Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
ISTORIE=FRANTA
Pagina 2 din 8
Pagina 2 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
ISTORIE=FRANTA
Rezumarea primului mesaj :
La 14 iulie 1789, caderea Bastiliei marca inceputul Revolutiei franceze. Bastilia era o fortareata din secolul al XIV-lea, care se afla undeva in estul Parisului si era considerata a fi simbolul monarhiei absolutiste. Servea drept inchisoare politica, orice opozant al politicii regale putand fi inchis acolo doar printr-un simplu ordin regal. Fortareata mai era inconjurata si de un nimb de povesti infioratoare despre acte de cruzime si tortura petrecute in spatele zidurilor sale. In realitate, prizonierii Bastiliei puteau fi eliberati doar in acelasi mod in care fusesera inchisi, printr-un ordin regal, insa aceasta se intampla foarte rar. La 14 iulie 1789, multimea furioasa a pornit pe strazile Parisului, indreptandu-se spre Bastilia pentru a ocupa fortareata si a pune mana pe munitie. Dezertorii din Garda Franceza s-au alaturat multimii revoltate. Multi dintre gardienii Bastiliei si-au parasit posturile atunci cand au fost confruntati cu masele, permitandu-le astfel accesul in perimetrul Bastiliei. Guvernatorul Bastiliei, Bernard-Jordan de Launey, a incercat sa evite conflictul si a acceptat sa se predea multimii pentru a-si salva viata. Ulterior, soldatii acestuia au fost capturati si, in ciuda promisiunii maselor, guvernatorul a fost asasinat. Podurile basculante ale Bastiliei au fost coborate si astfel a putut intra in fortareata si restul multimii.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html
Ultima editare efectuata de catre Admin in 30.11.13 17:02, editata de 1 ori
Re: ISTORIE=FRANTA
http://cultural.bzi.ro/cum-a-lansat-ludovic-al-ix-lea-al-frantei-a-opta-cruciada-21437
Re: ISTORIE=FRANTA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11296/33/
Frate mai mic al regilor Ludovic al XVI-lea si Ludovic al XVIII-lea, unchi al neîncoronatului Ludovic al XVII-lea, regele Charles al X-lea al Frantei si Navarrei s-a nascut la 9 octombrie 1757 si declarat înca din acea zi Conte de Artois. Tatal sau a fost Ludovic Delfin al Frantei, singurul fiu supravietuitor al lui Ludovic al XV-lea. Mama sa a fost Maria Josepha de Saxonia, fiica a lui Augustus al III-lea al Poloniei. Charles al X-lea a venit pe lume la Palatul Versailles si a fost dat spre crestere Doamnei de Marsan, cunoscuta drept „Guvernanta copiilor Frantei” (copii ai monarhilor).
Frate mai mic al regilor Ludovic al XVI-lea si Ludovic al XVIII-lea, unchi al neîncoronatului Ludovic al XVII-lea, regele Charles al X-lea al Frantei si Navarrei s-a nascut la 9 octombrie 1757 si declarat înca din acea zi Conte de Artois. Tatal sau a fost Ludovic Delfin al Frantei, singurul fiu supravietuitor al lui Ludovic al XV-lea. Mama sa a fost Maria Josepha de Saxonia, fiica a lui Augustus al III-lea al Poloniei. Charles al X-lea a venit pe lume la Palatul Versailles si a fost dat spre crestere Doamnei de Marsan, cunoscuta drept „Guvernanta copiilor Frantei” (copii ai monarhilor).
În 1773, Charles al X-lea s-a casatorit cu Marie Therese de Savoia. Doi ani mai târziu, din acest mariaj a rezultat fiul Louis Antoine, cu titlul de Louis de Angoulęme. Dupa izbucnirea Revolutiei Franceze, la 14 iulie 1789, la insistentele lui Ludovic al XVI-lea si ale Mariei Antoinette, Charles al X-lea si familia sa parasesc Franta. În cele din urma, în acest prim exil, el s-a refugiat în Marea Britanie. În 1814 revine în tara, dupa abdicarea lui Napoleon si Ludovic al XVIII-lea este reinstalat pe tron. Dupa „Cele o suta de zile” (scurta întoarcere a lui Napoleon la putere), s-a instaurat asa-numita A doua Teroare Alba, când înalti comandanti militari pro-napoleonieni au fost asasinati si multi sustinatori arestati... În 1820, fiul cel mai mic al lui Charles al X-lea, ducele de Berry, este ucis la Opera din Paris.
