Germania/Austria/Elvetia

Scris de Admin 13.02.06 23:53

Rezumarea primului mesaj :

Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Gert Weisskirchen, in varsta de 60 de ani, este purtatorul de cuvant pentru politica externa al fractiunii parlamentare social-democrate din Bundestag-ul de la Berlin si noul responsabil pentru problema antisemitismului al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). William Totok a stat de vorba cu d-l Weisskirchen si ne-a trimis transcrierea acestui interviu ce fusese difuzat de postul de radio Deutsche Welle.
Domnule Weisskirchen, v-as ruga la inceput sa ne explicati ce inseamna functia pe care o veti ocupa in cadrul OSCE si care vor fi problemele asupra carora va veti concentra in activitatea dvs.
Presedintele OSCE, care este acum ministrul sloven de Externe, inca nu mi-a schitat terenul de activitate. Voi discuta cu el ce sarcini concrete imi revin in cadrul acestui mandat. Eu o sa-i fac o dubla propunere. Pe de o parte, o sa fiu un soi de pompier. Adica sa intervin, la nevoie, acolo unde vor avea loc actiuni antisemite, sa contribui la elucidarea incidentelor de acest fel si sa acord ajutor unor persoane de origine evreieasca. Pe de alta parte, voi propune editarea unui anuar. El va cuprinde atat intregul complex al evolutiei antisemitismului, cat si masurile de contracarare in spatiul OSCE. Anuarul va fi structurat pe cateva capitole. Un capitol va inregistra incidentele antisemite, altul va descrie contextul in care ele s-au produs si le va analiza. Cel de-al treilea capitol se va concentra asupra calificarii incidentelor si, in sfarsit, ultimul segment va fi destinat recomandarilor privitoare la combaterea politica a antisemitismului. In acest caz, imi pot imagina si un proces sustinut de monitorizare, adica a examinarii anuale a felului cum procedeaza statele pe teren legislativ, in vederea combaterii eficiente a fenomenului de antisemitism. Ma mai gandesc si la un capitol special care sa fie dedicat, in primul rand, educatiei privind Holocaustul. Tot aici ar mai intra si problema reflectarii antisemitismului de catre mass-media si in ce masura reproduce presa anumite modele tributare unor clisee antisemite. Asta se refera la intreaga gama publicistica, de la critica la adresa Israelului pana la benzile desenate, care pot transporta direct sau indirect conceptii antisemite.
Veti acorda recrudescentei nationalismului in Europa Rasariteana o atentie speciala?
In Europa Occidentala asistam in acest moment la extinderea unei forme noi a antisemitismului. Asta se explica prin faptul ca in unele tari, partial, integrarea unor emigranti cu un fundal cultural specific a esuat. Ciocnirea unor culturi diferite produce si forme diverse de antisemitism. Aceste forme ale antisemitismului nu exista in Europa Rasariteana. Acolo exista mai degraba formulele antisemitismului vechi, bazate pe conceptiile unui fundamentalism crestin sau pe niste prejudecati culturale fata de evrei. In consecinta, se poate face o deosebire dintre Europa Rasariteana si cea Occidentala. Ma tem insa ca aceste doua curente diferite, la un moment dat, se vor contopi, daca nu luam acum masurile necesare de prevenire. Adica acum, in faza aderarii unor state noi la Uniunea Europeana, trebuie semnalate momentele pericolului care ar putea duce la fuziunea antisemitismului traditional cu cel nou, ivit in urma unor conflicte sociale cu nationalitati migratoare. Daca nu se va contracara acum acest pericol, cele doua forme amintite se vor uni si se vor sprijini reciproc. Acesta este pericolul pe care-l prevad.
Cu prilejul celei de-a 60-a aniversari a eliberarii lagarului de la Auschwitz, guvernul roman a dat publicitatii o declaratie in care se afirma ca va tine cont de recomandarile cuprinse in Raportul final al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania. Totusi, in Romania mai exista orase, ca de pilda Cluj, in care strazile poarta numele dictatorului fascist Ion Antonescu. Ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?
Este important ca momentele critice ale trecutului sa fie riguros elucidate. Acest demers constituie un obiectiv central educational in ceea ce priveste Holocaustul. Cu profesorii de istorie din Romania, de pilda, dar si cu cei din alte tari est-europene unde exista fenomene similare, trebuie discutat cum pot fi introduse in planurile de invatamant elementele necesare privind educatia, in vederea crearii unei constiinte de responsabilitate. In acelasi timp, bineinteles, trebuie sa existe si bunavointa guvernelor si ministerelor Educatiei si Invatamantului de a implementa acest obiectiv in realitatea scolara si universitara. Deci, avem nevoie, in primul rand, de o constiinta privind conflictele istorice. In Germania avem in vedere perioada 1933-1945, iar in Romania 1940-1944. In Romania se poate vedea o evolutie pozitiva in acest sens. Dar va fi nevoie ca aceasta evolutie pozitiva sa fie intensificata si transpusa in realitatea sociala si scolara. Deoarece OSCE are doar un mandat politic si nu juridic, noi putem doar sa lansam apeluri, de pilda, catre parlamente - in cazul acesta catre Parlamentul Roman de la Bucuresti - sa dezbata chestiunile mentionate in anuarul pe care-l vom publica. In caz de nevoie, parlamentele ar trebuie sa ia si niste decizii in vederea transformarii recomandarilor OSCE in legi. Noi nu dispunem de nici un instrument care sa ne permita mai mult decat a face propuneri, ele avand un caracter strict apelativ. Mai putem sa solicitam anual rapoarte care se vor prezenta in cadrul Adunarii Parlamentare OSCE sau in timpul intalnirilor cu reprezentantii diferitelor guverne, discutand cu reprezentantii Romaniei, de exemplu, in ce masura au fost receptate impulsurile pozitive.
In Parlamentul landului federal Saxonia din Dresda a avut loc un incident scandalos provocat de deputatii Partidului National-Democrat (NPD) - partid radical de dreapta. Reprezentantii NPD au refuzat sa pastreze un minut de reculegere pentru victimele regimului nazist, iar apoi, intr-o cuvantare, unul dintre deputati a trivializat Holocaustul prin comparatii inadecvate, folosind notiunea de "Holocaustul bombardamentelor" pentru a descrie bombardarea orasului Dresda din 13 februarie 1945 de catre puterile aliantei antihitleriste. Ce parere aveti despre bagatelizari similare care se folosesc si in Romania, unde deseori se vehiculeaza notiunea "Holocaustul rosu", atunci cand este vorba despre perioada dictaturii comuniste?
Trebuie retinut faptul ca Holocaustul este ceva singular. Asta se poate demonstra, daca se face o comparatie cu oricare alta intamplare istorica sau actuala. Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic altceva. Singularitatea Holocaustului este incontestabila, deoarece distrugerea evreilor a avut trasaturile organizarii industrializate a politicii de nimicire. Aceasta politica s-a concentrat asupra exterminarii evreilor, urmarind eliminarea lor din aceasta lume. Adica, lichidarea lor. Toate celelalte intamplari groaznice, precum cele din centrul Africii, din Ruanda sau alte actiuni genocidare asemanatoare nu pot fi comparate cu incercarea de a-i distrugere in intregime pe evrei. Acest fapt ar trebui sa fie constientizat, indiferent de locul unde traim in Europa, in Apus sau in Rasarit. Pana-n prezent, Holocaustul a ramas un genocid incomparabil.

Berlin, 26 ianuarie 2005.

Interviu realizat de William Totok

http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1530

Scris de Admin 17.09.06 17:46

Reconstituirea dupa sase decenii a unui traseu al ororii
Cu 60 de ani in urma, mai exact la 20 ianuarie 1942, un numar de 15 inalti functionari civili germani si ofiteri SS, se intruneau, in secret, intr-un conac de pe malul lacului Wannsee, de la marginea Berlinului, pentru a pune la punct planurile in vederea deportarii si, in ultima instanta, a exterminarii evreilor din Europa. Intalnirea este considerata ca o etapa decisiva a ceea ce s-a numit, mai tarziu, Holocaustul sau Shoa, una din cele mai cumplite pagini din istoria celui de-al doilea razboi mondial si din istoria omenirii, in general. Cancelarul german, Gerhard Schroeder, a descris-o ca fiind "cea mai intunecata pata" din istoria Germaniei. Decizia asasinarii evreilor fusese deja adoptata, iar conferinta de la Wannsee a concretizat in amanunt cum sa fie aplicata "Solutia finala". Desfasurata sub presedintia lui Reinhard Heydrich supranumit "calaul", reuniunea a declansat procesul care avea in vedere un genocid fara precedent in epoca moderna, fiind sortiti mortii toti cei 11 milioane de evrei cati traiau in Europa, inclusiv in tarile neocupate inca de nazisti. Din procesele-verbale ale conferintei reiese, asa cum spunea cancelarul Schroeder, ca Holocaustul nu a fost doar opera capeteniilor naziste, ca "mii de germani erau pregatiti sa ia parte la uciderea in masa a unor fiinte inocente". Astazi, declara cancelarul, "Germania a tras lectia cuvenita din aceste crime, si nicicand nu vom obosi sa repetam cuvintele: Niciodata, niciodata asa ceva nu mai trebuie sa fie posibil". Din dorinta de a reconstitui, cu ocazia Zilei Holocaustului, unul din traseele mortii, prof. Mark Roseman a mers pe urmele calvarului trait, in primavara lui 1942, de un evreu german, Ernst Krombach, si familia sa, din orasul de bastina, Dusseldorf, si pana la destinatia finala, orasul Lublin, din Polonia, in apropierea caruia se afla satul Izbica, unde era amenajat un fel de ghetou. Constatarile acestei investigatii au fost transmise sub forma unui zguduitor reportaj al postului de radio BBC. Calatoria cu trenul a lotului care ii includea pe Krombach si ai lui - aidoma cu sute de alte calatorii similare - nu a fost operatiunea pripita a unui regim irational, sub impulsul panicii. Dimpotriva, a fost o parte componenta a unui proces meticulos, bine gandit, pus in practica cu o eficacitate implacabila. Imbarcarea a avut loc intr-o zi din aprilie 1942, la gara din Dusseldorf, lotul fiind alcatuit din aproximativ o mie de persoane. Identificarea celor ce urmau sa fie deportati era facilitata de faptul ca in registrele de stare civila era precizata religia fiecarui cetatean. Documentele din arhivele SS arata ca nimic nu era lasat la voia intamplarii, existand instructiuni detaliate privind bunurile pe care cei in cauza erau autorizati sa le ia cu ei, cat si explicatiile ce urmau sa fie date consiliilor municipale. Mai mult: existau instructiuni asupra confiscarii conturilor bancare. Cu alte cuvinte, evreii achitau ei insisi costurile intregii operatiuni cu propriile economii! Trenurile care ii transportau in Polonia erau aceleasi care ii transportau pe rusii si polonezii adusi la munca fortata in Germania. Deci ele nu se intorceau goale. Multi din cei ce intreprindeau aceasta calatorie a mortii habar nu aveau ce soarta ii asteapta. Scrisorile de dragoste adresate de tanarul evreu Ernst Krombach iubitei sale ramase la Dusseldorf dovedesc cu prisosinta acest lucru. Ele arata ca starea de spirit a celor din tren era buna. Intr-una din scrisori - pusa la cutia postala, ca si celelalte, de un binevoitor aflat pe peronul uneia din garile de pe parcurs - tanarul Ernst scrie: "Am aflat, intamplator, ca destinatia noastra este satul Izbica. Alte informatii nu am. Nu fi ingrijorata, daca totul merge ca si pana acum, avem toate motivele sa fim linistiti". La trei luni dupa scrierea acestor cuvinte, tanarul, familia sa si toti cei aflati in tren erau morti. Masina de exterminare nazista functiona cu precizia unui ceas.

Scris de Admin 10.09.06 20:22

Un rabin din Berlin a primit o scrisoare de amenintare
BERLIN - Un rabin din Berlin, Chaim Rozwaski, a primit o scrisoare anonima care continea doar fraza "Minciuna va deveni realitate - al doilea holocaust", informeaza, vineri 17 ianuarie, cotidianul german Tagesspiegel, citat de AFP. Plicul continea o punga mica din plastic, plina cu o substanta neagra, care semana cu cenusa. Rabinul, in virsta de 67 de ani, supravietuitor al Holocaustului, a fost indignat de aceste amenintari si a declarat ca incidentul arata ca antisemitismul ia amploare in Germania. Rabinul a plecat din Statele Unite in urma cu patru ani si junmatate si declara ca a fost agresat de mai multe ori pe strazile capitalei germane. Comunitatea evreiasca din Germania numara, in prezent, circa 100.000 de persoane.

