Germania/Austria/Elvetia

Rezumarea primului mesaj :

Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Pledoarie contra bagatelizarii Holocaustului
Gert Weisskirchen, in varsta de 60 de ani, este purtatorul de cuvant pentru politica externa al fractiunii parlamentare social-democrate din Bundestag-ul de la Berlin si noul responsabil pentru problema antisemitismului al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). William Totok a stat de vorba cu d-l Weisskirchen si ne-a trimis transcrierea acestui interviu ce fusese difuzat de postul de radio Deutsche Welle.
Domnule Weisskirchen, v-as ruga la inceput sa ne explicati ce inseamna functia pe care o veti ocupa in cadrul OSCE si care vor fi problemele asupra carora va veti concentra in activitatea dvs.
Presedintele OSCE, care este acum ministrul sloven de Externe, inca nu mi-a schitat terenul de activitate. Voi discuta cu el ce sarcini concrete imi revin in cadrul acestui mandat. Eu o sa-i fac o dubla propunere. Pe de o parte, o sa fiu un soi de pompier. Adica sa intervin, la nevoie, acolo unde vor avea loc actiuni antisemite, sa contribui la elucidarea incidentelor de acest fel si sa acord ajutor unor persoane de origine evreieasca. Pe de alta parte, voi propune editarea unui anuar. El va cuprinde atat intregul complex al evolutiei antisemitismului, cat si masurile de contracarare in spatiul OSCE. Anuarul va fi structurat pe cateva capitole. Un capitol va inregistra incidentele antisemite, altul va descrie contextul in care ele s-au produs si le va analiza. Cel de-al treilea capitol se va concentra asupra calificarii incidentelor si, in sfarsit, ultimul segment va fi destinat recomandarilor privitoare la combaterea politica a antisemitismului. In acest caz, imi pot imagina si un proces sustinut de monitorizare, adica a examinarii anuale a felului cum procedeaza statele pe teren legislativ, in vederea combaterii eficiente a fenomenului de antisemitism. Ma mai gandesc si la un capitol special care sa fie dedicat, in primul rand, educatiei privind Holocaustul. Tot aici ar mai intra si problema reflectarii antisemitismului de catre mass-media si in ce masura reproduce presa anumite modele tributare unor clisee antisemite. Asta se refera la intreaga gama publicistica, de la critica la adresa Israelului pana la benzile desenate, care pot transporta direct sau indirect conceptii antisemite.
Veti acorda recrudescentei nationalismului in Europa Rasariteana o atentie speciala?
In Europa Occidentala asistam in acest moment la extinderea unei forme noi a antisemitismului. Asta se explica prin faptul ca in unele tari, partial, integrarea unor emigranti cu un fundal cultural specific a esuat. Ciocnirea unor culturi diferite produce si forme diverse de antisemitism. Aceste forme ale antisemitismului nu exista in Europa Rasariteana. Acolo exista mai degraba formulele antisemitismului vechi, bazate pe conceptiile unui fundamentalism crestin sau pe niste prejudecati culturale fata de evrei. In consecinta, se poate face o deosebire dintre Europa Rasariteana si cea Occidentala. Ma tem insa ca aceste doua curente diferite, la un moment dat, se vor contopi, daca nu luam acum masurile necesare de prevenire. Adica acum, in faza aderarii unor state noi la Uniunea Europeana, trebuie semnalate momentele pericolului care ar putea duce la fuziunea antisemitismului traditional cu cel nou, ivit in urma unor conflicte sociale cu nationalitati migratoare. Daca nu se va contracara acum acest pericol, cele doua forme amintite se vor uni si se vor sprijini reciproc. Acesta este pericolul pe care-l prevad.
Cu prilejul celei de-a 60-a aniversari a eliberarii lagarului de la Auschwitz, guvernul roman a dat publicitatii o declaratie in care se afirma ca va tine cont de recomandarile cuprinse in Raportul final al Comisiei internationale pentru studierea Holocaustului in Romania. Totusi, in Romania mai exista orase, ca de pilda Cluj, in care strazile poarta numele dictatorului fascist Ion Antonescu. Ce parere aveti despre aceasta stare de fapt?
Este important ca momentele critice ale trecutului sa fie riguros elucidate. Acest demers constituie un obiectiv central educational in ceea ce priveste Holocaustul. Cu profesorii de istorie din Romania, de pilda, dar si cu cei din alte tari est-europene unde exista fenomene similare, trebuie discutat cum pot fi introduse in planurile de invatamant elementele necesare privind educatia, in vederea crearii unei constiinte de responsabilitate. In acelasi timp, bineinteles, trebuie sa existe si bunavointa guvernelor si ministerelor Educatiei si Invatamantului de a implementa acest obiectiv in realitatea scolara si universitara. Deci, avem nevoie, in primul rand, de o constiinta privind conflictele istorice. In Germania avem in vedere perioada 1933-1945, iar in Romania 1940-1944. In Romania se poate vedea o evolutie pozitiva in acest sens. Dar va fi nevoie ca aceasta evolutie pozitiva sa fie intensificata si transpusa in realitatea sociala si scolara. Deoarece OSCE are doar un mandat politic si nu juridic, noi putem doar sa lansam apeluri, de pilda, catre parlamente - in cazul acesta catre Parlamentul Roman de la Bucuresti - sa dezbata chestiunile mentionate in anuarul pe care-l vom publica. In caz de nevoie, parlamentele ar trebuie sa ia si niste decizii in vederea transformarii recomandarilor OSCE in legi. Noi nu dispunem de nici un instrument care sa ne permita mai mult decat a face propuneri, ele avand un caracter strict apelativ. Mai putem sa solicitam anual rapoarte care se vor prezenta in cadrul Adunarii Parlamentare OSCE sau in timpul intalnirilor cu reprezentantii diferitelor guverne, discutand cu reprezentantii Romaniei, de exemplu, in ce masura au fost receptate impulsurile pozitive.
In Parlamentul landului federal Saxonia din Dresda a avut loc un incident scandalos provocat de deputatii Partidului National-Democrat (NPD) - partid radical de dreapta. Reprezentantii NPD au refuzat sa pastreze un minut de reculegere pentru victimele regimului nazist, iar apoi, intr-o cuvantare, unul dintre deputati a trivializat Holocaustul prin comparatii inadecvate, folosind notiunea de "Holocaustul bombardamentelor" pentru a descrie bombardarea orasului Dresda din 13 februarie 1945 de catre puterile aliantei antihitleriste. Ce parere aveti despre bagatelizari similare care se folosesc si in Romania, unde deseori se vehiculeaza notiunea "Holocaustul rosu", atunci cand este vorba despre perioada dictaturii comuniste?
Trebuie retinut faptul ca Holocaustul este ceva singular. Asta se poate demonstra, daca se face o comparatie cu oricare alta intamplare istorica sau actuala. Holocaustul nu poate fi comparat cu nimic altceva. Singularitatea Holocaustului este incontestabila, deoarece distrugerea evreilor a avut trasaturile organizarii industrializate a politicii de nimicire. Aceasta politica s-a concentrat asupra exterminarii evreilor, urmarind eliminarea lor din aceasta lume. Adica, lichidarea lor. Toate celelalte intamplari groaznice, precum cele din centrul Africii, din Ruanda sau alte actiuni genocidare asemanatoare nu pot fi comparate cu incercarea de a-i distrugere in intregime pe evrei. Acest fapt ar trebui sa fie constientizat, indiferent de locul unde traim in Europa, in Apus sau in Rasarit. Pana-n prezent, Holocaustul a ramas un genocid incomparabil.

Berlin, 26 ianuarie 2005.

Interviu realizat de William Totok


http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-02-25&art=1530

Croatul care a atacat o scoala evreiasca din Viena a fost condamnat

Un tribunal vienez l-a condamnat miercuri la 15 luni de inchisoare pe un turist croat care a devastat o scoala evreiasca din capitala Austriei in toamna anului trecut. Tanarul de 24 de ani a fost caracterizat ca un “antisemit fara remuscari” pentru ca nu a aratat in fata judecatorului nici o urma de regret pentru fapta comisa. Este aproape sigur ca avocatul apararii va contesta sentinta.

In dimineata zilei de 26 noimebrie, acesta a atacat cladirea scolii evreiesti Lauder Chabad cu o bara din metal. A reusit sa sparga peste 100 de ferestre si sa distruga usi, mobilier si obiecte sanitare. Se estimeaza ca valoarea pagubelor se ridica la peste 50.000 de euro.
Ariel Muzicant, liderul comunitatii mozaice din Viena, a declarat ca acest incident este cel mai grav petrecut in ultimii 20-25 de ani. Astfel, organizatia s-a declarat nemultumita de decizia tribunalului, catalogand sentinta ca fiind “inadecvata”, cerandu-se pedeapsa maxima, adica 5 ani in spatele gratiilor.
In prezent, in Austria traiesc in jur de 10.000 de evrei. La scoala Lauder Chabad, inaugurata in 1997, invata aproximativ 360 de elevi.

Memorialul Holocaustului din Berlin folosit drept toaleta
De la inaugurarea sa din anul 2005, memorialul holocaustului din Berlin a atras milioane de vizitatori. Totusi, unii dintre acestia nu au aratat respect fata de monument si l-au utilizat drept toaleta publica. La putin timp dupa Ziua Comemorarii Holocaustului, cand lumea a celebrat cea de-a 62-a aniversare a eliberarii Auschwitz-ului de catre sovietici, a fost dezvaluita de presa utilizarea improprie a monumentului din capitala Germaniei de catre membri ai publicului.

Monumentul, cu denumira oficiala de “Memorialul Inchinat Evreilor Asasinati din Europa”, este compus din 2.711 blocuri din beton, asezate la distanta de 95 de centimetri unul de celalalt, si ocupa o suprafata de 19.000 de meti patrati. Ca si locatie, se afla chiar langa monumentul istoric Poarta Brandemburgului, existand multe alei intunecate care separa blocurile masive, pasaje abia vizibile din exterior. Se pare ca multi turisti si trecatori au profitat de discretia relativa “pentru a se ususra” intr-un loc a carui destinatie era aceea de a comemora soarta evreilor din Europa din timpul regimului national-socialist.
Memorialul, a carui constructie a costat 25,3 milioane de euro, a fost perceput ca un succes major, atragand 3,5 de milioane de vizitatori numai in primul an de la inaugurare. Insa unii dintre cei care au vizitat monumentul, au aratat o totala lipsa de respect fata de mesajul transmis de acesta. Conform unui articol din editia de luni a ziarului Berliner Zeitung, a fost detectata o “masiva” cantitate de urina in primele luni de la inaugurarea memorialului. Problema a fost dezvaluita intr-o adnotare pe marginea unui raport trimis de Bernd Neumann, ministul culturii, catre comitetul pentru buget al parlamentului.
Fundatia care administreaza memorialul nu a facut aceasta problema publica de teama ca si altii ar putea urma acest exemplu. Directorul fundatiei, Uwe Neumarker, a declarat presei ca “as considera asta una dintre problemele minore ale memorialului”.
Conform unui raport al ministerului culturii, din primavara lui 2006, cand a fost construit in apropiere un pavilion temporar din lemn cu magazine si toalete, problema a fost vizibil atenuata. Totusi, aceasta a reaparut in timpul Campionatului Mondial de Fotbal de anul trecut. Un loc de intalnire al fanilor de langa Poarta Brandemburgului a atras aproximativ 1 milion de suporteri, care in unele zilea priveau meciurile de fotbal pe niste ecrane gigantice. Multi dintre acestia au folosit memorialul drept toaleta, in ciuda existentei unui parc intins aflat peste strada, la cativa pasi.

