ISTORIE=FRANTA

Scris de Admin 14.07.06 13:39

Rezumarea primului mesaj :

La 14 iulie 1789, caderea Bastiliei marca inceputul Revolutiei franceze. Bastilia era o fortareata din secolul al XIV-lea, care se afla undeva in estul Parisului si era considerata a fi simbolul monarhiei absolutiste. Servea drept inchisoare politica, orice opozant al politicii regale putand fi inchis acolo doar printr-un simplu ordin regal. Fortareata mai era inconjurata si de un nimb de povesti infioratoare despre acte de cruzime si tortura petrecute in spatele zidurilor sale. In realitate, prizonierii Bastiliei puteau fi eliberati doar in acelasi mod in care fusesera inchisi, printr-un ordin regal, insa aceasta se intampla foarte rar. La 14 iulie 1789, multimea furioasa a pornit pe strazile Parisului, indreptandu-se spre Bastilia pentru a ocupa fortareata si a pune mana pe munitie. Dezertorii din Garda Franceza s-au alaturat multimii revoltate. Multi dintre gardienii Bastiliei si-au parasit posturile atunci cand au fost confruntati cu masele, permitandu-le astfel accesul in perimetrul Bastiliei. Guvernatorul Bastiliei, Bernard-Jordan de Launey, a incercat sa evite conflictul si a acceptat sa se predea multimii pentru a-si salva viata. Ulterior, soldatii acestuia au fost capturati si, in ciuda promisiunii maselor, guvernatorul a fost asasinat. Podurile basculante ale Bastiliei au fost coborate si astfel a putut intra in fortareata si restul multimii.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html

Scris de Admin 06.07.14 10:09

Regenta Ducelui de Orléans

Scris de Admin 05.07.14 12:05

Casatoria Mariei Leszczyńska cu regele Ludovic al XV-lea al Frantei

Scris de Admin 03.07.14 11:22

http://cultural.bzi.ro/plecarea-in-cruciada-a-lui-ludovic-al-ix-lea-al-frantei-16487

Scris de Admin 30.06.14 18:39

Războiul de 100 de ani

Scris de Admin 01.06.14 9:42

Batalia de la Poitiers

Scris de Admin 01.06.14 9:41

Carol Martel, fondatorul cavalerismului si feudalismului din Evul Mediu

Scris de Admin 27.05.14 18:37

Regele Ludovic al XIV-lea al Frantei

Scris de Admin 20.05.14 18:13

http://www.gazetademaramures.ro/ludovic-al-xv-lea-regele-cel-trandav-15034

Scris de Admin 19.05.14 11:24

Povestea inedita a Annei de Kiev

Scris de Admin 30.03.14 9:32

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10869/33/
Al doilea fiu al lui Ludovic al XVI-lea, regele detronat de Revolutia Franceza, s-a nascut la 27 martie 1785 si a trait, dupa varianta oficiala, doar zece ani, murind în 1795 în temnita parisiana numita „Templul” (o fortareata medievala construita de Cavalerii templieri). Soarta acestui copil, numit si Printul mostenitor si „Fiu al Frantei” a fost una foarte cruda, în circumstantele în care tulburarile politice cauzate de trecerea brutala de la monarhie la republica au generat mii de victime omenesti.

Nascut la Palatul Versailles, Louis-Charles (numele real) a crescut sub supravegherea mai multor doici si guvernante, cea mai atasata de el fiind Agathe Rambaud. Pe când avea sapte ani, fratele sau mai mare, Louis-Joseph moare (1789) si astfel Louis-Charles devine mostenitor la tron. Dar la 22 septembrie 1792, Conventia Nationala a Frantei declara Prima Republica Franceza. Începând din vara anului 1792, familia regala este prizoniera la „Templu” – mai ales din cauza încercarii de fuga din 1791, la Varennes. Copilul este despartit de mama sa, iar la 21 ianuarie 1793 tatal sau, Ludovic al XVI-lea este decapitat (dupa ce judecatorii l-au gasit vinovat de tradare). Mama sa, Marie-Antoinette, a fost de asemenea decapitata la 16 octombrie 1793.