Scris de Admin 07.09.06 18:11

POLITICA DEMOGRAFICA A REGIMULUI NAZIST IN TARILE OCUPATE
INCA INAINTE de venirea la putere în Germania, naziştii au conceput planuri de ocupare a Europei Occidentale. La Conferinţa partidului din 1932, s-a vorbit despre faptul că „fertilitatea biologică crescută a regiunii” trebuie blocată, printr-o politică bine gândită de depopulare. Cu toate acestea, Hitler a încercat să-şi ţină în secret conceptele sale referitoare la populaţie.
Hitler a împrumutat ideile despre controlul populaţiei de la Hermann Rauschning, unul dintre primii adepţi ai nazismului, care, la mijlocul anilor ’30, a rupt relaţiile cu Hitler. În volumul său „Glasul distrugerii”, el redă dialogul său cu Hitler, din 1934, pe tema slavilor. În special, Hitler a subliniat: „Suntem obligaţi să reducem populaţia, şi trebuie să elaborăm o tehnică de depopulare… Nu am în vedere neapărat exterminarea ei; voi lua măsuri sistematice de stopare a fertilităţii… Sunt multe căi, sistematice şi relativ fără dureri, în tot cazul nesângeroase, ca să facem rasele nedorite să moară.”
În 1939, imediat după ocuparea Poloniei, naziştii au emis un decret: „Toate măsurile care au tendinţa de a reduce natalitatea, trebuie permise şi susţinute. Avorturile pe teritoriul Poloniei trebuie lăsate libere. Mijloacele de realizare a avortului şi a contracepţiei trebuie promovate public, fără nici o oprelişte politică. Homosexualitatea trebuie declarată întotdeauna legală. Nu trebuie îngrădite instituţiile şi persoanele care se ocupă în mod profesional de avorturi.”
În 1941, Conferinţa Ministerului Afacerilor Interne de la Berlin a salutat această politică, care, printr-un decret al lui Hitler, a fost extinsă şi în alte zone ale Europei Occidentale. Un istoric a descris acest decret drept „cel mai reacţionar document politic, emis vreodată de Hitler”. Experţii germani propuneau planurile lor pentru asigurarea colaborării cu medicii din teritoriile ocupate. Redăm aici câteva extrase din unul din aceste planuri: „Orice mijloc de propagandă, în special presa, radioul şi cinematograful, precum şi foiletoanele, broşurile şi lecţiile publice, trebuie folosite pentru a insufla populaţiei slave ideea că nu este bine să aibă mai mulţi copii. Trebuie să accentuăm cheltuielile pe care le implică mai mulţi copii în familie. De asemenea, să le vorbim despre lucrurile bune, care pot fi cumpărate pe banii economisiţi în familie pe seama copiilor. La fel, trebuie să subliniem influenţa nefastă pe care o au naşterile asupra sănătăţii femeii… Va trebui să deschidem instituţii specializate pentru realizarea avorturilor şi să pregătim personalul în acest scop. Populaţia va recurge mai uşor la avorturi… Trebuie recomandată sterilizarea voluntară…”

Puterea de la Berlin a subliniat mereu următorul aspect: reducerea natalităţii nu are nici o restricţie în planul comportamentului sexual. În memorandumul din 1944, se subliniază: „Pentru a introduce practic propaganda, trebuie să se distribuie contraceptive (costul este susţinut de stat).”.
Ocupantii au distribuit sistematic literatură pornografică în Europa Occidentală, facilitând integrarea acesteia în relaţiile culturale, politice şi spirituale. Istoricii confirmă faptul că departamentul de propagandă al lui Hitler organiza sau subvenţiona, în oraşele Poloniei, expuneri şi difuzări de literatură pornografică ieftină.
Succesul nemţilor în această activitate a dus la apariţia unei mişcări poloneze de Rezistenţă, care organiza „detaşamente speciale de represalii”. Acestea luau măsuri dure disciplinare împotriva polonezilor care organizau programele de varieteuri şi distracţii. Naziştii, întâlnind rezistenţă la programele lor, şi-au exprimat de mai multe ori nemulţumirea faţă de ţinuta morală de neclintit a populaţiei poloneze. Îndeosebi, nemţilor nu le plăceau familiile mari şi puternice, din Polonia şi din Ucraina.
În primăvara şi vara anului 1943, în Germania, nemţii au hotărât, în secret, liberalizarea avorturilor până în perioada de viabilitate a fătului (6 luni de gestaţie) la femeile pe care le aduceau pentru muncă din teritoriile ocupate. Acestea erau trimise în clinicile universitare şi în şcolile de asistente, fiind folosite pentru demonstraţii practice pentru studenţi. Această campanie nazistă era însoţită de o propagandă, care promova greutăţile naşterii de copii. Se făceau presiuni asupra despărţirii mamei care lucra de copil, imediat după naştere, pentru a face maternitatea mai puţin importantă.
Legalizarea avortului s-a făcut printr-un decret special de către Himmler, în Germania, şi a dus la reacţii de împotrivire din partea medicilor. După datele poliţiei germane, unii medici, în special cei de religie catolică, nu erau de acord cu o asemenea politică, deoarece „decretul nu corespundea datoriei morale a medicilor de a salva viaţa”. Ei le aminteau naziştilor că, în medicină, nu poţi să faci deosebiri în funcţie de rasă. O altă categorie de medici, deşi recunoştea că avea „opinii rasiale”, avertiza că această politică putea deveni „un experiment foarte periculos”. Ei subliniau că, dacă decretul lui Himmler ar deveni cunoscut pentru toţi, se va răspândi pe larg accepţiunea avortului şi în rândul nemţilor.
Lichidarea celor „inutili” a fost o idee fixă şi obsesivă a conducătorului nazist. Încă din 1924, în cartea sa Mein Kampf, Hitler scria că una dintre datoriile principale ale statului trebuie să fie „realizarea unui control modern asupra natalităţii”: „cei slabi sau bolnavi nu au voie să aibă copii”. Hitler s-a exprimat foarte clar în legătură cu aceasta: „Dacă puterea de a lupta pentru sănătate îi lipseşte unui om, dreptul lui de a trăi în această lume dispare. Lumea aparţine doar omului puternic „întreg” şi nu „subomului” slab.”
Venind la putere, führerul a luat măsuri concrete pentru reducerea natalităţii celor „necorespunzători” din punct de vedere genetic. Sterilizarea a început prima dată în lume, după apariţia legii din 1933 privind împiedicarea naşterii de urmaşi la oamenii cu boli congenitale. În perioada nazismului, peste 300 de mii de oameni au fost supuşi sterilizării. Cel puţin 100 de persoane, în principal femei, au murit în timpul operaţiei. În 1934, Hitler a dat dispoziţii medicului principal al Reich-ului, dr. Wagner, „să întrerupă sarcina la femeile cu boli congenitale sau la femeile care rămân însărcinate de bărbaţi cu asemenea boli”.
Legalizarea oficială a avortului s-a întâmplat un an mai târziu, cu amendamentul, care permitea avorturile, până în perioada viabilităţii fătului, adică până la sfârşitul celei de-a 6-a lună de gestaţie. Cu toate acestea, programele naziste au fost mult mai puţin exagerate decât cele pentru care au optat majoritatea grupurilor ce promovează controlul naşterilor din ţările cu democraţii occidentale.
Politica Germaniei naziste de control al populaţiei poate fi rezumată la următoarele:
• Politicile medicale şi legale privind contraceptivele, avortul şi creşterea copiilor erau îndreptate spre reducerea natalităţii grupurilor nedorite din societate. Contraceptivele erau disponibile şi adesea oferite gratuit. Avortul a devenit legal, sigur şi disponibil pe larg în clinicile specializate sau în cabinetele private. Mamele trebuiau să muncească şi erau deliberat separate de pruncii lor foarte curând după naştere, pentru a face maternitatea mai puţin însemnată.
• Pentru populaţiile ne-evreieşti, controlul populaţiei era voluntar, însă erau exercitate presiuni întotdeauna cel puţin în măsura în care evitarea naşterii era promovată a fi mai facilă decât creşterea unui copil. Pentru cei care trăiau în condiţii modeste, acest lucru era suficient pentru a se exercita presiune asupra lor în favoarea avortului. Pentru evrei, sterilizarea şi avortul erau de cele mai multe ori impuse.
• Mass-media coopera prin accentuarea dezavantajelor personale de a avea copii şi oferind moduri de evitare a naşterii de copii prin controlul naşterilor şi avort. Pornografia şi sexul fără a avea copii (inclusiv homosexualitatea) erau promovate pentru a slăbi familia, a distrage atenţia de la rezistenţa politică şi a distruge valorile spirituale.
• La fel ca şi Holocaustul, scopul adevărat al politicilor de reducere a grupurilor nedorite ale populaţiei era ţinut în secret. Acest lucru ducea adesea la conflicte între cei care stabileau asemenea politici şi cei care le implementau, fără a le cunoaşte scopul. După război, politicile de control al populaţiei promovate de nazişti în Europa de Est au dus la recunoaşterea unei noi crime în dreptul internaţional – genocidul.
Traducere şi adaptare după Mike W. Perry, „As Many Abortions as Possible” de Asociatia ProVita Media Bucuresti

Scris de Admin 20.06.06 19:43

Ofiter roman in Rezistenta de la Berlin
In timp ce isi servea tara, aliata a Germaniei hitleriste,
sublocotenentul Eugeniu Zahiu i-a sprijinit in secret pe evreii din
Berlin si Viena
Astazi, intreaga lume comemoreaza 60 de ani de la finalul
Holocaustului, cel mai tragic episod din istorie. Practic, timp de
aproape un deceniu, milioane de oameni au fost exterminati in
lagarele de concentrare naziste. Printre ei s-au aflat si romani. Cu
toate ca, timp de aproape cinci ani, Romania a fost aliatul Germaniei
au existat chiar si militari care au inteles ca trebuie sa-i sprijine
pe cei amenintati de calaii lui Hitler.
„Evenimentul zilei" a stat de vorba cu Eugeniu Zahiu, acum colonel in
rezerva, ultimul sustinator in viata al Rezistentei evreiesti din
Germania si Austria. Amintirile fostului ofiter curg intr-un delir
ametitor, regretele se ascund in spatele nostalgiilor, iar
impulsivitatile sunt temperate de un calm militaresc. Hazard,
accident al istoriei si motivatii de ordin personal. Toate si-au dat
concursul la un act de curaj, asumat, dar trecut sub tacere pentru
jumatate de secol.

Om de legatura la Berlin

In 1941, Eugeniu Zahiu s-a remarcat dupa ce a condus apararea
antiaeriana a Uzinelor Malaxa din Capitala, unde se fabrica tehnica
militara si munitie de razboi. Primul semn al aprecierii a fost
decorarea sa cu Medalia Aeronautica cu Spade, clasa a treia. Apoi
este trimis de urgenta la Berlin, unde supervizeaza importurile de
armament ale Romaniei.
Intre decembrie `41 si martie `42, Eugeniu Zahiu beneficiaza de
triplul statut de rezident, ofiter in misiune al unei tari aliate si
diplomat. „Era un detaliu extrem de important, deoarece primeam trei
randuri de cartele alimentare. Doar asa iti puteai procura mancare.
Ca sa intelegeti, evreii nu beneficiau de asa ceva, iar la finele lui
`41 mureau de foame pe capete", precizeaza fostul ofiter.

Evreica misterioasa

Cu Rezistenta evreiasca din Berlin, Zahiu a luat contact din
intamplare. O seara de decembrie, un refugiu de tramvai, o tanara...
„Eram doar eu si o fata pe refugiu. Ne-am prezentat si am aflat ca
este evreica dupa tata si ca am putea fi prieteni daca nu pun
intrebari. Invitand-o sa imi recomande un restaurant bun in zona,
tanara mi-a raspuns ca nu ma poate insoti, caci nu are cartele
alimentare. Dar eu aveam suficiente", isi aminteste fostul ofiter.

Fratele lui Hitler

Cativa pasi alaturi de evreica si militarul roman are primul soc.
„Intram intr-un restaurant foarte cochet, iar ea ma previne ca suntem
in localul lui Alois Hitler, unul dintre fratii Führerului. Era
bizar, insa femeia mi-a explicat ca era unicul loc din Berlin unde
pot intra evreii si unde Gestapoul nu calca niciodata. In plus,
patronul trecea in fiecare seara pe la orele 21.00 si saluta pe toata
lumea. Tuns ca frate-sau si cu o mustacioara aproape la fel, Alois
era un fel de atractie a locului", spune Zahiu.
Imediat dupa iesirea din restaurant, el incepe sa ajute Rezistenta.
„Pe drum, aflu de la noua mea cunostinta despre umilintele si foamea
indurate de evrei si sunt rugat sa ii dau cartelele care imi
prisosesc. Pe data de doi a fiecarei luni, cat am stat in Germania,
ii predam cartelele mele evreicei cu care ma intalneam de fiecare
data intr-un alt loc si invariabil in locatii aglomerate, ca sa nu
bata la ochi. O rutina care a
durat pana la intoarcerea mea in Romania", isi continua ofiterul
povestea.

Scrisoarea secreta

„Pe 2 februarie 1942, i-am spus fetei de inapoierea mea in tara. A
mai avut o singura rugaminte: sa duc o scrisoare la Viena, celor din
Rezistenta de acolo", rememoreaza Zahiu. Fiind o misiune riscanta, el
primeste un ragaz de gandire, iar dupa o saptamana isi da acceptul.
„Am primit misiva pe data de 11 martie `42, intr-o gara aglomerata
din Berlin, si m-am despartit de prietena mea fara sa ii spun nici
data, nici ora si nici trenul cu care plecam. In noaptea de 11/12
martie am incuiat scrisoarea in safe-ul meu de la ambasada, iar in
ziua de 12, la ora 16.30, eram in trenul de Viena", adauga ofiterul.

Predarea documentului

13 martie 1942, Viena. „Am ajuns la destinatie dimineata. Scrisoarea
trebuia sa o predau la o cofetarie de pe Mariahilfe Strasse, numarul
144, iar predarea ei se facea pe baza unor „chei". Acolo, pe baza
parolei, am stabilit contactul cu persoana de legatura, aceasta a
disparut un sfert de ora si s-a reintors, spunandu-mi ca totul este
aranjat. Mi s-au dat indicatiile si m-am conformat, coborand la
toaleta, unde o asa-numita femeie de serviciu mi-a soptit sa introduc
scrisoarea pe o mica ferestruica situata in dreapta mea. Documentul a
fost inhatat de o mana acoperita cu o manusa fara degete. Nici acum
nu stiu daca a fost barbat sau femeie", spune Zahiu.
Au urmat doua zile in care emisarul se ocupa de afacerile pentru care
a fost trimis oficial, paraseste Viena si ii da raportul superiorului
sau, locotenent-colonelul Bungescu. „Comandantul m-a laudat pentru
curaj, insa m-a prevenit sa pastrez tacerea, intrucat exista la
Bucuresti oameni importanti care vad lucrurile altfel. Si am tacut,
pana in 1996...", spune ofiterul.