Europa si svastica.Date fiind criticile vehemente aduse initiativei actualei presedintii a UE, Germania s-a distantat de propunerea ei initiala privind introducerea interdictiei svasticii pe teritoriul comunitar, au relatat mass-media germane cu referire la noua varianta a proiectului de lege europeana antirasista.
Chestiunea a aprins spiritele germane, dezbaterile fiind dedicate abordarii, in spiritul democratiei, a problemei adeptilor nazismului, a simbolurilor fasciste si, nu in ultimul rand, a revizionistilor.
Opozitia cea mai puternica intampinata de Germania venise din partea hindusilor, care au precizat ca din punctul de vedere al acestei comunitati religioase svastica constituie un simbol al pacii. "Svastica exista de peste 5000 de ani, reprezentand milenii de-a randul simbolul pacii", a explicat Ramesh Kallidai din partea comunitatii hinduse britanice. "Este ca si cum ai spune ca, prin recurgerea la cruci incendiate de catre Ku Klux Klan, s-ar impune interzicerea crucii", a argumentat liderul hindus.
Intr-un stat de drept, orice cetatean este indreptatit sa-si exprime opiniile si sa le insoteasca cu simbolurile politice adecvate – indiferent cat de respingatoare ar fi acestea, au precizat, la unison, juristii din numeroase tari europene. Populatiei comunitare nu i-ar folosi limitarea dreptului la libera exprimare a opiniei, fiind recomandabil ca impotriva dreptei extremiste sa se actioneze fie in plan politic, fie prin intermediul codului penal – atunci cand "brunii" recurg la actiuni teroriste. Pe de alta parte, prea multa toleranta fata de propaganda neofascistilor risca, pana la urma, transformarea retoricii amenintarii si a urii intr-un pericol real. In concluzie, nu exista, de fapt, o solutie "perfecta" pentru statele de drept in ceea ce priveste adoptarea unei atitudini anume fata de revizionisti si/sau neonazisti.
Astfel, presedintia germana a UE a decis ca este preferabil ca "logica interdictiei" sa fie inlocuita mai curand cu o "directiva europeana" generala. Aceasta ar putea prevedea pedepse cu inchisoarea de pana la trei ani pentru toti cei care instiga la ura rasiala si xenofobie - detaliile prevederii urmand insa a intra in responsabilitatea fiecarei tari membre in parte.
In acest sens, guvernantii europeni ar face bine sa-si reaminteasca de cuvintele lui Leon Zelman, director al initiativei culturale Jewish Welcome Service din Viena, care a amintit, recent, cu ocazia comemorarii Holocaustului: "Auschwitz a reprezentat sfarsitul Holocaustului, dar nu uitati de inceputurile sale: A debutat pe strada, prin ura."

Sclavele sexuale ale nazistilor.

La Ravensbrück, o localitate germana situata la 90 km nord de Berlin, s-a deschis recent o expozitie cutremuratoare, al carei subiect il constituie prostitutia pe care au fost obligate sa o practice mii de femei ce au ajuns, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in lagarul de concentrare de trista amintire din localitatea mentionata. Constructia acestuia a inceput in noiembrie 1938, la initiativa lui Heinrich Himmler. A fost inaugurat in 1939. Pina in 1945, 130.000 de femei i-au trecut portile. Numai 40.000 au supravietuit. De pe urma femeilor obligate sa devina sclave sexuale ale ofiterilor nazisti nu au ramas nici fotografii, nici nume, ci doar dosare cu fise de inregistrare continind un numar matricol, data nasterii si mentiunea "femeie de bordel". Teancurile de dosare, gasite in fostul garaj al garzilor SS, constituie dovada vie a unuia dintre cele mai sordide aspecte ale nazismului. Mii de femei, etichetate ca "elemente antisociale" de "organele de ordine" ale celui de-al Treilea Reich erau arestate si apoi trimise in lagare de concentrare, unde multe dintre ele erau silite sa devina prostituate pentru satisfacerea "necesitatilor" conducerii lagarelor, gardienilor si acelor "detinuti cu functii" protejati de acestia. De la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, soarta acestor femei a fost trecuta sub tacere, constituind un adevarat tabu - in Germania si nu numai. "Nici un alt aspect al istoriei regimului concentrationar hitlerist nu a fost atit de intunecat de prejudecati ca acesta", considera Ilsa Eschenbach, directoarea actualului Muzeu de la Ravensbrück. "Dupa 1945, prizonierele silite sa se prostitueze au preferat sa pastreze tacerea, in ciuda traumelor suferite. Aproape nici una nu a cerut despagubiri, pentru ca a vorbi despre suferintele indurate li se parea o degradare in plus", a mai explicat ea. S-au pastrat insa si marturii ale fostelor detinute, extrase din dosarele intocmite de SS si de administratia lagarului - suficient material documentar pentru reconstituirea uneia dintre cele mai monstruoase pagini din istoria celui de-al Treilea Reich.
Prostite cu promisiuni
Antonia Bruhn, una dintre putinele supravietuitoare ale lagarului, a povestit intr-un video interviu (care este o piesa importanta a actualei expozitii) modul in care, pentru a accepta de bunavoie sa presteze servicii sexuale, femeile erau mintite cu promisiuni de genul ca vor fi eliberate in sase luni, ca vor fi hranite cu mincare proaspata si li se vor da si vitamine pentru a-si reveni mai repede din slabiciunea provocata de conditiile de lagar. De asemenea, li se mai dadeau asigurari ca li se va imbunatati aspectul fizic cu ajutorul unor lampi de bronzat si al unor coafeze (desigur, exista si "promisiunea" ca, spre deosebire de alte prizoniere, nu vor fi rase in cap). De indata ce capatau acceptul lor pentru a deveni prostituate, ofiterii SS le trimiteau in baraci, spunindu-le ca vor mai fi chemate atunci cind va fi nevoie de ele.
Cite opt barbati pe zi
Si, intr-adevar, incepeau sa le cheme zilnic intr-un soi de bordeluri construite ceva mai departe de baraci. Aceste bordeluri se numeau "celule de copulatie" (niste incaperi mici si mizere), in care cele ce acceptasera sa devina amantele nazistilor erau obligate sa primeasca (de persoana!) cite opt barbati pe zi. Iar in weekenduri numarul acestora putea ajunge pina la 40. "Partidele de amor" erau urmarite de garzi SS prin niste gauri facute in peretii celulelor. Nici un barbat nu avea voie sa stea mai mult de 20 de minute in compania unei astfel de "amante". Iar perversiunile sexuale nu erau admise. Cei ce incercau sa se sustraga acestor restrictii erau pedepsiti exemplar.
Epave pe moarte
Antonia a mai povestit ca sclavele sexuale erau "destituite" dupa sase luni de exploatare crunta. Cind reveneau la baracile lor, cele mai multe dintre ele erau niste epave de nerecunoscut. Multe dintre ele au si murit, in urma bolilor capatate. Si, pentru a profita de pe urma lor pina in ultimul moment, nazistii le-au mai supus pe supravietuitoarele acestor experiente teribile unor experimente medicale traumatizante, pentru a studia "cum afecteaza prostitutia organismul uman".
http://www.7plus.ro/?arhiva=25/01/2007&id=15790

O interdictie globala asupra negarii Holocaustului ar fi o greseala grava

THE GUARDIAN (Marea Britanie)

- Ministrul german al Justitiei a propus ca toate statele UE sa incrimineze negarea Holocaustului si sa interzica afisarea publica a însemnelor naziste, asa cum face si Germania. Comisarul european pentru Justitie a sustinut, se pare, propunerea ministrului german. Nici o persoana rationala nu s-ar putea îndoi de bunele lor intentii, dar acest gest ar fi o mare greseala. Sper si am încredere ca alte state ale UE vor opri avansarea acestei propuneri profund neinspirate, asa cum au facut cu altele similare, în trecut. Sa-mi clarific punctul de vedere. Holocaustul evreilor europeni, inventat de nazisti, a fost unic.
Principalele informatii istorice despre el sînt probabil cunoscute de orice european al zilelor noastre. Încercarea de a se asigura ca nu se va mai întîmpla asa ceva niciodata în Europa (sau în alta parte a lumii, atît cît ne sta noua în putere) ar trebui sa fie unul din scopurile fundamentale ale UE. În calitate de analist al politicii europene care a studiat istoria Germaniei naziste, pot spune ca acesta a fost motivul principal al atasamentului meu personal la ceea ce numim proiectul european. Faptul ca o masura e bine intentionata nu o face sa fie si înteleapta.

Si drumul spre infern e pavat cu bune intentii. Iar aceasta propunere e cît se poate de lipsita de întelepciune. Mai întîi, daca va fi aprobata, va îngradi mai mult libertatea de expresie - într-un moment în care aceasta este amenintata din multe parti. Libertatea de expresie este un bun unic si primordial în societatile libere; este oxigenul care alimenteaza alte libertati. De aceea, trebuie sa ai motive temeinice pentru a o îngradi printr-o lege. Ministrul german al Justitiei, Brigitte Zypries, sustine ca ea are asemenea motive. Amintind de felul în care antisemitismul lui Hitler si al altora a deschis calea spre ororile nazismului, ea spune: "Aceasta experienta istorica obliga Germania sa combata sistematic orice forma de rasism, antisemitism si xenofobie. Si nu trebuie sa asteptam pîna la transpunerea lor în fapte. Trebuie sa actionam acum împotriva posibililor autori intelectuali ai delictelor" (traducere dintr-un discurs publicat pe site-ul Ministerului german al Justitiei). Asadar, aceasta noua restrictionare a libertatii de expresie - o interdictie generala în UE asupra negarii Holocaustului si asupra însemnelor naziste - se justifica, deoarece ar avea un rol semnificativ în combaterea rasismului, antisemitismului si xenofobiei. Dar ce dovezi avem ca va fi asa? Noua state membre ale UE au deja legi împotriva negarii Holocaustului: Austria, Belgia, Cehia, Franta, Germania, Lituania, Polonia, România si Slovacia. Întîmplator, pe aceasta lista figureaza tari în care exista unele dintre cele mai puternice partide xenofobe de dreapta din UE, de la Frontul National din Franta si partidul Vlaams Belang din Belgia, la NPD din Germania si partidul România Mare din România. E evident ca legile care interzic negarea Holocaustului nu au dus la disparitia acestor partide. Din contra, existenta lor este unul dintre motivele care au dus la aparitia acestor legi, dar e clar ca ele nu au împiedicat ascensiunea viguroasa si periculoasa a acestor partide. Ba chiar, în unele cazuri ajunse în Justitie, aceste interdictii le-au asigurat celor în cauza o aura de victime, pe care populistii extremei drepte sînt încîntati sa o exploateze. La fel s-a întîmplat si cu arestarea lui David Irving, în Austria.