Pentru regalisti, baiatul a devenit de jure rege al Frantei dupa moartea tatalui sau, însa oficial el nu a fost niciodata înscaunat. El a mai rezistat în închisoare, în conditii de mizerie, pâna în 1795. Desi a fost vizitat de mai multe persoane oficiale, baiatul nu a avut curaj sa se plânga de conditiile de prionierat, mai ales dupa ce fusese închis ca un animal într-o cusca întunecata timp de sase luni. Se spune si ca ar fi fost torturat pentru a i se grabi moartea. Grav bolnav, copilul de zece ani a murit la 8 iunie 1795, iar inima sa a fost dusa la biserica St. Denis (si autentificata prin ADN în anul 2000).

Moartea prematura a lui Ludovic al XVII-lea a determinat accederea la tron a fratelui lui Ludovic al XVI-lea, care va deveni de jure si de facto rege al Frantei dupa prima abdicare a lui Napoleon Bonaparte (1814).

Scris de Admin 27.03.14 16:14

Cum a fost pierdut capul mumificat al lui Henric al IV-lea

Scris de Admin 24.03.14 14:20

http://cultural.bzi.ro/razboiul-de-o-suta-de-ani-carol-al-v-lea-al-frantei-si-richard-al-ii-lea-al-angliei-12203

Scris de Admin 19.03.14 13:53

Francoise Athénaïs de Montespan, viata ca favorita a

Scris de Admin 19.03.14 13:49

César de Bourbon, fiul regelui Henric al IV-lea al Frantei

Scris de Admin 19.03.14 13:36

Teoria conspiratiei cu privire la asasinarea lui Henric al IV-lea

Scris de Admin 27.02.14 19:46

http://cultural.bzi.ro/caderea-bastiliei-2535

Scris de Admin 23.02.14 10:06

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10789/8/

In istoria monarhiilor din Franta, regele Ludovic al IX-lea a fost unicul canonizat, fiind cunoscut, în consecinta, si drept Ludovic cel Sfânt (sau „cel Pios”). El a facut parte din dinastia Capetienilor si a fost iubit de popor datorita empatiei pe care o manifesta fata de cei saraci. Onorabila sa porecla a fost capatata mai ales pentru ca Ludovic al IX-lea a participat la doua Cruciade, a saptea si a opta. Numele orasului St. Louis, statul american Missouri, a fost dat în onoarea sa.

Nacut la Poissy, lânga Paris, Ludovic al IX-lea (1214-1270) a fost încoronat la doar unsprezece ani, imediat dupa moartea tatalui sau, Ludovic al VIII-lea. Încoronarea s-a desfasurat în 1226, la Catedrala din Reims. Mama sa, Blanca de Castilia, i-a fost regenta pâna a împlinit 20 de ani (1234) – vârsta la care s-a casatorit cu Margaret de Provence (cu care a avut sase copii, printre care si urmasul sau la tron, Filip al III-lea). Prin acest mariaj, regele Frantei s-a înrudit cu regele Angliei Henric al III-lea, fapt care-i va folosi în perioada Cruciadelor. Pentru politica sa fata de modul de conducere a statului, Ludovic al IX-lea a fost sfatuit si de mama sa, care a murit în 1252. Astfel, pe plan intern, acest rege este cunoscut ca monarhul care a înfiintat Parlamentul de la Paris, încercând sa-l faca un instrument eficient în mentinerea unitatii provinciilor franceze si legalitatii. De asemenea, este probabil ca sub influenta mamei sale sa fi fost un militant activ al reluarii Cruciadelor.

Esec în Cruciade

Circumstantele în care a fost organizata cruciada a 7-a sunt urmatoarele: Ierusalimul cazuse în mâinile musulmanilor, în 1244. Acest fapt n-a fost în masura sa-i mobilizeze pe monarhii europeni, si în primul rând pe regele crestin al Ierusalimului, Frederic al II-lea. În Europa, nobilimea era mai preocupata de cresterea propriilor puteri statale, iar regii erau în conflict mocnit cu papalitatea. În consecinta, doar la insistentele patriarhului Ierusalimului, papa Inocentiu al IV-lea începe sa predice o noua Cruciada. Initiativa lui s-a lovit de rezistenta îndârjita a monarhilor din întreg vestul continentului (nu era dorit nici un nou impozit de tip „bani pentru cruciati”). Cu toate aceste rezistente fata de o noua mobilizare a occidentalilor, dorul de aventura al cavalerilor nu se stinsese de tot. Platiti foarte bine, acestia au acceptat în cele din urma sa participe la Cruciada a saptea. Cel mai entuziast a fost Ludovic al IX-lea, care a facut o întelegere cu tatarii (1253), pentru a avea un aliat necrestin de nadejde. Însa aceasta Cruciada s-a soldat cu un esec, în anul 1259.