Motivatie

Ajutat de un evreu sa mearga la scoala
Eugeniu Zahiu s-a nascut pe 1 ianuarie 1921, in „tigania Constantei".
Timpuri grele, zile amarate si o viata pe masura. Singurul
intretinator al familiei era tatal, fost fochist la Depoul CFR-Palace
din localitate, transferat la munca de birou din cauza unei
infirmitati la piciorul stang. Inamicul numarul unu al copilariei lui
a fost foamea - pe atunci chinul „firesc" al fiecarei zile.
„Cand eram copil, ma ridicam satul de la masa de doua ori pe an, de
Pasti si de Craciun, in rest ameteam foamea. Secretul subzistentei
era sa bei multa apa... foarte multa apa", isi aminteste el.
Tousi, liceul, in anii interbelici, era o adevarata realizare. Nu i
se intampla oricui. Eugeniu Zahiu recunoaste: „Pe atunci, tata avea
un salariu de mizerie. Asta pentru ca era infirm. Or, taxa de
scolarizare era anual de 5.000 de lei. Nici cu subventia de
pauperitate, ai mei nu puteau sa ma trimita mai departe la scoala".
Si totusi...
„Eu am avut noroc. In Constanta era un filantrop evreu, Albert
Theiller, exportator de petrol si membru in Comitetul scolar de la
Colegiul „Mircea cel Batran" din Constanta. Fiul sau terminase scoala
in 1929, iar batranul Theiller infiintase 12 burse pentru elevii
saraci, dar merituosi. A fost sansa mea. Am intrat la liceu si, opt
ani, parintii mei nu au avut grija mea. Asa mi-am promis ca voi face
tot ce pot pentru evrei, indiferent de risc", adauga fostul ofiter.

6 milioane de victime in Holocaust

Intr-un raport al Comisiei Internationale privind Studierea
Holocaustului in Romania, acesta este definit ca reprezentand
„persecutia sistematica organizata de stat si exterminarea evreilor
europeni de catre Germania nazista, de aliatii si colaboratorii sai,
intre 1935 si 1945". Potrivit raportului, „persecutii, arestari si
ucideri in masa au avut loc si impotriva altor grupuri etnice, ca
Sinti si Rroma, impotriva persoanelor cu dizabilitati, a opozantilor
politici sau minoritatilor sexuale".
Desi nu exista inca o statistica precisa privind numarul total de
morti in urma Holocaustului, mai multe surse sunt de acord ca au fost
aproximativ sase milioane de victime.

Carnagiu si in Romania

> Intre 280.000-380.000 romani si ucraineni ucisi in Romania si
teritoriile controlate.
> 135.000 de morti printre evreii romani din Transilvania de Nord
aflata sub administrare maghiara.
> 5.000 de morti printre evreii romani stabiliti in alte tari din
Europa.
> Aproape 11.000 de victime printre rromii deportati in Transnistria.

EVZ

Scris de Admin 11.06.06 10:44

Expozitie a personalitatilor evreiesti din fotbalul german BERLIN - O expozitie organizata la Muzeul evreiesc din Berlin retraseaza, in perioada iunie-septembrie 2006, povestea personalitatilor evreiesti din fotbalul german persecutate de nazisti. Repartizate pe un teren de fotbal din gradina muzeului, panouri cu fotografii reamintesc de ziaristi sportivi de talia unui Walter Bensemann (1873-1934), fondator al magazinului "Kicker", in 1920, si co-fondator al federatiei germane de fotbal in 1900.
Figureaza, de asemenea, Richard Dombi, primul antrenor al lui FC Bayern, campioana a Germaniei, care a scapat de holocaust, fugind in Olanda, Julius Hirsch, atacant la Karlsruher, mort la Auschwitz, in 1943, Gottfried Fuchs, cel care a intrat in istorie marcind 10 goluri intr-un singur meci, international pe de-asupra, cu Rusia, in 1912, la JO de la Stockholm, record neegalat. Fuchs a scapat de deportare, emigrind in Canada.

http://www.divers.ro/international_ro?func=viewSubmission&sid=2233&wid=37457

Scris de Admin 23.05.06 15:20

Extremistii germani au incendiat o sinagoga
Doi tineri germani au incendiat una dintre sinagogile din Dusseldorf.
Lacasul de cult al comunitatii evreiesti din vestul Germaniei a fost
tinta unui incendiu criminal, in noaptea de luni spre marti, a anuntat
Politia locala care a arestat, in cursul zilei de ieri, doi
adolescenti. La incident nu s-au inregistrat victime. Autorii
atentatului au aruncat cu pietre in usa din vitralii a sinagogii, dar
nu au reusit sa o sparga. Dupa aceea au aruncat spre usa cu doua
cocktailuri Molotov. Sticlele incendiare s-au spart si a luat foc usa
cladirii. Incendiul a fost observat de o vecina care se intorcea acasa.
Acesta a sarit gardul, apoi a stins flacarile. Incendiul nu a provocat
decit pagube materiale superficiale, a declarat sursa. Suspectii
arestati, in virsta de 15 ani, au mai comis o serie de actiuni
similare. De cercetarea cazului de fata se ocupa serviciul de protectie
a Constitutiei, care se ocupa de problemele de extrema-dreapta. Politia
germana, pe baza marturiilor trecatorilor, cauta patru barbati, despre
care se crede ca au tangenta cu acest caz, dintre care unul in jurul
varstei de 30 de ani. Scena a fost filmata de sistemul de supraveghere
video a sinagogii, potrivit unui purtator de cuvant al Politiei, dar
acesta nu a dorit sa dea detalii. Politia nu exclude ipoteza ca acesta
sa fie o actiune a extremei-drepte
http://www.ziua.net/display.php?id=51147&data=2000-10-04

Scris de Admin 18.05.06 13:15

Expozitie dramatica la Viena
La Arhiva orasului si a landului
Viena, s-a deschis o expozitie intitulata "Eutanasierea copiilor in
Viena, 1940-1945. Povestile bolnavilor drept marturie", relateaza
Compress. In 1939, regimul
nazist din Austria a decretat actiunea de eutanasiere a copiilor
suferinzi de boli ereditare si a debililor mintali si fizici, pe scurt,
a copiilor si tinerilor "asociali sau greu educabili". Eutanasierea lor
facea parte dintr-o actiune mult mai ampla, initiata de Cancelaria de
la Berlin a Führerului la nivelul intregului Reich si denumita
"Actiunea T4", care viza exterminarea adultilor "nefolositori
societatii". In urma protestelor Bisericii, Actiunea T4 a fost sistata
in 1941, nu inainte de a pune capat, adesea fara discernamant, vietilor
a mii si mii de victime ale politicii naziste. Eutanasierea copiilor
insa a continuat pana in 1945.
Pentru a duce la
indeplinire "programul de eutanasiere", in 1939 a fost infiintata la
Viena o clinica pediatrica denumita "Institutul orasenesc Am
Spiegelgrund pentru ocrotirea sociala a tinerilor". Sub pretextul
inregistrarii stiintifice" a bolilor mostenite si innascute, in acest
stabiliment au fost adusi copii suferinzi, dar mai ales copii sub zece
ani aflati intr-o situatie familiala speciala sau ai caror parinti
fusesera arestati din pricina atitudinii lor religioase ori politice.
In august 1939, moasele
si doctorii au primit ordin sa anunte toate "afectiunile innascute
grave". Fara un consult de specialitate prealabil, cei care se faceau
vinovati de asemenea afectiuni erau apoi marcati cu semnul plus (viata)
sau minus (condamnare la moarte). Pe langa acestia si-au gasit moartea
si cei cu situatie familiala deosebita.
Ordinea de zi a "ingrijirii" copiilor
Am Spiegelgrund
cuprindea batai, torturi, pedepse, amenintari si injosiri. Din
marturiile celor care au supravietuit acestui martiriu reiese ca
amenintarea cu moartea era omniprezenta. Desigur ca toata suferinta
fizica si psihica extrema la care au fost supusi a produs traume pe
care supravietuitorii le resimt si in ziua de azi. In schimb, alte cateva
sute nu au supravietuit maltratarilor sau au fost ucisi fara mila,
servind drept cobai pentru diverse experimente si cercetari medicale.
Ramasitele a 600 de copii si tineri din cei aproximativ 800 cazuti
victime ale politicii naziste austrice, au fost gasite in subsolurile
clinicii Spiegelgrund sub forma de preparate de laborator. In 2002, aceste
ramasite si-au gasit in sfarsit odihna in Cimitirul Central din Viena,
in cadrul unei ceremonii comemorative organizate pe 28 aprilie. Numele
copiilor au fost gravate pe opt pietre funerare acoperind urnele.
Comemorarea a fost rezultatul unui proces de reconsiderare de catre
Austria a propriului sau trecut nazist dupa o perioada de cateva
decenii in care si-a asumat rolul de "victima" a nazismului. Imediat dupa
incheierea razboiului, in scurta perioada antifascista din anii
1945-46, cativa dintre cei vinovati de eutanasia nazista au fost adusi
in fata Justitiei. Directorul clinicii Am Spiegelgrund, doctor Ernst
Illing, a fost condamnat la moarte si executat. Totusi, curand,
politica de denazificare si de urmarire penala s-a dovedit inoportuna,
in contextul in care partidele politice se luau la intrecere in
atragerea de partea lor a cat mai multor fosti national-socialisti. In
fata "fostilor" se deschideau noi perspective de a ajunge in posturi de
conducere. A fost cazul lui Heinrich Gross, doctorul psihiatru de la
Spiegelgrund, care ii tratase pe copii cu "injectii de calmare",
producandu-le suferinte greu de imaginat si de indurat. In 1954, el a
devenit seful departamentului pentru institutiile de ocrotire sociala a
tinerilor, fiind chiar medaliat in 1966 pentru servicii aduse
Republicii Austria.
In schimb,
supravietuitorii de la Spiegelgrund au ramas timp de decenii condamnati
la o viata de mizerie, deoarece criteriile de stigmatizare din anii
ororii au continuat sa fie aplicate si dupa 1945, sabotand orice
incercare de a-i recunoaste drept victime ale national-socialismului.
Noua Austrie, ca "victima" a nazismului, refuza sa-si asume orice
responsabilitate pentru crimele comise.
Un capitol neterminat
Teoria "victimizarii"
pierzand treptat teren, la inceputul anilor '90, climatul
politico-social fata de "uitatele" victime reale ale nazismului a
inceput sa se schimbe. In 1995 s-a instituit fondul national al
Republicii Austria pentru victimele nazismului, printre care au fost
mentionati pentru prima oara copiii si tinerii de la Spiegelgrund. In
urma dezbaterilor internationale privind medicina nazista in Austria si
a inlaturarii lui Heinrich Gross, s-a pus capat, in sfarsit, si
discriminarii supravietuitorilor, fiind reabilitati atat politic, cat
si moral.
Dupa mai mult de 50 de
ani, supravietuitorii si familiile celor disparuti au satisfactia de a
fi recunoscuti si omagiati atat de catre statul austriac, cat si de
catre societate.
In acest context se
inscrie si expozitia deschisa la Arhiva orasului si a landului Viena,
intitulata "Eutanasierea copiilor in Viena, 1940-1945. Povestile
bolnavilor drept marturie". Scopul expozitiei este acela de a oferi
informatii despre victime familiilor care, in perioada respectiva,
adesea nu stiau nimic despre soarta celor luati din mijlocul lor.
Capitolul "Spiegelgrund" inca nu s-a incheiat pentru supravietuitorii
si pentru rudele celor disparuti in timpul unuia dintre cele mai
cumplite episoade ale epocii national-socialiste. Expozitia s-a
constituit pe baza fiselor bolnavilor intrate in 2001 in posesia
Arhivei, precum si pe baza documentelor postbelice ale clinicii,
privitoare la abuzurile comise in continuare asupra ramasitelor
victimelor, sub pretextul cercetarii stiintifice, situatie care a durat
pana in anii '70 si care a fost descoperita abia in ultimii ani.
http://www.ziua.ro/display.php?id=183788&data=2005-08-30

Scris de Admin 25.04.06 20:35

Despre elvetieni, ca eroi pozitivi in timpul HolocaustuluiBUCURESTI - Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si Comunitatea Evreilor din Bucuresti au organizat, marti 15 octombrie, la Teatrul National I.L.Caragiale, lansarea cartii "The Righteous of Switzerland - Heroes of the Holocaust" de Meir Wagner, ce prezinta istoria a 38 de "eroi" elvetieni care au salvat viata a zeci de mii de evrei in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial. Romania este a unsprezecea tara in care a fost lansata aceasta carte, iar faptul ca Meir Wagner s-a nascut in Bucovina a constituit o motivatie in plus pentru aducerea cartii la Bucuresti. Academicianul Nicolae Cajal, Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, a spus la lansare ca aceasta carte aduce in lumina evenimente din perioada ultimului Razboi Mondial, mai putin cunoscute pina acum. Atunci, 21.000 de evrei si-au gasit refugiul in Elvetia, alti 20.000 obtinind cetatenie elvetiana, profitind de neutralitatea acestui stat. Cartea, pentru a carei documentare i-au fost necesari autorului peste trei ani, este bazata pe marturiile unor evrei care au scapat de lagarele naziste. "Chiar daca Elvetia a fost neutra, cetatenii acestei tari nu au ramas indiferenti la marile probleme ale semenilor lor" , a spus Dumitru Pislaru, Secretar de Stat in Cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. La lansare au participat presedintii comunitatilor de evrei din Romania, reprezentanti ai misiunilor diplomatice acreditate in Romania, secretari de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, academicieni etc. Cartea, care se gaseste in prezent doar in limba engleza, va fi tradusa in curind si in limba romana.

http://www.divers.ro/initiative_ro?wid=37619&func=viewSubmission&sid=6051

Scris de Admin 19.04.06 21:07

BENZI DESENATE PE TEMA HOLOCAUSTULUI II SUPARA PE EVREI

LIDERI AI COMUNITATILOR evreiesti din Germania sunt profund intristati de incercarile unor artisti de a folosi benzi desenate pentru a infatisa ororile de la Auschwitz. Doua noi asemenea carti ii confrunta pe tinerii germani cu cele mai detaliate grafic relatari despre trecutul nazist al tarii lor.

“Iti inchipui ca va fi doar o alta poveste,” spune Andreas Munch, 11 ani, “si apoi, poc!”. Ofiteri germani sunt desenati strigand la prizonieri, in timp ce pun morman cadavre scoase din camerele de gazare. “Tot ce e aici trebuie stransformat in cenusa pana deseara!” spune un ofiter intr-una din epopeile desenate, “Auschwitz”, creata de artistul francez Pascal Croci.