Acum 6 ani, Irving a pierdut, la Curta Suprema din Marea Britanie, un spectaculos caz de calomnie, pe care chiar el îl instrumentase împotriva istoricului american, d-na Deborah Lipstadt, care l-a descris ca pe "unul dintre cei mai mari si mai periculosi denigratori ai Holocaustului". Judecatorul Gray a conchis ca Irving e "un denigrator activ al Holocaustului". Ultimele urme ale reputatiei sale de istoric s-au sters - într-o tara care nu interzice negarea Holocaustului. Acum, cînd si-a ispasit pedeapsa în Austria pentru declaratiile facute cu 16 ani în urma, el poate poza în martir al libertatii de expresie si se bucura de publicitate pentru calomniile sale. La o Conferinta de Presa organizata dupa eliberarea sa, a sustinut comentariile antisemite ale lui Mel Gibson, potrivit carora evreii ar fi vinovati pentru toate razboaiele din lume. Sa presupunem ca interdictia asupra afisarii simbolurilor naziste ar fi fost deja în vigoare în întreaga UE, tribunalele britanice ar fi fost, în consecinta, obligate sa-l condamne pe printul Harry pentru a fi purtat (în mod jignitor si stupid) o uniforma de tipul celor folosite de divizia "Afrika Korps" si o zvastica, la o petrecere cu costume, a unui prieten. Cum ar fi dus o asemenea condamnare la combaterea euroscepticismului si a extremismului xenofob în Marea Britanie? În nici un fel. Dimpotriva, ar fi adus mii de voturi Partidului National britanic. Si daca tot vorbim despre zvastica, sa amintim ca hindusii din întreaga Europa protesteaza fata de propusa interdictie, pe motiv ca pentru ei, zvastica este un simbol antic al pacii. Între timp, autoritatile germane au intrat într-o încurcatura ridicola, pentru ca un tribunal din Stuttgart l-a condamnat pe managerul unei companii postale pentru ca a vîndut tricouri imprimate cu imagini de zvastici distruse. Poate ca sînt tricouri antifasciste, dar pe ele erau zvastici, si de aceea erau ilegale. Si tot asa se va întîmpla si cu altii daca UE, în ansamblu, va adopta asemenea masuri. Argumentatia ca aceste interdictii, bine intentionate în fond, alimenteaza, de fapt, un foc pe care ar trebui sa îl stinga e, în cele din urma, imposibil de demonstrat, desi fapte ocazionale sînt o dovada în acest sens. Dar povara demonstratiei cade pe umerii celor care au propus interdictia.

Într-o societate libera, orice restrictie asupra libertatii de expresie trebuie sa aiba o justificare întemeiata - care nu exista în acest caz. Negarea Holocaustului trebuie combatuta în scolile, universitatile si în presa noastra, nu la sectiile de politie sau în tribunale. Este, în cel mai bun caz, un factor cu o contributie minora împotriva rasismului si xenofobiei extremei drepte de azi, care are ca principale tinte musulmanii, populatiile de o alta culoare a pielii si imigrantii de orice fel. Nici antisemitismul din zilele noastre nu va fi combatut mai eficient prin asemenea interdictii; ele pot, pe alocuri, sa-l atîte, alimentînd teoriile conspiratiei despre puterea evreilor si acuzatiile de folosire a unor duble standarde. Cetatenii statelor baltice, care au suferit cumplit sub Stalin, vor întreba de ce numai negarea Holocaustului trebuie pedepsita, si nu si negarea Gulagului. Armenii vor adauga: de ce nu si genocidul la care au fost supusi strabunii nostri de catre turci? Si musulmanii se vor întreba: de ce nu si caricaturile Profetului Mahomed? Initiativa promovata de ministrul german al Justitiei are si un iz de stat protectionist. Vorbeste în numele libertatii, dar nu le acorda încredere cetatenilor pentru a-si exercita responsabilitatea acestei libertati. Cetatenii sînt tratati precum copiii, îndrumati si paziti tot timpul. Cu cît ascult si vad ce spune si ce face d-na Zypries, cu atît mai mult îmi pare întruchiparea statului protectionist european. Nu este o întîmplare ca ea a fost implicata în extinderea prevederilor unei legi germane, pentru a permite efectuarea mai multor interceptari în casele celor vizati. "Vertrauen ist gut, Kontrolle ist besser" (încrederea e buna, dar controlul e si mai bun). Nu e asta înca una din greselile pe care Germania le-a facut în trecut? Zypries are dreptate: trebuie sa învatam din lectiile Istoriei. Dar trebuie sa învatam din lectiile juste ale Istoriei, din cele relevante pentru un continent liber si multicultural ca al nostru. "Experienta arata", scrie fostul procuror general al Indiei, Soli Sorabjee, "ca legile penale care interzic exprimarea urii vor încuraja intoleranta, discordia si interventia irationala în libertatea de expresie... Nu avem nevoie de noi legi represive, ci de mai multa libertate de expresie, care sa combata fanatismul si sa promoveze toleranta". E adevarat pentru India, si e adevarat si pentru Europa

Trei milioane de suflete...
Etajul intai cuprindea camera de gazare, divizata in doua sectiuni: "camera de primire" si camera de gazare propriu-zisa. Locul era gandit in asa fel incat un singur "transport" de circa 2000 de oameni sa poata fi exterminat dintr-o data.
In anticamera erau primiti detinutii, carora li se cerea de catre Unterscharfuhrer-ii responsabili sa-si scoata hainele, ce trebuiau apoi atarnate in cuierele numerotate de pe zid. SS-istii trebuiau sa intretina o atmosfera destinsa, de berarie, pentru evitarea panicii si usurarea sarcinii proprii. Dupa ce oamenii se dezbracau, erau introdusi in "baie"; pentru o cat mai buna ascundere a intentiilor adevarate ale celor din SS, camera de gazare fusese gandita sa arate ca o sala obisnuita de dusuri; o teava metalica prevazuta cu niste fante in partea inferioara facea legatura intre camera si exterior; era importanta raspandirea cat mai uniforma a gazului in incinta etansa, in caz contrar stiva de oameni pe cale de a muri acoperind cele cateva cristale de Cyclon B necesare, care odata ajunse, prin teava, pe dusumea, raspandeau in scurta vreme un gaz ucigator. Dupa consumarea uciderii se punea in miscare sistemul de ventilatie automata care imprastia gazul; usa era deschisa, iar cei din Sonderkommando, cu masca de gaze pe figura, patrundeau in incapere si carau cadavrele afara, unde le incarcau in doua lifturi spre a fi duse la etajul inferior, unde se gasea crematoriul. Acesta din urma dispunea de o anexa in care trupurilor li se radea capul, daca acest lucru nu fusese facut anterior, si li se controla dantura in cautarea dintilor de aur Ð valoarea economica a indivizilor. Un sistem de ventilatie special aducea cuptoarele la temperatura necesara incinerarii intr-un interval relativ scurt de timp; urma combustia si evacuarea cenusii rezultata din ardere, dupa care intreaga instalatie era pregatita pentru primirea unui nou transport. Acest mijloc de asasinare in masa reprezinta "standardul" Auschwitz.

Rigoare teutonica
Hoss, in anii cat a fost comandant la Auschwitz, nu s-a grabit vreodata. Intr-o prima faza, cand mijloacele de exterminare erau limitate inca, a insistat ca numarul de transporturi sa fie drastic diminuat, pentru ca "tratamentul special" sa poata fi dus la bun sfarsit in conditii impecabile; apoi, pe masura ce instalatiile concepute de el erau construite una dupa alta, nu a mai ridicat obiectii fata de numarul transporturilor. A tratat fiintele omenesti drept niste "simple" "unitati", avand un adevarat cult pentru statistica. In fata Curtii a descris munca depusa ca fiind "plicticoasa".
"Triumviratul" Himmler/Hoss/Eichmann este responsabil direct de uciderea in lagarul de la Oswiecim/Auschwitz a circa 3.000.000 de oameni prin gazare si a 500.000 prin munca. Omeneste vorbind, este inspaimantator, putandu-se vorbi fara nici un fel de retinere despre depasirea limitelor celor mai ridicate ale ororii. Totusi, cred ca Rudolf Hoss n-a fost un monstru, ci un simplu produs al unui regim politic in care, dupa cum spunea Erich Maria Remarque, "Moartea era privita ca o sfanta datorie". In timpul procesului sau Hoss a definit munca depusa ca fiind "plicticoasa"; Hoss n-a fost nimic altceva decat un simplu birocrat, plin de imaginatie si de organizare metodica, un om care a executat orbeste ordinele unui sistem de conducere, adept al unui nou domeniu nemaiexperimentat pana in epoca Germaniei national-socialiste: uciderea in masa, codificata si pusa in aplicare cu rigurozitate teutonica.
DragoS Carciga