În 1824, regele Ludovic al XVIII-lea moare si îi succede la tron Charlers al X-lea, care este încoronat la 29 mai 1825. Domnia sa a durat pâna la Revolutia din Iulie 1830, când a fost nevoit sa abdice în favoarea lui Ludovic Philip, rege al francezilor. Charles al X-lea a fost acceptat în Anglia de catre prim-ministrul Duce de Wellington, doar ca persoana particulara. Al doilea exil al sau s-a încheiat prin decesul cauzat de holera, în 1836.
În perioada domniei acestui rege, Franta a anexat Algeria (atunci teritoriu controlat de Imperiul Otoman), dupa invazia militara din 14 iunie-7 iulie 1830. Pretextul invaziei franceze a fost reprezentat de actiunile piratilor algerieni din Mediterana si de neîntelegerile financiare generate de invazia lui Napoleon în Egipt. Independenta Algeriei fata de Franta a fost declarata abia la 5 iulie 1962. Succesorul lui Charles al X-lea, Ludovic Philip I, a abdicat în 1848, când a fost declarata A Doua Republica Franceza.
Re: ISTORIE=FRANTA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/estetica-ruinelor-parisul-1871-distrus-timpul-comunei
Re: ISTORIE=FRANTA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11219/33/
Dupa infrangerea francezilor de catre prusaci in Batalia de la Sedan (1 septembrie 1870), soldata si cu luarea ca prizonier a imparatului Napoleon al III-lea, deputatii parizieni au proclamat a Treia Republica Franceza, la 4 septembrie 1870. Primul presedinte a fost generalul Louis Jules Trochu (foto, 1815-1896), care avea sa demisioneze la 21 ianuarie 1871. Primul presedinte, Trochu, a fost cel care a condus rezistenta Parisului in fata asediului fortelor prusace.
Dupa infrangerea francezilor de catre prusaci in Batalia de la Sedan (1 septembrie 1870), soldata si cu luarea ca prizonier a imparatului Napoleon al III-lea, deputatii parizieni au proclamat a Treia Republica Franceza, la 4 septembrie 1870. Primul presedinte a fost generalul Louis Jules Trochu (foto, 1815-1896), care avea sa demisioneze la 21 ianuarie 1871. Primul presedinte, Trochu, a fost cel care a condus rezistenta Parisului in fata asediului fortelor prusace.
Acest asediu a durat de la 19 septembrie pana la 28 ianuarie 1871. Ministru de interne era Leon Gambetta. Dupa demisia lui Trochu, Adunarea Nationala l-a ales presedinte provizoriu pe Adolph Thiers (al carui mandat a durat pana la 24 mai 1873). In prima perioada de existenta a republicii, presedintii Thiers si Patrice de MacMahon (in functie, 1873-1879) au analizat problema restabilirii monarhiei. Si asta, pentru ca Franta fusese un regat foarte puternic, cu o monarhie consolidata si cu mare reputatie europeana. Dar, din cauza incertitudinii legitimitatii la tron din partea mai multor familii regale – „Legitimistii” cu Henri, conte de Chambord, „Orleanistii” cu Louis Philippe si „Bonapartistii”, care de fapt erau compromisi prin domnia lui Napoleon al III-lea – forma republicana de organizare a statului a triumfat.
La inceput, guvernele noii republici se declarau „provizorii”, insa dupa tulburarile politice din tara si din Paris (inclusiv sangeroasa reprimare a „Comunei din Paris”), guvernele au devenit permanente. Prin Constitutia din 1875 se formeaza cele doua camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senat)... In perioada celei de-a Treia Republici Franceze, teritoriile franceze au cunoscut o puternica expansiune coloniala: in Indochina, Polinezia, Madagascar si Africa. Luptele politice s-au dat, pana la ocuparea Frantei de catre Germania nazista (1940), intre reformisti si traditionalisti. Dupa razboi, in 1946, s-a proclamat a Patra Republica Franceza, care in 1958 a fost inlocuita de a Cincea Republica Franceza.