O a doua carte, “Yossel”, a americanului Joe Kubert, arata cum un baiat este electrocutat in timp ce incearca sa scape printre sarmele ghimpate ale gardului unui lagar de concentrare. Nici o concesie fata de sensibilitatile tinerilor cititori; cadavrele sunt portretizate grafic ca si cum ar fi fost victimele fictionale ale lui Batman sau ale altui supererou.

Versiunea “cartoon” a holocaustului, aparuta saptamana trecuta, are intentia de a initia tinerii germani in soarta tragica a evreilor. Holocaustul este invatat in toate scolile germane si vizitele la locatiile fostelor lagare sunt obligatorii pentru copii dupa o anumita varsta, insa elevii se plang ca subiectele sunt prezentate “prea sec” si “cu prea multa precautie”.

Acum, Ehapa, o firma germana care editeaza si carti cu Mickey Mouse si Donald Duck, a tradus din engleza si franceza lucrarile “Auschwitz” si “Yossel” pentru a face subiectul mai accesibil.

Proiectul a provocat reactii nervoase, chiar suparate. “O revista de benzi desenate nu este o formula potrivita,” crede Ezra Cohn, 64 de ani, membru al Comunitatii evreiesti din Dusseldorf. “Subiectul este prea serios pentru a fi portretizat in acest mod.” Paul Spiegel, 67 de ani, presedinte al unei Comunitati locale, a declarat: “va trebui sa supraveghem intr-adevar foarte atent daca acest tip de mesaj chiar se adreseaza oamenilor pentru care este conceput.”

Evreii se tem ca aceste carti ar putea sfarsi prin a deveni obiecte de colectie pentru activisti de extrema dreapta. Deja in mediile neo-naziste din Germania si Italia circula benzi desenate cu subiecte anti-semite. Comandanti de lagar infatisati ca monstri in lucrarile citate mai sus sunt prezentati atractiv tinerilor cu simpatii de extrema dreapta.

Prima incercare de a sparge tabu-ul desenelor despre holocaust, “Maus” de Art Spiegelman, a incercat sa ocoleasca oarecum problema prezentandu-i pe evrei ca soareci, pe polonezi ca porci si pe nazisti ca…pisici. In SUA, Spiegelman a castigat un premiu Pulitzer, insa in Germania, pana la mijlocul deceniului trecut, politia a tot confiscat postere ce reproduceau evreii-soareci din cartile lui Spiegelman suprapusi peste simbolul zvasticii.

Lucrarea lui Croci au fost cele mai aproape de forma clasica a benzilor desenate (“comic book”), si ca atare au atras cel mai ascutite critici. “Chiar puteti arata salbaticia Holocaustului ca pe ceva distractiv?” intreba ziarul Bild. Argumentul autorului a fost ca Auschwitzul trebuie sa fie descris intr-o forma care sa lase putin spatiu imaginatiei: este timpul, crede el, sa fim directi cu tanara generatie.

“Crescand, mi s-a spus repetat ca sunt prea mic sa inteleg,” afirma Croci. Revelatia a venit in momentul in care a vizitat o expozitie pariziana despre deportarea evreilor. “O batrana s-a apropiat de mine si am vazut ca avea un numar tatuat pe brat – ea a fost primul meu martor ocular.” Croci a intervievat mai mult de 15 supravietuitori. (Dupa China Daily, traducere si adaptare Bogdan I. Stanciu)
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/benzi-desenate-pe-tema-holocaustului-ii-supara-pe-evrei_2433.html

Scris de Admin 08.04.06 12:12

Goana dupa tablouri
Anul trecut, la data de 7 iunie
2004, Curtea Suprema din Statele Unite ale Americii a decis ca Maria
Altmann, in varsta de 88 de ani, care este nepoata modelului lui Klimt,
Adele Bloch-Bauer, poate da in judecata statul austriac, pentru a
recupera sase picturi ale artistului. Aceste opere de arta au fost
furate de la unchiul sau de catre nazisti, in 1938. Pastrate in Austria
dupa razboi, tablourile sunt acum expuse la Palatul Belvedere din
Viena. Printre aceste opere se numara si faimoasa pictura "Adele
Bloch-Bauer I", a carei valoare este estimata de experti ca depasind
150 de milioane de dolari. In
cadrul procesului, Maria Altmann a povestit cum, in primavara anului
1938, nazistii au intrat in casa ei. Aceasta a relatat ca "musafirii"
nu erau simpli soldati, pusi pe jaf, ci ca "invadatorii" erau imbracati
in costume negre, elegante, si ca aratau ca orice om de afaceri
respectabil din Viena. Erau agenti ai Gestapo. Barbatii i-au explicat
Mariei Altmann, care pe atunci avea 22 de ani, ca trebuie sa predea
bijuteriile si toate obiectele de valoare din casa, pentru a fi
inventariate. Inocenta, tanara s-a supus, si atunci au fost luate, pe
langa inelul, colierele si cerceii cu diamante si operele de arta ale
unchiului sau. Ulterior, in urma unor cercetari amanuntite, ea a
descoperit ca bijuteriile ajunsesera chiar la Hermann Goering. In 1945,
aceasta a reusit recuperarea lor. Dupa 66 de ani de la acea intamplare,
Altmann a ajuns la tribunal pentru a-si recupera valorile. Desi operele
de arta sunt de interes mondial si recuperarea lor poate creea un
precedent deosebit de important pentru alte procese similare, femeia
considera ca pentru ea este o problema personala. Ea doreste doar sa
repare o injustitie care i s-a facut familiei sale. In
1942, Maria Altmann a plecat in America si s-a stabilit la Los Angeles,
unde a vandut haine pentru femei. Pentru ea, operele de arta sunt
deosebit de importante, pentru ca sunt "amintiri din alta viata".

http://www.ziua.net/display.php?id=178120&data=2005-06-10&ziua=3fba687fb00fa8a963d5dcab41b7bcb4

Scris de Admin 30.03.06 18:49

Moartea, o mare cenusie de beton

Inaugurarea Memorialului victimelor Holocaustului de la Berlin
La Berlin s-a inaugurat marti, 9 mai, Memorialul victimelor
Holocaustului. La festivitatea de inaugurare a monumentului, situat în
apropierea Portii Brandenburg, a Reichstag-ului (a Parlamentului
federal) si a fasiei care diviza candva orasul, au participat
presedintele federal, Horst Kohler, cancelarul Gerhard Schroder,
presedintele Parlamentului, fostul disident est-german,
social-democratul Wolfgang Thierse, presedintele Consiliului Central al
Evreilor din Germania, Paul Spiegel, si initiatoarea Memorialului,
publicista Lea Rosh.
Ridicarea monumentului, comparabil cu Memorialul Yad Vashem din
Ierusalim, a durat doi ani. Realizarea proiectului, care apartine
arhitectului american Peter Eisenman, a costat 27,6 milioane de euro.
Monumentul dedicat memoriei celor 6 milioane de evrei europeni care au
devenit victime ale politicii rasiale a regimului nazist si a aliatilor
acestuia se întinde pe o suprafata de 19.000 de metri patrati.
Monumentul propriu-zis a fost conceput de catre Eisenman ca o însiruire
de stalpi cenusii de beton. Vizitatorul se scufunda, si în acelasi timp
se pierde, intre 2.711 stalpi, care seamana cu o mare impietrita.
Eisenman a renuntat la orice ornamentatie, oferind vizitatorilor un
tablou ermetic monumental a ceea ce a insemnat Holocaustul: distrugerea
fizica, sistematica a unui popor intreg prin metode industriale, in
fabrici ale mortii, cunoscute sub denumirea de lagare de concentrare.
Aceasta crima singulara in istoria omenirii reprezinta o incalcare a
tuturor principiilor si conventiilor civilizatiei.
Incaperile subterane, gandite ca un soi de anexa informativa (Orte de
Information), confera Memorialului o dimensiune suplimentara. Aici pot
fi vazute, respectiv citite cronologia anilor terorii (1933-1945),
portretele unor victime sau cifrele groazei - adica numarul celor 6
milioane de evrei ucisi in diferitele tari europene, inclusiv in
Romania lui Antonescu. Incaperile subterane constituie, precum scria un
comentator, un spin in padurea abstracta de beton elaborata de
Eisenman. Ele ofera informatiile necesare pentru a intelege metafora
mortii exprimata de monumentul propriu-zis aflat la suprafata.
Ideea ridicarii acestui Memorial, care simbolizeaza dorinta Germaniei
de a-si asuma intreaga responsabilitate pentru crimele comise in timpul
dictaturii naziste, a fost lansata in urma cu 17 ani de catre
publicista Lea Rosh. Intr-un interviu radiodifuzat, Lea Rosh si-a
exprimat marti satisfactia si bucuria ca monumentul dedicat memoriei
evreilor ucisi a fost ridicat la Berlin. Dupa controverse interminabile
si polemici ascutite, a spus Lea Rosh, ziua inaugurarii este o zi
importanta. Totodata, Lea Rosh a mai evidentiat faptul ca Memorialul nu
trebuie inteles ca o minimalizare a altor grupuri de victime.
Ierarhizarea victimelor, a mai adaugat Lea Rosh, este un rezultat al
istoriei, si nu al initiatorilor Memorialului. (In 1988 Lea Rosh s-a
aflat printre semnatarii apelului pentru organizarea Zilei
internationale de actiune - Romania, prin care s-a marcat aniversarea
revoltei muncitorilor de la Brasov impotriva regimului ceausist, din 15
noiembrie 1987.)
In curand, se vor ridica la Berlin alte doua monumente, unul dedicat
romilor ucisi de catre nazisti, iar celalalt dedicat homosexualilor
supusi, de asemenea, prigoanei ucigatoare a regimului hitlerist.

http://www.revista22.ro/html/index.php?art=1746&nr=2005-05-20

Scris de Admin 28.03.06 11:27

Sondaj inedit despre Holocaust
Un sondaj efectuat de un comitet evreiesc arata ca mai mult de jumatate dintre austrieci cred ca o noua exterminare a evreilor este posibila, informeaza RomNET. Un procent de 54% dintre persoanele interogate au apreciat ca isi pot imagina o noua eli-minare sistematica a evreilor, iar 10% dintre acestia considera ipoteza chiar “foarte posibila”. Printre americani, 41% estimeaza ca un nou Holocaust este plauzibil. De aceeasi parere sunt 40% dintre polonezi si suedezi, 36% dintre britanici si 32% dintre germani, potrivit comitetului evreiesc american. Sondajul a fost intitulat “Sa ne gandim la Holocaust dupa 60 de ani”. Singurele aspecte pozitive ale anchetei au fost: 89% dintre persoanele interogate au apreciat ca este esential ca oamenii sa fie informati despre ororile exterminarii evreilor de catre regimul nazist, iar 70% au estimat ca victimele trebuie onorate prin comemorari. Pentru efectuarea acestui sondaj au fost intervievate 1.005 persoane de peste 18 ani, marja de eroare fiind de plus sau minus trei puncte.

http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=717

Scris de Admin 14.03.06 18:03

"Camera de gazare" intr-o sinagoga germana

In cadrul unui spectacol original,
artistul spaniol Santiago Sierra a transformat o sinagoga dezafectata
din orasul german Pulheim, situat in apropiere de Köln, in "camera de
gazare", sustinand ca incearca astfel sa lupte impotriva "banalizarii
amintirii Holocaustului", relateaza AFP, citata de Rompres. Amatorii de
senzatii tari pot intra numai cu masti de gaze si insotiti de un
pompier, in timp ce tevile de esapament a sase automobile furnizeaza
oxidul de carbon necesar unei "trairi artistice" intense. Interesul
initial al vizitatorilor l-a determinat pe Sierra sa anunte ca va
organiza expuneri in fiecare duminica pana in 30 aprilie, cu exceptia
celei pascale, dar Consiliul central al evreilor din Germania a
protestat vehement impotriva acestei "manifestari de foarte prost gust"
pe care a denuntat-o drept "ofensa adusa victimelor Holocaustului". Santiago Sierra, 39
ani, care traieste in Mexico, nu a fost prezent la inaugurarea "camerei
de gazare, dar a informat in scris ca "prin gestul sau doreste sa
protesteze si impotriva mortii industriale si institutionalizate". El
nu se afla la prima sa tentativa de a-si exprima ideile in mod
"original", potrivit unora, "extravagant", dupa altii, fiind un
participant constant la bienalele de arta contemporana de la Venetia si
Moscova

http://www.ziua.ro/display.php?id=195642&data=2006-03-14

Scris de Admin 06.03.06 20:51

AVOCATUL NPD - CONDAMNAT PENTRU “INCITARE LA URA”

Curtea federala din Berlin l-a condamnat pe Horst Mahler, avocat si strateg al Partidului National Democrat german (NPD), la 9 luni de inchisoare, cu executare, pentru “incitare la ura”. Mahler a fost gasit vinovat de a fi raspindit in 2002, la sediul din Berlin al partidului, niste pamflete in care se afirma ca ura impotriva evreilor este un “semn evident de sanatate mintala”.

Mahler a afirmat ca va declara apel impotriva deciziei. De altfel, dovezile pe care Mahler a vrut sa le prezinte in apararea sa au fost refuzate, sub pretextul ca ele nu ar avea nimic de-a face cu cazul.

Luind cuvintul inaintea pronuntarii verdictului, el a prezis ca statul german, care nu mai este nimic altceva decit o colonie americana, se va prabusi in mai putin de 2 ani. “Inca mai aveti un viitor daca hotariti corect”, le-a spus Mahler judecatorilor. Din cauza declaratiilor facute in instanta pe parcursul celor 11 luni ale procesului, Mahler risca sa fie acuzat intr-un nou proces de incitare la ura.

In ultimii ani, avocatul NPD s-a aflat de mai multe ori in vizorul procurorilor, pentru declaratiile sale incendiare. In 2003, un tribunal din Mainz l-a condamnat pe Mahler pentru afirmatia sa ca atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost justificate. Mahler a fost amendat atunci cu citeva mii de euro.