Moartea este meseria mea
Despre viata si realizarile profesionale ale SS Sturmbannfuhrer-ului Hoss exista mai multe documente, - "Memoriile" cu un pronuntat caracter autobiografic scrise de fostul ofiter SS in anii detentiei si declaratiile semnate intre anii 1946-1947 si atasate dosarului sau personal, mai intai in cadrul audierii sale ca martor al acuzarii in cadrul Procesului de la Nurenberg si, ulterior, in cadrul instrumentarii cazului sau in procesul desfasurat la Tribunalul Popular Suprem de la Varsovia. In ceea ce ma priveste am avut la dispozitie depozitia fostului comandant redactata la Nurenberg, pe data de 5 aprilie 1946. Pentru anumite date menite sa completeze biografia lui Hoss am folosit o serie de extrase din volumul "Moartea este meseria mea", redactat de Robert Merle pe baza memoriilor fostului comandant, aparut in varianta romaneasca in 1962 la Editura pentru Literatura din Bucuresti.
Rudolf Hoss este produsul tipic al unei familii mic-burgheze germane, dominata de cultul ascultarii poruncilor Bisericii si al supunerii neconditionate fata de pater, un personaj conservator, habotnic si tiranic. Dupa moartea tatalui sau de boala in anii primului razboi mondial, tanarul Rudolf trebuia sa aiba grija de familia sa - patru persoane - fapt pentru care nu era pregatit deloc. Conform vechilor traditii burgheze, capul familiei era cel care trebuia sa aiba grija de ai sai, care astfel nu trebuiau sa mai lucreze. In schimb, el pretindea supunerea absoluta de la ceilalti membri ai familiei, fapt care va avea un efect neasteptat asupra lui Rudolf: vointa tatalui sau Ð si in viitor a partidului sau a superiorului sau direct - devine vointa sa.
Somajul anilor de criza de la inceputul Republicii de la Weimar si convingerea personala ca Fuhrer-ul Adolf Hitler si Partidul National-Socialist dirijat de acesta reprezinta viitorul Germaniei il determina pe Hoss sa adere la nazism in 1922. Activitatea sa in randurile partidului ii satisfacea nemarturisita sa nevoie de participare la desfasurarea activitatilor unui sistem perceput ca fiind ordonat si metodic, in buna traditie nemteasca. Savarsirea unei crime din ordin, urmata de cinci ani de inchisoare, ii definitiveaza lui Hoss statutul de militant de incredere al partidului, care din acest moment il ia sub aripa sa ocrotitoare, mai intai asigurandu-se ca detentia lui Hoss se va desfasura in cele mai bune conditii posibile, apoi aranjandu-i ca, la iesirea din inchisoare, sa dispuna de un loc de munca foarte convenabil la ferma unui membru de marca din regiunea rurala.
In 1932 Himmler, aflat in timpul unui tur de inspectie in zona in care Hoss isi desfasura noua sa activitate, il intalneste pe viitorul sau subordonat. Apreciaza la acesta meticulozitatea si spiritul de ordine impinse pana la pedanterie, desavarsita supunere fata de ordine, indiferent de natura lor, si uluitoarea capacitate de initiativa si organizare. Din 1934 Hoss este membru SS, fiind numit de catre Himmler personal in conducerea lagarului de concentrare de la Dachau, sarcina indeplinita pana in 1938, cand este numit adjunct in conducerea lagarului de la Sachsenhausen. La 1 mai 1940 Hoss este numit comandant al Konzentrazionlager-ului de la Auschwitz, caruia ii va conferi in doar cativa ani dimensiuni gigantice. Konzentraziosnlager-ul de la Auschwitz (Oswiecim) este infiintat in 1940 din ordinul personal al Reichsfuhrer-ului Heinrich Himmler pe locul unor foste baraci ale armatei poloneze, la intretinerea unor linii de cale ferata, intr-o zona destul de izolata Ð nu se afla prin apropiere decat satul Oswiecim, - cu o suprafata totala de vreo 8000 de hectare.
Hoss experimenteaza asasinarea in masa inca de la numirea sa in functie, la inceputul anului 1940, urmarind ordinele personale ale Reichsfuhrer-ului SS. Legatura cu seful SS-ului era asigurata la un moment dat de catre Adolf Eichmann, responsabil mai tarziu cu transporturile de prizonieri catre Auschwitz. "Trenurile mortii" aveau prioritate absoluta fata de orice fel de transporturi pe caile ferate, inclusiv cele militare. Eichmann, in memoriile sale scrise inainte de a fi spanzurat, afirma ca:
Hoss, comandantul, mi-a spus ca utilizeaza acidul sulfuric ca sa ucida. Filtre de bumbac erau impregnate cu aceasta otrava si aruncate in camera unde erau stransi evreii. El si comandantul ardeau corpurile in aer liber pe un gratar de fier, prezentandu-mi ulterior si o groapa in care erau stranse resturile celor astfel omorati.

Solutia finala
Odata incheiata conferinta de la Wansee Himmler il convoaca pe Hoss la Berlin si ii vorbeste despre necesitatea declansarii procedurilor de exterminare a evreilor din motive de aparare nationala comandantul de lagar necunoscand continutul documentului adoptat in cadrul conferintei din acea linistita suburbie berlineza. Tanarul SS Sturmbannfuhrer accepta imediat, stiind deja ca in lagarele de la Treblinka, Wolzek si Belzek, la granitele Ostraum-ului, au fost gazate in sase luni, prin utilizarea pe scara larga a monoxidului de carbon, circa 80.000 de persoane. In toate cele trei cazuri metodele utilizate erau, din perspectiva nazista, destul de primitive, ca si metodele inovatoare initiale ale Lagerkommandant-ului Hoss: folosirea unor asa-numite "camere de gazare mobile" Ð camioane ale caror tevi de esapament comunicau cu spatele cabinei soferului prin intermediul unei instalatii; detinutii erau mintiti ca sunt dusi la dezinfectie sau la munca Ð tinand cont de valoarea economica pe care o capata evreul in propaganda oficiala Ð iar la destinatie mortii erau aruncati din camion si ingropati, sau a unor minuscule camere de gazare, in care nu puteau fi omorate mai mult decat 200 de persoane, tot prin utilizarea metodei monoxidului de carbon. Primele camere de gazare nu erau nimic altceva decat niste baraci din lemn, ceva mai solide, iar singura diferenta dintre acestea si camioane era cantitatea: cate zece sau doisprezece persoane in cazul ultim, doua sute in al doilea. In ambele cazuri ingroparea cadavrelor facea ca, in cele din urma, procesul de asasinare masiva sa se gaseasca in fata unor probleme greu de rezolvat, si atunci in ajutor a venit Centrul de la Crulmhof, unde era experimentata disparitia totala a corpurilor rezultate ca urmare a programului de exterminare, a operatiunilor speciale din Rasarit, a programului de represalii etc.
Existau mai multe metode utilizate in final de catre Lagerkommandant-ul Hoss pana la edificarea instalatiei sale subterane de asasinat in masa:
1.prin arderea in cuptoare de suprafata; capacitatea unui cuptor era de trei cadavre, temperatura optima pentru ardere fiind intretinuta cu ajutorul unui sistem special de ventilatie, durata incineratiei fiind de circa douazeci de minute. Insa in cazul unor gropi cu trupuri gasite la vreo cincizeci de kilometri distanta de Centru, era preferata o altfel de metoda, si anume
2. gropi de ardere cu o lungime de cincizeci de metri, sase metri latime si trei inaltime; groapa era conceputa in asa fel incat sa formeze o panta, care comunica prin intermediul unor canale de scurgere cu un rezervor pentru adunatul grasimii umane rezultate ca urmare a arderii corpurilor. Pentru grabirea procesului de incinerare o mica parte din grasimea stransa in rezervor era colectata cu ajutorul unor galeti si varsata peste mormanul ordonat de corpuri arzande; acest lucru era deosebit de important mai ales in zilele ploioase, pentru ca incinerarea trebuia sa continue zi si noapte, iar o astfel de groapa de ardere prezenta avantajul unei utilizari practic nelimitate.
Odata intors la Auschwitz Rudolf Hoss inainteaza lui Himmler un raport in care preciza modul cel mai nimerit in opinia sa de transformare pe banda rulanta a fiintelor omenesti in cenusa. Raportul nu a primit modificari de substanta din partea Reichsfuhrer-ului, care i-a aprobat lui Hoss credite importante pentru efectuarea lucrarilor necesare indeplinirii acestui deziderat.
Metoda de exterminare gasita de Hoss prezenta o serie de avantaje indiscutabile pentru sistemul concentrationar german: era economica - asa-numitul Giftgas Cyclon B (un dezinfectant utilizat pentru deparazitarea cladirilor) nu costa decat cateva marci cutia, fiind si mult mai ucigator decat monoxidul de carbon ori acidul sulfuric utilizate pana atunci; reducea cel putin la jumatate intervalul de timp necesar "tratarii speciale" prin unificarea in acelasi corp de cladire a instalatiilor de exterminare - camera de gazare si crematoriul, fapt ce ar fi usurat considerabil sarcina slujbasului raspunzator cu exterminarea; si, in fine, practica - intrucat cantitatea de persoane "tratate" crestea de la cateva sute la cateva mii, cladirea in care se desfasura procesul de exterminare fiind amplasata in subteran si construita in asa-fel incat sa reziste unui bombardament aerian dintre cele mai serioase. Complexul de Auschwitz mai cuprindea si un lagar destinat exterminarii prin munca, amplasamentele unor intreprinderi ce lucrau pentru statul german folosind mana de lucru a sclavilor furnizati de Hoss, laboratoare pentru experimentele inumane ale medicilor SS - la Auschwitz a lucrat celebrul Dr. Josef Mengele, ramas in istorie sub supranumele de "Dr. Moarte".
Toate aceste actiuni au primit acceptul personal al Reichsfuhrer-ului SS, Himmler fiind cel de-al doilea, dupa Hoss, care cunostea dimensiunile reale ale procesului de exterminare - respectiv numarul de morti, atat global, cat si localizat pentru fiecare lagar si sublagar in parte. Hoss a creat o birocratie de invidiat pentru acuratete si pentru eficacitate, - mai intai la nivelul lagarului de la Oswiecim/Auschwitz, apoi, dupa numirea sa in functia de inspector general al lagarelor in 1943, la nivelul intregului sistem concentrationar. A introdus obiceiul tatuarii pe antebratul drept al detinutilor apti de munca a unui numar de ordine, pentru usurarea muncii de contabilizare a numarului de sclavi. Fara cartotecile minutios intocmite conform indicatiilor SS Sturmbannfuhrer-ului Rudolf Hoss este putin probabil ca istoricii de astazi sa poata reconstitui tabloul general al lagarelor de concentrare. Hoss s-a ocupat personal de buna desfasurare a unor operatiuni speciale "sensibile" - cum ar fi "tratarea speciala" a 400.000 de evrei unguri in vara lui 1944. Ne aflam in fata unei atitudini de functionar zelos, care a aplicat cu maximum de operativitate directivele paranoice ale superiorilor sai. "Randamentul" instalatiei subterane de la Birkenau, conceputa si construita de catre Hoss, va fi de circa 3.000.000 de oameni intre 1942 si 1945.
Instalatia era structurata pe doua etaje. Materialul utilizat la constructie era betonul, astfel ca locul sa poata depasi cu bine si cel mai zdravan bombardament.