Peste opt ani, Ludovic al IX-lea a decis, împreuna cu Parlamentul de la Paris, initierea Cruciadei a opta (1267). Plecat în 1270 sa cucereasca Tunisul (zona strategica pentru atacul ulterior asupra Egiptului), regele Frantei si-a luat cu el si pe cei trei fii. I s-a alaturat si fratele mai mic, Charles de Anjou. Dar un obstacol neasteptat l-a oprit pe rege: apa nu era potabila. Iar suveranul a murit din cauza unei boli de stomac, iar cruciatii au renuntat la înaintare. Astfel, Cruciada a opta se termina lamentabil, urmând (conform unei anumite numerotari) Cruciada a noua, adica atacul printului Edward al Angliei asupra cetatii Acra din Siria. Dupa 27 de ani de la moartea sa, regele Ludovic al IX-lea al Frantei a fost canonizat (conform investigatiilor facute de Sfântul Scaun) în 1297, de catre papa Bonifaciu al VIII-lea. Regele mult iubit adusese în Franta (la Sainte-Chapelle, astazi atasata Palatului de Justitie din Paris) Coroana de spini purtata de Iisus si o bucata din „Crucea adevarata”, relicve cumparate (în 1241) de la Balduin al II-lea al Constantinopolului.

PAUL

Scris de Admin 07.02.14 23:28

Masacrul hughenotilor -cele mai oribile crime in numele religiei

Scris de Admin 21.01.14 10:08

http://cultural.bzi.ro/imperiul-colonial-francez-scurt-istoric-9507

Scris de Admin 19.01.14 15:24

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10698/8/

Suveranii regatelor si imperiilor, acele capete încoronate care au decis soarta popoarelor lor o perioada foarte îndelungata, au avut în culisele vietilor lor publice slabiciuni omenesti ca si oricare om de rând. Cu toate ca s-au straduit permanent pentru a pastra discretia, cronicile vremii au scos la iveala legaturi amoroase dintre cele mai patimase. În privinta regilor din Europa, Ludovic al XIV-lea si Ludovic al XV-lea (Franta) sunt campionii metreselor regale (multe dintre ele oficiale), fiecare cu câte peste 15 favorite. Dar noi ne vom îndrepta atentia spre Curtile Imperiale, unde istoria la rang înalt a fost adesea pigmentata cu povesti de dragoste.

Amanta din patriotism

Maria Walewska a fost o nobila poloneza care a trait numai 31 de ani (1786-1817). Dintre acestia, patru i-a oferit lui Napoleon Bonaparte, împaratul Frantei. În perioada 1806 si 1810, suveranul francez trecea printr-o perioada dificila cu prima sa sotie, Joséphine, si patima sa pentru Maria a fost instantanee. Frumusetea ei rapitoare l-a fermecat din prima clipa. Nici unul dintre ei n-a tinut seama ca este casatorit (Maria cu contele Colonna Waleswski, cu care avea un copil). Era o femeie bine educata, printre profesorii ei aflându-se si Nicolas Chopin, tatal marelui compozitor.

Napoleon a insistat sa o întâlneasca la Varsovia, în casa contelui Potocki. Putin dupa aceea, Maria a devenit metresa împaratului, locuind fie la Palatul Finckenstein (estul Prusiei), fie la Palatul Schönbrun, la Viena. Cronicile vorbesc despre aceasta relatie ca despre un „sacrificiu total” al splendidei poloneze. Si asta pentru ca interesul ascuns al amantei era ca Napoleon, prin puterea sa europeana, sa ajute Polonia sa devina independenta fata de Rusia si Prusia. Din dragostea lor a rezultat un baiat, Alexander Joseph (1810-1868) care a fost trecut în acte ca fiind al sotului Mariei... În 1810, Napoleon planuia cea de-a doua casatorie, cu Marie Louise de Parma, si a încetat relatia cu Maria oferindu-i o renta uriasa. Fosta metresa s-a recasatorit dar a murit dupa o lunga boala de rinichi.