Horst Mahler a militat in anii ‘70 in miscarea de extrema stinga din Germania, pentru ca in 2002 sa pledeze cu succes, in calitate de avocat al NPD impotriva deciziei autoritatilor de a scoate in afara legii acest partid.

Spre comparatie, scriitorul Elie Wiesel afirma in cartea sa “Legende din zilele noastre”, publicata in 1968: “Fiecare evreu ar trebui sa-si pastreze intr-un colt al sufletului o zona de ura – o ura sanatoasa si barbateasca – pentru ceea ce personifica germanul si ceea ce persista in Germania. Sa procedam altfel ar insemna sa ne tradam mortii” (Elie Wiesel, Legends of our time, NY, Avon Books, 1968). Elie Wiesel a primit in 1986 premiul Nobel pentru Pace.
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/avocatul-npd-condamnat-pentru-incitare-la-ura_1978.html

Scris de Admin 06.03.06 19:49

BANII DE DESPAGUBIRI, SUBIECT DE NEINTELEGERI

La cinci ani de la semnarea acordului intre reprezentantii evreilor victime ale holocaustului (aflati actualmente in SUA) si bancherii elevetieni, doar o parte din totalul de 1,25 miliarde $ prevazuti ca despagubiri au fost distribuiti. Organizatiile evreiesti doresc noi discutii si un nou plan de plati.

Acordul global intre supravietuitorii lagarelor de concentrare naziste sau urmasii lor si marile banci elvetiene, UBS si Crédit Suisse, a fost semnat la 12 august 1998 la New York. Bancile au convenit sa verse suma de 1.250.000.000 $ in schimbul incetarii oricaror pretentii din partea reclamantilor.

Dinspre partea beneficiarilor, se astepta la o impartire rapida a banilor, mai ales pentru ca supravietuitorii holocaustului sunt foarte in varsta. Numai ca planul a fost adoptat abia in 23 noiembrie 2000. Acesta prevedea ca 800.000.000 $ sunt destinati titularilor conturilor sau mostenitorilor acestora, iar cele 450.000.000 ramase trebuiau sa le parvina celor fortati sa munceasca pentru nazisti, deportatilor sau supravietuitorilor holocaustului care au trait in conditii modeste si lipsuri.

Pana in iulie 2003, doar 123.000.000 $ au ajus la supravietuitori sau urmasii acestora.

Se pune intrebarea ce vor face organizatiile evreiesti cu restul pana la 800 de milioane. In mediile apropiate lui Israel Singer, fost secretar general al Congrsului Mondial Evreiesc, se spune ca s-ar dori ca banii sa fie alocati proiectelor culturale evreisti. Insa numeroase mici grupari ale victimelor holocaustului insista ca banii sa mearga exclusiv la cei care au avut de suferit.

Partile interesate doresc sa se intalneasca pentru a ajunge la o intelegere; Burt Neuborne, avocat al victimelor, si Judah Gribetz, insarcinat cu supravegherea executarii planului de repartitii, vor discuta asupra unei intrevederi intre parti, a precizat Leo Rechter, director al «Nahos», una din organizatiile supravietuitorilor holocaustului.
http://ro.altermedia.info/familiesocietate/banii-de-despagubiri-subiect-de-neintelegeri_423.html

Scris de Admin 24.02.06 18:19

Comportamentul autoritatilor elvetiene in timpul prigoanei naziste

Comportamentul autoritatilor elvetiene
in timpul prigoanei naziste

O comisie independenta de experti, COMISIA BERGIER RECUNOASTE, IN SFARSIT, ADEVARUL

Din mediile elvetiene razbat mai departe ecouri ale comentariilor,
schimburilor de opinii, chiar controverse, iscate in urma dezvaluirilor
recente, intr-un document oficial, cu privire la tratamentul
discriminator aplicat evreilor expusi si abandonati prigoanei naziste.
Unele semne de intrebare s-au ridicat mai de mult in legatura cu
politica promovata de Tara Cantoanelor fata de refugiati si cu
deosebire cei ce incercau sa se salveze din iadul hitlerist si au fost
respinsi de la frontiera, desi era cunoscut ca-i asteapta camerele de
gazare. Faimoasa neutralitate, traditionala emblema nationala
elvetiana, examinata mai de aproape, ca in lucrarile istoricului Edgar
Bonjour, tradeaza fisuri, cateodata cu consecinte tragice (cum s-a
intamplat in cazul tenorului celebru Joseph Schmidt). Publicistul
Alfred Hössler, analizand perioada 1933-1945, punea la indoiala insusi
mitul despre "Elvetia, tara de azil", intr-o carte cu titlu
interogativ, aparuta in 1971. Mai tarziu, ancheta intreprinsa de Werner
Rings pe tema "aurului nazistilor" a scos la iveala retele subterane
detestabile de complicitati sau macar de acoperire financiara din
partea bancilor elvetiene. Pana de curand, un val de ceata a sustras
vederii conturile alimentate in aceste banci de ulterioare victime ale
Holocaustului. Reglementari internationale au adus clarificarile de
rigoare in problema "confidentialitatii" obligatorii si s-a trecut la
cuvenite despagubiri.

In acest context de cautare si restabilire a adevarului si-a desfasurat
activitatea Comisia Independenta de Experti, desemnata, in decembrie
1996, de Adunarea federala, sa cerceteze comportamentul autoritatilor
pe timpul razboiului, masurile adoptate in regimul acordarii de
asistenta umanitara solicitantilor de azil. Coordonarea lucrarilor a
revenit profesorului Jean-François Bergier, titular din 1969 al unei
catedre de istorie la Scoala politehnica din Zürich. Desi o sinteza
finala este anuntata pentru anul viitor, "comisia Bergier" a dat
publicitatii un raport intermediar pe intinderea a 800 de pagini,
prompt intrat in atentia opiniei publice, socate de revelatii ale unor
pacate ce incarca constiinta colectiva. Cotidianul genevez de larga
audienta "Le Temps" titra mare, pe prima pagina a editiei din 12
decembrie `99: Istoria noastra, greseala noastra. Editorialistul
gazetei subliniaza nevoia abordarii lucide a faptelor petrecute si
scoase abia acum la lumina, oricat de incomode par: "Ar fi posibile
infinite acrobatii in incercarea de a atenua brutalitatea acestei
realitati, dar ramane sa traim cu ea. Totul cade in derizoriu, in afara
cuvintelor de cainta, de scuze, de reculegere cu care Consiliul federal
a stiut, din fericire, sa-si impaneze declaratia atat de prudenta,
altminteri". Nu va mai putea fi contestata, de aici inainte,
permeabilitatea Elvetiei la ideologiile dominante ale epocii.
Infiltratii de sorginte fascista si nazista, cu tenta antisemita,
cantaresc greu in decizii ale forurilor de conducere, crezute imaculate
pana deunazi. A existat, desigur, un spirit de opozitie, dar si destula
lasitate, mult curaj, insa, de asemenea, cinism - in proportii
familiare si altora. Ceea ce nu reduce uimirea atator elvetieni, care
au traversat perioada critica inspaimantati, terorizati de amenintarea
straina la granite, si care pastreaza convingerea indreptatita de a nu
avea nimic de reprosat. "E periculos - atrage atentia editorialistul -
a incuraja asemenea iritare si a confunda retinerea cu nevoia de a
absolvi Statul de orice vina".

O recunoastere deschisa a responsabilitatilor fusese schitata, la 7 mai
1995, cu prilejul implinirii de 50 de ani de la terminarea celei de a
doua conflagratii mondiale, de catre consilierul federal Kaspar
Villinger, prezentand scuze pentru politica oficialitatilor elvetiene
fata de evrei. La aceste scuze a facut trimitere, doamna Ruth Dreifuss,
presedinta in exercitiu a Confederatiei, ea insasi evreica de origine:
"Raportul ne aminteste ca, in acel sumbru rastimp din istoria omenirii,
Elvetia n-a raspuns, pe cat ar fi putut si ar fi trebuit s-o faca,
traditiei sale umanitare... Nimic nu poate repara consecintele
deciziilor luate atunci si noi ne inclinam plini de respect inaintea
durerii celor ce, vazandu-si refuzat accesul pe teritoriul nostru, au
fost abandonati unor suferinte de nespus, deportarii, mortii...
Asumarea constienta, determinata de un astfel de raport nu trebuie sa
ne indemne a judeca responsabilii de odinioara pe baza sensibilitatilor
contemporane. Dimpotriva, se cuvine sa ne angajeze fata de viitor, spre
a nu mai repeta nicicand greselile trecutului... In cooperare cu alte
tari, Elvetia intelege sa continue a sustine contributia la dezvoltarea
permanenta a unei ordini juridice internationale, capabile sa protejeze
fiece individ impotriva oricarei forme de persecutie si violenta... In
zorii unui nou mileniu, tara noastra se cuvine a fi un factor motor in
imensa sarcina de a promova respectul omului si pacii intre popoare. Va
fi imposibil de a aborda atare provocare fara a conserva memoria atator
lectii ale tuturor tragediilor generate de secolul nostru. Datoram
acest act de reculeasa aducere aminte, noua insine, urmasilor nostri".

Intr-un spirit similar de onestitate si pioasa demnitate, au reactionat
alti protagonisti marcanti ai scenei politice elvetiene, sefi de
partide, parlamentari, intelectuali. Intre acestia, Rolf Bloch,
presedinte al Federatiei elvetiene a comunitatilor evreiesti, cerand
autoritatilor actuale o mai acuta implicare in lupta contra
antisemitismului latent, considera ca raportul, departe de a reprezenta
un punct culminant in evaluarea erorilor comise, trebuie privit ca
suport pentru un dialog constructiv de aici inainte: "Este datoria
noastra a nu lasa aceasta perioada sa cada in uitare. Insistam deosebit
ca dezbaterea sa se extinda la nivelul scolilor, ca tinerele generatii
sa invete despre Shoah si rolul Elvetiei. Va trebui macar un capitol sa
se adauge in manualele de istorie".

O similara exigenta indeplineste conditiile maximei urgente si pentru noi!

http://www.romanianjewish.org/ro/antisemitism_in_romania_03.html

Scris de Admin 21.02.06 16:28

LISTA CETATENILOR ROMANI, VICTIME ALE HOLOCAUSTULUI, CARE AU DETINUT
CONTURI IN BANCI ELVETIENE

Miercuri, 07 Februarie 2001

Asociatia Bancherilor Elvetieni a publicat pe internet, la inceputul
acestei saptamini, ultima parte a listei cu victimele Holocaustului
care au detinut conturi in bancile din Elvetia. Mostenitorii acestora
vor fi despagubiti dintr-un fond de 800 de milioane de dolari. Lista
integrala poate fi consultata la adresa
http://www.dormantaccounts.ch/lists.html.
"Evenimentul zilei" va prezinta numele tuturor cetatenilor romani
care figureaza pe lista. Litera A in fata numelui indica posesorul
unui cont care dispune inca de fonduri sau un cont care a fost
suspendat de catre titular. Localitatile de origine, atunci cind nu
sunt informatii secrete, sunt indicate intre paranteze. Unii posesori
au mai multe conturi, numarul acestora fiind indicat intre paranteze.
Aliasurile sunt nume sub care unii posesori au deschis mai multe
conturi. |n citeva cazuri, unele nume care figureaza pe lista nu
apartin victimelor Holocaustului, ci asociatilor cu drept de
semnatura in banca. (M.R.)
Cetateni romani cu domiciliul in Romania