Rasa "functionarilor"
Pe data de 20 ianuarie 1942 s-a desfasurat in suburbia berlineza Wansee o intrunire secreta a unor inalte personaje apartinand aparatului de Partid si de Stat al Celui de-al Treilea Reich, precum si reprezentanti ai armatei. Scopul declarat al intrunirii, consemnat intr-un proces-verbal ramas in istorie drept "Protocolul de la Wansee" , a fost gasirea unei asa-numite "solutii finale" pentru problema evreiasca. In textul original al Protocolului nu este mentionata deloc, dar absolut deloc, exterminarea prin gazare si ardere a populatiei de religie iudaica din Europa, dupa cum s-a precizat in literatura dedicata lagarelor de concentrare dupa cel de-al doilea razboi mondial, ci doar stramutarea acesteia in vastele teritorii nou-cucerite din Rasarit, in conditiile in care continuarea sustinerii materiale a emigratiei evreiesti de catre statul german ar fi fost mult prea impovaratoare pentru acesta. In Rasarit evreilor li s-ar fi gasit o intrebuintare potrivita la construirea drumurilor necesare bunei desfasurari a operatiunilor militare ale armatei germane; conditiile de munca si trai ale evreilor urmau sa fie de asa natura incat numai cei mai robusti puteau sa reziste, punandu-se in acest mod bazele unei noi "natiuni" evreiesti "pure" cu ajutorul unui nucleu de indivizi alesi prin intermediul selectiei naturale. Batranii trebuiau trimisi fara exceptie in lagarul de concentrare de la Theresienstadt, urmand a fi scutiti de munca in folosul Reich-ului.

Protocolul de la Wansee
Dat fiind ca textul "Protocolului de la Wansee" nu era cunoscut decat de un numar mic de persoane din conducerea Partidului si a Statului, intre acestea aflandu-se si Himmler, este foarte posibil ca ordinele de exterminare sa fi fost mai degraba consecinta directa a obsesiilor paranoice ale unor capetenii in frunte cu Hitler decat urmarea fireasca a punerii in aplicare, punct cu punct, a prevederilor "Protocolului de la Wansee."
Teoriile la moda vehiculate in anii '30 in randul inaltelor cercuri politico-militare germane privitor la "rezolvarea definitiva a problemei evreiesti" nu mentionau nimic privitor la exterminarea unei intregi populatii, ci, dimpotriva, contineau referiri fie la o posibila transbordare a persoanelor de religie mozaica in insula Madagascar - existand chiar si un proiect de protocol in acest sens intre Ministerul german de Externe si Departamentul francez al Coloniilor -, fie la emigratia masiva a populatiei evreiesti in Palestina, cu ajutorul nemijlocit al asociatiilor evreiesti si al autoritatilor germane si britanice. Acest gen de proiecte insa a incetat a mai fi luat in considerare abia din ianuarie 1942, unul dintre promotorii ideii de transformare a Madagascarului intr-un urias ghetto fiind insusi Adolf Eichmann, SS Obersturmbannfuhrer, considerat a fi un adevarat "specialist" in problematica stramutarii. Odata cu inceperea razboiului in Rasarit, milioanele de evrei din intreaga Europa puteau furniza mana de lucru gratuita in cantitate aproape nelimitata, atat in cadrul industriei germane de razboi, cat si in cadrul virtualului program de organizare economica a spatelui frontului german, si totusi, cu bruschete, au inceput exterminarile, initial in lagarele de la Treblinka, Belzeck, Wolzeck si Chelmno, apoi la Oswiecim /Auschwitz si in restul lagarelor de concentrare germane.

Ferdinand Hoss
Unul dintre cei mai zelosi in aplicarea pe scara larga a programului de exterminare a fost Rudolf Frantz Ferdinand Hoss, SS Sturmbannfuhrer, comandant al Konzentrazionlager-ului Auschwitz. Ca urmare se observa faptul ca initiativele privitoare la deportarea, trierea si exterminarea evreilor din Europa nu au nici un fel de legatura cu textul Protocolului de la Wansee, dupa cum eronat s-a precizat pana astazi, ci reprezinta consecinta unor ordine verbale directe provenite direct de la Hitler, cu aplicarea lor fiind insarcinat Heinrich Himmler, in calitate de sef suprem al SS-ului si al sistemului lagarelor de munca si exterminare. Textul Protocolului de la Wansee nu face nimic altceva decat sa exalte, in termeni functionaresti, valoarea economica a evreilor, fapt deloc surprinzator pentru germani, care pana la invadarea Uniunii Sovietice se pregateau sa organizeze, din punct de vedere administrativ si economic aproape intreaga Europa, pe care doreau sa o transforme intr-o piata comuna pe deplin functionala in baza sistemului de schimb de tip barter si a organizarii sociale de tip corporatist, in functie desigur de interesele primordiale ale Herrenvolk-ului. Ei s-au opus din rasputeri indepartarii generale si unilaterale a evreilor din economie daca nu puteau fi inlocuiti de indata de persoane competente apartinand religiei majoritare Ð dupa cum a fost cazul Romaniei, stat in care multe firme au fost pe marginea falimentului dupa ce au fost indepartati administratorii ori directorii evrei si inlocuiti cu "specialistii" comisiilor de romanizare din dorinta neserioasa de "ardere a etapelor" de catre legionarii ajunsi la guvernare, care astfel considerau ca poate fi atins in scurta vreme modul de organizare a Reich-ului national-socialist. Dar, in cele din urma, presati de razboi, nazistii s-au vazut nevoiti sa adopte o "Solutie Finala" cu mult mai radicala, o imbinare intre imperativele rasial si economic in care "pastrarea" unei rase "pure" iudaice iesea din discutie.
Cel de-al Treilea Reich avea pretentia de a fi dominat de catre o "rasa de stapani"; in fapt era vorba de o rasa de functionari atenti la fiecare soapta a stapanului, indiferent ca acesta purta numele de Heinrich Himmler sau de Adolf Hitler.

Va fi negarea Holocaustului incriminata in Europa?BERLIN - Germania si-a anuntat intentia de a declara drept ilegale negarea Holocaustului, afisarea simbolurilor naziste si discursurile rasiste pe intreg teritoriul Europei, cerind pedepse de pina la trei de inchisoare pentru astfel de manifestari, relateaza cotidianul The Guardian.
Ministrul german al Justitiei, Brigitte Zypries, a cerut, in cadrul unei intilniri de la Dresda (estul Germaniei), ca negarea Holocaustului si afisarea simbolurilor naziste sa fie interzise pe intreg teritoriul Uniunii Europene.
Un oficial din cadrul Comisiei Europene a declarat ca, in cazul in care aceste practici ar fi fost interzise mai devreme, printul Harry ar fi incalcat legea in 2005, cind a fost fotografiat purtind o uniforma Wehrmacht, cu svastica nazista pe brat.
Propunerile Guvernului german sint sprijinite de Franco Frattini, comisarul european pentru Justitie, a precizat o purtatoare de cuvint a Comisiei, chiar daca ea a adaugat ca definirea detaliata a acuzatiilor propuse ar trebui lasata la latitudinea fiecarui stat membru UE, pentru a garanta ca "libertatile individuale nu vor fi incalcate".
Un alt oficial a precizat ca Suedia, de exemplu, a carei Constitutie garanteaza libertatea absoluta de exprimare, ar putea face o exceptie, daca aceasta decizie va fi adoptata pe intreg teritoriul Uniunii Europene.
Germania a preluat presedintia semestriala a UE la 1 ianuarie si exercita presiuni in vederea interzicerii declaratiilor si activitatilor care ironizeaza crimele naziste si Holocaustul. "Credem ca exista anumite limite ale libertatii de expresie", a precizat Zypries.
Comisia Europeana considera ca intr-o perioada in care domina islamofobia, rasismul si ostilitatea fata de straini in Europa, decizia de a interzice discursul care incita la ura si care lauda crimele naziste trimite un semnal puternic.
Ministrul Justitiei de la Berlin s-a declarat increzator in succesul demersului. Cu toate acestea, apreciaza BBC, campania se va lovi cel mai probabil de criticile statelor care vad in ea o incercare de limitare a libertatii de expresie. In 2005, mai multe guverne europene s-au opus acestei idei. Transformarea negarii Holocaustului intr-o crima a fost blocata si de Italia, care a invocat libertatea de expresie. Tarile care au astfel de legi sint: Austria, Belgia, Cehia, Franta, Germania, Lituania, Polonia, Slovacia si Romania.
Autor: DIVERS - www.divers.ro

Germania cere criminalizarea negationismului in toata Uniunea Europeana
MINISTRUL GERMAN al Justitiei, Brigitte Zypries, si-a anuntat intentia de a cere declararea drept ilegale a negarii Holocaustului, afisarii simbolurilor naziste si a discursurilor rasiste pe intreg teritoriul Europei, relateaza The Guardian.
Doamna Zypries a cerut, in cadrul unei reuniuni la Dresda, ca negarea Holocaustului si afisarea simbolurilor naziste sa fie interzise pe intreg teritoriul Uniunii Europene, iar cei care incalca legea sa fie pedepsiti cu pana la trei de inchisoare pentru astfel de manifestari.
Un oficial din cadrul Comisiei Europene a declarat ca, in cazul in care aceste practici ar fi fost interzise mai devreme, printul Harry ar fi incalcat legea in 2005, cand a fost fotografiat la un bal mascat purtind o uniforma a armatei germane naziste.
Propunerile Germaniei sunt sprijinite de comisarul european pentru Justitie Franco Frattini, a precizat purtatoarea de cuvant a Comisiei Europene, adaugand ca “definirea detaliata a acuzatiilor ar trebui lasata la latitudinea fiecarui stat membru UE”, pentru a garanta ca libertatile individuale nu vor fi incalcate. “Comisia Europeana considera ca intr-o perioada in care domina islamofobia, rasismul si xenofobia in Europa, decizia de a interzice discursul care incita la ura si care lauda crimele naziste ar trimite un puternic semnal”, a mentionat oficialul european.