Re: ISTORIE=FRANTA
http://cultural.bzi.ro/vincent-marie-de-vaublanc-si-formatia-clasica-militara-sub-vechiul-regim-18383
Re: ISTORIE=FRANTA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11156/8/
O cumplita perioada din timpul Revolutiei franceze, incadrata intre 5 septembrie 1793 si 28 iulie 1794, a fost cea denumita „Regimul Terorii” sau mai simplu „Teroarea”. Avand la baza conflictul devenit sangeros dintre gruparile politice Girondinii si Iacobinii, ingrozitoarea perioada s-a soldat cu zeci de mii de morti. Au fost inregistrate 16.594 de ghilotinari (dintre care 2.693 numai in Paris) si se estimeaza ca au fost aproximativ 25.000 de executii sumare pe tot teritoriul Frantei. Nu au scapat de ghilotina („briciul national”) nici perechea regala Ludovic al XVI-lea si Marie Antoinette, nici Madame Roland si nici omul de stiinta (chimist) Antoine Lavoisier.
O cumplita perioada din timpul Revolutiei franceze, incadrata intre 5 septembrie 1793 si 28 iulie 1794, a fost cea denumita „Regimul Terorii” sau mai simplu „Teroarea”. Avand la baza conflictul devenit sangeros dintre gruparile politice Girondinii si Iacobinii, ingrozitoarea perioada s-a soldat cu zeci de mii de morti. Au fost inregistrate 16.594 de ghilotinari (dintre care 2.693 numai in Paris) si se estimeaza ca au fost aproximativ 25.000 de executii sumare pe tot teritoriul Frantei. Nu au scapat de ghilotina („briciul national”) nici perechea regala Ludovic al XVI-lea si Marie Antoinette, nici Madame Roland si nici omul de stiinta (chimist) Antoine Lavoisier.
Grave confruntari politice
Inainte de noiembrie 1793, numai patru la suta din executii se desfasurasera. Intr-un „Manifest al furiei” (iunie 1793) se atragea atentia ca dupa patru ani de la debutul Revolutiei (14 iulie 1789), asteptarile poporului nu fusesera satisfacute. In aceste conditii, radicalizarea pozitiilor politice nu a intarziat. Iacobinii erau cei mai inversunati impotriva „dusmanilor revolutiei” (printre care se aflau in primul rand „regalistii”). Conventia nationala (care inlocuise Adunarea legislativa) era convinsa ca numai un regim discretionar poate face ordine in tara. Si aceasta „ordine” trebuia sa fie stabilita de catre Comitetul Salvarii Nationale (creat in aprilie 1793). In scopul ducerii la indeplinire a legilor impuse de revolutionari, Tribunalul revolutionar trebuia sa aiba un rol mai activ. Si asta, mai ales ca in tara se produceau rebeliuni contra noului regim.
Primele masuri „drastice” ale Terorii au fost arestarile numeroase din randul Girondinilor, inclusiv a liderului Jacques Pierre Brissot. Apoi, ca un fel de apogeu al radicalizarii pozitiilor politice deja intolerante, s-a produs un eveniment surpriza: asasinarea lui Jean-Paul Marat, la 13 iulie 1793, de catre fanatica Charlotte Corday. Marat era un important lider de opinie al Iacobinilor si un jurnalist cu o retorica violenta... Un alt eveniment foarte semnificativ al acelui an tulburator a fost inlocuirea lui Georges Danton (revolutionar de frunte, lider al rebeliunii din august 1792, care l-a indepartat pe rege din Palatul Tuileries).
La 27 iulie, Danton a fost inlocuit de Maximilien Robespierre – unul dintre cei mai radicali Iacobini si care avea sa dea tonul Regimului Terorii cu spusele sale, dintre care foarte semnificativ este urmatorul citat: „Guvernarea in timpul revolutiei este despotismul libertatii contra tiraniei”! In acest climat de ura impotriva tuturor care „carteau” impotriva noilor lideri s-au produs arestarile si executiile fara precedent. Au existat victime atat in randul nobililor si aristocratilor, cat si in randul clericilor. Caci una dintre trasaturile Revolutiei franceze a fost anticrestinismul. Multi prelati au fost alungati si au fost distruse simboluri crestine. Din toate denumirile a fost scos cuvantul „Sfant”... Schimbarea denumirilor calendarului a fost cauzata de aceeasi conceptie ateista radicala.