Adler, Irène
Adler, Stefan
Alexandrescu, Athena (Bucuresti, 2)
Alexandrescu, Titus (Bucuresti, 2)
Antonescu, Petre (Bucuresti, 3)
Auscher, Iosif
Auscher, Iuliana
Avramoff, Vasile
Axelrad, Bernhard (Bucuresti),
Baduleanu, Andrei
Baduleanu, Margaret
Baiatu, D
Balogh, Andreas
Barna, Pau
Barna, Frau Rosalie
Barta, Gyoergy (Timisoara)
Barta, Ludwig (Timisoara)
Barta, Frau Nolli (Timisoara)
Basile, Lazaride Dogani (Bucuresti),
(A) Bassa, Asrie
Beral, Adolf (2)
Beresteanu-Goldstein, Mina
Berlescu, Ella (Bucuresti),
Berlescu, Paul (Bucuresti, 2)
Besdikian, Frau Sima G. (Bucuresti, 2)
Binder, Frau Charlotte (Medias)
Binder, Charlotte (ALIAS Oberth, Frau Charlotte) (Medias)
Binder, Iwan
(A) Blattner, Gottfried P (Bucuresti),
Blumen, Jancu (Bucuresti),
Bogdasarov, Maria (alias Lihomschi, Maria)(2)
Bongratz, August (Brasov)
Braileanu, Jon (alias Brailoanu, Jon)
Bratianu, Serban J.
Braun, Alex (2)
Braun, Alexander (2)
Braun, Frau Else
Braun, Eugen
Braun, Zelma (2)
Braun, Zelma
Braun, Zelmira
Breger, Samuel (Bucuresti),
Bruckner, Hilde (alias Leonhardt, Hilde) (Sibiu, 2)
Bunescu, Bucur
Bustin, Elemer
Calamandi, Constantin Th.
Calmuschi, Camille
Camerling, Sylvia L (Bucuresti),
Cantacuzene, Constantin Gr (Bucuresti),
A) Cerchez, Alfred (Bucuresti),
(A) Chern, Armand (Bucuresti),
Chrissoveloni, Nicolas Z
(A) Christescu, Grigore (2)
Ciobanu, Ana
Ciobanu, Stefan
Cisek, Oscar Walter (Bucuresti, 2)
Cohen, Leon (Bucuresti, 2)
Colibasianu, Carmen (Bucuresti),
Colin, N Maria (alias Stoica, N Maria) (Bucuresti, 2)
Condiescu, Jon P
Constantinescu, G. (Bucuresti),
Cosocaru, Joan
(A) de Gutierrez,
Maria G de Roma,
Nicola de Vassal,
Frau Xénie
Ekstein, Frau Josephine (Timisoara,
Elias, Mendel
Ellenbogen, Emanuel
Essigmann, Johann
Falk, Mariette (Bucuresti),
Farago-Sander, Alexander (Oradea,
Feder, Ana (alias Szabo, Ana)
Feder, Richard
Feinstein, Simen
Feit, Mme Varvara (alias Griscenco, Mlle Varvara) (Bucuresti),
Fessler, Frau Anna (Bucuresti),
Fessler, Zissu (Bucuresti),
Fiera, Mihail (Bucuresti),
Focseneanu, George (alias Foczeneau, Georges) (Bucuresti, 4)
Folberth, Otto
Frank, Béla
Frank, Margrit
Fränkel, Johan F. (Cluj)
Fridman, A. (Bucuresti, 2)
Friedman, Jean
Friedmann, Martin
Friedmann, Rozalia
Funt, Jacques (Timisoara)
Ganzert, Karl
Garlesteanu, Mihail J. (Bucuresti, 2)
Gartenberg, Ignatz (3)
Georgescu, Mme Elena Gr
Georgescu, Eugen
Georgescu, Frau Ines
Georgescu, Mme Viorica (Bucuresti, 2)
Ghitescu, Amedeu
Ghitescu, Frau Viorica
Gigurtu, J. (Bucuresti, 2)
Gimenez Arnau, José Antonio (Bucuresti),
(A) Goebel, J (Resita)
Goisse, Marcel A.
Goldenberg, Avram
Goldenberg, Natalia
Goldmann, Frl. Sara Gittel (alias Tittinger, Frau Sara Gittel)
(Cernauti)
Goldstein, Josef
Goldstein, Marcu (Bucuresti),
Gonda, Emil, Nachlass (Brasov)
Gorowitz, Leizer
Götz, Josef (2)
Götzl, Moritz (Timisoara, 2)
Götzl, Netti (Timisoara, (2)
(A) Grigorovitza, Eudoxe (Bucuresti, 2)
Grimberg, Haim (Bucuresti),
Griscenco, Varvara (alias Feit, Varvara) (Bucuresti),
Grosch, Otto
Gross, Haim (Bucuresti),
Grossman, Haim (Bucuresti),
Grosz, Adolf (Brasov)
Grosz, Elisabeth (alias Donath, Elisabeth)
Grosz, Emmerich
Grünberg, Abram (2)
Grünberg, David (Bucuresti),
Grünberg, Leon (Bucuresti),
Grünberg, Max (2)
Grünberg, Sophie (Bucuresti),
Grünberger, Alois (2)
Grünberger, Clara G. (Sibiu)
Gurtner, Anny (Bucuresti),
Gurtner, Hans Herbert (Bucuresti, 2)
Haas, Jan(2)
Haimann, Frau Nelly (Timisoara, 2)
Halbaerth, Elisabeth (2)
Handjian, Krikor (Galati)
Harth, Ottilie (Bucuresti),
Hegedüs, Zoltan
Helmann, Carol
Hescheles, Maurycy Arnold (Bucuresti),
Hirsch, Frau Cecile (Bucuresti),
Hirsch, Elemer (Cluj)
Hirsch, Rudolf (Bucuresti),
Hirsch, Rudolf (Bucuresti),
Hoffner, Frau Clara (Bucuresti),
Hofmann, Anna (Bucuresti, 2)
Hofmann, Elisabeth (Bucuresti, 2)
Hofmann, Paul (Bucuresti, 2)
(A) Horackova, Marta
Horowitz, Max
Hurtig, Jean (Bucuresti),
Ionescu, Alexandru (Bucuresti),
Istrati, Gheorghe
Jotowa, Marika Nadejda (Bucuresti),
Just, Julius
Kaffmann-Cosla, Rose O. (Bucuresti, 2)
(A) Kahane, Samuel (Bucuresti, 3)
Kaloustian, K (Bucuresti),
Kapralik, Leo (Bucuresti, 3)
Kasztner, Ernst
Kasztner, Gabriella (alias Szabo, Gabriella)
Katona, Elemér (Seini)
Katz, Abraham Ber. (Vijnita)
Katz, Beatrice (Bucuresti),
Katz, Florette (Bucuresti),
Katz, Hermann (Bucuresti),
Katz, Mendel (Cernauti, 3)
Kauffmann-Cosla, O. (Bucuresti, 2)
Kaufmann, Adolf (Bucuresti),
Kaul, Frl. Camilla (Cernauti)
Klein, Albert A (Bucuresti),
Klein, Elisabeth (Timisoara,
Klein, Leopold
Klein, Frau Olga (Bucuresti),
Klein, Sache (Bucuresti),
Klein, Sache (Bucuresti),
Klein, Victor (Timisoara,
Kleiner, Emil (Bucuresti),
Kleinhändler, A (Arad, 2)
Kleinhändler, Frau Magda (alias Weil, Frl. Magda) (Arad, (2)
Kohn, David
Kohn, David (2)
Koppelmann, J. (Bucuresti),
Körner, Alfred
Körner, Marie
Kulcsar, Frl. Helene (alias Deutsch, Frau Helene) (Brasov)
Landau, Moise (Rozavlea)
Landmann, Albert
Laufer, F. (Gura Humorului)
(A) Lazar, Maxime (Bucuresti),
Leb, Betty (alias Marton, Betty) (Cluj,
Leb, Else (alias Menyasz, Elsa) (Bucuresti),
Leb, Samuel (Cluj,
Lefkovits, Leopold
Lefkovits, Leopold (Satu Mare)
Lehmann, Max (Timisoara)
(A) Leiba, Lilie
Leonhardt, Hilde (alias Bruckner, Hilde) (Sibiu, (2)
Leonhardt, Rolf (Sibiu)
Leventer, Lipa
Levin, Dora
Levin, Michel (alias Levin, Mihail) (Bucuresti),
Lewerenz, Hans (Bucuresti),
Licaret, V. D. (Bucuresti),
Lichiardopol, Nicolae (Orsova, 4)
Lichner, Alexander
Ligeti, Alexander
Ligeti, Elisabeth
Ligeti, Stephan
Lihomschi, Maria (alias Bogdasarov, Maria) (2)
Lipschitz, A. (Bucuresti),
(A) Lisbonne, Adolf B. (2)
Löbel, Zaharia
Loewensohn, Jean
Loewensohn, Maria
Löw-Beer, Adalbert (Timisoara, 2)
Löw-Beer, Frau (Timisoara)
Lucian, Garvin
Magyar, Leo
Mann, Emil (Timisoara)
Manolescu, O.
Marcovici, Marcel (Bucuresti)
Marcovici, Moritz
Margittai, Adalbert (Gheorghieni)
Margulies, Lazar (Bucuresti),
Margulies, Maria (Bucuresti),
Maroevich, Giovanni
Martalogu, J (Timisoara)
Marton, Mme Betty (alias Leb, Mme Betty) (Cluj)
Mataseru, S. M.
(A) May, Romand
Mayer, Aron (Bucuresti),
Meier, Isac
Melinte, Alexandru G
Menyasz, Mme Elsa (alias Leb, Else) (Bucuresti),
Menyasz, Emil (Bucuresti),
Merlaub, M.
Milescu, Demetre (Bucuresti),
Milescu, E (Bucuresti),
Milescu, E.
Millio, Vasile A (Bucuresti),
Milsztajn, Marksymiljan (Bucuresti),
Minei, Constantin C.V. (Bucuresti),
Mollet, Friedrich
Moscovici, Ana (Bucuresti),
Moscovici, Henry (Bucuresti),
Moscovici, Isidor (Bucuresti),
Moscovici, Simon (Bucuresti),
Motzen, Samuel
Mrack, Giovanni (Sulina)
Müller, Anna (2)
Müller, Carol
Müller, Oscar (2)
Nacht, Osias
Nagy, Zoltan
Nazariau, Horen (Tulcea)
Neumann, Frau Regine (alias Steiner, Frl. Regine) (Marasesti)
Nidermayer, Samuel
Nussbaum, Frl. Grete (Cluj)
Oberth, Frau Charlotte (Medias)
Oberth, Frau Charlotte (alias Binder, Charlotte) (Medias)
Oberth, Frau Julie (Medias)
Olmazu, Mme Elena C. (Bucuresti, 2)
Pal, D.
(A) Pall, Martha (Oravita)
Paraschewscu, Stella (Bucuresti),
Paraschivesco, Georges
Pauly, Rudolf (Bucuresti),
Penescu, Nicolae S
Petrescu, Constantin-Titel (Bucuresti, 2)
Petrescu, George P.
Pollak, Alexander (Arad)
Pollak, Josef (Arad)
Pollak, R.
Pollak, Stephan (Arad)
Popesco, Dan C
Prassa, Virgil
Prejbeanu, Dimitrie C. (Craiova)
Prerau, Michael (Timisoara)
(A) Prodanof, Vasile
Rabner, Avram Micu
Radovici, Vasile (Bucuresti, 2)
Radu, Dumitrache C. (Bucuresti),
Radulescu, Corneliu
Rand, Abraham Mathias (Cernauti, (2)
Rappaport-Krause, Frau Erna
Redu, Dumitrache C.
(A) Reich, Roman
Reichard, Ernst
Reifer, Manfred
Riga, Mircea Virgil (Galati)
Ritter von Anhauch, Max (2)
Rivadis, Demetre
Robanser, Franz (Bucuresti),
Roda, Julius (Bucuresti),
Roman, Frau Clara
Roman, Marcel
Rosner, Mendel (Cernauti)
Roth, Hugo
Roth, Nathan (Galati)
Roth, Wilhelm (Galati),
Rozental, Bernard (Bucuresti, 2)
Rudberg, Martin
Salomowitz, Alexandru
Salzman, Bernard (2)
Salzman, Jules (2)
Santo Budsan, Vincenzo (Bucuresti),
Sauge, Arnold (Pafnet)
Scanavy, Alexandre J. (Bucuresti),
Scanavy, Mme Clementine (alias Troianos, Clementine) (Bucuresti),
Schächter, Aron (Radauti)
Schechter, Lustig
Schiffer, Leopoldine
Schlegel, H. Peter (Ploiesti, (3)
Schmidt, Julius
Schmidt, Ludwig (Bucuresti, 2)
Schmidt, Ludwig
Schmidt, Raoul (Bucuresti, 2)
Schneider, Josef (Bucuresti),
A) Schneyer, Arnold (Cernauti,
Schnitzer, Rose (Chisinau)
Schwarz, Isidor (Bucuresti),
Segal, Maier
Semo, George (Bucuresti, 3)
Singer, Rozsi
Singer, S.
Solomon, Clara (Bucuresti),
Sperling, Julius
Sperling, Rachel (2)
Spitzer, Pavel (Lugoj)
Spitzer, Philip (Lugoj)
Spodheim, Frédéric (Bucuresti, 4)
Stefanescu, Mariam (Bucuresti),
Stefanescu, Simion (Bucuresti),
Stefanescu, Tiberiu
Steiner, Ladislaus
Steiner, Paul (Cluj)
Steiner, Regine (alias Neumann, Regine) (Marasesti)
Steiner-Springer, Frau Charlotte (Cluj)
Steiner-Springer, Charlotte (Cluj)
Stern, Adolphe (Bucuresti, 4)
Stern, Avram (Bucuresti),
Stern, Hermann (Bucuresti),
Stern, Leopold
Stern, Michel (Bucuresti),
Stern, Frau Rebeca (Bucuresti),
Sternberg, Berl (Cernauti)
(A) Stirbey, Barbo(2)
Stoica, Gheorche (alias Stoica, Gheorge) (Bucuresti, 2)
Stoica, N Maria (alias Colin, N Maria) (Bucuresti, 2)
Stoicescu, Mme Rose C (Bucuresti),
Stolojian, Dinu A
Stolojian, R (Bucuresti),
Suchar, I.
Sufrin, F. (Bucuresti),
Sussmann, Joseph
Szabo, Ana (alias Feder, Ana)
Szabo, Eugen (Cluj)
Szabo, Gabriella (alias Kasztner, Gabriella)
Szabo, Hermine (Cluj)
Szalai, Vilmos (Arad, 3)
Szana, Andreas (Timisoara)
Tanasescu, Dorina
Taussig, Josef (alias Temesvar, Josef)
Teodorescu, Angela (Bucuresti),
Teodorescu, Mi[u (Bucuresti),
Theodor, Friedrich
(A) Thum, Jakob
Tico, Dimitrie (Bucuresti),
Tico, Dimitrie(2)
Tittinger, Bernhard (Cernauti)
Tittinger, Frau Sara Gittel (alias Goldmann, Sara Gittel) (Cernauti)
Tittlinger, Leo (Cernauti)
(A) Tolnai, Johann (Bucuresti),
Tontsch, Alfred (Brasov)
Triandafil, S
Trichter, Richard (Cernauti)
Trichter, Siegmund (Cernauti)
(A) Tripos, Nicolas D. (Galati)
(A) Tripos, Stelianos D. (Galati),
Troianos, Clementine (alias Scanavy, Clementine) (Bucuresti),
Ullmann, Gisela
Ullmann, Oskar (Cluj, 2)
Ullmann, Stefan
Ureche, John R
Vaisman, Simson
Varnay, Iosif
Varnay, Iosif
Victor, Theodor
Voinescu, Mircea (Bucure[ti),
Volkmer, Eduard
von Stauber, Johann (Arad)
Waldmann, Erich (Arad)
Waldmann, Paul
Wanderer, Fritz (Timisoara)
Wechsler, A (2)
Wechsler, Ita (2)
Weil, Frl. Magda (alias Kleinhändler, Magda) (Arad, (2)
Weinbaum, Avram (Bucuresti),
Weinblum, Noa (Cernauti)
Weiss, Alexandru (Bucuresti),
Weiss, Heinrich (Bucuresti),
Weiss, Ionica
(A) Weiss, Osias (Galati, 2)
Weissler, Leib (Seletin)
Weissmann, Josef (4)
Weisz, Franz (Timisoara)
Weisz, Geza
Weisz, Katharina (Timisoara)
Wifrael, Wilhelm (Oradea)
Wildmann, D. (Brasov)
Wilhelm, Emil
Wilhelm, Peter
Winkler, Fritz (Bucuresti),
Winkler, Hilda (Marghita)s
Winkler, Mauriciu
Witrael, Wilhelm (Oradea, 2)
Wittal, Jacob (Bucuresti, 2)
Wolff, Hans E. (Bucuresti),
Zajczyk, Menasce Chaim
Zamfirescu, Alexandru D
Zimmer, J. C.
Zimmermann, Daniel
Zimmermann, Gebrüder
Zimmermann, Richard (Sighisoara)