Un alt oficial a precizat ca Suedia, de exemplu, a carei Constitutie garanteaza libertatea absoluta de exprimare, ar putea fi o exceptie in cazul in care aceasta decizie va fi adoptata pe intreg teritoriul Uniunii.
Germania a preluat presedintia semestriala a UE la 1 ianuarie si exercita presiuni in vederea interzicerii declaratiilor si activitatilor care ironizeaza crimele naziste si Holocaustul. “Credem ca exista anumite limite ale libertatii de expresie”, a precizat Zypries, exprimandu-si optimismul fata de succesul demersului guvernului german.
BBC noteaza insa ca solicitarea se va lovi, cel mai probabil, de criticile statelor care vad in ea o incercare de limitare a libertatii de expresie. O incercare similara din 2005 a Luxemburgului, care detinea presedintia Comisiei Europene, a fost blocata de Italia, care a invocat libertatea de expresie. Totusi, negarea holocaustului este o crima in mai multe tari ale UE: Germania, Austria, Belgia, Cehia, Franta, Polonia, Slovacia, Lituania si Romania

Germania promite eliminarea simbolurilor naziste din Europa

Germania intentioneaza sa introduca în întreaga Europa o lege care sa interzica afisarea simbolurilor naziste si sa declare negarea Holocaustului drept infractiune, pentru a-si îndeplini "obligatia istorica", la 62 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului. Ministrul Justitiei, Brigitte Zypries, va prezenta astazi planurile de pedepsire cu închisoarea pîna la trei ani a oricarui cetatean din Uniunea Europeana care contesta public masacrarea de catre nazisti a sase milioane de evrei. Programul Germaniei pentru presedintia de sase luni a UE readuce în discutie si pedepsirea afisarii svasticii, subiect controversat dupa publicarea unor fotografii cu printul Harry îmbracat într-o uniforma nazista la o petrecere cu costume. O încercare precedenta de a interzice simbolurile naziste a fost blocata de mai multe guverne, printre care si cel britanic, în timp ce initiativa cu privire la negarea Holocaustului a fost oprita sub pretextul libertatii de exprimare de catre Italia, din a carei coalitie de guvernare facea pe atunci parte Alianta Nationala post-fascista. Acum guvernul italian s-a schimbat, ceea ce da germanilor sperante pentru un acord UE. Dar vor exista presiuni din partea statelor din fostul bloc sovietic pentru a interzice si utilizarea provocatoare a simbolurilor comuniste secera si ciocanul. Doamna Zypries va face astazi si mîine un apel, la întîlnirea de la Dresda, pentru întocmirea unui cod penal european cu privire la rasism si xenofobie. "Am sustinut mereu ca nu este posibil ca în Europa sa se mai spuna ca nu au fost ucisi sase milioane de evrei", a afirmat aceasta. "Exista controverse cu privire la Ťlibertatea de exprimareť, dar credem ca exista limite pentru aceasta libertate, iar limitele se impun atunci cînd aceasta devine ofensatoare pentru alte religii si grupuri etnice". Legi care pedepsesc negarea Holocaustului exista deja în 10 din cele 27 de state UE, iar Letonia si Estonia interzic afisarea simbolurilor comuniste. Aceasta actiune necesita sprijinul unanim al fiecarei tari pentru a avea putere legala. Marea Britanie sustine în continuare ca legile sale care interzic incitarea la ura sînt suficiente. Istoricul revizionist David Irving a scapat de acuzatii pîna cînd si-a exprimat scepticismul, în Austria, si a fost închis pentru 13 luni. O purtatoare de cuvînt a guvernului britanic a declarat ca delictul negarii Holocaustului "nu se va încadra bine pe lînga legislatia existenta referitoare la libertatea de exprimare", dar nu a respins planul german.
Pedeapsa maxima pentru negarea Holocaustului
Austria: 10 ani; Belgia: 1 an; Cehia: 2 ani; Franta: 2 ani; Germania: 5 ani; Lituania: 10 ani; Polonia: 3 ani; România: 5 ani; Slovacia: 3 ani; Spania nu are pedeapsa maxima.http://www.ziarultricolorul.ro/externe.html?aid=5256

Noul membru bulgar al Parlamentului European ii ataca pe “evreii puternici care controleaza mass-media”

Piesa de teatru “nazista” in Germania
O piesa de teatru controversata, care nu a mai fost jucata din 1944, va fi prezentata din nou publicului german duminica, in ciuda protestelor venite din partea organizatiilor evreiesti si o parte a clasei politice. Reprezentantii teatrului din orasul bavarez Erlangen au declarat jurnalistilor ca vor permite totusi jucarea piesei Die Woelfe (Lupii), scrisa de Hans Rehberg.

Consiliul local din Erlangen, care sustine financiar institutia culturala din localitate, a dezbatut timp de cateva luni aceasta problema, dupa ce diversi purtatori de cuvant ai comunitatii mozaice au afirmat ca piesa constituie de fapt propaganda national-socialista. Pana la urma, conilierii au aprobat punerea in scena a piesei, care infatiseaza greutatile infruntate de capitanul unui submarin german, blocat sub apa, in vreme ce familia asteapta vesti de la el.

Piesa a fost jucata ultima oara in 1944, in Breslau, localitate est-germana ce a devenit parte a Poloniei dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial.
Ralph Giordano, cunoscut scriitor evreu, a trimis o scrisoare de protest prin care sustine ca Rehberg a fost un dusman al evreilor care traiau in Germania in vremea regimului national-socialist. Acesta a sris chiar un imn dedicat celei de a 50-a aniversari a lui Adolf Hitler.
Oficialitatile locale au decis ca piesa va fi acompaniata si de un documentar despre Germania national-socialista. Cu toate acestea, partidul ecologist a declarat ca va organiza proteste zilnice in fata teatrului si a catalogat piesa ca fiind “de neaccpetat”

Lege prin care să se interzică negarea HolocaustuluiMiniştrii de justiţie din statele membre ale Uniunii Europene au programată în aceste zile, o primă întâlnire de când Germania deţine preşedinţia Uniunii. Întâlnirea are loc la Dresda şi pe agenda discuţiilor se află, alături de cooperarea împotriva terorismului şi un proiect de lege, iniţiat de Germania prin care negarea Holocaustului să fie condamnată.


Germania vrea ca pe timpul cât deţine preşedinţia Uniunii Europene să promoveze o lege, aplicabilă tuturor celor 27 de state membre, prin care să se interzică negarea Holocaustului.

Alături de aceasta Berlinul vrea ca prin lege să fie interzisă şi incitarea la violenţe şi crime rasiale precum şi interzicerea a tot ceea ce înseamnă simbol nazist, precum swastika, scoasă de altfel, de mai multă vreme, în afara legii, în Germania.

Ministrul justiţiei din Germania, Brigitte Zypries declara recent că speră să obţină sprijinul tuturor dat fiind faptul că angajamentele pentru combaterea rasismului şi xenofobiei şi păstrarea Holocaustului viu în memorie ar reprezinta două obligaţii instorice.

"Întotdeauna am fost de părere că nu putem să spunem că Holocaustul nu a existat niciodată şi că 6 milioane de evrei nu au fost omorâţi", spune ministrul de justiţie de la Berlin.

Potrivit iniţiatorilor, proiectul ar urma să fie supus aprobării în primăvara acestui an.

Ar fi a doua oară în ultimii doi ani, când un proiect prin care să fie interzise de pildă, simbolurile nazismului se discută la nivelul Uniunii.

Prima încercare, în fenbruarie 2005, a eşuat în urma obiecţiilor aduse de mai multe state, printre care Marea Britanie. Italia s-a opus de asemenea, susţinând că ar limita libertatea de expresie.

Între timp însă, guvernul de la Roma s-a schimbat şi ministrul german al justiţiei speră şi într-o altă atitudine a oficialilor italieni pe această temă.

Discuţiile privind interzicerea negării Holocaustului şi a simbolurilor naziste vin după ce, anul trecut, Consiliul Europei a emis o rezoluţie în urma căreia s-a considerat neceasară condamnarea comunsimului.

În rezoluţie se arată că regimurile totalitare, din ultimul secol, din centrul şi estul Europei, au fost, fără excepţie, caracterizate prin "violarea masivă a drepturilor omului, iar numeroasele crime erau justificate în numele unor principii absurde ale dictatorialităţii proletariatului".

Evreii germani sustin modificarea legii pentru interzicerea NPD-ului
La trei ani dupa ce incercarile de interzicere a Partidului National-Democrat German (NPD), formatiune nationalista ce detine mai multe locuri in cateva parlamente regionale, politicienii de sistem, alarmati de cresterea popularitatii acestui partid, vor lua in considerare posibilitatea modificarii legislative pentru a putea fi ususrata acesta procedura, anunta The Jerusalem Post. Acest nou efort anti-democratic si-a gasit deja un aliat puternic, reprezentat de comunitatea evreiasca din tara.
“O noua audiere pentru interzicerea NPD-ului este singura cale si cea mai sigura”, a declarat presei Charlotte Knobloch, presedinta Consiliului Central al Evreilor din Germania, recunoscand totodata ca legile nu pot singure sa schimbe mentalitati.

Exista insa si voci impotriva acestei tendinte de reprimare a libertatii de asociere si de expresie, nu numai din randul fortelor patriotice, care sustin ca actualele obstacole legislative in calea interzicerii partidelor politice din Germania au fost implementate tocmai pentru a contracara sistemul juridic de tip national-socialist.

“NPD-ul este clar un partid anti-constitutional care foloseste violenta pentru a-si atinge scopurile politice”, a declarat Peter Struck, unul dintre liderii social-democratilor, cunoscuti ca unii din principalii oponenti ideologici ai dreptei nationale.
Pentru ca un partid german sa fie scos in afara legii este nevoie ca doua treimi din cei 16 judecatori ai Curtii Constitutionale sa fie de acord cu masura respectiva. Planurile actuale de modificare a legii prevad ca ar trebui folosita doar o majoritate simpla pentru interzicerea unei formatiuni politice. In 2003, judecatorii au oprit procedurile de scoatere in afara legii a NPD-ului pe motiv ca informatorii ce fusesera infiltrati de autoritati in randurile nationalistilor se aflau si printre martorii acuzarii.

Elevii evrei din Berlin sunt agresati de colegii musulmani

Scoala evreiasca din Berlin - Mitte - arata ca o adevarata fortareata. Cine doreste sa intre trebuie sa treaca de mai multe filtre de politie. Camerele de luat vederi sunt la tot pasul, intregul complex este inconjurat de garduri inalte. ,,Nu suntem un Ghetou, dar trebuie sa-i ferim pe elevi de discriminarile de care se lovesc in alte scoli”, a declarat directoara institutiei de invatamant, Barbara Witting. ,,Eu credeam ca comunitatea evreiasca este complet integrata in societatea germana”, a continuat profesoara.

Statisticile facute de autoritati arata ca atacurile la adresa elevilor evrei s-au inmultit in ultimii doi ani in Germania. Un caz care a aparut si in presa are legatura cu doua eleve evreice care urmau o scoala in Berlin. Cele doua erau des atacate pe durmul spre scoala de alti elevi de origine araba. Acestea au fost injurate, scuipate si batute. S-a ajuns pana acolo incat adolescentele au trebuit chiar sa fie escortate de politie. Conform oficialitatilor, acest caz nu este izolat, mai ales in cartierele unde majoritatea locuitorilor sunt arabi sau turci.
Un alt caz, care a fost si el prezentat in presa germana, vorbeste despre un elev turc de scoala primara care si-a insultat invatatoarea numind-o “vrajitoare evreica”. Toate aceste intamplari reflecta realitatea din societatea berlineza, unde cuvantul evreu a ajuns un cuvat de ocara, cel putin in zonele locuite de emigrantii musulmani.