Drama de la Mayerling

Baroneasa austriaca Mary Vetsera a murit la numai 17 ani, împreuna cu iubitul sau printul mostenitor Rudolf de Austria, la domeniul de vânatoare de la Mayerling (la 24 kilometri de Viena), la 30 ianuarie 1889. Din datele aflate pe ocolite (nu si din cele puse la dispozitie de Casa Imperiala de la Viena) rezulta ca a fost o dubla sinucidere cu arme de foc... Adolescenta metresa îl cunostea pe print numai de trei luni. Rudolf de Austria era casatorit cu Stephanie a Belgiei din 1881 si avea un copil. El întretinea si alte amante, printre care si actrita Mitzi Kaspar. Din disperare – caci nici împaratul Franz Josef si nici papa nu i-ar fi desfacut casatoria –, Rudolf cauta o partenera de sinucidere. Mitzi Kaspar a fost prima careia i-a propus acest lucru, dar ea a refuzat. Mary Vetsera ar fi acceptat sa moara împreuna cu iubitul. El a ucis-o si apoi s-a sinucis, dar drama a ramas un mister.

Caterina cea Mare, vaduva singura, dar nu neagra

De origine germanica, tarina Caterina a II-a cea Mare (1729-1796) a fost casatorita cu Petru al III-lea, care a murit pe când ea avea 33 de ani (1762). Pe lânga modernizarea Rusiei, aceasta suverana înteleapta si culta a avut numerosi iubiti (cel putin cinci, Potemkin favorit principal), ultimul fiind printul Zubov, cu 40 de ani mai tânar decât tarina. Ea a început colectionarea operelor de arta pentru Ermitaj.

Scris de Admin 10.01.14 9:53

http://cultural.bzi.ro/republica-conventia-si-teroarea-din-revolutia-franceza-9057

Scris de Admin 04.01.14 18:07

http://cultural.bzi.ro/marea-revolutie-franceza-una-din-revolutiile-cu-efect-global-958

Scris de Admin 03.01.14 10:02

http://cultural.bzi.ro/fabuloasa-poveste-a-celtilor-8766

Scris de Admin 15.11.13 21:41

http://cultural.bzi.ro/adevarul-despre-asasinarea-lui-henric-iv-al-frantei-6849

Scris de Admin 27.10.13 20:07

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10478/33/
Componenta importanta a celebrului Razboi de 100 de ani (dintre Anglia si Franta), Batalia de la Poitiers s-a desfasurat la 19 septembrie 1356 si s-a soldat cu victoria uluitoare a englezilor. Acestia erau condusi de nimeni altul decat temutul "Print Negru" - porecla data fiului cel mare al regelui Angliei Edward al III-lea, pe numele sau Edward de Woodstock, print de Aquitania. Porecla se referea atat la armura neagra pe care o purta cu insistenta, cat si la vitejia si cruzimea cu care raspandea moartea printre inamici. Victoria englezilor a fost neasteptata deoarece efectivele lor erau doar de 6.000 de ostasi (arcasi plus infanterie), iar oastea franceza, condusa de Jean al II-lea cel Bun (in imagine) avea aproape 15.000 de ostasi.

In timp ce englezii au pierdut doar cateva sute de combatanti, francezii au pierdut 6.000 de suflete, iar regele a fost luat prizonier. Cronicile spun ca a murit atunci crema cavaleriei franceze in frunte cu Pierre I de Bourbon, care a pierit alaturi de peste 2.400 de cavaleri si baroni. Dezastrul francez, in pofida superioritatii numerice, s-a datorat manevrelor strategice eficiente ale ostilor Printului Negru. Prizonierul de elita, Jean al II-lea cel Bun a fost dus la Londra. Cele doua regate au semnat un armistitiu, prin care se cerea o suma de rascumparare a suveranului egala cu veniturile regale pe doi ani! Iar alaturi de rege se afla prizonier si cel mai mic fiu al acestuia, printul Philip de Valois-Burgundie (inchisi in Turnul Londrei).

Englezii l-au lasat pe rege sa plece in Franta pentru a strange fonduri si a incerca sa controleze haosul lasat in urma infrangerii de la Poitiers. Dar suma de rascumparare era prea mare si cerea timp si manevre diplomatice si matrimoniale (casatoria unei fiice cu un nobil foarte bogat etc.). Dar atunci cand afla ca fiul sau a evadat, Jean al II-lea cel Bun face un gest specific onoarei cavaleresti din acea epoca, dar incredibil acum: pleaca la Londra de buna voie, pentru a-si continua captivitatea. Suveranul cu onoarea nepatata a murit in Londra, in 1364. Corpul a fost returnat Frantei. Urmasul la tron a fost fiul sau, Charles al V-lea. Razboiul de 100 de ani a durat intre 1337 si 1453, cu discontinuitati.

Scris de Continut sponsorizat

ISTORIE=FRANTA

ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA

Re: ISTORIE=FRANTA