Cetateni romani cu domicilul in alte tari:

Alexandresco, Yvonne
(A) Constantinescu, Nicolae
(A) Constantinesco, Grégoire (Paris)
Furculesco, Nicolas
Geblesco, Elvire (2)
Geblesco, Serban
Grozescu, Dinu H.
Ionescu, Anastasie Lucie (Berlin, 2)
(A) Muntenescu, Mircea
Paraschivesco, Georges
(A) Paunesco, Demètre Barbon
Piou, Popesco R.
Peucescu, Matei
Radulescu, Ella
Stoicesco, Myra (Tokyo)

Scris de Admin 14.02.06 6:25

Despre holocaust si alte extremisme

Monumentul holocaustului de la Berlin

La doi ani dupa ce parlamentul federal german, Bundestagul, s-a pronuntat pentru ridicarea monumentului dedicat memoriei victimelor holocaustului, la Berlin au inceput, saptamina trecuta, lucrarile de constructie. Presedintele social-democrat al parlamentului, fostul disident est-german Wolfgang Thierse, a anuntat cu acest prilej ca lucrarile se vor incheia in anul 2004. Monumentul dedicat celor 6 milioane de victime evreiesti din toata Europa se afla in apropierea Portii Brandenburg, care este unul din simbolurile orasului Berlin. In apropiere s-au aflat si buncarul lui Hitler, si cancelaria dictatorului nazist. Proiectul acestui monument a fost realizat de arhitectul american Peter Eisenman. Pe o suprafata de 20 000 de metri patrati vor fi amplasati 2700 de stilpi de beton, pe care vor fi inscriptionate numele victimelor. Costurile se ridica la 50 de milioane de marci. Sub terenul pe care se va ridica monumentul se va construi un memorial subteran. Cunoscuta publicista Lea Rosh, care a initiat acest proiect monumental unic in Germania, a declarat ca memorialul holocaustului si centrul de documentare vor contribui la o cunoastere mai buna a istoriei si a prigoanei impotriva evreilor din toata Europa.

Ridicarea acestui monument a fost precedata, in deceniul trecut, de o ampla controversa. In anul 1999 au aparut doua volume care documenteaza polemicile legate de ridicarea unui monument central in memoria tuturor victimelor holocaustului din Europa initiat de catre nazisti.

Adversarii proiectului au sustinut ca monumentul holocaustului ar afecta identitatea istorica pozitiva a poporului german. Sustinatorii lui, in schimb, au invocat necesitatea recursului istoric, ca o forma de impiedicare a repetarii unor greseli comise in trecut. Un punct fix al istoriei germane contemporane il reprezinta evenimentele legate de dictatura nazista, de holocaust si de razboiul ideologic de distrugere a unor popoare considerate inferioare, precum si cucerirea asa-numitului "spatiu vital".

Deoarece anumite categorii de persoane supuse prigoanei, ca romii, homosexualii sau Martorii lui Iehova, sint neglijate, unii critici au vorbit despre o ierarhizare a victimelor, cerind ridicarea unui alt monument.

Controversa legata de amplasarea monumentului in capitala germana, unde s-a luat decizia criminala a aplicarii "solutiei finale", s-a concentrat si asupra unor probleme de ordin estetic. Unii adversari ai monumentului au sustinut ca ororile din lagarele de exterminare nu pot fi exprimate estetic. Arhitectul elvetian Peter Zumthor, care in prezent construieste pe terenul fostei centrale a Gestapo-ului din Berlin memorialul "Topografia terorii", considera proiectul monumentului drept un exemplu pentru o arhitectura pesimist-posomorita, care ar emana sentimentul unei noi catastrofe.

Scenarii conspirationiste

In anul 1993 a aparut in Germania cartea intitulata Organizatiile secrete si puterea lor in secolul XX sau Cum nu se conduce lumea. Autorul acestei carti, aparute la editura germana Ewert (din Gran Canaria si Lathen), specializata pe lucrari de literatura elitarista si oculta, si-a semnat lucrarea cu numele Jan van Helsing. Cartea s-a bucurat de un succes insemnat in rindurile simpatizantilor extremei drepte, dar si printre adeptii ezoterismului militant-elitarist de nuanta ariana. Dupa o lectura atenta a lucrarii amintite, autoritatile elvetiene si apoi cele germane au interzis cartea lui van Helsing, pe motiv ca ar exprima idei politice indreptate impotriva democratiei si statului de drept. Totodata, i s-a reprosat ca propaga idei antisemite deghizate in teorii ezoterice si ca ar fi realizat un soi de colaj de texte inspirate din Mein Kampf al lui Hitler si din literatura stiintifico-fantastica.

Ulterior s-a aflat ca autorul nu si-a dezvaluit identitatea adevarata, semnind cu un pseudonim, imprumutat de la un personaj al lui Bram Stoker care apare in romanul acestuia despre contele-vampir Dracula. Dupa publicarea acestei lucrari, Jan van Helsing, care se numeste, de fapt, Jan Udo Holey, a devenit unul dintre cei mai populari autori de scenarii conspirationiste. Cu sprijinul admiratorilor, lucrarea a fost tradusa in mai multe limbi, inclusiv in limba rom‰na. Bazindu-se pe teze vehiculate in trecut in literatura antisemita clasica, van Helsing sustine ca politica mondiala este manipulata de asa-numita organizatie secreta a iluminatilor. Conjuratia seculara a acestora ar urmari, in ultima instanta, crearea unei noi ordini mondiale. Pentru realizarea acestui scop, iluminatii ar fi declansat doua razboaie mondiale si s-ar fi infiltrat in guvernele lumii. Printre agentii iluminatilor s-ar afla si Helmut Kohl, pe care van Helsing il descrie ca pe descendentul unei familii de evrei khazari.

Tezele autorului sint inspirate din literatura de provenienta extremista si antisemita. Scrierile lui van Helsing traduse in limba rom‰na au fost publicate de Editura bucuresteana Antet/Samizdat, unde in ultimii ani au vazut lumina tiparului numeroase lucrari antidemocratice si rasiste. Asertiunile lui Jan van Helsing i-au inspirat si pe citiva autori rom‰ni, ca Radu Theodoru sau Teodor Filip. Lucrarile acestora exprima un antisemitism virulent, propaga idei rasiste si antimaghiare, neaga holocaustul si pledeaza pentru un stat etnocratic, pentru un izolationism nationalist, antidemocratic si autoritar.

Pornind de la teoriile conspirationiste ale unui van Helsing, care ocupa un loc fruntas in lista bibliografica a autorilor rom‰ni citati, cei doi sustin ca Rom‰nia urmeaza sa fie transformata intr-un al doilea Israel. Pentru realizarea acestui proiect, organizatiile oculte ar fi lansat un atac sustinut impotriva tarii, distrugind sistematic economia, compozitia demografica etnic-majoritara si sistemul social. Ceea ce Jan van Helsing proiecteaza prin intermediul unui text delirant asupra lumii intregi este preluat de cei doi autori rom‰ni, care, prin adaugarea unei dimensiuni nationale, amplifica scenariul paranoic al asa-numitei noi ordini mondiale dominate de forte oculte.

Romania si holocaustul

In anul 1999 s-a desfasurat la Berlin o conferinta internationala, care a dezbatut problema holocaustului in Rom‰nia, precum si aspecte legate de crimele impotriva umanitatii organizate de autoritatile fasciste din perioada dictaturii lui Ion Antonescu. La doi ani dupa acest eveniment organizat de Centrul pentru studierea antisemitismului de la Berlin, condus de prestigiosul istoric si cercetator Wolfgang Benz, cele mai multe comunicari prezentate de istorici, cercetatori si publicisti din Rom‰nia, Germania, Israel, Statele Unite ale Americii, Franta si Ungaria au aparut acum intr-un volum ingrijit de Mariana Hausleitner, Brigitte Mihok si Juliane Wetzel. Cartea, intitulata Rom‰nia si holocaustul. Despre crimele in masa din Transnistria 1941-1944, a aparut la Editura Metropol din Berlin.

Istoricul Wolfgang Benz (care, din motive inexplicabile, lipseste din rubrica bio-bibliografica dedicata autorilor) se opreste asupra situatiei speciale a Romaniei, reliefind incercarile regimului antonescian de a rezolva in regie proprie asa-numita "problema evreiasca". In acest context, Benz explica de ce nu au fost deportati si evrei din Regat, din Transilvania si Banat. Potrivit lui Benz, acestia au supravietuit datorita faptului ca Antonescu si-a dat seama mai devreme decit regimul hitlerist ca razboiul este pierdut. Din pricina aceasta, aliatul lui Hitler de la Bucuresti incerca sa-si confectioneze din timp o imagine nepatata de singe, favorabila lumii postbelice. Benz critica istoriografia romaneasca, care a evitat sa abordeze subiectul holocaustului, invocind mereu faptul ca Rom‰nia ar fi fost o tara cvasiocupata. Astfel, supravietuirea evreilor din Romania a fost prezentata ca un act de salvare, denaturindu-se adevarul istoric. Recunoasterea faptului ca in Romania au fost ucisi peste 200 000 de evrei constituie pentru istoricii rom‰ni, potrivit lui Benz, un adevar mai mult decit incomod.

Mariana Hausleitner analizeaza crimele impotriva evreilor deportati in Transnistria, reliefind si rolul factorilor de decizie. (Intre cei amintiti se afla si guvernatorul civil Gheorghe Alexianu, condamnat la moarte si transformat astazi intr-un erou nepatat. Printre cei care cer reabilitarea lui Alexianu se afla si revizionistul Ion Coja, cel care recent a infiintat asa-numita Liga pentru combaterea antirom‰nismului, LICAR.)

Despre prigoana romilor in perioada dictaturii fasciste a lui Antonescu scriu Brigitte Mihok (din Berlin) si Viorel Achim (din Bucuresti). Directorul sectiei rom‰ne a Muzeului Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, si istoricul Jean Ancel, din Israel, se opresc asupra unor aspecte inedite privind deportarile, respectiv derularea pogromului din 1941 de la Iasi. Hildrun Glass din Munchen si Hannelore Baier din Romania descriu formele de percepere a holocaustului din Romania dupa 1945 si astazi, iar Lya Benjamin din Bucuresti prezinta tendintele antievreiesti reflectate in paginile ziarului de limba germana Bukarester Tageblatt (care a fost, de fapt, oficiosul ambasadei naziste si in care publicau si numerosi etnici germani din Romania).

Istoricul german Armin Heinen (autorul lucrarii de referinta Legiunea Arhanghelul Mihail din Rom‰nia. Miscare sociala si organizatie politica. O contributie la studierea fascismului international) abordeaza dintr-o perspectiva noua unul dintre subiectele tabu ale istoriografiei din Romania, si anume problema atrocitatilor comise de trupele romanesti in perioada razboiului impotriva Uniunii Sovietice. Daca, in general, istoricii romani accepta ideea vinovatiei lui Antonescu in ceea ce priveste deportarea evreilor in Transnistria, privitor la istoria armatei in timpul razboiului se poate observa totusi o oarecare retinere cind se scrie despre implicarea trupelor romane in actiuni indreptate impotriva populatiei civile. Mai ales impotriva populatiei evreiesti. Heinen si-a bazat studiul intitulat Cultura violentei. Romania, razboiul si evreii in perioada iunie-octombrie 1941 pe multe exemple concrete, folosind literatura de specialitate, surse rom‰nesti si internationale, cit si analize cuprinse in studii de psihologie social-politica, psihanaliza, religie si etnologie. Bazindu-se pe datele cuprinse in lucrarile amintite, istoricul german a cautat raspunsuri la anumite intrebari neelucidate privind logica atrocitatilor barbare comise de militarii romani dupa declansarea razboiului impotriva Uniunii Sovietice. Betia de singe, scrie Armin Heinen, a atins punctul culminant la Odessa. In prima zi dupa ocuparea orasului, pe data de 16 octombrie 1941, au fost impuscati 8000 de asa-numiti "iudeo-comunisti". Au urmat 5000 de evrei spinzurati in cursul unor represalii ordonate de Antonescu in urma unui atentat asupra cartierului general. Mii de oameni au fost scosi din locuintele lor si apoi impuscati. Multi evrei au fost arsi de vii. Numarul victimelor de la Odessa se estimeaza la aproximativ 30 000. "Singele celor schingiuiti a fost transformat intr-un ritual de jertfire singeros, iar fumul baracilor aprinse a devenit tamiia pentru o lume mai buna", scrie Heinen, care mai evoca si alte actiuni de ucidere rituala, de violuri, de schingiuiri, de epurari etnice, de jaf sistematic. Toate aceste actiuni s-au petrecut intr-un climat de antisemitism global, iar soldatii au fost convinsi de faptul ca participa la un fel de cruciada. Heinen mai relateaza si un alt exemplu elocvent de ferocitate barbara, zugravind dimensiunea ritualizata a cruzimilor antisemite. Intr-o localitate un evreu a fost legat de un stilp de telegraf, iar satenii aruncau urina si excremente asupra victimei. In timpul razboiului contra URSS nu s-a urmarit numai anihilarea adversarului, ci distrugerea totala a vietii sociale. Militarii romani au interiorizat logica acestui tip de razboi, scrie Heinen, violind femeile si jefuind bunurile populatiei civile, ceea ce echivala cu instaurarea simbolica a noii ordini. Urmind strategia umilirii victimelor, epurarile etnice, motivate uneori si religios, s-au desfasurat dupa acelasi principiu: injosire, izgonire, moarte.

Berlin

http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=179&xrubrica=SOCIETATE&print=&return=arhiva&xnrrevista=91

Scris de Admin 14.02.06 6:16

Aniversari neplacute

In urma cu 75 de ani a aparut editia completa, intr-un volum, a cartii lui Hitler, Mein Kampf – Lupta mea. Aceasta carte i-a inspirat direct pe nazisti in decizia de a-i extermina pe evrei. De asemenea, s-au implinit 60 de ani de la conferinta de la Wannsee, in timpul careia a fost luata decizia „solutiei finale“.

