotriva vointei lor, nu a
aplicat niciodata o astfel de pedeapsa.

Batranul si-a continuat
viata in liniste, in orasul natal Ottobrunn din Bavaria, unde a devenit
dupa razboi o personalitate locala respectata. Este administrator al
unei tamplarii si consilier municipal, participand in mod consecvent la
comemorarile fratilor sai de arme. Cazul sau nu este, insa, izolat. La
fel ca el, si alti fosti ofiteri nazisti isi traiesc linistiti viata in
Germania, in ciuda condamnarilor pronuntate de tribunalele din La
Spezia pentru masacrarea a sute de civili italieni, potrivit AFP.

Scris de Continut sponsorizat

Germania/Austria/Elvetia

Germania/Austria/Elvetia

Germania vrea sa pedepseasca negarea Holocaustului pe intreg

Dupa 70 de ani, "Mein Kampf" va fi republicata in Germania

Procesul Demianiuk: justitie sau răzbunare?

Ştiaţi că? .....Gazul Zyklon B

Hotel din Austria: Nu mai cazam clienti evrei din cauza expe

Cum se transforma Holocaustul intr-o farsa

Inca un proces impotriva crimelor naziste

Germania: O sinagogă a fost profanată, fiind desenate zvasti

Controversatul evreu rătăcitor

Ajutoare umanitare pentru supravieţuitorii Holocaustului: fu

Unicitatea antisemitismului nazist

Rescrierea istoriei - de ce nazismul nu e egal cu comunismul

AUFSEHERINEN

Re: Germania/Austria/Elvetia

Re: Germania/Austria/Elvetia

Credinta, misticism, societati secrete

Dan Romascanu - Berlinul evreesc

Holocaustul, o afacere profitabila pentru marii indus

Germania nu uită Noaptea de cristal

9 noiembrie, o zi fatidică în istoria Germaniei

Brigada Nakam ii vana pe criminalii nazişti după război, a

Duel intre preoti germani si Israel

----- Edgar Hilsenrath şi holocaustul transnistrean. Istori

De ce e nevoie de procese intentate criminalilor nazisti?

Fost ofiter nazist, 91 ani, judecat in Germania pentru mas

Re: Germania/Austria/Elvetia