Un incident antisemit, considerat de media cel mai grav din anii '80 încoace, a indignat întreaga Austrie şi mai ales comunitatea evreiască internaţională.
Un bărbat de 24 de ani, care s-a prezentat "Adolf Hitler", a vandalizat în weekend o şcoală evreiască, în plină zi şi în buricul Vienei. Atacatorul a intrat înarmat cu o rangă de metal în clădirea şcolii Lauder Chabad şi a distrus ce i-a ieşit în cale, mobilier, wc-uri, chiuvete şi a spart mai multe geamuri.
Motivul: "Nu pot să-i sufăr!"
Surpriza a apărut însă abia ieri, în timpul interogatoriului. Bărbatul, care spune că este croat născut la Zagreb, susţine că a devastat şcoala din cauză că nu-i plac evreii. "Nu pot să-i sufăr pe everi", a declarat el sec anchetatorilor austrieci. Potrivit primelor date, atacatorul venise ca turist, pentru o săptămână, la Viena. Tânărul, al cărui nume nu este deocamdată cunoscut, a explicat că gestul său "are o istorie lungă". Poliţia vieneză, care a trimis amprentele croatului la Zagreb pentru a-l identifica, ia în calcul şi posibilitatea ca atacatorul să facă parte dintr-o grupare extremistă. El este acuzat de săvârşirea unui act de vandalism cu pagube materiale majore. "Din fericire, poliţia a fost aici, de data aceasta. Ce ne facem dacă se repetă incidentul peste câteva zile?", a declarat directorul şcolii tip internat. Clădirea în care învaţă circa 400 de elevi şi care găzduieşte şi o grădiniţă pentru copiii evrei este păzită acum zi şi noapte. În urma atacului, un profesor american venit în practică a suferit un şoc şi se află sub supravegherea unui psiholog. Ambasada croată din Viena a condamnat actul pe care l-a calificat "criminal" şi "îndreptat nu numai împotriva unei instituţii de învăţământ, ci a întregii comunităţi evereieşti din Austria". Autorităţile austriece au sporit măsurile de securitate la sinagogi, şcolile, teatrele şi imobilele asociaţilor evreieşti din întreaga ţară.
Un "Hitler" croat a vandalizat o şcoală evreiască din Viena

Evreii germani doresc mai multi bani publici investiti in lupta impotriva nationalistilor radicali
Consiliul Central al Evreilor din Germania a anuntat ca s-a angajat intr-un adevarat razboi impotriva “amenintarii brune”, aluzie la culorarea uniformei membrilor fostului partid national-socialist. Organizatia a cerut autoritatilor sa investeasca mai multi bani publici in masuri de prevenire a inregimentarii tinerilor in partide si grupari radicale de dreapta.

Charlotte Knobloch, lidera organizatiei evreiesti, a declarat presei ca si-ar dori si interzicerea Partidului National-democrat German (NPD), formatiune nationalista care a obtinut in mod democratic locuri in cateva parlamente regionale si se afla in crestere la nivel national. Aceasta a recunoscut insa ca “interzicerea acestui partid nu ar face sa dispara extremismul de dreapta din Germania”. “Este o nevoie acuta de discutii politice concrete si de proiecte destinate tinerilor. Somajul, scaderea demografica si dezamagirile fata de un viitor mai bun constituie un teren fertil pentru dezvoltarea extremismului”, a continuat Charlotte Knobloch.
Vicepresedintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, Salomon Korn, a avertizat ca nationalismul radical a inceput sa aiba adepti si in randul oamenilor cu o educatie superioara, acest lucru datorandu-se in mare parte discursului tot mai inchegat al partidelor patriotice de dreapta. Un alt vicepresedinte al organizatiei evreilor din Germania, Dieter Graumann, a reafirmat necesitatea imperativa de scoatere in afara legii a NPD-ului, ce functioneaza legal in tara din 1964.
In momentul de fata, guvernul federal investeste aproximativ 19 milioane de euro din banii publici pentru informarea si educarea cetatenilor in ceea ce priveste “pericolele reprezentate de extremismul de dreapta pentru democratie”. Consiliul Central al Evreilor din Germania a criticat autoritatile afirmand ca aceasta suma este insignifianta si abia reprezinta “o picatura intr-o galeata”. (

Inca un german chemat la tribunal pentru negarea holocaustului

Un activist radical de dreapta german, care a petrecut 10 ani in exil in Statele Unite ale Americii, a fost trimis in judecata marti pentru negarea holocaustului, informeaza AFP. Germar Rudolf, in varsta de 42 de ani, este acuzat de autoritatile din tara sa natala de “incitare la ura rasiala” deoarece a indraznit sa nege varianta oficiala a istoriei conform careia regimul national-socialist a ucis deliberat 6 milioane de evrei.

Barbatul a fost extradat anul trecut de autoritatile americane dupa ce a trait in aceasta tara mai multi ani la rand. Acesta fugise din Germania dupa ce in 1995 a fost condamnat la o pedeapsa de 14 luni de inchisoare, tot pentru “incitare la ura rasiala” si “defaimare a amintirii mortilor”. Germar Rudolf publicase in 1991 intr-un ziar un studiu prin care sustinea ca substanta Ziklon B nu ar fi fost niciodata folosita pentru gazarea detinutilor din lagarul de concentrare de la Auschwitz.
Procesul are loc in orasul sud-vestic german Mannheim, acelasi loc unde mai este judecat si cazul celebrului revizionist Ernst Zuendel. Domnul Zundel este acuzat si el negarea holocaustului si a fost deportat din Canada anul trecut pentru a fi judecat in Germania.

Politician austriac atacat pentru ca a vazut si “partile bune” ale national-socialismului
Un membru al parlamentului Austriei a declansat o adevarata furtuna politica dupa ce a declarat saptamana trecuta ca national-socialismul a avut si “o latura buna”. Imediat au aparut reactiile vehemente impotriva lui Wolfgang Zanger si cererile de demisie de rigoare. Politicianul austriac, care este membru al Partidului Libertatii, formatiune considerata de catre analisti ca fiind de “extrema-dreapta”, risca acum chiar un proces penal.

Remarcile controversate au fost facute in cadrul unei emisiuni televizate difuzate martia trecuta. “Bineinteles ca nazismul a avut si o latura pozitiva pe care astazi nu dorim sa o vedem”, a declarat domnul Zanger, adaugand ca Adolf Hitler “a readus speranta” poporului german. Atat conservatorii, prin vocea lui Reinhold Lopatka, cat si social-democratii au catalogat declaratiile parlamentarului ca fiind “scandaloase” si “de neaceptat”. Ecologistii au cerut chiar demisia din parlamentul de la Viena a lui Wolfgang Zanger.

Domnul Zanger, in varsta de 37 de ani, a intrat in parlament in urma scrutinului desfasurat la inceputul lunii octombrie. Partidul Liertatii a strans 11 procente din totalul voturilor exprimate si astfel a obtinut 21 de locuri parlamentare, cu 3 in plus fata de anul 2002.







window.google_render_ad();

Noaptea de CristalComemorarea a 68 de ani de la "Noaptea de cristal" (Kristallnacht), moment considerat inceputul simbolic al Holocaustului, s-a desfasurat si in mai multe orase din Romania unde traiesc comunitati evreiesti.

Comunitatea Evreilor din Timisoara a comemorat, vineri 10 noiembrie, implinirea a 68 de ani de la inceputul Holocaustului, marcat de Noaptea de Cristal. Presedintele comunitatii evreilor din Timisoara, dr. Paul Costin, a precizat ca aceasta data ramine una de referinta in memoria evreilor deoarece, in noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, peste 90 de cetateni apartinind aceste etnii au fost ucisi, alte citeva sute au fost batuti, iar 30.000 au fost arestati si dusi in lagare de concentrare.
De asemenea, in acea noapte, bande de nazisti au demolat 76 de sinagogi si au incendiat alte 191, iar magazinele si birourile de afaceri detinute de evrei au fost distruse si vandalizate. "Atitea geamuri ale magazinelor au fost sparte in acea noapte, incit trotuarele straluceau in lumina felinarelor, de unde a derivat si denumirea de 'Noapte de Cristal', ramasa in amintirea tuturor", a explicat Paul Costin.
Potrivit presedintelui comunitatii evreilor din Timisoara, actiunea in forta a inceput dupa ce una din sutele de mii de familii de evrei stabilite in estul Europei si Apusul Poloniei, oprimate de oamenii lui Hitler, i-a scris fiului stabilit in Statele Unite despre umilintele la care sint supusi, de mai mult timp, evreii. A doua zi, acesta si-a cumparat un pistol, s-a deplasat la Ambasada Germaniei in SUA si l-a impuscat pe primul oficial german care a vrut sa intre in cladirea acesteia, declansind adevarate actiuni de razbunare nazista asupra evreilor din Europa. "Acesta avea sa fie preludiul Holocaustului", a conchis Paul Costin.
La sinagoga din Tirgu Mures, comemorarea s-a desfasurat in organizarea Ligii Pro Europa si a comunitatii evreiesti din municipiu. Au fost prezenti zeci de elevi de la Colegiul National "Al. Papiu Ilarian", Colegiul National Unirea, Liceul Teoretic Bolyai Farkas si Gimnaziul Europa, carora li s-a explicat ca daca s-ar tine cite un minut de reculegere in memoria fiecarei victime a Holocaustului, pentru cele 6 milioane de oameni ucisi in lagarele de exterminare, ar fi nevoie de 11 ani.
Prin mesajele transmise participantilor, organizatorii au dorit sa scoata in evidenta importanta adoptarii unei atitudini ferme, pentru ca actiuni similare Holocaustului sa nu se mai repete. In memoria celor 6 milioane de evrei ucisi in lagarele naziste, joi 9 noiembrie, la Sinagoga din Tirgu Mures au fost aprinse sase lumanari.
Holocaustul a facut peste 6000 de victime in rindul comunitatii evreiesti din Tirgu Mures si imprejurimi. In judetul Mures mai traiesc acum doar aproximativ 200 de evrei.
"Noaptea de Cristal" este numele simbolic al pogromului impotriva evreilor din 9 noiembrie 1938, organizat de trupele de interventie rapida ale lui Hitler. In acea noapte, violentele au inceput in Berlin prin spargerea geamurilor magazinelor evreiesti si s-au extins rapid in toata Germania. Bilantul acelor evenimente indica 91 de evrei ucisi, peste 30.000 arestati si trimisi in lagare de concentrare, peste 200 de sinagogi incendiate.
Atunci, cartile religioase ale comunitatii evreiesti au fost arse in strada. Pogromul din Noaptea de Cristal s-a desfasurat pe teritoriile Germaniei si Austriei si a marcat un punct de rascruce pentru actiunile naziste impotriva evreilor, pentru ca a fost prima situatie din istoria moderna in care violenta a fost indreptata, pe scara larga si in mod deliberat, impotriva evreilor intr-o tara vest-europeana.
http://www.divers.ro/eveniment_ro?wid=37453&func=viewSubmission&sid=1745

Ministru elvetian doreste legalizarea revizionismului istoric
Ministrul de justitie al Elvetiei a cerut guvernului sa modifice o lege care condamna revizionismul istoric, termen folosit in general pentru punerea sub semnul intrebarii a aspectelor legate de amploarea holocaustului. Ministrul Cristoph Blocher s-a angajat intr-o campanie de schimbare a legii, conform ziarului Neue Zuercher Zeitung (NZZ), “chiar daca acest lucru va afecta grupurile minoritare mai sensibile, inclusiv comunitatea evreiasca”. Conform propriilor declaratii, domnul Blocher pretinde ca libertatea de expresie este mai importanta decat menajarea sensibilitatior grupurilor minoritare.
Blocher tocmai s-a intors dintr-o calatorie in Turcia, unde o discutie publica despre genocidul armenilor intra “de facto” sub incidenta legii. La revenirea in tara, politicianul a spus ca el crede ca legea elvetiana trebuie sa fie un semnal pentru celelalte natiuni. Din punctul de vedere al ministrului, interzicerea exprimarii libere a opiniilor in Turcia a facut imposibila o discutie publica despre genocidul armenilor si despre prolema kurda. In principiu, el pretinde ca largind posibilitatile liberei exprimari in Elvetia ar putea indemna si alte state sa faca la fel. De asemenea, ministrul este nemultumit deoarece legea actuala este un obstacol in relatiile Elvetiei cu alte tari.

Articolul 261 din Codul Penal elvetian pedepseste negarea holocaustului si momentan oricine poate fi condamnat in Elvetia daca “neaga, minimizeaza sau relativizeaza genocidul sau crimele impotriva umanitatii”. Din cauza acestei stari de fapt, fauritorii de legi din Elvetia care calatoresc in strainatate vor trebui sa abordeze acest subiect in discutiile cu omologii lor din alte state care au fost acuzate, de catre comunitatea internationala, de genocid.

Aparent, ministrul este constient ca o schimbare a legii va indemna si pe cei care neaga holocaustul sa puna sub semnul intrebarii existenta camerelor de gazare. Insa demnitarul elvetian a adaugat ca nu doreste ca “o opinie sa nu poata fi exprimata doar fiindca cineva poate fi ofensat de aceasta”. Conform acestuia, definitia genocidului trebuie sa fie stabilita de catre istorici. “Daca diferite opinii sunt interzise, nu va exista o baza pentru sustinerea unei dezbateri pe aceasta tema”, a mai spus Cristoph Blocher.
Conform publicatiei Neue Zuercher Zeitung, politicianul elvetian a ridicat exact aceasta problema si in discutiile cu Cemil Cicek, ministrul turc al Justitiei. Drept raspuns, Cicek i-a spus lui Blocher ca Turcia va permite unei comisii internationale de istorici sa cerceteze genocidul armenilor si problema kurda. Guvernul turc anuntase deja intentia de a forma o comisie in trecut. Cu toate acestea, o astfel de comisie nu a fost inca infiintata iar Armenia si Turcia nu intretin relatii diplomatice. Armenii se tem ca o comisie turca ar fi compusa in principal din istorici revizionisti.
Desi mai multe sedinte ale lui Blocher au fost afectate de discutiile referitoare la genocidul armenilor, ministrul considera ca aceste intalniri au constituit un mare pas inainte in imbunatatirea relatiilor diplomatice cu Turcia. Motivul pentru relatiile tensionate dintre cele doua tari il constituie refuzul Elvetiei de extradare a doi activisti ai Patidului Comunist Kurd, care este interzis. Kurzii sunt protejati in Elvetia deoarece extradarea lor in Turcia, care mereu a ingradit libertatea de expresia a acestui popor, este contradictorie legilor elvetiene.
Majoritatea partidelor politice elvetiene si-au aratat reticenta fata de propunerile lui Blocher, mai ales din cauza ca actuala lege a intrat in vigoare in 1994, dupa ani de dezbateri si compromisuri. “Campionul elvetian impotriva rasismului”, Georg Kreis, a declarat presei ca declaratiile lui Blocher vor face pe oricine sa creada ca legea se refera exclusiv la genocidul armenilor si nu si la holocaust. Kreis a criticat si promisiunile facute de Blocher colegilor sai turci referitoare la Partidul Comunist Kurd. Vizita lui Blocher in Turcia a fost ocazionata de comemorarea a 80 de ani de la adoptarea codului civil turc, acesta fiind modelat dupa cel elvetian.

Manifestari antisemite in Germania care amintesc de perioada de dupa 1933 BERLIN - Recentele manifestari antisemite inregistrate in Germania amintesc de perioada de dupa 1933, data la care Adolf Hitler a preluat puterea, a declarat marti 24 octombrie, in cursul unei conferinte consacrate luptei impotriva extremismului de dreapta, organizata la Berlin, presedinta Consiliului evreiesc din Germania, Charlotte Knobloch, transmite AFP.
"Atacurile antisemite si de extrema dreapta au atins o agresivitate si o nerusinare care amintesc de epoca de dupa 1933", a spus Charlotte Knobloch.
Vorbitoarea a cerut autoritatilor germane sa nu considere aceste acte extremiste ca "fapte izolate regretabile" si sa adopte masuri severe la adresa celor care le promoveaza si le organizeaza. Totodata, ea a cerut convocarea unei Conferinte nationale in favoarea democratiei.
Delictele de sorginte extremista au sporit cu 20 la suta in Germania in perioada ianuarie-august 2006, comparativ cu situatia din aceeasi perioada a anului trecut, dupa cum releva statistici ale politiei federale germane citate de cotidianul Tagesspiegel.
Autor: DIVERS
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=279#4623

Odiseea lui Edgar Hilsenrath
La Academia de Arta din Berlin a fost vernisata recent expozitia "Indragostit de limba germana - Odiseea lui Edgar Hilsenrath". Intr-o alocutiune rostita in sala festiva a institutiei, care se afla in imediata apropiere a Portii Brandenburg, presedintele Academiei, elvetianul Adolf Muschg, l-a omagiat pe scriitorul Hilsenrath, nascut pe data de 2 aprilie 1926 in orasul Leipzig. Helmut Braun, care a organizat expozitia si a editat volumul omonim (aparut la Editura Dittrich din Berlin, unde au fost reeditate si principalele opere ale autorului) a evocat personalitatea si romanele lui Hilsenrath. In paralel cu deschiderea expozitiei si in colaborare cu Fundatia "Rose Auslander" si cu Centrul pentru studierea antisemitismului din cadrul Universitatii Tehnice din Berlin, Academia a organizat si un simpozion stiintific, in centrul caruia s-a aflat opera scriitorului.

Hilsenrath a donat Academiei intreaga sa arhiva, cuprinzand circa 50.000 de file, sute de fotografii, inregistrari audio si video. Din acest vast material, Braun a ales cateve mostre semnificative pentru a ilustra traiectoria biografica a acestui scriitor prolific - din pacate necunoscut si netradus in Romania, desi a scris cel mai important roman despre persecutia evreilor, despre bestialitatile si cotidianul din lagarele si ghetto-urile din Transnistria, infiintate in perioada dictaturii militare a "Conducatorului" fascist Ion Antonescu. Este vorba despre "Noaptea" ("Nacht"), roman aparut in anul 1964.

Edgar Hilsenrath a copilarit la Halle, unde tatal sau avea o pravalie. Intr-un interviu inregistrat in urma cu mai bine de un deceniu, autorul a relatat pe larg despre verile petrecute in perioada interbelica in orasul bucovinean Siret, unde locuiau bunicii din partea mamei. Aici a invatat si romaneste. Dupa venirea la putere a lui Hitler, Hilsenrath s-a refugiat, in 1938, in Romania, stabilindu-se la Siret. Dupa declansarea prigoanei impotriva evreilor de catre regimul lui Antonescu, in 1941, intreaga familie a fost deportata in Transnistria. In lagarul de la Moghilev (care avea sa devina locul actiunii romanului "Noaptea"), scriitorul a supravietuit ca printr-un miracol masinariei mortii puse in miscare de regimul Antonescu. Dupa eliberarea sa din lagar, Hilsenrath a plecat in Palestina, iar apoi, in 1947, dupa o escala in Franta, a emigrat, in 1951, in Statele Unite ale Americii. In 1965 s-a intors pentru prima data in Germania, unde cu un an in urma ii aparuse romanul "Noaptea". "Cred", spunea Hilsenrat in interviul amintit, "ca si romanii ar trebui sa cunoasca acest roman, pentru a sti unde au fost trimisi evreii in timpul razboiului si ce s-a intamplat acolo cu ei".

De-abia in anul 1975 scriitorul s-a intors definitiv in Germania, stabilindu-se in Berlinul occidental, unde locuieste si astazi. In urmatorii ani publica mai multe romane, ca satira "Nazistul si frizerul" (1977), "Atentie, tovarase Mandelbaum" (1979), "Marturisirea lui Bronsky" (1980), "Zibulsky sau antena in burta" (1983) si "Basmul despre ultimul gand" (1989). Pentru ultimul roman, in care tematizeaza genocidul armenilor organizat de catre turci in preajma primului razboi mondial, Hilsenrath a fost distins cu premiul "Alfred Doblin", iar dupa aparitia romanului "Reintoarcerea lui Jossel Wassermann" (1993) a primit premiul "Hans Erich Nossack". Intreaga opera literara a lui Hilsenrath este marcata de Holocaust, desi autorul nu poate fi considerat un cronicar literar al acestui eveniment tragic. In romanul intitulat "Aventurile lui Ruben Jablonski" (1997), Hilsenrath revine asupra intamplarilor traumatice din Transnistria, descriind eliberarea personajului principal internat in lagarul mortii de la Moghilev-Podolsk
http://www.ziua.ro/display.php?id=190306&data=2005-12-15

Arena - Prolog la Holocaust
Când porţile lagărelor de concentrare s-au închis, acum 60 de ani, s-a aflat că milioane de oameni fuseseră exterminaţi. Dar ce se ştie mai puţin e ca locuri precum Auschwitz-ul nu au fost primele lagăre de concentrare germane, iar Holocaustul n-a fost primul genocid comis de Germania

Undeva, departe de Europa, nisipul desertului dezveleşte şi azi cranii si oseminte: sunt victimele primului genocid al secolului al XX-lea, africani ucişi în lagăre de concentrare organizate şi administrate de armata celui de-al doilea Reich, cu 30 de ani înainte ca Hitler să ajungă la putere.

Cele mai înalte nivele de comandă militară, guvernul şi mai multe companii germane sunt responsabile de moartea a în jur de 75.000 de mii de africani Herero şi Nama din ţara care se cheamă azi Namibia.

Teoriile rasiale care aveau să furnizeze baza pseudostiintifică a Holocaustului au fost puse la lucru, într-un fel de prolog african al Holocaustului, între 1904 şi 1908, iar responsabilii de atrocităţile petrecute atunci, în timpul celui de-al Doilea Reich, au primit funcţii importante în cel de-al Treilea Reich.

BBCRomanian.com