75 de ani de la aparitia editiei complete a cartii Mein Kampf
Cariera politica a caporalului austriac neinsemnat si frustrat care fusese Adolf Hitler in timpul primului razboi mondial este strins legata de o scriere care va deveni cartea de capatii a unei miscari autointitulate „national-socialism“. Dupa esecul loviturii de stat din 1923, indreptata impotriva guvernului democrat republican german, la care Hitler participase impreuna cu militari ultranationalisti si revizionisti, organizatorii puciului fusesera condamnati la inchisoare. In timpul detentiei, pe care a ispasit-o in penitenciarul de la Landsberg, Hitler a inceput sa-si scrie autobiografia. Pe parcurs, a transformat aceste insemnari initial biografice intr-o sinteza sistematizata a strategiei Partidului National-Socialist Muncitoresc din Germania (NSDAP). A doua parte a cartii a redactat-o la sfirsitul anului 1924, dupa ce fusese eliberat. Un an mai tirziu apare primul volum, fiind urmat, in decembrie 1926, de partea a doua a scrierii, publicate de o editura müncheneza care va deveni ulterior editura centrala a partidului nazist. Versiunea finala, cuprinzind ambele parti intr-un singur volum, vede lumina tiparului la inceputul anului 1927. Au urmat alte editii ale acestei carti nefaste, care a atins tiraje enorme dupa venirea la putere a nazistilor, in 1933, cind milioane de exemplare au fost difuzate, cumparate sau distribuite gratuit. Acest volum agitatoric a ajuns astfel principala sursa ideologica pentru actiunile politice ale statului totalitar nazist.

Hitler a evitat sa faca trimiteri bibliografice. Cu siguranta ca a colportat ideile antisemite si xenofobe din literatura clasica si istorica a unor autori nationalisti. Fascinatia lui pentru rasismul populist si-a gasit suport in scrierile controversate, dar si in cartile evident xenofobe care circulau in anumite medii intelectuale la inceputul secolului 20. Pe acest – nemarturisit – conglomerat livresc si-a fundamentat Hitler conceptiile, prezentate intr-un stil relativ unitar. Imaginea sa asupra lumii se reduce la un maniheism bolnavicios, care ii dicteaza sa divizeze omenirea intr-o rasa superioara, ariana, si in dusmani, identificati in evrei. Pe acestia din urma ii acuza de toate relele, insinuind ca urmaresc, prin organizatii oculte, sa distruga „ordinea naturala“ (nationala si ariana) in scopul inlocuirii statelor nationale cu un stat universal, supranational.
Mesajul principal al scrierii lui Hitler – stoparea acestei inchipuite conspiratii universale antiariene – a fost transpus in practica in perioada nazismului, culminind cu distrugerea raselor considerate inferioare.
O trista cariera a cunoscut cartea lui Hitler si in mai multe tari postcomuniste, unde grupuri extremiste de dreapta au actualizat argumentele virulent antisemite si rasiste ale liderului nazist. Desi drepturile de autor asupra cartii apartin landului Bavaria, care a interzis orice reeditare, in Rusia, Cehia, Ungaria, Romania si Slovacia scrierea lui Hitler a aparut practic in editii-pirat. Astfel incit aceasta carte mistificatoare isi exercita in continuare efectele de-a dreptul toxice asupra unor organizatii sau persoane debusolate politic, inspirindu-le actiunile sau furnizindu-le argumente. In Romania si in alte tari rasaritene, circulatia nestingherita a volumului Mein Kampf a lasat urme vizibile in scrierile programatice ale unor autori care nu-si ascund simpatiile pentru solutiile forte sugerate de national-socialismul hitlerist. In Germania publicarea Mein Kampf-ului este interzisa, dar extremistii gasesc diverse modalitati de a-si procura scrierea pe cai ilegale, inclusiv editia electronica, raspindita abuziv pe Internet de catre simpatizanti din strainatate.

60 de ani de la conferinta de la Wannsee
S-au implinit 60 de ani de la asa-numita conferinta de la Wannsee, cind liderii nazisti au decis uciderea evreilor europeni. Conferinta de trista amintire s-a desfasurat intr-o vila situata pe malurile lacului Wannsee din Berlin, transformata astazi intr-un muzeu memorial. In incinta muzeului se afla si exponate care documenteaza asupra Holocaustului initiat de Antonescu impotriva evreilor romani cu mult inaintea conferintei de la Wannsee, desfasurata la 20 ianuarie 1942.
Protocolul discutiilor de la Wannsee privind asa-numita „solutie finala“ constituie un document-cheie pentru intelegerea politicii genocidale a nazistilor. Seful Oficiului pentru Siguranta Reichului, Reinhard Heydrich, care a organizat intilnirea de la Wannsee, a trasat liniile directoare ale Holocaustului, stabilind si metodele pentru distrugerea sistematica a celor 11 milioane de evrei care traiau atunci in Europa. Persecutiile impotriva evreilor incepusera inaintea acestei conferinte. La Wannsee, politica antisemita urma sa fie transformata intr-o operatiune sistematica, fiind astfel concretizate ideile violent antisemite formulate initial de Hitler.

In ceea ce priveste protocolul discutiilor de la Wannsee, istoricii au lansat diverse interpretari privind ordinul pentru deportarile in masa si uciderea celor incarcerati. O stenograma a discutiilor nu a fost intocmita, ci doar acel protocol redactat dupa intilnirea de la Wannsee, distribuit factorilor de decizie. Intentiile nazistilor rezulta limpede din acest document, care nu cuprinde un ordin propriu-zis de distrugere a raselor umane considerate inferioare. Totusi, din protocol rezulta ca Heydrich, de pilda, a cerut distrugerea prin munca a evreilor apti. Alti demnitari nazisti au insistat asupra urgentarii exterminarilor in Polonia ocupata. Lipsa ordinului expres de distrugere a evreilor a devenit argumentul forte al asa-numitilor istorici revizionisti (ca David Irving, de pilda), care neaga sau relativizeaza intentiile genocidale ale nazistilor.

Cu prilejul acestei aniversari, la Berlin a fost deschisa si prima expozitie din Germania dedicata Holocaustului. Totodata au fost lansate citeva noi volume dedicate evenimentului de acum 60 de ani. Intre aceste carti un loc aparte il ocupa studiul de referinta al istoricului britanic Mark Roseman, intitulat Conferinta de la Wannsee. Cum a organizat birocratia nazista Holocaustul (Die Wannsee-Konferenz. Wie die NS-Bürokratie den Holocaust organisierte, Propyläen Verlag, Berlin, 2001).

Berlin

http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=383

Scris de Admin 13.02.06 23:53

Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Gert Weisskirchen, in varsta de 60 de ani, este purtatorul de cuvant pentru politica externa al fractiunii parlamentare social-democrate din Bundestag-ul de la Berlin si noul responsabil pentru problema antisemitismului al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). William Totok a stat de vorba cu d-l Weisskirchen si ne-a trimis transcrierea acestui interviu ce fusese difuzat de postul de radio Deutsche Welle.
Domnule Weisskirchen, v-as ruga la inceput sa ne explicati ce inseamna functia pe care o veti ocupa in cadrul OSCE si care vor fi problemele asupra carora va veti concentra in activitatea dvs.
Presedintele OSCE, care este acum ministrul sloven de Externe, inca nu mi-a schitat terenul de activitate. Voi discuta cu el ce sarcini concrete imi revin in cadrul acestui mandat. Eu o sa-i fac o dubla propunere. Pe de o parte, o sa fiu un soi de pompier. Adica sa intervin, la nevoie, acolo unde vor avea loc actiuni antisemite, sa contribui la elucidarea incidentelor de acest fel si sa acord ajutor unor persoane de origine evreieasca. Pe de alta parte, voi propune editarea unui anuar. El va cuprinde atat intregul complex al evolutiei antisemitismului, cat si masurile de contracarare in spatiul OSCE. Anuarul va fi structurat pe cateva capitole. Un capitol va inregistra incidentele antisemite, altul va descrie contextul in care ele s-au produs si le va analiza. Cel de-al treilea capitol se va concentra asupra calificarii incidentelor si, in sfarsit, ultimul segment va fi destinat recomandarilor privitoare la combaterea politica a antisemitismului. In acest caz, imi pot imagina si un proces sustinut de monitorizare, adica a examinarii anuale a felului cum procedeaza statele pe teren legislativ, in vederea combaterii eficiente a fenomenului de antisemitism. Ma mai gandesc si la un capitol special care sa fie dedicat, in primul rand, educatiei privind Holocaustul. Tot aici ar mai intra si problema reflectarii antisemitismului de catre mass-media si in ce masura reproduce presa anumite modele tributare unor clisee antisemite. Asta se refera la intreaga gama publicistica, de la critica la adresa Israelului pana la benzile desenate, care pot transporta direct sau indirect conceptii antisemite.
Veti acorda recrudescentei nationalismului in Europa Rasariteana o atentie speciala?
In Europa Occidentala asistam in acest moment la extinderea unei forme noi a antisemitismului. Asta se explica prin faptul ca in unele tari, partial, integrarea unor emigranti cu un fundal cultural specific a esuat. Ciocnirea unor culturi diferite produce si forme diverse de antisemitism. Aceste forme ale antisemitismului nu exista in Europa Rasariteana. Acolo exista mai degraba formulele antisemitismului vechi, bazate pe conceptiile unui fundamentalism crestin sau pe niste prejudecati culturale fata de evrei. In consecinta, se poate face o deosebire dintre Europa Rasariteana si cea Occidentala. Ma tem insa ca aceste doua curente diferite, la un moment dat, se vor contopi, daca nu luam acum masurile necesare de prevenire. Adica acum, in faza aderarii unor state noi la Uniunea Europeana, trebuie semnalate momentele pericolului care ar putea duce la fuziunea antisemitismului traditional cu cel nou, ivit in urma unor conflicte sociale cu nationalitati migratoare. Daca nu se va contracara acum acest pericol, cele doua forme amintite se vor uni si se vor sprijini reciproc. Acesta este pericolul pe care-l prevad.
Cu prilejul celei de-a 60-a aniversari a eliberarii lagarului de la Auschwitz, guvernul roman a dat publicitatii o declaratie in care se afirma ca va tine cont de recomandarile cuprinse in Raportul final al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania. Totusi, in Romania mai exista orase, ca de pilda Cluj, in care strazile poarta numele dictatorului fascist Ion Antonescu. Ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?
Este important ca momentele critice ale trecutului sa fie riguros elucidate. Acest demers constituie un obiectiv central educational in ceea ce priveste Holocaustul. Cu profesorii de istorie din Romania, de pilda, dar si cu cei din alte tari est-europene unde exista fenomene similare, trebuie discutat cum pot fi introduse in planurile de invatamant elementele necesare privind educatia, in vederea crearii unei constiinte de responsabilitate. In acelasi timp, bineinteles, trebuie sa existe si bunavointa guvernelor si ministerelor Educatiei si Invatamantului de a implementa acest obiectiv in realitatea scolara si universitara. Deci, avem nevoie, in primul rand, de o constiinta privind conflictele istorice. In Germania avem in vedere perioada 1933-1945, iar in Romania 1940-1944. In Romania se poate vedea o evolutie pozitiva in acest sens. Dar va fi nevoie ca aceasta evolutie pozitiva sa fie intensificata si transpusa in realitatea sociala si scolara. Deoarece OSCE are doar un mandat politic si nu juridic, noi putem doar sa lansam apeluri, de pilda, catre parlamente - in cazul acesta catre Parlamentul Roman de la Bucuresti - sa dezbata chestiunile mentionate in anuarul pe care-l vom publica. In caz de nevoie, parlamentele ar trebuie sa ia si niste decizii in vederea transformarii recomandarilor OSCE in legi. Noi nu dispunem de nici un instrument care sa ne permita mai mult decat a face propuneri, ele avand un caracter strict apelativ. Mai putem sa solicitam anual rapoarte care se vor prezenta in cadrul Adunarii Parlamentare OSCE sau in timpul intalnirilor cu reprezentantii diferitelor guverne, discutand cu reprezentantii Romaniei, de exemplu, in ce masura au fost receptate impulsurile pozitive.
In Parlamentul landului federal Saxonia din Dresda a avut loc un incident scandalos provocat de deputatii Partidului National-Democrat (NPD) - partid radical de dreapta. Reprezentantii NPD au refuzat sa pastreze un minut de reculegere pentru victimele regimului nazist, iar apoi, intr-o cuvantare, unul dintre deputati a trivializat Holocaustul prin comparatii inadecvate, folosind notiunea de "Holocaustul bombardamentelor" pentru a descrie bombardarea orasului Dresda din 13 februarie 1945 de catre puterile aliantei antihitleriste. Ce parere aveti despre bagatelizari similare care se folosesc si in Romania, unde deseori se vehiculeaza notiunea "Holocaustul rosu", atunci cand este vorba despre perioada dictaturii comuniste?
Trebuie retinut faptul ca Holocaustul este ceva singular. Asta se poate demonstra, daca se face o comparatie cu oricare alta intamplare istorica sau actuala. Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic altceva. Singularitatea Holocaustului este incontestabila, deoarece distrugerea evreilor a avut trasaturile organizarii industrializate a politicii de nimicire. Aceasta politica s-a concentrat asupra exterminarii evreilor, urmarind eliminarea lor din aceasta lume. Adica, lichidarea lor. Toate celelalte intamplari groaznice, precum cele din centrul Africii, din Ruanda sau alte actiuni genocidare asemanatoare nu pot fi comparate cu incercarea de a-i distrugere in intregime pe evrei. Acest fapt ar trebui sa fie constientizat, indiferent de locul unde traim in Europa, in Apus sau in Rasarit. Pana-n prezent, Holocaustul a ramas un genocid incomparabil.

Berlin, 26 ianuarie 2005.

Interviu realizat de William Totok

http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1530

Scris de Continut sponsorizat

Germania/Austria/Elvetia