Sfarsitul lui Robespierre
In spiritul revolutiei, data la care a fost indepartat Robespierre de la carma unui regim inuman a fost „9 Thermidor”, care corespunde lui 27 iulie 1794. Liderul cel mai infocat al „Terorii prin virtute” (o alta expresie favorita a lui) a incercat sa se sinucida, dar glontul doar i-a ranit un maxilar. La 28 iulie a fost ghilotinat (avea 36 de ani), suferind acelasi sfarsit la care il supusese pe fostul sau prieten, Georges Danton.
Re: ISTORIE=FRANTA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11086/33/
Cunoscut sub mai multe porecle, precum „Prudentul”, „Inteleptul” sau „Paianjenul”, Ludovic al XI-lea al Frantei s-a nascut la 3 iulie 1423, la Bourges. El a domnit intre 1461 si 1483 si este considerat a fi unul dintre primii „regi moderni” ai Frantei. A pus in opera o forma de guvernamant a tarii care va dainui pana la Revolutia Franceza. Cu toate acestea, Niccolo Machiavelli ii dedica un capitol din „Principele” (1513), in care-l critica pentru „orizontul ingust” al politicii sale externe.
Cunoscut sub mai multe porecle, precum „Prudentul”, „Inteleptul” sau „Paianjenul”, Ludovic al XI-lea al Frantei s-a nascut la 3 iulie 1423, la Bourges. El a domnit intre 1461 si 1483 si este considerat a fi unul dintre primii „regi moderni” ai Frantei. A pus in opera o forma de guvernamant a tarii care va dainui pana la Revolutia Franceza. Cu toate acestea, Niccolo Machiavelli ii dedica un capitol din „Principele” (1513), in care-l critica pentru „orizontul ingust” al politicii sale externe.
Fiu al lui Charles al VII-lea, Ludovic a fost casatorit strategic cu Margaret de Scotia, pe cand el avea 13 ani iar ea aproape 12 ani... Ceremonia s-a desfasurat in 1436 si faptul se explica prin continua cautare de aliati de catre tatal sau, impotriva Ducatului Burgundiei, mare rival al Coroanei franceze. Preotul i-a sfatuit sa nu-si „consume” mariajul diplomatic din cauza tineretii mirilor. Nu se stie ce s-a petrecut, dar Margaret a murit in 1445 si Ludovic a trebuit sa suporte o a doua casatorie strategica, consoarta fiind, in 1451, Charlotte de Savoia, care avea... opt ani. Dar tatal acestui „mire diplomatic” dorea o consolidare a relatiilor cu teritoriile italiene.
Intre aceste casatorii la comanda, Ludovic s-a comportat ca un adversar politic al tatalui sau, luand parte la rebeliunea numita „Pragueria”. Fiul rebel si-a gasit la un moment dat refugiu tocmai la adversarul direct, ducele de Burgundia (Philip cel Frumos). In 1429, viitorul rege Ludovic al XI-lea a avut in intalnire cu Jeanne d’Arc, in timpul „Razboiului de o suta de ani”. Dupa cum se stie, eroina franceza nu a reusit sa elibereze Parisul (ocupat de englezi), fiind executata in 1431. Dar Ludovic impreuna cu tatal sau, Charles al VII-lea, au intrat victoriosi in Parisul eliberat in 1437.
Preluand tronul de la tatal sau, decedat in 1461, Ludovic al XI-lea s-a dovedit a fi un abil diplomat in scopul intaririi sigurantei teritoriilor franceze. Disputele cu Carol cel Plesuv, duce de Burgundia, i-au dat castig de cauza. Gloria i-a permis chiar infiintarea „Ordinului cavaleresc Sfantul Mihail”... Ludovic al XI-lea a murit la 60 de ani, in 1483 si se spune ca nu l-au regretat multi francezi.
Pagina 2 din 8 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Subiecte similare
» ANTISEMITISM[DIVERSE..OPINII]
» IN ROMANIA[1]
» Franta/Belgia
» FRANTA
» Al Doilea Razboi Mondial[1-----]
» IN ROMANIA[1]
» Franta/Belgia
» FRANTA
» Al Doilea Razboi Mondial[1-----]
Pagina 2 din 8
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum